"Intelectualii lui Băsescu" sunt, în mare parte, mai degrabă proști

Când poate fi considerată o persoană înțeleaptă? Cum etichetăm pe cineva ca deștept, înțelept, inteligent etc.? Deșteptăciunea, inteligența, cum doriți să îi spuneți, are mai multe componente. 

Avem inteligența lingvistică – ai un vocabular impresionant care îți vine din multe lecturi, majoritatea din zona umanistă, cunoașterea a mai multe limbi străine, deprinderea de a vorbi în public. 

Avem inteligența emoțională care îți vine din experiența de viață, în primul rând. Și lecturile își au rolul lor, dar experiențele personale îți dau adevărata dimensiune a echilibrului personal. O componentă pe care și țăranii analfabeți o pot avea și care e rezumată și cu expresia „nu tot ce zboară se mănâncă”. 

Avem apoi inteligența tehnică – o capacitate combinatorie a minții, găsită la șahiști, ingineri, cei care obțin scoruri mari la testele de inteligență cu care se delectează publicul. 

În mod evident, un om este cu atât mai înțelept cu cât poate beneficia de scoruri cât mai bune la toate aceste componente ale inteligenței. 

Or, toți intelectualii lui Băsescu de pe noua listă de susținere a lui Nicușor Dan nu excelează decât la primul capitol. Stăpânesc bine jargonul intelectualului de salon, cu referințe multiple și citate mereu la îndemână, dar sunt absolut repetenți la capitolul inteligență tehnică și iau note mici și la inteligența emoțională dovadă ca mulți dintre ei sunt repetenți și la caracter. 

Judecățile lor de valoare sunt filtrate de vanitatea personală și o doză imensă de snobism, sunt predispuși să emită și să se ghideze după lozinci și, nu în ultimul rând, pot fi înșelați deseori în tot ce ține de partea practică a vieții. 

Nu e surprinzător că mai toți vin din sfera umanistă, deci cu inteligența lingvistică super dilatată, fapt ce le alimentează și orgoliul astronomic. 

Dacă am explicat mai devreme cum ar trebui să arate înțeleptul, ce putem spune despre prostul zilelor noastre? 

În mod cert, dintre cele 3 componente ale înțelepciunii, prostul nostru stă cel mai rău la capitolul inteligență emoțională. Asta îl face să ia deseori decizii pe baza unor informații incomplete, îmboldit de emoții greșit interpretate, și să meargă în direcția lor până în pânzele albe, păcălindu-se singur că apără de fapt un principiu și nu defilează pe o pistă falsă, cum în realitate se petrec lucrurile. 

Grupul din jurul Humanitas mi se pare un exemplu bun de inteligență lingvistică super dilatată, dublată de inteligență emoțională redusă (se vede și din hiper-egourile lor) și inteligență tehnică mică spre inexistentă. La Nicușor Dan, preferatul lor, inteligența tehnică e hiperdilatată, inteligența emoțională e ca și inexistentă (ha, omul care nu îi spune copilului că îl iubește), iar zona lingvistică e mai degrabă medie, ca la orice ONG-ist care trebuie să mizeze pe o anumită coerență în exprimare, altfel vax donații și sponsorizări. 

Aceiași oameni care ne-au recomandat de-a lungul timpului miracolul CDR-ist, speranța numită Băsescu, neamțul providențial de la Sibiu și acum matematicianul de geniu de la București, și care au greșit lamentabil în toate pariurile lor cu iz politic, revin ca niște floricele și cer publicului urmăritor să se mobilizeze încă o dată pentru a evita „răul absolut”. 

Evident, vor avea și de această dată soldați disciplinați care să-i urmeze, deși Armata Binelui pe steroizii lozincilor umanisto-progresiste s-a tot subțiat în ultimii ani. 

Dezastrul României de azi, pe plan politic, economic, social li se datorează și lor în bună măsură. Folosindu-se de jargonul păsăresco-prețios și de apelul la moralitate agitat ca un ciomag (deși în viața personală erau departe de așa ceva – vă amintiți povestea relatată de Liiceanu, cu vinul primit de la Măgureanu cu care și-a tratat mai întâi amicii de la GDS pentru că se temea să nu fie otrăvit?), au reușit de multe ori să facă agenda publică și să impună oameni în poziții cheie. 

Oameni care invariabil au dezamăgit (Constantinescu, Băsescu, Iohannis, moșii de la PNT, Câmpeanu de la PNL, Ciorbea, Valeriu Stoica etc., etc.), dar asta nu i-a împiedicat mereu să își reia apelurile și scrisorile îngrijorat-panicarde de fiecare dată când favoriții lor și sinecurile deja antamate le erau puse în pericol.

Nu vreau să vă înspăimânt, dar... ne-a cam luat dracu’, din punct de vedere financiar

Grok3, ultima iterație a AI-ului lui Musk, a devenit disponibilă ca aplicație în App Store, motiv pentru care am încercat să mă joc puțin cu el. Printre alte întrebări, am încercat și cu „Ce valută are cel mai mare potențial de depreciere în 2025?” și, surpriză, rezultatul a fost Leul. Surpriză, pentru că până acum, jucăriile AI fie sunt neactualizate la nivelul lunii aprilie 2025 (Deepseek este prin octombrie 2023 cu datele, de pildă), fie răspund politic corect și aruncă pisica în curțile deja ocolite de investitori precum Turcia sau Venezuela. 

Grok, însă, a adus la zi datele sau cel puțin așa se pretinde, deci nu te mai poți ascunde după plopul din 2023 care, în altă ordine de idei, arăta încă relativ decent pentru România din punct de vedere macro. Așa că am încercat să caut răspunsuri mai complexe, la întrebări mai complexe. De exemplu, fă un top al țărilor cu cea mai slabă combinație între deficitul bugetar și deficitul comercial. Riscurile deprecierii monedei vin și din derapajele bugetare, dar mai ales din cele ale balanței de plăți, când imporți mult mai mult decât exporți. 

Ce să vezi, surpriza aici nu e că România e iar pe primul loc, ci că e la mare distanță de următoarele, dacă excludem țările în război sau ultra-sancționate (Venezuela). România, cu deficit bugetar de 9% din PIB și deficit de cont curent de 8,3%, ocupă zdrobitor prima poziție, urmată de Turcia (deficit bugetar de 5-6% și deficit de cont curent de 4-5%), SUA (deficit bugetar de 6,4%, deficit de cont curent de 4%), Marea Britanie (deficit bugetar 4-5%, deficit de cont curent de 2,8%), India (deficit bugetar de 5%, deficit de cont curent de 2-3%), Brazilia (deficit de cont curent de 2-3%, deficit bugetar de 4-5%), Franța (deficit bugetar de 6%, deficit de cont curent de 2-3%), etc. 

Sigur, dacă vrem să dormim mai bine, ne uităm la Sudanul de Sud (deficit bugetar estimat la 60%, deficitul de cont curent nu mai contează, că oricum s-a prăbușit moneda), dar parcă am spus că nu ne băgăm peste țările în război. 

Stăm incredibil de prost! Vor urma corecții pe toate palierele: fiscal (cresc taxele și impozitele), bugetar (se taie cheltuieli), valutar (cursul trebuie ajustat). 

Vă amintiți cum a ieșit Florin Cîțu zilele trecute să declare că BNR va permite o depreciere de 35% a leului și va urca dobânda la 10%? Sigur, pare catastrofică previziunea asta, te gândești dacă nu cumva a vrut să dea în Guvern cu ricoșeu la Antonescu și implicit beneficiar Nicușor. Totuși, publicațiile nicușoriste, gen Hotnews și G4, nu au preluat știrea cu viziunea lui Cîțu (eu nu o găsesc deloc) și nici nu s-a declanșat o dezbatere prin alte publicații mai „serioase”. De ce oare? Totuși, Cîțu e un fost ministru de finanțe și fost prim-ministru, un om cu ceva experiență în finanțe...

Ce cred eu că se va întâmpla? Nu vom avea o depreciere de 35%, deși starea economiei ar reclama asta, dar cursul va aluneca peste 5 lei, în mod sigur, poate cu 5% în prima fază. Ponderea ajustărilor va fi în zona fiscal-bugetară după alegeri, asta pentru că România e o țară din care șmecherii trebuie să ridice arendele și le cam pute să o facă la un curs depreciat atât de mult. 

Bugetarii și cei care înregistrează ceva venituri din investiții, afaceri, închirieri, dividende, etc., vor strânge drastic cureaua din a doua parte a anului. Și nu e un proces gen terapie de șoc, vor urma alte și alte ajustări neplăcute câțiva ani buni de aici încolo. 

Reindustrializarea țării sună bine, dar pe hârtie – forța de muncă nu mai e ieftină și nici foarte calificată (cei cu calificări sunt deja plecați), avantaje fiscale nu prea sunt disponibile (fiscalitatea pe capital e oricum redusă aici), piața europeană e oricum mai puțin tentantă de când cu Trump (de piața internă nu mai zic nimic, cererea internă se va ajusta drastic în anii ce vin).

Concluzia? Vezi în titlu.

Comunism, capitalism, social-democrație, wokeism și prețul aurului

Comunismul poate rezolva într-o generație inegalitățile din societate, dar dacă în următoarea nu migrează spre social-democrație, va eșua în corupție și chiul generalizat, care distrug competitivitatea din economie. Prin corupție (acumulare de bunuri) și chiul (acumularea de timp liber), oamenii luptă împotriva egalității forțate, încercând să acumuleze mai mult decât media. Singurele comunități în care comunismul poate supraviețui eficient mai mult de o generație sunt cele de dimensiuni reduse (chiulul este observat mai ușor, la fel și corupția), care au și o dimensiune religioasă, precum kibbutzul evreiesc sau comunitățile Amish. Când vezi egalitatea dintre oameni ca mod de a te face plăcut lui Dumnezeu, comunismul are un aliat nesperat.

Capitalismul a inventat social-democrația ca răspuns la asaltul comunismului. Cheful de a lansa lupta de clasă a fost diminuat când impozitele au lovit în averile prea mari sau legislația antitrust a tăiat aripile giganților în formare din economie. Căderea comunismului a adus și căderea clasei mijlocii în Vest, capitalismul, lăsat fără adversar, simțindu-se liber să promoveze dereglementarea piețelor. Cel mai bine se vede asta în SUA, unde au explodat prețurile serviciilor medicale și ale studiilor universitare în domenii rămase fără reglementare, astfel încât cine n-are asigurare de viață moare bine-mersi la ușa spitalului, iar cine nu face credit de studii exorbitant nu prea are șanse să termine o universitate.

Dereglementarea piețelor și diluarea clasei mijlocii ar fi trebuit să readucă lupta de clasă pe agenda stângii în Vest, dar cum media e controlată de marile capitaluri, iar liderii stângii aveau și ei nenumărate zerouri în cont, soluția găsită a fost wokeismul. Adică înlocuirea luptei de clasă cu lupta de rasă sau pe criterii de sex (Black Lives Matter, LGBTQ+, etc.). Tinerilor nu li s-au mai insuflat idealuri egalitariste pe teme materiale (comunism), ci unele pe teme de rasă (reparații istorice pentru negri), sexualitate (discriminare pozitivă pe criterii sexuale), lupta pentru mediu.

Venirea lui Trump a reușit să corecteze pendulul scăpat prea mult în direcția woke fără să aducă nimic pe partea dezechilibrelor sociale (recuperarea producției prin tarife vamale va produce efecte pe termen lung), astfel încât la următorul ciclu electoral ar putea avea mari probleme. Cum Vestul nu a descoperit noi piețe în ultimii 20 de ani, iar cererea a fost serios afectată odată cu diluarea clasei mijlocii, bursele trebuie să inventeze periodic noi bule pentru a justifica mișcările masive ale fluxurilor de bani. Cum în cazul acțiunilor există bariere naturale peste care nu se poate totuși trece ușor (raportul preț/profit pe acțiune - PER), am avut mai întâi piața crypto și acum piața aurului în expansiune.

Crypto a explodat când inflația nu mai era o amenințare majoră (cum părea imediat după relaxarea cantitativă de după criza financiară din 2008-2009), iar acum aurul explodează când haosul nu mai e o amenințare majoră (Trump încearcă să închidă conflictul din Ucraina). Dar, ca și bitcoinul, aurul nu are bariera naturală dată de raportul preț/profit pe acțiune precum în cazul companiilor listate, așa că putem vedea cotații greu de imaginat în urmă cu un an, în 2026.