Cine intineaza nobilele idealuri ale capitalismului?

Am auzit tot felul de argumentatii aiuritoare in ultima vreme. Nu capitalismul in sine ar fi vinovat de criza profunda, economica si morala, pe care o traversam, ci scaparile sale marginale (dereglementarea pietelor de pilda). Parca aud un personaj politic autohton vorbind de comunism si cei care i-au intinat principiile nobile!. Adevarul este ca prin capitalism se ajunge invariabil la crize economice profunde, lacomia fiind un sentiment incurajat discret sau pe fata iar cresterea perpetua doar un vis. La fel cum in comunism egalitarismul reprezinta un sol proprice pe care se dezvolta privilegiile de clasa si casta. In fond, aceeasi lacomie omeneasca, in varianta capitalista distribuita uniform, in cea comunista blocata la varful societatii si mascata cu mai multa sau mai putina discretie. "Mai mult, mai repede" nu conteaza pretul si costurile economice, sociale, ecologice poate fi sintetizata contributia capitalismului; "unii pot fi mai egali decat altii" e marele "castig" al comunismului, un sistem care a neglijat bunastarea doar pentru a valoriza puterea de dragul puterii. Si atunci ce punem in loc?

Din pacate, nu cred ca e ceva de pus in loc, binele nu trebuie asteptat adoptand un alt sistem de valori si un set de norme care devin repede forme fara fond. Pur si simpu solutia este sa ne schimbam treptat, lent dar consecvent, noi insine. Daca realizam ca achizitiile materiale, spirituale, de orice alta natura nu sunt niciodata suficiente si ca ne-am deprins sa vrem din ce in ce mai mult, dorinta fiind intotdeauna cu un pas inaintea realizarilor efective, atunci decizia de a ne opri din aceasta cursa nebuneasca de acumulare pare absolut rationala. La fel, ar trebui sa evitam ca ego-ul nostru, deposedat de bunuri pe care sa le etaleze, sa se multumeasca cu privilegii politice si dreptul de a decide soarta altora. Inainte de a schimba sisteme sa ne asiguram ca am schimbat cate ceva, prin punctele esentiale, in propriul nostru mod de a ne raportam la lume si viata. Altfel, putem repeta la infinit crizele economice din capitalism si visurile esuate in totalitarism ale comunismului.