Dan Diaconu de la Trenduri Economice scria saptamana trecuta (vezi aici) un articol despre bula speculativa gata sa se sparga in cazul aurului. Argumentele sale: piata bijuteriilor din SUA si India e in scadere, se pregateste deschiderea unor noi mine, aurul a performat mai prost in 2010 decat indicii bursieri din SUA. Dan are si nu are dreptate. In primul rand, aurul a inceput anii 2005, 2006 si 2007 la 500-600 euro/uncia. Din 2008 saltul e brusc si il gasim in ianuarie deja la 900 dolari. Acum sa nu imi spuna mie Dan de la Trenduri ca indienii au pus bani la ciorap 3 ani, intre 2005-2007 pentru a cumpara in forta bijuterii din 2008, moment in care si Fed se pregatea de o taiere agresiva de dobanzi care vor ajunge pana aproape de 0%, pietele fiind invadate in acest fel de lichiditate (si in UE dobanzile au coborat la 1%, in definitiv unde n-au scazut dobanzile ca panaceu impotriva crizei?). E clar ca nu raportul cerere-oferta pe piata bijuteriilor a dus aurul unde e acum, ci intrarea la cumparare in forta a investitorilor manati din urma de teama de inflatie sau doar incercand sa profite de evolutia unui activ sensibil la politica monetara . Contributia pietei bijuteriilor poate fi gasita-aici sunt de acord cu Dan-in performantele mai slabe ale aurului fata de indicii bursieri din ultima vreme. Iar despre deschiderea de noi mine nu merita sa vorbim: asta nu se face peste noapte iar pana atunci politica monetara poate arata diferit astfel incat si cotatiile pot avea cu totul alta fata.
Aurul este deci o bula? Da, este. Este in pericol de spargere? Nu, nu este deocamdata, din simplul motiv ca nu exista semnale ca politica monetara este in pragul inaspririi. Tiparitul de bani tine loc acum de scadere a dobanzilor, pentru ca sub zero nu pot fi totusi duse. Va fi un moment bun de iesit din aur cand dobanzile vor incepe usor-usor sa urce iar Fed-ul nu va mai pomeni nimic de QE. Nu va ganditi ca la prima urcare a dobanzilor (probabil in 2012, cu 0,25%) aurul va plonja in bot pana la 600 dolari/uncia cat era in 2006. Banii vor incepe sa iasa gradual, vor exista tot soiul de destepti care vor sfatui prostii sa profite de corectii si de noul pret-chilipir la care a ajuns aurul iar scaderea se poate intinde pe mai multe luni/ani, deci va fi loc de shortat cat cuprinde.
“Cash is trash”. Asta e sintagma care functioneaza ca un magnet pentru amatorii de metale pretioase, un bun slogan de marketing in definitiv. Cat timp 70% din forta de munca e prinsa in servicii in lumea civilizata, va imaginati ca barterul e o alternativa reala? Sau trocul? Banii nu vor disparea, sunt sigur de asta, dar credibilitatea lor poate fi carpita prin introducerea aurului intr-un soi de cos valutar, strategie de care pomenea recent presedintele Bancii Mondiale (va imaginati ca baiatul asta a avut brusc o revelatie in timpul unei conferinte de presa? sau o fi mai degraba pregatirea opiniei publice pentru asa ceva?).Ipoteza in care aurul desi va scadea simtitor dupa iesirea banilor “fierbinti” nu se va intoarce unde era inainte de 2004.
Din acelasi motiv din care creste aurul, creste si argintul si cuprul. Cele din urma cu o rata mai mare, pentru ca au acoperirea utilizarii industriale (55% din productia anuala de vreo 20 tone de argint la nivel global e utilizata in scop industrial). Banii scosi din bancile centrale la dobanda insignifianta sunt plasati pe pietele de marfuri si pe bursele de actiuni (mai putin aici pentru ca domina componenta financiara-banci, asigurari-unde increderea e redusa) iar cat timp nu vom asista la ceva inflatie care sa determine bancile centrale sa isi schimbe politica, bulele vor creste in continuare. Sigur, chemarile de sirena pentru plasarea banilor in bunuri “tangibile” vor fi mai credibile decat oricand, usurand exitul marilor jucatori. De fapt very-smart money vor iesi inainte de a da semnalul Fed de crestere a dobanzilor, doar dumnezeii de la Goldman Sachs au insider-ii lor.
Stiu, experienta Japoniei. Cu dobanzi aproape de zero n-au reusit sa produca inflatie in mai multi ani. Acum insa toate bancile centrale sunt un fel de BOJ iar resursele planetei ceva mai limitate.
Ce vreau sa spun in concluzie: sa judeci din punct de vedere “fundamental” un activ facand abstractie de politica monetara din acel moment e prostia secolului. Asta a facut ca multi sa cumpere case infiorator de scumpe cand creditul era ieftin, multi vor ramane la un moment dat cu aurul luat ca asigurare impotriva inflatiei pentru multi ani nemaigasind amatori la un pret apropiat, etc. Majoritatea gandim pro-ciclic iar baietii destepti abia asteapta sa ne jumuleasca, vanzandu-ne un credit, o actiune SIF, ceva uncii de aur si argint, etc. In loc sa facem calcule cat ar merita un anumit activ, sa ne concentram mai bine pe potentialele fluxuri de lichiditate spre el. Marii investitori in acest moment sunt foarte speculativi asa ca multi dintre cei care gandesc pe termen lung si nu se sincronizeaza cu acestia risca sa ramana cu respectivul activ “valoros” in brate. Cu atat mai mult cu cat lichiditatea lui e mai mica.
Petrolul e o resursa limitata si la 35 si la 149 dolari/baril, extreme intre care a oscilat pretul in 2008. Si aurul tot o moneda alternativa e atat la 300 dolari/uncia cat era in 2000, cat si la 1400 cat e acum. Perceptia noastra modificata e cea care a generat oscilatiile ample, perceptie ajutata de tot soiul de binevoitori cu analize, stiri, rapoarte bine tintite si generos propagate prin media...cand dobanda de politica monetara era la 4% in spatiul euro, sunt vreo 3 ani de atunci, nu cumva "porcusorii" erau in acelasi rahat? brusc perceptia s-a schimbat si respectivele state trebuie sa se refinanteze la dobanzi mult mai mari acum, cand dobanda e de numai 1%...pietele isi vor schimba din nou perceptia asupra datoriilor publice mari dupa o perioada mai consistenta de austeritate, drum pe care a pornit Europa si spre care se va indrepta vrand-nevrand si SUA....perceptia se schimba repede, suntem o specie care nu poate focaliza o perioada mai mare un singur lucru si e ajutata sa fie asa de o sumedenie de agenti de marketing...
Ps: Sa aveti un 2011 interesant (dar nu traumatizant)!!
joi, 30 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
O magarie marca GDF Suez
Cum poti face rost de niste bani de la abonati intre Craciun si Anul Nou daca esti furnizor de utilitati, in cazul nostru furnizorul de gaz? Le propui un contract de verificare a instalatiei de gaze, valabil 2 sau 4 ani, cu 1(!) verificare sau 3. Daca nu vor sa semneze pentru varianta scumpa, cu scadenta mai lunga, le faci verificare in momentul in care semneaza contractul, ca sa nu aiba timp sa se razgandeasca. Si uite asa, i-ai usurat cu 70 de lei dintr-un foc. Pana acum, daca aveam probleme cu instalatia exterioara, ii chemam pe cei de la GDF Suez care erau obligati sa vina sa verifice. Dar pentru instalatia din interior? Pai, pentru asta exista senzor de gaze achizitionat cam de toata lumea, guri de aerisire si verificari periodice ale centralelor. Ei, francezii s-au gandit ca poate romanii nu dorm atat de linistiti pe cat merita, asa incat s-au gandit sa le asigure suplimentar somnul usurandu-i de cateva zeci de lei. Din nefericire pentru mine si din bafta GDF, contractul de verificare a fost semnat de partea mai credula a familiei, in lipsa mea. Sper macar sa nu va prinda si pe voi pe nepregatite o astfel de vizita: nu au cum sa va oblige la o verificare contra-cost absolut inutila. Daca simtiti miros de gaze oricum ii veti chema din proprie initiativa.
luni, 27 decembrie 2010
Ce scamatorii face Bancpost ca sa dribleze provizioanele
Un amic bun are un credit rau la Bancpost. Zic rau pentru ca e in CHF, iar dobanda pe care o ia banca la franci e de 10%, desi Libor la franc e de 10 ori mai mic. Ei bine, amicul meu avea de platit 350 franci pe luna. La inceput s-a descurcat onorabil, francul era 2 lei si ceva, dobanzile mai mici. Din 2008 cursul a inceput sa creasca, la fel dobanzile Bancpost desi Liborul scadea (“din cauza situatiei internationale, suntem nevoiti sa crestem dobanda iar noua rata lunara este de...”….veneau periodic explicatiile grecilor). Ei bine, omul nostru a inceput sa gafaie cu imprumutul sau iar sumele aduse la ghiseu s-au subtiat la randul lor. Din 350 a inceput sa plateasca 300, 250, 200 franci in lunile proaste, cu cheltuieli mari. A fost sunat in mod repetat. Mai intai in mod politicos, apoi insinuant si amenintator. “Poate vreti sa vorbiti mai multe cu doamna executor..”. La un moment dat, una din tehnicile fetelor de la firma de recuperare si monitorizare debitori cu probleme era sa dea in mod repetat beep-uri, poate in ideea ca datornicul recunoaste numarul si devine brusc mai constiincios. Saptamana trecuta amicul nostru primeste un telefon neobisnuit din partea bancii in care i se recomanda sa comita in scris un angajament fata de Bancpost, din care sa reiasa ca va plati lunar minim 150 de franci. O-la-la, 150 fata de 350 e o mica diferenta, nu? Sper sa nu ma insel aici, dar explicatia este ca banca trebuie sa constituie provizioane in cazul in care debitorul nu ramburseaza conform graficului partile din principal incluse in fiecare rata (rata=o fractiune din principal plus partea corespunzatoare din dobanda aplicata soldului). Ei bine, daca omul plateste macar partea din principal, banca scapa de provizionarea intregului credit. Schema pare misto, si va recomand sa o faceti pe scara cat mai mare daca aveti rate la banale credite de nevoi personale fara ipoteca. Mai ales daca nu aveti bunuri imobile executabile in situatia neplacuta in care ati ramane fara venituri si nu ati mai putea plati nimic lunar la banca. Ce riscati? Sa vi se popreasca o treime din salariu? Pariez ca majoritatea debitorilor cu probleme platesc oricum lunar un procent mai mare din venituri. Asa ca dadati-le una peste gulerele lor albe bancherilor lacomi si traiti mai confortabil luna de luna limitandu-va la plata principalului (vedeti din scadentar cat inseamna acesta). Ho, ho, ho!
vineri, 24 decembrie 2010
Fondul Proprietatea, teapa bursiera a anului 2011
In aceste zile, mari, mijlocii si minuscule case de brokeraj pregatesc rapoarte pentru Fondul Proprietatea, asteptat la bursa la inceputul anului viitor. Nu mai trebuie sa spun ca optimismul lor e direct proportional cu gradul de incarcare cu aceste actiuni pe propriul cont si cel al marilor clienti. Nu cred ca este actiune (poate cu exceptia SIF) pe care brokerii romani sa fi fost mai expusi in ultimii 10 ani. Rapoartele care vor apare vor da ca tinta de pret 0,7-0,8 lei/actiune, cu un discount moderat fata de valoarea activului net unitar (1 leu) calculata recent. Iata cateva lucruri pe care “dumb money” ar trebui sa le stie despre Fondul Proprietatea:
1. Dividendul mare acodat anul acesta e un “accident”
De fapt, e vorba de dividendele pentru 2008 si 2009. Deci in nici un caz sa nu va faceti calculul cu un randament la dividend de 10% pe an. Apoi, profitul care a stat la baza acordarii sale vine in mare parte din reevaluari de active, pe baza reboundului pe care l-au cunoscut bursele intre 2009-2010. Dividendul FP depinde in mod decisiv de dividendul platit de SNP, cea mai mare detinere a fondului. Or, in ultimii ani SNP nu s-a inghesuit sa plateasca dividende, fiind preocupat de viitoare investitii. Deci, petrecerea din 2010 nu se va repeta, valoarea mare a dividendelor (0,08 lei/actiune) fiind destinata doar sa pregateasca listarea viitoare si sa satisfaca nevoia urgenta a actionarului majoritar (statul) de lichiditati, deci praf in ochi pentru fraierii care vor cumpara in 2011 cu gandul la dividende.
2. “Are active valoroase”. Va amintiti poezia pe care o spuneau brokerii in 2007 despre SIF-uri? “Se va lista BCR, atunci vom vedea adevarata valoare a actiunilor SIF”. Nici pe varful bulei speculative din 2007, cand BET-FI tindea spre 100.000 puncte (fata de 20.000 in prezent) nu am avut pretul unei actiuni egal cu cel al activului net. Acum de pilda, raportul dintre pretul de la bursa si VUAN la SIF-uri este cuprins intre 0,4-0,5. Coincienta sau nu, este discountul la care se tranzactioneaza in prezent si actiunile nelistate ale FP. Brokerii nostri vor sa va spuna insa ca cei care pot cumpara acum cu 0,45 lei vor astepta cateva luni pentru a lua cu..0,7 si peste. Inghititi asta?
In definitiv, ce discount merita o actiune FP? Din start, minim 16% pentru dramuirea profitului din participatiile sale. Companiile la care Fondul este actionar vireaza acestuia dividende. Dividendele (din care se scad cheltuielile de functionare a FP) reprezinta profit, impozitat cu 16%. Urmeaza discountul pentru detineri minoritare lichide si cel pentru detineri minoritare nelichide. Una e sa fii majoritar intr-o companie listata la bursa, si alta e sa ai un pachet decorativ. Plus ca in cazul unei companii nelistate esti si captiv pe termen lung pe langa dezavantajul de a fi la cheremul majoritarului. Eu as baga aici inca cel putin 20%. Si uite asa ajungem pe la 0,6 din start. Atentie insa, vine punctul 3.
3. “Interes la cumparare”. Cine e prostul care n-a luat inca FP dar e pregatit sa cumpere cu ambele maini dupa listare?. Toti brokerii au, clientii lor autohtoni care n-au luat inca imbolditii de primii sunt derizorii ca numar, adaugati pe lista amatorilor de a iesi cat mai repede urmasii unor Malaxa, Mociornita, etc, detinatorii de pachete mari adica. Vor veni strainii sa asigure contraponderea la cumparare? Ha, ha, ha. Cand in urma cu 2 ani o actiune FP se vindea la 0, 12 lei, mi-e greu sa cred asta. Disproportia dintre potentialii vanzatori si potentialii cumparatori e imensa iar raportul cerere oferta va prabusi pe termen mediu cotatiile.
4. “Administrare mai profesionista decat SIF-urile”. Pana una-alta, “profesionistii” de la Templeton au avut grija sa cumpere un pachet de actiuni la BVB-stiti, compania aia care are tranzactii de 1-2 mil euro pe zi in ultima vreme (exceptand schimburile de pachete de pe final de an)- la pretul umflat din prezent. Poate au dorit sa plateasca in felul asta serviciile de analiza super-optimista prestate de brokeri inainte de listarea FP?.
In concluzie, un sfat. Sunt sanse mici ca actiunile sa decoleze la listare, poate doar ca efect al unor manipulari de piata si schimburi in suveica cu pachete de actiuni. Daca asta se intampla, FP va fi o oportunitate extraordinara de…short. Vom avea cu siguranta si un astfel de contract la bursa din Sibiu, si va recomand sa il folositi cu incredere.
1. Dividendul mare acodat anul acesta e un “accident”
De fapt, e vorba de dividendele pentru 2008 si 2009. Deci in nici un caz sa nu va faceti calculul cu un randament la dividend de 10% pe an. Apoi, profitul care a stat la baza acordarii sale vine in mare parte din reevaluari de active, pe baza reboundului pe care l-au cunoscut bursele intre 2009-2010. Dividendul FP depinde in mod decisiv de dividendul platit de SNP, cea mai mare detinere a fondului. Or, in ultimii ani SNP nu s-a inghesuit sa plateasca dividende, fiind preocupat de viitoare investitii. Deci, petrecerea din 2010 nu se va repeta, valoarea mare a dividendelor (0,08 lei/actiune) fiind destinata doar sa pregateasca listarea viitoare si sa satisfaca nevoia urgenta a actionarului majoritar (statul) de lichiditati, deci praf in ochi pentru fraierii care vor cumpara in 2011 cu gandul la dividende.
2. “Are active valoroase”. Va amintiti poezia pe care o spuneau brokerii in 2007 despre SIF-uri? “Se va lista BCR, atunci vom vedea adevarata valoare a actiunilor SIF”. Nici pe varful bulei speculative din 2007, cand BET-FI tindea spre 100.000 puncte (fata de 20.000 in prezent) nu am avut pretul unei actiuni egal cu cel al activului net. Acum de pilda, raportul dintre pretul de la bursa si VUAN la SIF-uri este cuprins intre 0,4-0,5. Coincienta sau nu, este discountul la care se tranzactioneaza in prezent si actiunile nelistate ale FP. Brokerii nostri vor sa va spuna insa ca cei care pot cumpara acum cu 0,45 lei vor astepta cateva luni pentru a lua cu..0,7 si peste. Inghititi asta?
In definitiv, ce discount merita o actiune FP? Din start, minim 16% pentru dramuirea profitului din participatiile sale. Companiile la care Fondul este actionar vireaza acestuia dividende. Dividendele (din care se scad cheltuielile de functionare a FP) reprezinta profit, impozitat cu 16%. Urmeaza discountul pentru detineri minoritare lichide si cel pentru detineri minoritare nelichide. Una e sa fii majoritar intr-o companie listata la bursa, si alta e sa ai un pachet decorativ. Plus ca in cazul unei companii nelistate esti si captiv pe termen lung pe langa dezavantajul de a fi la cheremul majoritarului. Eu as baga aici inca cel putin 20%. Si uite asa ajungem pe la 0,6 din start. Atentie insa, vine punctul 3.
3. “Interes la cumparare”. Cine e prostul care n-a luat inca FP dar e pregatit sa cumpere cu ambele maini dupa listare?. Toti brokerii au, clientii lor autohtoni care n-au luat inca imbolditii de primii sunt derizorii ca numar, adaugati pe lista amatorilor de a iesi cat mai repede urmasii unor Malaxa, Mociornita, etc, detinatorii de pachete mari adica. Vor veni strainii sa asigure contraponderea la cumparare? Ha, ha, ha. Cand in urma cu 2 ani o actiune FP se vindea la 0, 12 lei, mi-e greu sa cred asta. Disproportia dintre potentialii vanzatori si potentialii cumparatori e imensa iar raportul cerere oferta va prabusi pe termen mediu cotatiile.
4. “Administrare mai profesionista decat SIF-urile”. Pana una-alta, “profesionistii” de la Templeton au avut grija sa cumpere un pachet de actiuni la BVB-stiti, compania aia care are tranzactii de 1-2 mil euro pe zi in ultima vreme (exceptand schimburile de pachete de pe final de an)- la pretul umflat din prezent. Poate au dorit sa plateasca in felul asta serviciile de analiza super-optimista prestate de brokeri inainte de listarea FP?.
In concluzie, un sfat. Sunt sanse mici ca actiunile sa decoleze la listare, poate doar ca efect al unor manipulari de piata si schimburi in suveica cu pachete de actiuni. Daca asta se intampla, FP va fi o oportunitate extraordinara de…short. Vom avea cu siguranta si un astfel de contract la bursa din Sibiu, si va recomand sa il folositi cu incredere.
joi, 23 decembrie 2010
BRD, cea mai nesimtita banca pentru amatorii de valuta
Ieri 22 decembrie, curs oficial BNR euro/leu: 4,2849. Pe Conso urmaream intr-o doara cotatiile la cumpararea si vanzarea de euro la ghiseele bancare. Cei mai omenosi la vanzarea de euro erau cei de la CEC si Carpatica, cu o cotatie de 4,31 lei. Urmau BCR si RIB cu 4,315. In coada listei BRD cu 4,36 si Volsbank cu 4,3610. Cu alte cuvinte, daca ai facut imprudenta sa iei un credit in euro de la BRD sau Volksbank si perseverezi in prostie cumparand euro pentru rata lunara tot de la ghiseu, platesti o dobanda umflata din start cu 1,75% doar din schimbul valutar. Acum sa vedem cine plateste cel mai bine celor care vor sa vanda euro. Banca Romaneasca 4,265 lei, RIB cu 4,255 lei, OTP cu 4,245 lei.BCR si CEC, prezente la varful clasamentului la vanzarea de euro aveau ambele cotatii de 4,24 lei. Ei bine, unde e crucisatorul BRD, cea mai dinamica banca din Romania? Tot la coada clasamentului, ultima la egalitate cu Unicredit, cu 4,21 lei (Unicredit vindea euro cu 4,35 lei, deci tot niste jnapani). Ce invatam de aici? Daca vrei intr-un moment de ratacire sa schimbi lei ca sa faci un depozit in euro la BRD, vei pierde 1,75% la vanzare si 1,75% la cumparare fata de cursul official, deci mai mult decat dobanda bancara pe un an (3%). Orice om cu cap ar folosi pentru vanzarea si cumparare de valuta casele de schimb de prin centrul Bucurestiului, unde cotatiile sunt de 4,275-4,285 lei la cumparare si de 4,31-4,32 lei la vanzare, spread-ul dintre cumparare si vanzare fiind in acest caz sub 1%, nu 3,5% ca la BRD !
marți, 21 decembrie 2010
Cum sa nu faci jurnalism. Studiu de caz: NewsIn
Am gasit in urma cu doua zile un articol de infierare la adresa fondatorului Wikileaks, Assange, pe Reporter Virtual. Din linkuri, am descoperit ca era de fapt o preluare de pe Realitatea.net, care primise o “analiza” NewsIn. Cum obiectivitatea pare o notiune abstracta pentru autorul ...anonim de la NewsIn, ca si documentarea serioasa pe subiect ori “raceala”cu care e recomandat sa tratezi o stire din postura de agentie, va dau mai jos textul integral NewsIn, urmand sa il comentam impreuna apoi. Spre comparatie, aveti aici filmuletul evenimentelor care a generat articolul de mai jos.
“Julian Assange l-a numit pe un jurnalist "scârbă tabloidă".
Fondatorul Wikileaks, Julian Assange, a ieşit dintr-un interviu pe care îl acorda postului de televiziune ABC News şi l-a numit pe jurnalist "scârbă tabloidă" când acesta l-a întrebat despre acuzaţiile de viol care i se aduc în Suedia. Fondatorul Wikileaks a procedat în mod asemănător şi la CNN, luna trecută, când şi-a dat microfonul jos şi a ieşit din platou în momentul în care moderatoarea a insistat cu întrebările despre acuzaţiile sexuale care i se aduc în Suedia. În prezent, fondatorul Wikileaks se află în Marea Britanie, la conacul unui prieten, fiind eliberat pe cauţiune în aşteptarea deciziei judecătoreşti privind extrădarea lui în Suedia. De când a ieşit din arest, Assange a acordat cu bunăvoinţă o mulţime de interviuri, dar devine foarte irascibil în momentul în care este întrebat despre ce s-a întâmplat în Suedia. The Guardian a publicat vineri o relatare detaliată a acuzaţiilor pe care cele două femei din Suedia le-au formulat împotriva lui Assange. Când reporterul ABC News, Jim Sciutto, l-a întrebat despre acuzaţiile pe care le-a auzit, Assange a ieşit imediat de la interviu şi l-a numit pe ziarist "scârbă tabloidă".
Pentru criticii lui Assange, reticenţa sa de a răspunde la întrebări pare ipocrită, dată fiind filosofia transparenţei pe care o susţine. Assange a publicat telegrame secrete care dezvăluie detalii stânjenitoare şi cu potenţial de a crea prejudicii despre guvernul Statelor Unite, dar pare deranjat când i se aplică aceeaşi transparenţă vieţii sale personale.
Susţinătorii lui Assange, inclusiv Larry Flynt, fondatorul revistei sexuale Hustler, sunt foarte sceptici în legătură cu acuzaţiile care i se duc. Unii spun că totul face parte dintr-o conspiraţie mai amplă pentru a-l discredita. Totuşi, documentele juridice publicate de The Guardian - acelaşi cotidian britanic căruia Assange i-a încredinţat o parte dintre telegramele diplomatice - arată că cel puţin o femeie susţine că a fost forţată să aibă relaţii sexuale cu Assange, împotriva voinţei ei, ceea ce e definiţia clasică a violului”.
Asa deci. Avem un clipulet de 50 de secunde, chiar de la ABC News, din care autorul anonim de la NewsIn ar fi putut vedea exact ce s-a intamplat, daca ar fi vrut. Reporterul de la ABC pare sa intrebe ceva aparent neutru despre procesul care i se pregateste lui Assange in Suedia dar vireaza brusc si pomeneste despre acuzatiile de “despartire cu forta a picioarelor” pe care le-ar fi auzit chiar el la audierile de la Tribunal. Assange pare oripilat, spune “ei, haide” de 2 ori si se indeparteaza. Dupa cateva secunde de perplexitate, reporterul il urmareste si insista sa continue discutia. Assange il ocoleste si arunca peste umar “tabloid schmuck”. Ei, asta e dupa cum puteti vedea toata intriga care a stat la baza stirii NewsIn preluata cuminte de Realitatea.net Ce aflam din aceasta?
1. Assange e necioplit. Dupa ce ca paraseste brusc un interviu (luat in aer liber) il mai si insulta pe bietul reporter. Nu se sufla nici o vorba despre faptul ca bietul reporter tocmai intreba relaxat despre detaliile unei interactiuni sexuale, in direct.
2. Assange e netransparent. Cand publici telegramele care incrimineaza diplomatia americana, cand arati cum unchiul Sam isi spioneaza aliatii, tolereaza abuzurile soldatilor sai in Irak, etc invocand dorinta de a informa cat mai exact publicul in numele transparentei, atunci e musai sa iti pui pe taraba si detaliile vietii tale intime, daca ti se cer. Altfel, esti ipocrit si netransparent.
3. Sustinatorii lui Assange sunt cel putin dubiosi (Larry Flint?!?). La acest capitol, vezi si reactia deontologilor romani. Sever Voinescu de pilda se leaga de bobornacul pe care il da Putin cancelariilor occidentale, ridiculizandu-le reactia nedemocratica fata de Aassange (vezi ci marile companii care s-au grabit sa ii aplice talpi pe tibie) din postura de aparatori declarati ai democratiei si drepturile omului, aratand ca cine e aparat de Putin e cel putin dubios (pe fondatorul Hustler l-a scapat din obiectiv dl Voinescu). Daca il apara Dalai Lama li s-ar fi parut probabil nerelevant pentru chestiune. Ma rog, campania impotriva Wikileaks continua pe toate canalele iar media isi aduce si ea obolul cum poate.
PS: Citeam in aceeasi zi ca vicepresedintele SUA,Joe Binden, examina impreuna cu sefii Procuraturii, posibilitatea ca Aassange sa fie acuzat de...complot impotriva SUA (vor sa demonstreze ca Assange ar fi complotat cu cei care i-au furnizat documentele). De aici si pana la acuzatia de terorism nu e decat un pas, ce pacat ca nu se pot da legi retro-active! Brave New World! Regimul nostru democratic va asigura liberatatea alegerii cat timp nu exista alternative reale (republicani si democrati, fetele aceleiasi monede, or in cazul nostru PSD/PDL/PNL), aveti libertatea cuvantului cat timp nu vorbiti ce nu trebuie altfel va executam prin presa oficiala, respectam dreptul natiunilor la autodeterminare cat timp nu poseda resurse care sa ne intereseze, toti actorii economici sunt egali cu exceptia unora care sunt mai egali dect altii fiind prea mari sa se prabuseasca cand gresesc, etc, etc.
“Julian Assange l-a numit pe un jurnalist "scârbă tabloidă".
Fondatorul Wikileaks, Julian Assange, a ieşit dintr-un interviu pe care îl acorda postului de televiziune ABC News şi l-a numit pe jurnalist "scârbă tabloidă" când acesta l-a întrebat despre acuzaţiile de viol care i se aduc în Suedia. Fondatorul Wikileaks a procedat în mod asemănător şi la CNN, luna trecută, când şi-a dat microfonul jos şi a ieşit din platou în momentul în care moderatoarea a insistat cu întrebările despre acuzaţiile sexuale care i se aduc în Suedia. În prezent, fondatorul Wikileaks se află în Marea Britanie, la conacul unui prieten, fiind eliberat pe cauţiune în aşteptarea deciziei judecătoreşti privind extrădarea lui în Suedia. De când a ieşit din arest, Assange a acordat cu bunăvoinţă o mulţime de interviuri, dar devine foarte irascibil în momentul în care este întrebat despre ce s-a întâmplat în Suedia. The Guardian a publicat vineri o relatare detaliată a acuzaţiilor pe care cele două femei din Suedia le-au formulat împotriva lui Assange. Când reporterul ABC News, Jim Sciutto, l-a întrebat despre acuzaţiile pe care le-a auzit, Assange a ieşit imediat de la interviu şi l-a numit pe ziarist "scârbă tabloidă".
Pentru criticii lui Assange, reticenţa sa de a răspunde la întrebări pare ipocrită, dată fiind filosofia transparenţei pe care o susţine. Assange a publicat telegrame secrete care dezvăluie detalii stânjenitoare şi cu potenţial de a crea prejudicii despre guvernul Statelor Unite, dar pare deranjat când i se aplică aceeaşi transparenţă vieţii sale personale.
Susţinătorii lui Assange, inclusiv Larry Flynt, fondatorul revistei sexuale Hustler, sunt foarte sceptici în legătură cu acuzaţiile care i se duc. Unii spun că totul face parte dintr-o conspiraţie mai amplă pentru a-l discredita. Totuşi, documentele juridice publicate de The Guardian - acelaşi cotidian britanic căruia Assange i-a încredinţat o parte dintre telegramele diplomatice - arată că cel puţin o femeie susţine că a fost forţată să aibă relaţii sexuale cu Assange, împotriva voinţei ei, ceea ce e definiţia clasică a violului”.
Asa deci. Avem un clipulet de 50 de secunde, chiar de la ABC News, din care autorul anonim de la NewsIn ar fi putut vedea exact ce s-a intamplat, daca ar fi vrut. Reporterul de la ABC pare sa intrebe ceva aparent neutru despre procesul care i se pregateste lui Assange in Suedia dar vireaza brusc si pomeneste despre acuzatiile de “despartire cu forta a picioarelor” pe care le-ar fi auzit chiar el la audierile de la Tribunal. Assange pare oripilat, spune “ei, haide” de 2 ori si se indeparteaza. Dupa cateva secunde de perplexitate, reporterul il urmareste si insista sa continue discutia. Assange il ocoleste si arunca peste umar “tabloid schmuck”. Ei, asta e dupa cum puteti vedea toata intriga care a stat la baza stirii NewsIn preluata cuminte de Realitatea.net Ce aflam din aceasta?
1. Assange e necioplit. Dupa ce ca paraseste brusc un interviu (luat in aer liber) il mai si insulta pe bietul reporter. Nu se sufla nici o vorba despre faptul ca bietul reporter tocmai intreba relaxat despre detaliile unei interactiuni sexuale, in direct.
2. Assange e netransparent. Cand publici telegramele care incrimineaza diplomatia americana, cand arati cum unchiul Sam isi spioneaza aliatii, tolereaza abuzurile soldatilor sai in Irak, etc invocand dorinta de a informa cat mai exact publicul in numele transparentei, atunci e musai sa iti pui pe taraba si detaliile vietii tale intime, daca ti se cer. Altfel, esti ipocrit si netransparent.
3. Sustinatorii lui Assange sunt cel putin dubiosi (Larry Flint?!?). La acest capitol, vezi si reactia deontologilor romani. Sever Voinescu de pilda se leaga de bobornacul pe care il da Putin cancelariilor occidentale, ridiculizandu-le reactia nedemocratica fata de Aassange (vezi ci marile companii care s-au grabit sa ii aplice talpi pe tibie) din postura de aparatori declarati ai democratiei si drepturile omului, aratand ca cine e aparat de Putin e cel putin dubios (pe fondatorul Hustler l-a scapat din obiectiv dl Voinescu). Daca il apara Dalai Lama li s-ar fi parut probabil nerelevant pentru chestiune. Ma rog, campania impotriva Wikileaks continua pe toate canalele iar media isi aduce si ea obolul cum poate.
PS: Citeam in aceeasi zi ca vicepresedintele SUA,Joe Binden, examina impreuna cu sefii Procuraturii, posibilitatea ca Aassange sa fie acuzat de...complot impotriva SUA (vor sa demonstreze ca Assange ar fi complotat cu cei care i-au furnizat documentele). De aici si pana la acuzatia de terorism nu e decat un pas, ce pacat ca nu se pot da legi retro-active! Brave New World! Regimul nostru democratic va asigura liberatatea alegerii cat timp nu exista alternative reale (republicani si democrati, fetele aceleiasi monede, or in cazul nostru PSD/PDL/PNL), aveti libertatea cuvantului cat timp nu vorbiti ce nu trebuie altfel va executam prin presa oficiala, respectam dreptul natiunilor la autodeterminare cat timp nu poseda resurse care sa ne intereseze, toti actorii economici sunt egali cu exceptia unora care sunt mai egali dect altii fiind prea mari sa se prabuseasca cand gresesc, etc, etc.
luni, 20 decembrie 2010
Cui slujeste leul "puternic"?
Grosul creditelor s-a dat in Romania in euro. Daca posesorii de credite nu mai fac fata ratelor din cauza majorarii cursului leu-euro, bancile trebuie sa faca provizioane pentru creditele cu probleme, deci sa vina cu bani de acasa. Ce au facut bancile romanesti (ma rog, din Romania) in 2009-2010? Au strans robinetul creditului pentru persoanele fizice si companii si au imprumutat la greu statul, unele pana la limita expunerii fixata pentru bondurile guvernamentale. Imprumuturile s-au facut de aceasta data in lei. Va imaginati cumva ca Guvernul va avea tupeul sa le dea inapoi lei mai slabi decat in momentul in care i-a obtinut (ca asta inseamna deprecierea leului)? Rezum, euro creste fata de leu, bancile trebuie sa vina cu euro in plus de acasa si sa trimita euro mai putini in contul obligatiunilor in lei ajunse la scadenta. Pai, are tupeul micul Boc pentru asta? De asta nu avem nici o lege a falimentului personal (tot din motiv de provizioane inacceptabile ..pentru banci), de asta celebra Ordonanta 50 va fi modificata astfel incat sa dea o mana de ajutor tot bancilor pentru a-si majora profitul (marjele sunt batute in cuie la vechiul nivel, in vreme ce Euribor se afla la minim istoric).
vineri, 17 decembrie 2010
Gregor Samsa Vasilescu
Va intrebati ce legatura poate exista intre consilierul Guvernatorului BNR, eternul Adrian Vasilescu, si personajul unei nuvele célèbre (Metamorfoza) de Franz Kafka? Salariile din BNR! Intr-un interviu pentru Mediafax, mos Vasilescu arata cat de devastatoare pentru bugetul public a fost taierea salariilor din BNR. "Legea nu permitea ca economiile realizate să fie vărsate la buget, dar nici să fie incluse în contul de profit, fiind alocate la fondul de rezervă, a cărui destinaţie este acoperirea unor eventuale pierderi viitoare. Astfel, bugetul a încasat zero lei din economia făcută cu salariile. Ba mai mult, prin tăierea de 25% n-au mai fost virate la buget ca impozit pe venit şi CAS-uri sume care echivalează cu plata a mii şi mii de pensii", a precizat Vasilescu. Întrebat dacă salariile la nivelul BNR vor rămâne reduse, Vasilescu a replicat: "Dar ce, suntem în Kafka?"
Daca tot suntem la capitolul “teatrul absurdului”, sa remarcam ca potrivit lui Vasilescu, din cei 25% taiatati din salariile personalului BNR se puteau achita mii si mii de pensii. Dar cu ce organigrama doarme frate Mugurel sub perna? Daca tai salariile catorva zeci de persoane cu 25% platesti pensii pentru mii si mii de oameni? Acum, or mos Vasilescu a pierdut sirul si s-a incurcat in zecimale, ori salariile din BNR sunt nesimtite. Probabil ca ambele variante sunt adevarate. Pe la inceputul anului, pe baza declaratiilor de avere din 2009 depuse de membri CA ai BNR, scriam un articol in Romania Libera despre modul in care isi investesc acestia banii. Iata un pasaj relevant:
“Mugur Isarescu avea in octombrie 2009 depozite in lei, euro si dolari – echivalentul sumei de 180.000 euro (76.640 euro, 384.700 lei, restul dolari). Bijuteriile diverse depaseau echivalentul a 44.000 euro , colectiile numismatice – aproape 30.000 euro, tablourile si icoanele – 22.000 euro. Cu vesela de argint ajungem la 99.990 euro, adica 55% din valoarea sumelor din depozite si conturi curente, trecute in declaratia de avere. Cum aurul s-a tot scumpit in ultima vreme, iar valoarea bijuteriilor este mai mult... sentimentala, banuim ca ponderea plasamentelor alternative e chiar mai mare.Prim-viceguvernatorul Florin Georgescu e cel mai conservator: are incredere maxima in banul de hartie, dovada ca pastreaza peste un milion de lei in bancnote. In total, depozitele sale insumeaza peste 567.000 echivalent euro, iar bijuteriile din aur, obiectele de arta, colectiile numismatice, tablourile si ceasurile – "doar" 21.000 euro, adica sub 5% din valoarea depozitelor. Un personaj interesant este viceguvernatorul Cristian Popa. In declaratia de avere nu apar masini si terenuri, doar un apartament de 63 mp in Bucuresti. Economiile in bani sunt impartite aproape egal intre lei si euro si insumeaza aproape 50.000 euro. Domnul Popa are insa ceasuri de colectie de 32.000 euro, aur si bijuterii diverse de 35.000 euro, monezi de argint si alte emisiuni numismatice BNR de 9.400 euro, icoane si picturi de 3.000 euro si o "biata" vesela din argint de 2.000 euro. Total: peste 80.000 euro, deci mai mult decat banii de hartie. Trec peste viceguvernatorul Olteanu, care este bancher prin adoptie, si ajung la membrii CA. Marturisesc ca m-am plictisit ingrozitor in cazul lui Nicolae Danila, fost presedinte al BCR, deoarece enumerarea depozitelor si plasamentelor "alternative" din declaratia sa de avere venea dupa o lista interminabila de terenuri si cladiri. Dl Intr-un tarziu, am aflat ca dl Danila pastreaza 14 milioane lei si 8 milioane euro in depozite bancare. Mai sunt si 2,4 milioane lei in fonduri de investitii. Valoarea bijuteriilor este neglijabila, in acest caz, prin raportare la restul "activelor": doar 20.000 euro. Cat despre monezile de argint din colectiile numismatice, in valoare de "numai" 7.000 euro, presupunem ca domnul Danila a si uitat unde le-a ingropat! Cu dl Marian Dinu lucrurile sunt simple: nu crede decat in imobiliare, actiuni si depozite. Domnul Napoleon Pop este fan al depozitelor bancare, unde pariaza aproape exclusiv pe lei (peste 1,2 milioane). Exista si ceva colectii numismatice, dar, cum nu reprezinta decat putin peste 5.000 euro, le putem trece lejer la categoria "si altele". Ne-am amuzat copios citind declaratia de avere din 19 octombrie 2009 a domnului Stoenescu Virgiliu Jorj, membru CA al BNR. Domnia sa are un apartament de 130 mp in Bucuresti, si-a cumparat si doua locuri de parcare, dar nu are trecut nici un autoturism in declaratia de avere. Este stramtorat la capitolul economii – mai putin de 3.000 lei in total –, motiv pentru care are, pentru orice eventualitate, un card de debit cu overdraft (6.900 lei descoperit de cont) si doua carduri de credit (limita de credit de 3.300 lei, respectiv 15.650 lei). Sper ca domnul in cauza sa nu ajunga in final la mana Provident, desi exista un tampon de siguranta (in declaratia de avere sunt prinse tablouri si icoane de 6.000 de euro si monezi de 3.000 euro). In sfarsit, Nagy Agnes are monezi in colectii numismatice de 107.000 lei, bijuterii de 25.000 lei, obiecte de arta de 20.000 lei, dar nici un depozit bancar in declaratia de avere. Probabil, in caz de extrema urgenta, persoana in cauza poate vinde cate o moneda sau o bijuTerie pentru a face rost de lichiditati!”
Remarcati in paranteza ca oamenii care au mizat pe argint au cam nimerit-o, pretul aurului alb crescand cu 50% in 2010. Ma intreb daca domnul vice Popa o sa isi scoata vesela la vanzare in targ la Vitan sa marcheze profitul. Alfel, daca ne intoarcem la oile noastre, salariatii din BNR nu au motive sa planga prea tare, din sumele taiate si varsate tot in bugetul institutiei presupun ca se vor cumpara la un moment dat niste 4 x 4 (adica 16 domnu Vasilescu) din care sa se admire mai bine peisajul bancar dupa 2008 (natura moarta). Revenind la absurd, la asta s-ar incadra statutul de salvator al natiei dupa ce ai contemplat impasibil din fruntea BNR falimentele bancare din anii ’90, puzderia de banci populare care apareau in 2000, schemele Ponzi autohtone precum Caritas, SAFI si FNI-ul, dupa ce ai permis cresterea raportului rata/venit la imprumuturi tocmai in 2007 cand criza exploda.Asta da Metamorfoza!Iar cei care chiar cred sincer asta, n-au nici macar scuza sa fi tras o dusca mai mare din vinul sus-numitului.
Daca tot suntem la capitolul “teatrul absurdului”, sa remarcam ca potrivit lui Vasilescu, din cei 25% taiatati din salariile personalului BNR se puteau achita mii si mii de pensii. Dar cu ce organigrama doarme frate Mugurel sub perna? Daca tai salariile catorva zeci de persoane cu 25% platesti pensii pentru mii si mii de oameni? Acum, or mos Vasilescu a pierdut sirul si s-a incurcat in zecimale, ori salariile din BNR sunt nesimtite. Probabil ca ambele variante sunt adevarate. Pe la inceputul anului, pe baza declaratiilor de avere din 2009 depuse de membri CA ai BNR, scriam un articol in Romania Libera despre modul in care isi investesc acestia banii. Iata un pasaj relevant:
“Mugur Isarescu avea in octombrie 2009 depozite in lei, euro si dolari – echivalentul sumei de 180.000 euro (76.640 euro, 384.700 lei, restul dolari). Bijuteriile diverse depaseau echivalentul a 44.000 euro , colectiile numismatice – aproape 30.000 euro, tablourile si icoanele – 22.000 euro. Cu vesela de argint ajungem la 99.990 euro, adica 55% din valoarea sumelor din depozite si conturi curente, trecute in declaratia de avere. Cum aurul s-a tot scumpit in ultima vreme, iar valoarea bijuteriilor este mai mult... sentimentala, banuim ca ponderea plasamentelor alternative e chiar mai mare.Prim-viceguvernatorul Florin Georgescu e cel mai conservator: are incredere maxima in banul de hartie, dovada ca pastreaza peste un milion de lei in bancnote. In total, depozitele sale insumeaza peste 567.000 echivalent euro, iar bijuteriile din aur, obiectele de arta, colectiile numismatice, tablourile si ceasurile – "doar" 21.000 euro, adica sub 5% din valoarea depozitelor. Un personaj interesant este viceguvernatorul Cristian Popa. In declaratia de avere nu apar masini si terenuri, doar un apartament de 63 mp in Bucuresti. Economiile in bani sunt impartite aproape egal intre lei si euro si insumeaza aproape 50.000 euro. Domnul Popa are insa ceasuri de colectie de 32.000 euro, aur si bijuterii diverse de 35.000 euro, monezi de argint si alte emisiuni numismatice BNR de 9.400 euro, icoane si picturi de 3.000 euro si o "biata" vesela din argint de 2.000 euro. Total: peste 80.000 euro, deci mai mult decat banii de hartie. Trec peste viceguvernatorul Olteanu, care este bancher prin adoptie, si ajung la membrii CA. Marturisesc ca m-am plictisit ingrozitor in cazul lui Nicolae Danila, fost presedinte al BCR, deoarece enumerarea depozitelor si plasamentelor "alternative" din declaratia sa de avere venea dupa o lista interminabila de terenuri si cladiri. Dl Intr-un tarziu, am aflat ca dl Danila pastreaza 14 milioane lei si 8 milioane euro in depozite bancare. Mai sunt si 2,4 milioane lei in fonduri de investitii. Valoarea bijuteriilor este neglijabila, in acest caz, prin raportare la restul "activelor": doar 20.000 euro. Cat despre monezile de argint din colectiile numismatice, in valoare de "numai" 7.000 euro, presupunem ca domnul Danila a si uitat unde le-a ingropat! Cu dl Marian Dinu lucrurile sunt simple: nu crede decat in imobiliare, actiuni si depozite. Domnul Napoleon Pop este fan al depozitelor bancare, unde pariaza aproape exclusiv pe lei (peste 1,2 milioane). Exista si ceva colectii numismatice, dar, cum nu reprezinta decat putin peste 5.000 euro, le putem trece lejer la categoria "si altele". Ne-am amuzat copios citind declaratia de avere din 19 octombrie 2009 a domnului Stoenescu Virgiliu Jorj, membru CA al BNR. Domnia sa are un apartament de 130 mp in Bucuresti, si-a cumparat si doua locuri de parcare, dar nu are trecut nici un autoturism in declaratia de avere. Este stramtorat la capitolul economii – mai putin de 3.000 lei in total –, motiv pentru care are, pentru orice eventualitate, un card de debit cu overdraft (6.900 lei descoperit de cont) si doua carduri de credit (limita de credit de 3.300 lei, respectiv 15.650 lei). Sper ca domnul in cauza sa nu ajunga in final la mana Provident, desi exista un tampon de siguranta (in declaratia de avere sunt prinse tablouri si icoane de 6.000 de euro si monezi de 3.000 euro). In sfarsit, Nagy Agnes are monezi in colectii numismatice de 107.000 lei, bijuterii de 25.000 lei, obiecte de arta de 20.000 lei, dar nici un depozit bancar in declaratia de avere. Probabil, in caz de extrema urgenta, persoana in cauza poate vinde cate o moneda sau o bijuTerie pentru a face rost de lichiditati!”
Remarcati in paranteza ca oamenii care au mizat pe argint au cam nimerit-o, pretul aurului alb crescand cu 50% in 2010. Ma intreb daca domnul vice Popa o sa isi scoata vesela la vanzare in targ la Vitan sa marcheze profitul. Alfel, daca ne intoarcem la oile noastre, salariatii din BNR nu au motive sa planga prea tare, din sumele taiate si varsate tot in bugetul institutiei presupun ca se vor cumpara la un moment dat niste 4 x 4 (adica 16 domnu Vasilescu) din care sa se admire mai bine peisajul bancar dupa 2008 (natura moarta). Revenind la absurd, la asta s-ar incadra statutul de salvator al natiei dupa ce ai contemplat impasibil din fruntea BNR falimentele bancare din anii ’90, puzderia de banci populare care apareau in 2000, schemele Ponzi autohtone precum Caritas, SAFI si FNI-ul, dupa ce ai permis cresterea raportului rata/venit la imprumuturi tocmai in 2007 cand criza exploda.Asta da Metamorfoza!Iar cei care chiar cred sincer asta, n-au nici macar scuza sa fi tras o dusca mai mare din vinul sus-numitului.
joi, 16 decembrie 2010
Parlamentarii dau lovitura de gratie debitorilor, OUG 50 va fi in favoarea bancilor. Ce puteti face.
Deputatii din comisia de buget-finante-banci au dat unde verde OUG50 in varianta agreata de banci, acestea nemaifiind obligate sa ajusteze semnificativ costul creditelor vechi. Sunt sanse mici deci ca la votul in plen sa se mai schimbe ceva.Trebuie sa multumiti pentru acest “ajutor” parlamentarilor PDL care au majoritatea si care au batut in retragere desi forma initiala a ordonantei venea din partea Guvernului care le apartine, presiunile FMI si loby-ul bancherilor inclinand balanta. Ce sa mai speri de la aceste nevertebrate, preocupate doar sa isi conserve burtile si conturile? Sa speri ca vom avea si noi un impozit pe profitul bancilor ca in Ungaria, pentru a demonstra ca in vremuri grele nu punem cizma doar pe grumazul clientilor-contribuabili? Sa sa speri ca vom refuza “ajutorul” FMI precum bulgarii? Da, si marmota? Romania: lasati orice speranta voi care intrati aici. Gastile fac si aplica legea, fraierii sunt cumparati cu galeti de plastic si mici, prostiti cu lozinci si pusi in final sa plateasca oalele sparte. Ce puteti face totusi?
1. Evitati orice interactiune cu bancile. Am spus-o, o mai repet. Mai devreme sau mai tarziu o sa va iasa pe nas. Un banal card de credit, un nevionovat internet bancking, un descoperit de cont, poate un mic creditel de nevoi personale? Nu, nu, caca! Asa a inceput si isteria imprumuturilor cu buletinul, a creditelor de nevoi personale garantate cu ipoteca de au ajuns fraierii sa isi piarda casele pentru banii luati ca sa le zugraveasca. Orice produs bancar e un carlig de marketing pentru alte produse de care nu aveti nevoie. Luati-va salariile cash. Nu se poate? Limitati-va la cardul de debit si basta.
2. Platesti rate de peste 70% din venituri pentru o gramada de credite de nevoi personale luate ca nesatulul? Foarte bine, nu mai plati nici un leu de maine. Ce-o sa-ti faca daca nu ai bunuri in proprietate? O sa-ti puna poprire pe salariu? Foarte bine, mai mult de 30% nu iti pot lua. Si cu 70% din bani numai pentru tine, luna de luna, o sa o duci boiereste in comparatie cu traiul meschin la care te-ai supus pana acum. Si vrei sa stii un secret? Banca iti va cesiona creditul unei firme de recuperare care va accepta si 50% din suma datorata, platita toata odata, daca vei dori sa iti lichidezi conturile (in ideea ca ai o ruda cu suflet mare care te-ar putea ajuta).
3. Stii acum cu cine sa nu mai votezi, da? Mai devreme sau mai tarziu vor apare in tarile supuse la perversiuni bugetare pentru a salva bancile si forte politice care vor tinti explicit in directia pedepsirii acestora. Modelul unguresc demonstreaza ca se poate. Iar pana nu apare un astfel de partid, stai acasa.
PS: Un articol excelent, de la priveghiul unui mort de data recenta, gasiti aici
1. Evitati orice interactiune cu bancile. Am spus-o, o mai repet. Mai devreme sau mai tarziu o sa va iasa pe nas. Un banal card de credit, un nevionovat internet bancking, un descoperit de cont, poate un mic creditel de nevoi personale? Nu, nu, caca! Asa a inceput si isteria imprumuturilor cu buletinul, a creditelor de nevoi personale garantate cu ipoteca de au ajuns fraierii sa isi piarda casele pentru banii luati ca sa le zugraveasca. Orice produs bancar e un carlig de marketing pentru alte produse de care nu aveti nevoie. Luati-va salariile cash. Nu se poate? Limitati-va la cardul de debit si basta.
2. Platesti rate de peste 70% din venituri pentru o gramada de credite de nevoi personale luate ca nesatulul? Foarte bine, nu mai plati nici un leu de maine. Ce-o sa-ti faca daca nu ai bunuri in proprietate? O sa-ti puna poprire pe salariu? Foarte bine, mai mult de 30% nu iti pot lua. Si cu 70% din bani numai pentru tine, luna de luna, o sa o duci boiereste in comparatie cu traiul meschin la care te-ai supus pana acum. Si vrei sa stii un secret? Banca iti va cesiona creditul unei firme de recuperare care va accepta si 50% din suma datorata, platita toata odata, daca vei dori sa iti lichidezi conturile (in ideea ca ai o ruda cu suflet mare care te-ar putea ajuta).
3. Stii acum cu cine sa nu mai votezi, da? Mai devreme sau mai tarziu vor apare in tarile supuse la perversiuni bugetare pentru a salva bancile si forte politice care vor tinti explicit in directia pedepsirii acestora. Modelul unguresc demonstreaza ca se poate. Iar pana nu apare un astfel de partid, stai acasa.
PS: Un articol excelent, de la priveghiul unui mort de data recenta, gasiti aici
miercuri, 15 decembrie 2010
Imparatul e gol
Gerald Celente, unul dintre printre putinii care vad lucrurile limpede si au curajul sa le explice clar. Inregistrarea unui radio-show din 9 decembrie despre Wikileaks, bancheri ("banksters"), orbirea mass-media, economie si vremurile ce vin.
Mai jos un filmulet interesant despre o lectie de sugrumare (via Fir de Pir si Bogdan Glavan). In rolul victimei: clasa de mijloc din SUA. Ce urmeaza? Brave New World...sau poate ca nu!
Mai jos un filmulet interesant despre o lectie de sugrumare (via Fir de Pir si Bogdan Glavan). In rolul victimei: clasa de mijloc din SUA. Ce urmeaza? Brave New World...sau poate ca nu!
marți, 14 decembrie 2010
Pietele financiare in orizontul lui 2012. Regizorii apocalipsei
Care sunt informatiile legate de anul 2012 la nivelul cititorului mediu de tabloid, vajnic exemplar majoritar al societatii noastre de consum? Cataclisme, filmul cu acelasi nume a lui Emmerich si lumea inecata in apa, explozii solare, Nibiru-planeta fantoma care revine, calendarul mayas care ar prezice sfarsitul lumii (ma rog, e vorba de sfarsitul timpului dar genul de public la care vorbeam nu prea opereaza cu nuante), etc, etc. Ideea mea este ca o astfel de data, atat de insurubata in mentalul colectiv cu conotatii preponderant negative, ar putea veni manusa celor care vor sa profite de oscilatiile pietelor financiare. Sa nu uitam ca bursele s-au infoiat din banii cu dobanza zero oferiti cu generozitate de Fed in ultimii doi ani si ca retragerea lichiditatii in exces si ridicarea dobanzilor ar putea incepe tot in orizontul lui 2012, simultan cu explozia balonului imobiliar chinezesc si ceva falimente suverane prin Europa. Goldman Sachs facea recent niste previziuni interesante despre 2011, cu estimari de crestere de25% pe indicele S&P, procent care ar duce indicele in zona 1.500 puncte, tocmai bine pentru un triple top apocaliptic si o prabusire de toata frumusetea anul urmator. Spun deci ca 2012 ar putea fi un fel de 2008, cu o palarie mai cuprinzatoare si ca pietele ar putea avea inca un an bun in 2011 doar pentru a avea de unde sa cada mai de sus in 2012. Si inca un argument. Mai exista o varianta de 2012 pe care tabloidele nu o popularizeaza pentru ca simt ca subiectul nu vinde la fel de bine: cea a unei umanitati intrata intr-o alta zodie, a expansiunii constiintei si iesirii de sub tirania materialului. Acum, daca asta este o optiune reala, cum va imaginati ca cei care doresc sa mentina cu dintii ordinea actuala vor incerca sa o contracareze? Eu cred ca regizand un soc puternic la nivel global, o succesiune de evenimente care sa genereze panica si inchistare si care sa taie cheful de spiritualitate si gandit independent. Sa speram ca va ramane totusi la stadiul de ipoteza de lucru pentru cei care fac scenarii de investitii.
Cum sa faci reclama mascata la carduri
Intamplare in Sun Plaza. Sunt interpelat cu un“Buna ziua, permiteti un scurt sondaj de opinie, doar 3 intrebari?”candid. E vorba de un tinerel cu aer usor incurcat. Nu accept in mod normal, dar el chiar pare neajutorat si ceva ma determina sa accept. “Ok, sa vedem”. “Care considerati ca este modalitatea moderna de efectuare a platilor, cu cardul sau cu cash?”Mai sa fie, ghici ciuperca ce-i. “Ca cash zic, ca n-am incredere in banci si cardurile lor” Sunt privit cu o usoara curizitate dar operatorul nu zice nimic. “Cat cheltuiti lunar pentru alimente si combustibil”? Aici pare mai inofensiva si ne-aluziva intrebarea asa ca raspund serios. “1.000 lei”. Acum vine intrebarea 3, din nou una “la obiect”. Cum vi se pare ideea de a face lunar pana la 5% economie din aceasta suma?” Mai sa fie, daca asta nu reprezinta o modalitate subtila de a introduce o campanie promotionala pentru un card de credit-surpriza eu sunt angajat la Goldman Sucks fara sa stiu. Zic :"neutra".In final sunt rugat sa imi spun numele…Asta cam contravine ideii de sondaj de opinie dar banuiesc ca urmatoarea intrebare se lega de numarul de telefon, ca sa pot fi sunat acasa intamplator de un alt operator de marketing peste ceva vreme cu o propunere de a primi ab-so-lut gratuit un card revolutionar. Baiatul cu sondajul a fost insa dezamagit nu stiu din ce motiv si nu m-a mai intrebat de telefon. O fi fost din cauza ca am indicat ca nume Mihai Eminescu?
miercuri, 8 decembrie 2010
WikiLeaks vs. fascismul corporatist
Fondatorul WikiLeaks a fost arestat ieri. Dupa o prima audiere, judecatorul britanic i-a refuzat eliberarea pe cautiune pe motiv ca, la resursele de care dispune, acesta s-ar putea sustrage cu usurinta urmaririi penale. Ha, de parca toate serviciile n-ar fi stat pe ochii pe el ca pe butelie. Daca mai aveati dubii ca mare parte din lumea occidentala ar fi altceva decat un stat fascist sprijinit de corporatiile carora le apara interesele, sa urmarim filmul evenimentelor. Julian Assange s-a trezit cu contul din Elvetia blocat, pentru ca nu indicase adresa exacta (vorbim de aceeasi elvetieni care s-au facut ca ploua cand rudele victimelor nazistilor au cerut banii depusi in bancile din tara cantoanelor, care n-au deconspirat conturile celor urmariti pentru evaziuni monstruoase, frude, crime de razboi, etc, etc prelevandu-se de secretul bancar), Visa si Mastercard s-au comportat ca doua subsidiare financiare ale Guvernului american refuzand transferurile catre WL, companiile care ii gazduiau web-site-ul in SUA i-au refuzat brusc hostingul (Amazon şi EveryDNS), site-ul Wikileaks a fost atacat orchestrat pentru a bloca accesul utlizatorilor de hackeri guvernamentali iar enumerarea poate continua.
Omul pare ca a deranjat serios sistemul, nu? Iar sistemul se foloseste de falangele sale corporatiste pentru a-i da peste degete, iar anexa juridica vine sa desavarseasca opera. Amintiti-va de simbioza stat-coraporatii in momentul in care sunt de salvat dinozauri din lumea financiara (to big to fail), cand stocurile de armament acumulate trebuie folosite (Irak, Afganistan, poate Coreea de Nord?), cand big pharma trebuie sa dea cate un tun si apare brusc o pandemie iar statul cumpara cu banii contribuabililor milioane de doze de vacin (gripa avira, porcina, etc).
Multi spun ca in cazul WL e vorba de o scurgere de informatii controlata de CIA. Ma indoiesc ca CIA ar fi dorit sa se faca tapaj pe marginea tentativelor oficialilor americani de a culege date biometrice despre oficialii ONU si cei ai guvernelor prietene (poate vor sa-i cloneze?) Sau despre abuzurile din Irak si Afganistan, cu civilii luati la tinta din elicopter?
Altii il acuza de iresponsabilitate pe Assage. Jocurile de culise din politica ar trebui sa ramana deci pe vecie ascunse (desi indivizii astia ridicoli care se gratuleaza cu epitete hazli in depesele lor interne invart pana la urma bani publici), informatiile strategice la fel (ce, doar nu vreti sa puna in pericol vieti omenesti?!). Cand aud acest ultim argument chiar ca mi se face pielea de gaina. "Sensibililor" care il acuzati pe Assange, ce spuneti despre cei care au pus in pericol vieti omensti organizand butaforia din 11 septembrie, sau despre razboiul din Irak facut pentru deposedarea lui Saddam de armele sale teribile de distrugere in masa si asigurarea accesului la petrol pentru unchiul Sam? Sau de invazia Afganistanului in cautarea lui Bin Ladden si a resurselor din bogatul sau subsol?…Asta n-a pus in pericol vieti omenesti? Bine, in jurnalele de stiri nu au loc reportaje despre victimele civile, decat atunci cand asta slujeste imaginii invadatorului in numele democratiei. Iar documentare despre viata reala a populatiei in teritoriile ocupate, cine sa faca, Adelin Petrisor? Nici o sansa, CIA sau ONG-urile americane nu sponsorizeaza asta.
Ce ma umple de nervi e ca atitudinile anti-Wikileaks sau Assange le au in Romania cei legati intr-un fel sau altul de oficialitatile SUA. Niste jurnalisti si comentatori rontaitori de burse, cuplati la tot felul de programe, membri in tot soiul de comitii, e plin de "echidistanti" indignati. Sper in final ca WL sa fie doar inceputul, o bresa minuscula in zidul de intimidare-mituire construit de oligarhia care se perpetueaza in varful piramidei sociale, bresa care va deveni cu timpul tot mai larga.
Omul pare ca a deranjat serios sistemul, nu? Iar sistemul se foloseste de falangele sale corporatiste pentru a-i da peste degete, iar anexa juridica vine sa desavarseasca opera. Amintiti-va de simbioza stat-coraporatii in momentul in care sunt de salvat dinozauri din lumea financiara (to big to fail), cand stocurile de armament acumulate trebuie folosite (Irak, Afganistan, poate Coreea de Nord?), cand big pharma trebuie sa dea cate un tun si apare brusc o pandemie iar statul cumpara cu banii contribuabililor milioane de doze de vacin (gripa avira, porcina, etc).
Multi spun ca in cazul WL e vorba de o scurgere de informatii controlata de CIA. Ma indoiesc ca CIA ar fi dorit sa se faca tapaj pe marginea tentativelor oficialilor americani de a culege date biometrice despre oficialii ONU si cei ai guvernelor prietene (poate vor sa-i cloneze?) Sau despre abuzurile din Irak si Afganistan, cu civilii luati la tinta din elicopter?
Altii il acuza de iresponsabilitate pe Assage. Jocurile de culise din politica ar trebui sa ramana deci pe vecie ascunse (desi indivizii astia ridicoli care se gratuleaza cu epitete hazli in depesele lor interne invart pana la urma bani publici), informatiile strategice la fel (ce, doar nu vreti sa puna in pericol vieti omenesti?!). Cand aud acest ultim argument chiar ca mi se face pielea de gaina. "Sensibililor" care il acuzati pe Assange, ce spuneti despre cei care au pus in pericol vieti omensti organizand butaforia din 11 septembrie, sau despre razboiul din Irak facut pentru deposedarea lui Saddam de armele sale teribile de distrugere in masa si asigurarea accesului la petrol pentru unchiul Sam? Sau de invazia Afganistanului in cautarea lui Bin Ladden si a resurselor din bogatul sau subsol?…Asta n-a pus in pericol vieti omenesti? Bine, in jurnalele de stiri nu au loc reportaje despre victimele civile, decat atunci cand asta slujeste imaginii invadatorului in numele democratiei. Iar documentare despre viata reala a populatiei in teritoriile ocupate, cine sa faca, Adelin Petrisor? Nici o sansa, CIA sau ONG-urile americane nu sponsorizeaza asta.
Ce ma umple de nervi e ca atitudinile anti-Wikileaks sau Assange le au in Romania cei legati intr-un fel sau altul de oficialitatile SUA. Niste jurnalisti si comentatori rontaitori de burse, cuplati la tot felul de programe, membri in tot soiul de comitii, e plin de "echidistanti" indignati. Sper in final ca WL sa fie doar inceputul, o bresa minuscula in zidul de intimidare-mituire construit de oligarhia care se perpetueaza in varful piramidei sociale, bresa care va deveni cu timpul tot mai larga.
vineri, 3 decembrie 2010
Cum sa deblocam piata imobiliara
“SINAIA (PH), la 40 km, cota 800, casa c-tie 2000, teren 4.000 mp, livada, gradina, particular., pret 22.000 euro. Tel 0734.974.539”. Ce ziceti de minunatia asta de anunt din editia electronica de azi a Anuntului Telefonic? Poate ca n-ati arunca peste 20.000 euro pe o darapanatura dintr-un satuc prafuit, dar ...Sinaia? Aer de munte, zona turistica, etc, etc...Nu e asa ca inventivul cu anuntul da o mana de ajutor si proprietarilor de apartamente nevandabile din Bucuresti? Va dau o sugestie: “Paris, la 2470 km, garsoniera (de la garson, nu?) confort 2, multiple imbunatatiri, 20 mp, termopan, langa Cora Militari, accept credit prima Casa". Ei, cum vi se pare acum?
joi, 2 decembrie 2010
Chilipiruri imobiliare, euro-zone, dolari la saltea, etc
1. Nu va tenteaza un apartament cu 50 de eurocenti? Bine, suma reprezinta rata…orara, dar ce mai conteaza asta cand vorbim de numai jumatate de euro (tot mai) amarat? Mi-a sarit in ochi la inceputul saptamanii un banner in buricul targului, pe la Unirea: “12 euro/zi, cel mai mic pret de pe pamant (690 euro/mp contruit, fara TVA)”. Era vorba bineinteles de ansamblul fratilor Negoita, cel situat in camp langa groapa de gunoi Glina-Confort City. Mi-am permis sa fac un pas mai departe, sa le dau o mana de ajutor celor doi frati imobiliari, si sa calculez rata pe…ora (tarif cu care cei doi am vazut ca sunt oarecum familiarizati), pentru a le face si mai atractiva oferta. E vorba doar de un nevinovat banner, nimeni nu sta sa se gandeasca cand il vede ca nu exista rate zilnice (ha, cum ar fi sa mergi zi de zi la ghiseu?), in minte ramane doar ideea de extraordinara “oportunitate”. Daca si la anul pe vremea asta mai sunt apartamente nevandute (sau neeexecutate de banca finantatoare), promit sa revin cu un articol in care pretul va fi exprimat in euro-centi/minut, sau chiar secunda. Platesti cum respiri, doar e casa ta hombre!
2. Am citit tot soiul de rapoarte apocaliptice despre dezintegrarea zonei euro in ultima vreme. Stiu, speculatorii de pe Forex au nevoie de carne de tun pentru a marca profiturile si analistii au teme pentru acasa mai multe in perioada asta. Va imaginati ca cei care au folosit euro-zone ca trambulina pentru a obtine imprumuturi ieftine vor sa renunte la moneda unica pentru a rambursa in monedele nationale, in plin picaj de devalorizare? Adica vor fi victime printre banci (ca fondurile de pensii pot pierde, doar nu pierd din banii administratorilor)? Grecia returnand in drahme creditele in euro mi se pare o gluma buna, la fel Spania, Portugalia, Italia, Irlanda. Renuntarea la euro ar fi teapa secolului pentru banci si cum in actuala criza ele au fost mult prea importante pentru a pierde (ce sa mai zic de faliment al vinovatilor), mi-e greu sa cred ca se va merge in directia asta. Asta nu inseamna ca euro/dolar nu ar mai avea loc de scazut. Un raport de 1,3 mi se pare in continuare mare pentru gradele de indatorare din UE si lipsa unei politici fiscale comune, plus greutatea cu care se incheaga o viziune comuna. Nu ma tem de “dezintegrarea” euro, dar mizez in continuare pe o intarire a dolarului, chiar daca in zilele ce vin moneda americana poate lua o pauza de respiratie.
3. Apropo de dolar. Aveam ceva bancnote verzi de schimbat sambata. Am observat cu uimire ca mi se refuza la o casa de schimb una dintre ele pe motiv ca…”este prea veche” (hat, tocmai din.. 1996). Cine tine banii in casa, basca faptul ca renunta la dobanda, s-ar putea trezi la un moment dat ca pierde si bani (exista comision de inlocuire a banilor vechi sau uzati-vreo 10-15%). Ce sistem parsiv: cine are bani, musai sa-i tina in banci, altfel iese in pierdere fie prin inflatie, fie prin “de-modarea” bancnotelor daca amenintarea cu inflatia nu e suficienta.Si mai ne intrebam de ce s-a renuntat la etalonul aur.
duminică, 28 noiembrie 2010
Gandirea circulara
vineri, 26 noiembrie 2010
17 miliarde euro pentru…masini. Ba mai mult!
1. blogul era la origini jurnal electronic…un spatiu al onestitatii deci…sigur, au existat si jurnale scrise pentru posteritate in istorie, fals si laudativ…dar macar se asuma o identitate in ele…tu brevetezi jurnalul de breasla…bascalios, ca la cata frustrare au acumulat creditacii cinismul s-ar fi vandut mai greu…cum esti cumintel si nu dai afara din casa, puteai sa afisezi si o identitate, ca nu riscai sa fii penalizat , poate premiat…Blogul lui Ionel Banculescu sau cum ti-o zice in buletin, de exemplu…te sfatuiesc insa prieteneste sa nu iti afisezi sarcasmul anti-prostii de debitori si pro-banci cand mergi cu metroul, ca risti sa iei cateva dupa ceafa de la cativa proscrisi de la CRB sau vre-un executat silit mai impulsiv
2. vad ca il tratezi cu sictir pe serbanescu….printre putinii oameni lucizi din tara asta…probabil il stimezi profund (nu am zis il pupi in fund!) pe baltazar…stii tu care, personajul ala care dadea comunicate incendiare la incercarea regelui Mihai sa intre in tara in 90-92, de si-a cerut si Roman scuze, premier atunci, pentru excesele purtatorului de cuvant al Guvenului…baltazar care dupa pensionare a fost cooptat in Hild Romania, o oraganizatie americana care isi propunea sa ia casele batranilor contra unei rente viagere…l-am intrebat in conferinta de presa ce se face daca batranii traiesc mai mult decat speranta medie de viata dupa ce i-au dat casa…mi-a spus” asta-i viata, cu unii ai noroc, cu altii nu”.
3. eu pot intelege uman frustrariile tale…nu faci parte dintr-o categorie simpatizata si te superi ca vacarul pe sat, dand cu picorul in galeata cu responsabilitati. …
4. daca eu nu sunt in stare, poate imi recomanzi si mie niste analisti din presa care inteleg corect fenomenul bancar, dincolo de teoria conspiratiei si acuzele de furt, cum zici…sa ma inspir si eu…
joi, 25 noiembrie 2010
Ce veti face pe 7 decembrie?
- In primul rand, am decis sa imi tin integral banii la CEC cu ceva timp in urma. Si pentru ca fondurile din…Fondul de Garantare abia fac fata unui faliment mediu, si pentru ca vreau ca profitul obtiniut in urma economiilor mele sa mearga intr-un buzunar public. Va sfatuiesc sa faceti asta pe cat mai multi. Stiu, serviciile nu sunt la superlativ, mai gasesti mamaite incete la ghiseu, dar cum spuneam, de ce sa cotizati la bunastarea bancherilor straini?
- In al doilea rand, voi cere cu cateva zile inainte de 7 decembrie ca banca sa imi pregateasca o suma mai consistenta pentru retragere. Asta va sfatuiesc si pe voi. Daca lucrurile nu iau o turnura proasta pentru banci-veti lua din timp pulsul evenimentului-puteti decide sa ii lasati totusi pe loc. Daca subiectul devine tot mai popular iar programarile bancilor pentru retrageri tot mai indepartate, poate ar fi bine chiar sa ii ridicati. Iar daca nici nu e vorba de sume impresionante, nici n-ar strica sa-i tineti totusi acasa, la dobanzile din prezent, mai ales pentru valuta , nu pierdeti mare lucru. Oricum, a fi deponent reprezinta o nada pentru servicii viitoare care iti pot fi bagate pe gat cu mare talent.
joi, 18 noiembrie 2010
“Vina e impartita”
Cum va fi insa viata bancherilor? Pai, ca si pana acum. Vor colecta banii debitorilor, cand acestia nu vor putea sa plateasca ii vor exacta silit iar cand vor avea probleme cu solvabilitatea vor fi salvati de stat fiind prea mari ca sa cada. Parca platesc foarte diferit pentru pacatul lacomiei cele doua categorii de pacatosi.
Concluzie: Stimati PR-isti, genul asta de argumente pe care il testati prin articole, advertoriale si comentarii pe bloguri-astea cu “vina e impartita”-e ca si cum as spune eu“ da, a violat-o salbatic, i-a spart si 3 dinti, dar uita-te la ea, vezi ca fusta e cu 3 cm peste genunchi si bluza are 2 nasturi descheiati. Si ea l-a provocat deci”. Sau, mai bine, “sunteti niste boi, astia care incercati sa spalati imaginea bancilor in felul asta, dar aveti cravate frumoase, lucrurile fiind deci impartite”.
Osho: Constiinta vs Caracter
Cine e nerabdator din fire, sa sara direct la minutul 2:18, pentru a evita toata recuzita pregatirii monologului...
miercuri, 17 noiembrie 2010
Despre cum sa ne plasam economiile si cateva gogorite
"Aoleo! Vine inflatia! Marile puteri tiparesc bani, preturile vor exploda, economiile mi se vor face praf ia mai bine sa iau niste aur ca protectie. Vezi ce s-a intamplat in Germania interbelica, Ungaria vecina, Zimbabwe, etc. Bine macar ca imi vor scade datoriile la banca (evident, acolo unde dobanzile sunt fixe). Uite, aurul creste, vom avea hyperinflatie globala! Uite si preturile produselor agricole, uite petrolul!"
"Da, dar in Japonia nu s-au tiparit bani in ultimii 20 de ani? N-au stat ei cu dobanzile aproape de zero atata timp si n-au produs decat deflatie? Oare nu erau interesati sa reduca povara debitorilor? Ia sa stau mai bine pe economiile mele de hartie, sa vad ce se intampla, poate chiar le creste valoarea".
Cam asa gandesc marea majoritate dintre noi, nici economistii nu reusesc sa se puna de acord care scenariu e mai probabil (inflatie vs deflatie) asa ca ce le poti pretinde oamenilor simpli? Cateva lucruri trebuie insa spuse pentru limpezire. Ce naiba e inflatia asta si cum opereaza ea?
1. Pana la a vorbi de Germania, Ungaria, Zimbabwe, sa aruncam o privire rapida spre…Romania anilor ’90. Ce s-a intamplat dupa 1989? Am avut un curs tinut artificial, un leu supraevaluat care in conditiile unei piete in liberalizare treptata a pierdut teren masiv fata de dolar. Adica s-au scumpit importurile repede, deci preturi mai mari. La randul lor, agentii economici, nerestructurati, confruntati cu dezintegrarea pietelor din CAER, au incerat sa isi compenseze ineficienta prin preturile mai mari practicate (aici m-am exprimat ca mos Vasilescu, ha, ha…). Aveam simultan o putere politica cu accente super-populiste, care s-a grabit sa isi extraga capital acordand beneficii salariale si de alta natura. Banii au ajuns repede in mana oamenilor, pentru a le cumpara voturile dar si pentru a compensa scumpirea importurilor. Iar asta a dus repede la preturi si mai mari, in special in zona marfurilor de stricta necesitate, pentru ca in acel moment creditul nu era sport de masa. Si, oricum, cine se gandeste la o locuinta cand n-are ce pune pe masa (in alta ordine de idei, si piata locuintelor tocmai fusese invadata de noi unitati locative cumparate de fostii chiriasi pe nimic). Scumpirile la raft au determinat noi majorari de salarii si pensii pentru a tine pasul cu noile preturi, si noi majorari de preturi, si noi cresteri de salarii, si tot asa. Economia era majoritar de stat iar cresterile de salarii veneau si la comanda politica. Modelul clasic de spirala inflationista. Oamenii nu s-au refugiat pe aur ci pe dolar, asa cum nici in Zimbabwe aurul nu a fost refugiu ideal decat pentru cei care nu isi puteau cumpara valuta forte de undeva pentru a se proteja. Ca sa o scurtez, am avut inflatie considerabila, care se putea transforma chiar in hyperinflatie, pentru ca banii in exces au ajuns in mana oamenilor si de aici in preturi.
2. Ce a fost diferit in Japonia?. Populatia si firmele erau deja supraindatorate cand s-au spart bulele bursiera si imobiliara la inceputul anilor ’90. Sectorul privat nu mai vroia sa auda de credite, chiar daca bancile aveau la dispozitie fonduri la discretie din liniile de finantare cu dobanda apropiata de zero deschise de Banca Centrala. Privatii au continuat sa isi restranga datoriile platindu-le treptat, iar statul a inceput sa se indatoreze tot mai mult, demarand lucrari publice (poduri peste nimic, drumuri catre niciunde) pentru a compensa reducerea ponderii sectorului privat in economie. De aici datoria publica de 200% din acest moment. Da, e adevarat, ceva inflatie s-a produs datorita politicilor monetare japoneze, dar nu in tara, ci in afara, unde tot soiul de investitori aveau acces la dobanzile mici din Japonia si plasau banii in afara tarii umfland preturi la active, in special actiuni, imobiliare, etc. Le-ar fi placut poate si autoritatilor japoneze sa reduca ponderea datoriilor privatilor, astfel incat acestia sa consume mai mult, numai ca asta nu s-a intamplat. De ce? Pentru ca spre deosebire de Romania anilor ’90 sau Zimbabwe, Germania, Ungaria, etc, banii n-au ajuns direct in buzunarul oamenilor. Economia era privata in covarsitoarea majoritate, apetitul de noi credite la populatie spre zero. Banii proaspat tipariti nu circulau si prin buzunarele consumatorilor, asa ca am avut deflatie in ciuda tiparului. Si asa e si acum, dupa 20 de ani.
3. De ce creste aurul atunci? De ce cresc preturile la grau, porumb petrol? Pai, va amintiti primavara-vara lui 2008? Atunci de ce cresteau? Si de ce au scazut brusc apoi (petrolul de la 150 dolari/baril in iulie a ajuns in decembrie la 35)? La inceputul lui 2008 a fost o speculatie bine orchestrata (vezi rapoartele Goldman pe petrol de pilda) care a incetat repede pentru ca economiile se pregateau de recesiune si era clar ca cererea nu va tine pasul. Acum, avem dobanzi si mai mici la portile bancilor centrale, o speranta de revenire a economiilor, si un motiv in plus de a se specula pe marfuri (actiunile sunt oricum sus, mai ales in SUA). Asa ca de aia avem acum preturi mai mari si la aur si la metalele industiale si la marfurile agricole. Poate si cu ajutorul Chinei care nu mai are apetit pentru bondurile americane si cauta alternative. In tot cazul, nu pentru ca banii proaspat tipariti au ajuns la oameni iar preturile sunt sustinute de cerere. Intr-o economie privata, cu somaj deja mare, e si greu de fortat mana angajatorilor pentru a oferi salarii mai mari. Iar daca preturile continua sa creasca, politicienii vor forta mana Bancilor Centrale sa creasca dobanzile pentru a taia fondurile speculatorilor obligandu-I sa iasa din piete. Deocamdata se vrea ceva inflatie pentru a da impresia ca economia se misca mai mult decat in realitate. Baletul pe care il fac bancile centrale si speculatorii e unul periculos, dar nu sunt inca motive de panica zic eu.
4. Am putea avea totusi hyper-inflatie? Da,dar in cu totul alt context. De pilda, o iesire din zona euro si o circulatie in paralel a monedei natiunii respective cu euro, ar insemna bani mai multi prin buzunare, nu? Asta vine la pachet cu tulburari sociale ample iar politicienii cihar isi doresc cu adevarat asta? Oricum, opozitia la tiparit bani, fie si pentru a achizitiona bonduri guvernamentale, e destul de puternica in SUA si Europa, pentru a crede ca Bancile Centrale isi vor sfida mai departe adversarii.
Concluzii. M-as teme pentru banii mei de hartie doar daca preturile de baza vor continua sa creasca, dobanzile de politica monetara vor ramane la minime istorice a la long iar in buzunarele oamenilor vor incepe sa intre bani mai multi, concomitent cu scaderea somajului (deci cu revenirea economiei). Sigur, e mai bine sa plasezi banii de hartie in ceva direct productiv, cu potential, decat sa tremuri pentru ei, dar eu personal nu vad un astfel de business acum si nici n-am fondurile necesare sa cumpar o ferma de care sa nu ma ocup direct.
Daca vreti sa dormiti mai linistiti, impartiti-va in ponderi egale dolarii si euro, plasati intre 30-50% in lei si asta e. Luati eventual de 5-maxim 10% din bani aur si argint pentru a va acoperi si scenariul apocaliptic al hyperinflatiei, dar nu mai mult, pentru ca nu exista in acest moment in Romania o piata adevarata si cotatii ferme si oneste la cumparare. Deocamdata, desi economia romaneasca schioapata tot mai evident, nimeni nu are interesul (dintre jucatorii esentiali) sa dobare leul. Bancile se tem ca se vor confrunta cu un numar mai mare de restantieri si vor trebui sa isi majoreze capitalul iar mamele lor din strainatate nu stau pe roze, debitorii abia rasufla, importatorii care fac legea in economie vor dimpotriva un euro mai slab. Iar exportatorii, care nu conteaza decat cu 30% din PIB parca, sunt cantitate inca neglijabila (nu zic ca asta ar fi bine!).
"Da, dar in Japonia nu s-au tiparit bani in ultimii 20 de ani? N-au stat ei cu dobanzile aproape de zero atata timp si n-au produs decat deflatie? Oare nu erau interesati sa reduca povara debitorilor? Ia sa stau mai bine pe economiile mele de hartie, sa vad ce se intampla, poate chiar le creste valoarea".
Cam asa gandesc marea majoritate dintre noi, nici economistii nu reusesc sa se puna de acord care scenariu e mai probabil (inflatie vs deflatie) asa ca ce le poti pretinde oamenilor simpli? Cateva lucruri trebuie insa spuse pentru limpezire. Ce naiba e inflatia asta si cum opereaza ea?
1. Pana la a vorbi de Germania, Ungaria, Zimbabwe, sa aruncam o privire rapida spre…Romania anilor ’90. Ce s-a intamplat dupa 1989? Am avut un curs tinut artificial, un leu supraevaluat care in conditiile unei piete in liberalizare treptata a pierdut teren masiv fata de dolar. Adica s-au scumpit importurile repede, deci preturi mai mari. La randul lor, agentii economici, nerestructurati, confruntati cu dezintegrarea pietelor din CAER, au incerat sa isi compenseze ineficienta prin preturile mai mari practicate (aici m-am exprimat ca mos Vasilescu, ha, ha…). Aveam simultan o putere politica cu accente super-populiste, care s-a grabit sa isi extraga capital acordand beneficii salariale si de alta natura. Banii au ajuns repede in mana oamenilor, pentru a le cumpara voturile dar si pentru a compensa scumpirea importurilor. Iar asta a dus repede la preturi si mai mari, in special in zona marfurilor de stricta necesitate, pentru ca in acel moment creditul nu era sport de masa. Si, oricum, cine se gandeste la o locuinta cand n-are ce pune pe masa (in alta ordine de idei, si piata locuintelor tocmai fusese invadata de noi unitati locative cumparate de fostii chiriasi pe nimic). Scumpirile la raft au determinat noi majorari de salarii si pensii pentru a tine pasul cu noile preturi, si noi majorari de preturi, si noi cresteri de salarii, si tot asa. Economia era majoritar de stat iar cresterile de salarii veneau si la comanda politica. Modelul clasic de spirala inflationista. Oamenii nu s-au refugiat pe aur ci pe dolar, asa cum nici in Zimbabwe aurul nu a fost refugiu ideal decat pentru cei care nu isi puteau cumpara valuta forte de undeva pentru a se proteja. Ca sa o scurtez, am avut inflatie considerabila, care se putea transforma chiar in hyperinflatie, pentru ca banii in exces au ajuns in mana oamenilor si de aici in preturi.
2. Ce a fost diferit in Japonia?. Populatia si firmele erau deja supraindatorate cand s-au spart bulele bursiera si imobiliara la inceputul anilor ’90. Sectorul privat nu mai vroia sa auda de credite, chiar daca bancile aveau la dispozitie fonduri la discretie din liniile de finantare cu dobanda apropiata de zero deschise de Banca Centrala. Privatii au continuat sa isi restranga datoriile platindu-le treptat, iar statul a inceput sa se indatoreze tot mai mult, demarand lucrari publice (poduri peste nimic, drumuri catre niciunde) pentru a compensa reducerea ponderii sectorului privat in economie. De aici datoria publica de 200% din acest moment. Da, e adevarat, ceva inflatie s-a produs datorita politicilor monetare japoneze, dar nu in tara, ci in afara, unde tot soiul de investitori aveau acces la dobanzile mici din Japonia si plasau banii in afara tarii umfland preturi la active, in special actiuni, imobiliare, etc. Le-ar fi placut poate si autoritatilor japoneze sa reduca ponderea datoriilor privatilor, astfel incat acestia sa consume mai mult, numai ca asta nu s-a intamplat. De ce? Pentru ca spre deosebire de Romania anilor ’90 sau Zimbabwe, Germania, Ungaria, etc, banii n-au ajuns direct in buzunarul oamenilor. Economia era privata in covarsitoarea majoritate, apetitul de noi credite la populatie spre zero. Banii proaspat tipariti nu circulau si prin buzunarele consumatorilor, asa ca am avut deflatie in ciuda tiparului. Si asa e si acum, dupa 20 de ani.
3. De ce creste aurul atunci? De ce cresc preturile la grau, porumb petrol? Pai, va amintiti primavara-vara lui 2008? Atunci de ce cresteau? Si de ce au scazut brusc apoi (petrolul de la 150 dolari/baril in iulie a ajuns in decembrie la 35)? La inceputul lui 2008 a fost o speculatie bine orchestrata (vezi rapoartele Goldman pe petrol de pilda) care a incetat repede pentru ca economiile se pregateau de recesiune si era clar ca cererea nu va tine pasul. Acum, avem dobanzi si mai mici la portile bancilor centrale, o speranta de revenire a economiilor, si un motiv in plus de a se specula pe marfuri (actiunile sunt oricum sus, mai ales in SUA). Asa ca de aia avem acum preturi mai mari si la aur si la metalele industiale si la marfurile agricole. Poate si cu ajutorul Chinei care nu mai are apetit pentru bondurile americane si cauta alternative. In tot cazul, nu pentru ca banii proaspat tipariti au ajuns la oameni iar preturile sunt sustinute de cerere. Intr-o economie privata, cu somaj deja mare, e si greu de fortat mana angajatorilor pentru a oferi salarii mai mari. Iar daca preturile continua sa creasca, politicienii vor forta mana Bancilor Centrale sa creasca dobanzile pentru a taia fondurile speculatorilor obligandu-I sa iasa din piete. Deocamdata se vrea ceva inflatie pentru a da impresia ca economia se misca mai mult decat in realitate. Baletul pe care il fac bancile centrale si speculatorii e unul periculos, dar nu sunt inca motive de panica zic eu.
4. Am putea avea totusi hyper-inflatie? Da,dar in cu totul alt context. De pilda, o iesire din zona euro si o circulatie in paralel a monedei natiunii respective cu euro, ar insemna bani mai multi prin buzunare, nu? Asta vine la pachet cu tulburari sociale ample iar politicienii cihar isi doresc cu adevarat asta? Oricum, opozitia la tiparit bani, fie si pentru a achizitiona bonduri guvernamentale, e destul de puternica in SUA si Europa, pentru a crede ca Bancile Centrale isi vor sfida mai departe adversarii.
Concluzii. M-as teme pentru banii mei de hartie doar daca preturile de baza vor continua sa creasca, dobanzile de politica monetara vor ramane la minime istorice a la long iar in buzunarele oamenilor vor incepe sa intre bani mai multi, concomitent cu scaderea somajului (deci cu revenirea economiei). Sigur, e mai bine sa plasezi banii de hartie in ceva direct productiv, cu potential, decat sa tremuri pentru ei, dar eu personal nu vad un astfel de business acum si nici n-am fondurile necesare sa cumpar o ferma de care sa nu ma ocup direct.
Daca vreti sa dormiti mai linistiti, impartiti-va in ponderi egale dolarii si euro, plasati intre 30-50% in lei si asta e. Luati eventual de 5-maxim 10% din bani aur si argint pentru a va acoperi si scenariul apocaliptic al hyperinflatiei, dar nu mai mult, pentru ca nu exista in acest moment in Romania o piata adevarata si cotatii ferme si oneste la cumparare. Deocamdata, desi economia romaneasca schioapata tot mai evident, nimeni nu are interesul (dintre jucatorii esentiali) sa dobare leul. Bancile se tem ca se vor confrunta cu un numar mai mare de restantieri si vor trebui sa isi majoreze capitalul iar mamele lor din strainatate nu stau pe roze, debitorii abia rasufla, importatorii care fac legea in economie vor dimpotriva un euro mai slab. Iar exportatorii, care nu conteaza decat cu 30% din PIB parca, sunt cantitate inca neglijabila (nu zic ca asta ar fi bine!).
luni, 15 noiembrie 2010
Inca o dovada, daca mai era nevoie, a nesimtitirii bancherilor
Citesc si ma crucesc :” Discutiile aprinse pe marginea OUG 50 si implicatiile adoptarii acesteia intr-o forma populista ar putea pune o presiune atat de mare pe banci, incat ar putea considera ca nu mai este avantajos sa acorde credite persoanelor fizice, considera presedintele asociatiei bancilor, Radu Ghetea (vezi Conso). Las la o parte faptul ca musiu Ghetea e seful unei banci de stat, si din aceasta postura n-ar trebui sa ridice clontul prea mult ca nu tine de el politica bancii. Sa presupunem ca respectivul era doar portavocea bancherilor din Romania. Daca va amintiti bine, Ungaria a implementat deja o taxa pe profitul bancilor. La acea data FMI a marait amenintator, agenturile..pardon agentiile de rating s-au incruntat, analistii la ordin ai bancilor de investitii si-au refacut calculele in sensul deprecierii iminente a forintului in fata altor devize. Autoritatile maghiare s-au tinut insa tare si incet-incet, tema in cauza a iesit din centrul atentiei, forintul s-a depreciat initial si apoi si-a revenit, etc. Citesc tot de pe Conso “Guvernul francez a modificat legea creditului pentru a ajuta mai mult persoanele supraindatorate. Procedura falimentului va fi mai rapida, iar durata maxima a planului de rambursare a datoriei se va scurta cu 2 ani. In plus, executarea silita se suspenda temporar”. A, Domnu’ Ghetea, daca va pregatiti sa nu mai creditati populatia in caz ca OUG 50 se adopta in forma initiala, ce veti face nene daca apare prin absurd si legea falimentului personal? Ca doar pe la noi, la aborigeni, nu exista asa ceva…Le cereti creditacilor banii inapoi in avans ca represalii?
Si ce mare scofala ca nu se mai dau credite? Niste baieti destepti din imobiliare nu vor mai putea sa vanda la prosti cutii de chibrituri cu 3000 euro/mp? Niste retaileri de elctrocasnice vor ramane cu chinezismele lor in galantare? Nu se vor mai cumpara la fel de multe masini noi desi ne sufoca deja cele vechi? (apropos de masinile noi-ia faceti o vizita prin targul de la Vitan daca mai aveti cumva ideea prosteasca sa luati una noua…sa vedeti ce preturi, ce marci, ce chilipiruri la astea vechi). O sa ne faci un bine nene Gheteo daca nu mai dai credite, o sa invatam cumpatarea, o sa ne dozam mai bine economiile si , in primul rand, vom avea preturi decente pe pietele care crescusera pana acum speculativ. Eu pot sa stau bine mersi fara credite la o adica, da ia sa va vad pe voi bancherilor daca puteti sta fara bonusuri, fara dobanzile nesimtite aplicate fraierilor cocosati oricum de comisioane?
In cu totul alta ordine de idei, ati mai vazut ce face perechea euro-usd? Daca va amintiti, pe la inceputul verii se vorbea de dezmembrarea euro-zone, sub povara porcusorilor iar perechea era la 1,19. Apoi, pe nesimtite, dupa anuntul UE ca va sprijini Grecia, dolarul a tot scazut, dinamitat de temerile bine alimentate de cunoscatori ca vine inflatia post quantitative-easing, pana la euro/usd=1,42. Acum, dupa ce s-a anuntat ca se vor mai tipari inca 600 mld dolari, euro/usd e la 1,36 si descoperim ca se vorbeste intens de problemele..Irlandei. Ha, ha, ha. Am mai vazut filmul asta nu? Voi, cei care va tot framantati in ce valuta sa va plasati banii si n-aveti incredere in Benerel ca sa pariati pe leu…chiar n-aveti impresia ca cineva va ia de prosti? Si nu ma refer doar la pipsarii de pe Forex aici….
Si ce mare scofala ca nu se mai dau credite? Niste baieti destepti din imobiliare nu vor mai putea sa vanda la prosti cutii de chibrituri cu 3000 euro/mp? Niste retaileri de elctrocasnice vor ramane cu chinezismele lor in galantare? Nu se vor mai cumpara la fel de multe masini noi desi ne sufoca deja cele vechi? (apropos de masinile noi-ia faceti o vizita prin targul de la Vitan daca mai aveti cumva ideea prosteasca sa luati una noua…sa vedeti ce preturi, ce marci, ce chilipiruri la astea vechi). O sa ne faci un bine nene Gheteo daca nu mai dai credite, o sa invatam cumpatarea, o sa ne dozam mai bine economiile si , in primul rand, vom avea preturi decente pe pietele care crescusera pana acum speculativ. Eu pot sa stau bine mersi fara credite la o adica, da ia sa va vad pe voi bancherilor daca puteti sta fara bonusuri, fara dobanzile nesimtite aplicate fraierilor cocosati oricum de comisioane?
In cu totul alta ordine de idei, ati mai vazut ce face perechea euro-usd? Daca va amintiti, pe la inceputul verii se vorbea de dezmembrarea euro-zone, sub povara porcusorilor iar perechea era la 1,19. Apoi, pe nesimtite, dupa anuntul UE ca va sprijini Grecia, dolarul a tot scazut, dinamitat de temerile bine alimentate de cunoscatori ca vine inflatia post quantitative-easing, pana la euro/usd=1,42. Acum, dupa ce s-a anuntat ca se vor mai tipari inca 600 mld dolari, euro/usd e la 1,36 si descoperim ca se vorbeste intens de problemele..Irlandei. Ha, ha, ha. Am mai vazut filmul asta nu? Voi, cei care va tot framantati in ce valuta sa va plasati banii si n-aveti incredere in Benerel ca sa pariati pe leu…chiar n-aveti impresia ca cineva va ia de prosti? Si nu ma refer doar la pipsarii de pe Forex aici….
joi, 11 noiembrie 2010
Fii sursa propriei tale Realitati
Daca ati privit cu interes legendarul documentar "The Secret" (http://fymaaa.blogspot.com/2008/11/secretul-legea-atraciei.html), veti gasi captivant si textul de mai jos. Face parte din aceeasi prezentare din care am selectat ieri un prim calup, imprumutata de pe blogul Iesirea din Matrix. Lectura placuta deci:
Un radio nu trebuie să creeze programul pe care dorește să-l asculte. Mai degrabă, el necesită să primească un program ce exista deja creat. Si se transforma intr-un receptor potrivind frecventele, sincronizandu-le - creând vibrații similare – cu cele ale programului pe care dorește să-l redea/primeasca. Asemanator, nu e necesar ca tu sa creezi realitatea pe care ți-o doresti, deoarece ea exista deja printre infinitele realități probabile ce coexista simultan. Tot ceea ce ai de facut este sa te transformi intr-o “antena” eficienta, astfel încât, prin similaritatea vibratiilor, sa poti primi acea realitate.
In primul rand, tu trebuie sa fii acea vibratie. Apoi, tu vei primi automat acea realitate.
Tu trebuie sa "vezi" realitatea pe care o preferi ca existand in momentul acum. Apoi, va deveni concreta, tangibila in realitatea ta exterioara.Un radio utilizeaza un selector de canale pentru a selecta si primi un post anume – din multitudinea de programe care exista simultan in jurul sau. Asemanator, exista realitati probabil infinite pe care le-am putea "primi" si experimenta in fiecare moment. Cum selectam acel program pe care dorim "sa-l extragem" in planul manifestarilor pentru a-l experimenta ? Noi selectam si primim "versiuni" specifice ale realitatii in baza credintelor noastre. Noi selectam si primim în baza încrederii noastre 100% din „ceea ce stim ca fiind adevarat”.
Iată si "principiul practic" de functionare:
Asa cum un radio trebuie mai intai sa vibreze cu o anumita frecventa pentru a "primi"programul ales (din toata multitudinea de programe simultane posibile) care se intampla sa vibreze cu aceeasi frecventă, tot asa fiecare credinta te face sa vibrezi pe un set unic de frecvente. Aceste frecvente atrag, prin rezonanta similara, acele holograme ce vibreaza cu aceleasi frecvente.
Aceasta insemnand că, din matricea universala "de fundal" a infinitelor holograme posibile (toate infinitele „versiuni” posibile ale realitatii care co-există simultan), acele holograme si simboluri care vibreaza sincronicizat pe aceleasi frecvente cu cele ale credintelor tale, sunt "extrase" din aceasta matrice si "primite" de tine sub forma "experientelor fizice exterioare" pe care le simti ca fiind "reale" – pe care le percepi ca fiind "realitatea obiectiva". Asadar fiecare credinta reprezinta un set unic de frecvente care constituie șablonul ce determina care holograme vor fi atrase in experienta proprie. In ceea ce credem cu tarie si suntem "ferm convinsi ca asa este", constituie bazele aliniamentului vibrational din care noi primim acea "versiune" a realitatii. Aceasta incredere sau "cunoastere" constituie, de fapt, mecanismul prin care se manifesta creatia. Fara credinta nu am putea crea nici o realitate si am fi inexistenti. In fiecare moment dat, noi credem cu fermitate ceva.
Toate "versiunile" posibile ale realitatii tale deja exista. De fapt, ele co-exista – chiar sub nasul nostru – chiar AICI si ACUM. Totusi, majoritatea acestor “versiuni” ne sunt invizibile, ele devenind “vizibile” doar atunci cand ne “acordam” (prin crezurile noastre), pentru a deveni compatibili si a rezona cu frecventele unei anumite “versiuni”. Mai mult, din moment ce Timpul este doar o iluzie locală care nu exista cu adevărat, tot ceea ce speri “sa devii” sau “sa obtii”, tu deja ai devenit sau ai obtinut. Daca acea realitate este inca invizibila pentru tine, asta se datoreaza numai faptului că, crezurile tale nu te-au facut inca sa vibrezi in acea manieră care este în sincron cu aceste versiuni. Tu conții TOT – toate “versiunile” posibile. Si toate aceste versiuni aici/acum se gasesc in stari vizibile/invizibile pentru tine, in functie de crezurile tale referitoare la o anumita versiune. Tu “vezi” si “experimentezi obiectiv” doar versiunile care sunt sincronizate cu modul tau de vibratie, iar aceasta vibratie este determinata de credintele tale din fiecare moment al existentei.
Totul este o hologramă a mai multor holograme.
Intr-o holograma, fiecare componenta a hologramei contine informatia intregului, a intregii holograme. Universul este structurat holografic. Tu esti holografic. Fiecare “versiune” posibila a realitatii tale este, de asemenea, holografica. Tu cuprinzi, in interiorul tau, toate versiunile posibile ale realitatii. Toate hologramele (versiuni ale realitatii) sunt continute in tine. Din toate aceste posibilitati infinite, tu "selectezi" versiunea ce urmeaza a fi experimentata in baza credintelor, imaginatiei si sentimentelor tale. Imaginatia ta este "arhiva" tuturor hologramelor tale posibile. Versiunea pe care tu ti-o “imaginezi” (cu crez sau pe care-ti concentrezi imaginatia), este versiunea realitatii curente aleasa din aceasta arhiva a posibilitatilor. Apoi, tu "activezi" aceasta versiune selectata cu ajutorul sentimentelor tale. Cu cat sentimentele sunt mai puternice, intense, cu atat mai puternic activezi realitatea aleasa, si prin urmare, cu atat mai rapid se manifesta ca realitate tangibila (se cristalizeaza in planul manifestarilor). Sentimentele pozitive activeaza versiunile pozitive dorite. Sentimentele negative activeaza versiunile negative nedorite. Credintele tale sunt rezultatul a ceea ce tu-ti imaginezi, pe care le activezi mai apoi cu ajutorul sentimentelor tale. Versiunea cu cele mai intese sentimente/emoții atașate, este versiunea ce se activează/manifestă. Ca analogie, daca monitorul computerului ti-ar oferi multiple variante, si tot ceea ce ai avea tu de facut este sa selectezi una dintre ele, atunci imaginatia ta reprezinta totalitatea variantelor disponibile de pe ecran. Deplasarea mouse-ului pe varianta dorita/aleasa este similara concentrarii imaginatiei pe o anumita versiune. Si, apoi, dand click pe acea varianta, este ca si cum ti-ai utiliza sentimentele pentru a activa alegerea facuta.
Conceptie falsă: "A vedea inseamna a crede" (Ceea ce percepem determina ceea ce credem.)
Actualitatea: "A crede inseamna a vedea" (Ceea ce credem determina ceea ce
percepem!) Asadar, nu astepta sa percepi ceva inainte sa incepi sa crezi in acel ceva! Crezi, mai intai, in ceva si apoi vei si percepe acel ceva, in mod corespunzator.
Crezuri/Convingeri ==> Perceptie ==>Interpretare ==> Reactie emotionala ==>Ganduri ==> Actiune
1. Crezurile determina realitatea pe care o percepem. Crezurile determina perceptia realitatii.
2. Imediat apoi, in mod automat (si de regula, inconstient) interpretezi perceptia proprie asupra realitatii.Aceasta insemnand ca desemnezi, proiectezi si “superimpui” (arbitrar), o interpretare a perceptiei tale asupra realitatii.
3. Tu reactionezi apoi emotional la interpretarea personala a acelei realitati.
4. Apoi incepi sa generezi ganduri despre aceasta realitate.
5. Apoi, in baza emotiilor si gandurilor proprii, treci la actiune.
Atunci cand te uiti la televizor, iar programul pe care-l urmaresti iti displace si te face sa te simti inconfortabil, nu încerci sa schimbi sau sa transformi acel program. In schimb, alegi un alt program pe care chiar il preferi. In mod asemanator, daca realitatea pe care o experimentezi iti displace, nu este necesar ca tu sa "schimbi" sau sa "transformi" acea realitate. Tot ce ai de facut este sa alegi o alta versiune a realitatii pe care tu s-o "primesti", sincronizandu-ti vibratiile personale cu acea "versiune" a realitatii pe cate tu preferi s-o experimentezi. Ea deja exista. Tot ceea ce ai de facut este s-o “primesti”! Tu selectezi “canalul” pe care-l privesti in viata, esti propriul selector de canale.
PENTRU A SCHIMBA EXTERIORUL, SCHIMBA INTERIORUL!
PENTRU A SIMPLIFICA SI MAI MULT:
Oamenii nu "creaza" realitatea proprie. Ei o "selecteaza" si-i "permit sa se manifeste". Ca analogie, Un televizor nu "creaza" programul pe care-l afiseaza. Doar il "selecteaza" si-i "permite sa se manifeste".Un radio nu "creaza" programul pe care-l reda. Doar il "selecteaza" si-i "permite sa se manifeste". Simpla constientizare a acestui fapt va inlesni extrem de mult posibilitatea de
crea/selecta/permite versiunea realitatii pe care ti-o doresti s-o experimentezi,
deoarece NU ESTE NECESAR CA TU SA CREEZI VERSIUNEA REALITATII PE CARE TI-O DORESTI! EA EXISTA DEJA! TOT CEEA CE AI DE FACUT ESTE S-O "SELECTEZI" SI SA-I "PERMITI SA SE MANIFESTE"! Toate versiunile posibile ale realitatii exista, absolut TOATE! (Cand se afirma ca Dumnezeu e Infinit, nu este o glumă.) NU ESTE NECESAR CA TU SA CREEZI versiunea realitatii pe care doresti s-o experimentezi. EA DEJA EXISTA! Se intampla CHIAR ACUM – intr-o alta linie cuantica de realitate paralela. TOT CEEA CE AI DE FACUT ESTE SA "SELECTEZI" SI S-O "LASI SA PATRUNDA"!
3 faze pentru primirea "versiunii" realitatii pe care tu o preferi:
1. Vizualizez-o! (mental)
Vizualizeaz-o. Imagineaza-ti-o. Viseaz-o cu ochii larg deschisi. Vizualizeaz-o cat mai clar. Nu este necesar s-o vizualizezi o perioada indelungata. Un timp scurt este suficient, dar este necesar s-o vizualizezi clar. Este necesar ca sa ai o imagine foarte clara. Vizualizând-o, se crează tiparul, asadar vizualizeaz-o foarte detaliat. Vizualizeaz-o==> Fii o Antena Mentală cat mai eficienta pentru a primi aceasta "versiune" a realitatii.
2. Simte-o! (emotional)
Fii nerabdator si pasional ! Cum te-ai simti dacă ai avea-o chiar acum, in acest
moment? Simte asta acum, cu toata fiinta ta! Conectează-te la viziunea ta impreuna cu toate emotiile si simturile tale, ca si cum există deja ! Implica toate simturile tale –imagineaza-ti c-o mirosi, atingi, gusti etc. Simte-o ==> Fii o Antena Emotionala cat mai eficienta pentru a primi aceasta "versiune" a realitatii.
3. Fii acea realitate! (fizic)
Actiune fizica. Fa-o! Pentru a cristaliza experienta. Fa acele actiuni si demersuri care imita cat mai exact actiunile pe care tu te "vezi" facandu-le in acea viziune. Recoltează si utilizează orice decoruri/unelte ce mimează acel scenariu, si executa o “actioanre pe uscat”. Jucând acest joc „de a face credibila” prin actiune fizică, antrenăm și stimulăm constiinta corpului. Aceasta procedura face ca „versiunea” aleasa sa devina „reala pentru tine acum”, astfel incat universul sa ti-o ofere. NOTA: Aceasta actiune fizica nu cauzeaza in mod direct ca realitatea dorita sa se manifeste. Aceasta actiune fizica este menita sa creeze o vibratie mult mai rafinata si puternica in tine insuti, facandu-te sa devii o antena mai buna, optima de a primi versiunea respectiva, determinand alinierea ta precisa cu vibratia corespunzatoare acelei versiuni. Realitatea pe care tu ti-o doresti exista deja. Nu e necesar ca tu s-o creezi. Tu doar trebuie s-o primesti.Fii acea versiune ==> Fii o Antena Fizica cat mai eficienta pentru a primi aceasta "versiune" a realitatii.
Cu alte cuvinte,
1. Vizualizeaz-o. ===>Fii o antena mentala precisa pentru a primi acea “versiune” a realitatii.
2. Simte-o. ===> Fii o antena emotionala precisa pentru a primi acea “versiune” a realitatii.
3. Fii acea versiune. ===> Fii o antena fizica precisa pentru a primi acea “versiune” a realitatii.
Un radio nu trebuie să creeze programul pe care dorește să-l asculte. Mai degrabă, el necesită să primească un program ce exista deja creat. Si se transforma intr-un receptor potrivind frecventele, sincronizandu-le - creând vibrații similare – cu cele ale programului pe care dorește să-l redea/primeasca. Asemanator, nu e necesar ca tu sa creezi realitatea pe care ți-o doresti, deoarece ea exista deja printre infinitele realități probabile ce coexista simultan. Tot ceea ce ai de facut este sa te transformi intr-o “antena” eficienta, astfel încât, prin similaritatea vibratiilor, sa poti primi acea realitate.
In primul rand, tu trebuie sa fii acea vibratie. Apoi, tu vei primi automat acea realitate.
Tu trebuie sa "vezi" realitatea pe care o preferi ca existand in momentul acum. Apoi, va deveni concreta, tangibila in realitatea ta exterioara.Un radio utilizeaza un selector de canale pentru a selecta si primi un post anume – din multitudinea de programe care exista simultan in jurul sau. Asemanator, exista realitati probabil infinite pe care le-am putea "primi" si experimenta in fiecare moment. Cum selectam acel program pe care dorim "sa-l extragem" in planul manifestarilor pentru a-l experimenta ? Noi selectam si primim "versiuni" specifice ale realitatii in baza credintelor noastre. Noi selectam si primim în baza încrederii noastre 100% din „ceea ce stim ca fiind adevarat”.
Iată si "principiul practic" de functionare:
Asa cum un radio trebuie mai intai sa vibreze cu o anumita frecventa pentru a "primi"programul ales (din toata multitudinea de programe simultane posibile) care se intampla sa vibreze cu aceeasi frecventă, tot asa fiecare credinta te face sa vibrezi pe un set unic de frecvente. Aceste frecvente atrag, prin rezonanta similara, acele holograme ce vibreaza cu aceleasi frecvente.
Aceasta insemnand că, din matricea universala "de fundal" a infinitelor holograme posibile (toate infinitele „versiuni” posibile ale realitatii care co-există simultan), acele holograme si simboluri care vibreaza sincronicizat pe aceleasi frecvente cu cele ale credintelor tale, sunt "extrase" din aceasta matrice si "primite" de tine sub forma "experientelor fizice exterioare" pe care le simti ca fiind "reale" – pe care le percepi ca fiind "realitatea obiectiva". Asadar fiecare credinta reprezinta un set unic de frecvente care constituie șablonul ce determina care holograme vor fi atrase in experienta proprie. In ceea ce credem cu tarie si suntem "ferm convinsi ca asa este", constituie bazele aliniamentului vibrational din care noi primim acea "versiune" a realitatii. Aceasta incredere sau "cunoastere" constituie, de fapt, mecanismul prin care se manifesta creatia. Fara credinta nu am putea crea nici o realitate si am fi inexistenti. In fiecare moment dat, noi credem cu fermitate ceva.
Toate "versiunile" posibile ale realitatii tale deja exista. De fapt, ele co-exista – chiar sub nasul nostru – chiar AICI si ACUM. Totusi, majoritatea acestor “versiuni” ne sunt invizibile, ele devenind “vizibile” doar atunci cand ne “acordam” (prin crezurile noastre), pentru a deveni compatibili si a rezona cu frecventele unei anumite “versiuni”. Mai mult, din moment ce Timpul este doar o iluzie locală care nu exista cu adevărat, tot ceea ce speri “sa devii” sau “sa obtii”, tu deja ai devenit sau ai obtinut. Daca acea realitate este inca invizibila pentru tine, asta se datoreaza numai faptului că, crezurile tale nu te-au facut inca sa vibrezi in acea manieră care este în sincron cu aceste versiuni. Tu conții TOT – toate “versiunile” posibile. Si toate aceste versiuni aici/acum se gasesc in stari vizibile/invizibile pentru tine, in functie de crezurile tale referitoare la o anumita versiune. Tu “vezi” si “experimentezi obiectiv” doar versiunile care sunt sincronizate cu modul tau de vibratie, iar aceasta vibratie este determinata de credintele tale din fiecare moment al existentei.
Totul este o hologramă a mai multor holograme.
Intr-o holograma, fiecare componenta a hologramei contine informatia intregului, a intregii holograme. Universul este structurat holografic. Tu esti holografic. Fiecare “versiune” posibila a realitatii tale este, de asemenea, holografica. Tu cuprinzi, in interiorul tau, toate versiunile posibile ale realitatii. Toate hologramele (versiuni ale realitatii) sunt continute in tine. Din toate aceste posibilitati infinite, tu "selectezi" versiunea ce urmeaza a fi experimentata in baza credintelor, imaginatiei si sentimentelor tale. Imaginatia ta este "arhiva" tuturor hologramelor tale posibile. Versiunea pe care tu ti-o “imaginezi” (cu crez sau pe care-ti concentrezi imaginatia), este versiunea realitatii curente aleasa din aceasta arhiva a posibilitatilor. Apoi, tu "activezi" aceasta versiune selectata cu ajutorul sentimentelor tale. Cu cat sentimentele sunt mai puternice, intense, cu atat mai puternic activezi realitatea aleasa, si prin urmare, cu atat mai rapid se manifesta ca realitate tangibila (se cristalizeaza in planul manifestarilor). Sentimentele pozitive activeaza versiunile pozitive dorite. Sentimentele negative activeaza versiunile negative nedorite. Credintele tale sunt rezultatul a ceea ce tu-ti imaginezi, pe care le activezi mai apoi cu ajutorul sentimentelor tale. Versiunea cu cele mai intese sentimente/emoții atașate, este versiunea ce se activează/manifestă. Ca analogie, daca monitorul computerului ti-ar oferi multiple variante, si tot ceea ce ai avea tu de facut este sa selectezi una dintre ele, atunci imaginatia ta reprezinta totalitatea variantelor disponibile de pe ecran. Deplasarea mouse-ului pe varianta dorita/aleasa este similara concentrarii imaginatiei pe o anumita versiune. Si, apoi, dand click pe acea varianta, este ca si cum ti-ai utiliza sentimentele pentru a activa alegerea facuta.
Conceptie falsă: "A vedea inseamna a crede" (Ceea ce percepem determina ceea ce credem.)
Actualitatea: "A crede inseamna a vedea" (Ceea ce credem determina ceea ce
percepem!) Asadar, nu astepta sa percepi ceva inainte sa incepi sa crezi in acel ceva! Crezi, mai intai, in ceva si apoi vei si percepe acel ceva, in mod corespunzator.
Crezuri/Convingeri ==> Perceptie ==>Interpretare ==> Reactie emotionala ==>Ganduri ==> Actiune
1. Crezurile determina realitatea pe care o percepem. Crezurile determina perceptia realitatii.
2. Imediat apoi, in mod automat (si de regula, inconstient) interpretezi perceptia proprie asupra realitatii.Aceasta insemnand ca desemnezi, proiectezi si “superimpui” (arbitrar), o interpretare a perceptiei tale asupra realitatii.
3. Tu reactionezi apoi emotional la interpretarea personala a acelei realitati.
4. Apoi incepi sa generezi ganduri despre aceasta realitate.
5. Apoi, in baza emotiilor si gandurilor proprii, treci la actiune.
Atunci cand te uiti la televizor, iar programul pe care-l urmaresti iti displace si te face sa te simti inconfortabil, nu încerci sa schimbi sau sa transformi acel program. In schimb, alegi un alt program pe care chiar il preferi. In mod asemanator, daca realitatea pe care o experimentezi iti displace, nu este necesar ca tu sa "schimbi" sau sa "transformi" acea realitate. Tot ce ai de facut este sa alegi o alta versiune a realitatii pe care tu s-o "primesti", sincronizandu-ti vibratiile personale cu acea "versiune" a realitatii pe cate tu preferi s-o experimentezi. Ea deja exista. Tot ceea ce ai de facut este s-o “primesti”! Tu selectezi “canalul” pe care-l privesti in viata, esti propriul selector de canale.
PENTRU A SCHIMBA EXTERIORUL, SCHIMBA INTERIORUL!
PENTRU A SIMPLIFICA SI MAI MULT:
Oamenii nu "creaza" realitatea proprie. Ei o "selecteaza" si-i "permit sa se manifeste". Ca analogie, Un televizor nu "creaza" programul pe care-l afiseaza. Doar il "selecteaza" si-i "permite sa se manifeste".Un radio nu "creaza" programul pe care-l reda. Doar il "selecteaza" si-i "permite sa se manifeste". Simpla constientizare a acestui fapt va inlesni extrem de mult posibilitatea de
crea/selecta/permite versiunea realitatii pe care ti-o doresti s-o experimentezi,
deoarece NU ESTE NECESAR CA TU SA CREEZI VERSIUNEA REALITATII PE CARE TI-O DORESTI! EA EXISTA DEJA! TOT CEEA CE AI DE FACUT ESTE S-O "SELECTEZI" SI SA-I "PERMITI SA SE MANIFESTE"! Toate versiunile posibile ale realitatii exista, absolut TOATE! (Cand se afirma ca Dumnezeu e Infinit, nu este o glumă.) NU ESTE NECESAR CA TU SA CREEZI versiunea realitatii pe care doresti s-o experimentezi. EA DEJA EXISTA! Se intampla CHIAR ACUM – intr-o alta linie cuantica de realitate paralela. TOT CEEA CE AI DE FACUT ESTE SA "SELECTEZI" SI S-O "LASI SA PATRUNDA"!
3 faze pentru primirea "versiunii" realitatii pe care tu o preferi:
1. Vizualizez-o! (mental)
Vizualizeaz-o. Imagineaza-ti-o. Viseaz-o cu ochii larg deschisi. Vizualizeaz-o cat mai clar. Nu este necesar s-o vizualizezi o perioada indelungata. Un timp scurt este suficient, dar este necesar s-o vizualizezi clar. Este necesar ca sa ai o imagine foarte clara. Vizualizând-o, se crează tiparul, asadar vizualizeaz-o foarte detaliat. Vizualizeaz-o==> Fii o Antena Mentală cat mai eficienta pentru a primi aceasta "versiune" a realitatii.
2. Simte-o! (emotional)
Fii nerabdator si pasional ! Cum te-ai simti dacă ai avea-o chiar acum, in acest
moment? Simte asta acum, cu toata fiinta ta! Conectează-te la viziunea ta impreuna cu toate emotiile si simturile tale, ca si cum există deja ! Implica toate simturile tale –imagineaza-ti c-o mirosi, atingi, gusti etc. Simte-o ==> Fii o Antena Emotionala cat mai eficienta pentru a primi aceasta "versiune" a realitatii.
3. Fii acea realitate! (fizic)
Actiune fizica. Fa-o! Pentru a cristaliza experienta. Fa acele actiuni si demersuri care imita cat mai exact actiunile pe care tu te "vezi" facandu-le in acea viziune. Recoltează si utilizează orice decoruri/unelte ce mimează acel scenariu, si executa o “actioanre pe uscat”. Jucând acest joc „de a face credibila” prin actiune fizică, antrenăm și stimulăm constiinta corpului. Aceasta procedura face ca „versiunea” aleasa sa devina „reala pentru tine acum”, astfel incat universul sa ti-o ofere. NOTA: Aceasta actiune fizica nu cauzeaza in mod direct ca realitatea dorita sa se manifeste. Aceasta actiune fizica este menita sa creeze o vibratie mult mai rafinata si puternica in tine insuti, facandu-te sa devii o antena mai buna, optima de a primi versiunea respectiva, determinand alinierea ta precisa cu vibratia corespunzatoare acelei versiuni. Realitatea pe care tu ti-o doresti exista deja. Nu e necesar ca tu s-o creezi. Tu doar trebuie s-o primesti.Fii acea versiune ==> Fii o Antena Fizica cat mai eficienta pentru a primi aceasta "versiune" a realitatii.
Cu alte cuvinte,
1. Vizualizeaz-o. ===>Fii o antena mentala precisa pentru a primi acea “versiune” a realitatii.
2. Simte-o. ===> Fii o antena emotionala precisa pentru a primi acea “versiune” a realitatii.
3. Fii acea versiune. ===> Fii o antena fizica precisa pentru a primi acea “versiune” a realitatii.
miercuri, 10 noiembrie 2010
Rolul Mintii fizice
Un text interesant via "Iesirea din Matrix".
Vezi: http://fymaaa.blogspot.com/2010/11/bashar-circuitele-sacre-7112010.html
Daca privim cu atentie mintea noastra umana, vom observa ca ea NU detine vreo capacitate de a crea. Detine doar abilitatea de a privi in trecut si sa-si realizeze ce si cum anume s-a-ntamplat totul prin perspectiva sa cea mai rafinata si elaborata. Nu detine capacitatea de a discerne sau crea viitorul si nici nu este acesta rolul sau. Toate ideile creatoare, fiecare idee unica care pur si simplu a “aparut instantaneu” in zona constientizarii, provine si este generata de o Sursa ce se gaseste dincolo de mintea fizica.
Ne-a parvenit prin intermediul Sinelui Divin din noi. Sursa intregii creatii din intregul ocean al vietii este lumina infinita generata de Inaltul din noi.
Iată schema “structurii” noastre și cum suntem destinati sa “operam”:
•Sinele inalt concepe/creaza.
•Creierul fizic primeste.
•Personalitatea/mintea percepe.
Sinele Divin detine o pozitie mult mai avantajoasa fata de micul Eu (Ego). El poate observa imaginea de ansamblu, precum si obstacolele care se astern in cale. Sinele Divin comunica cu noi prin intermediul Intuitiei (cel de-al saselea simt) si prin imaginatie. Creierul nostru primeste semnale de la lumea fizica prin intermediul celor cinci simturi. El primeste semnale si de la Sinele Divin, care este atot-stiutor si care ne ghideaza in permanenta spre stari tot mai inalte de Iubire numai daca ii permitem acest lucru, cu ajutorul celui de-al saselea simt, simtul intuitiv non-fizic. Acesta este modul prin care el comunica. Este un SENTIMENT, o pulsatie, o cunoastere interna, o premonitie, un presentiment, un simt al luminarii si usurarii. Te poate hrani cu idei prin intermediul imaginatiei, permitandu-ti sa-ti folosesti imaginatia pentru a derula in avanpremiera trairile pe care le-ai putea avea, traind scenarii diverse si variate. Sentimentul pe care-l ai de a fi un “alt tu” este pur si simplu ghidarea Sinelui Divin. Traieste-ti visele care genereaza sentimente benefice, luminoase!
Sarcina mintii noastre fizice este aceea de a ne concentra intreaga atentie pe o realitate fizica (de a fi lucizi), astfel incat sa percepem si sa experimentam ceea ce am conceput cu ajutorul Sinelui Divin, ceea ce afirmam ca fiind reprezentativ pentru adevarurile si bucuriile personale, individuale. Atunci cand mintea fizica se considera la comanda, adica atunci cand se considera ca fiind cea care trebuie sa duca tot greul, sa creeze, sa rezolve problemele si sa gaseasca solutiile, mintea va fi furata de trecut, blocata in aceasta bucla temporala, obligata fiind sa rezolve situatia actuala in baza uneia similare din trecut, facand salturi prin banca memoriei mentale si gandind ca ceea ce ai perceput in trecut TREBUIE sa constituie calea prin care tu poti rezolva problema prezenta. Iar acest lucru NU este adevarat. Ea considera ca metoda prin care ceva s-a-ntamplat in trecut TREBUIE sa aiba aceeasi cale de rezolvare si-n viitor, obturandu-ne astfel ORICE alta sursa noua de creatie, orice oportunitate. Nu numai asta, dar atunci cand incepem sa ingreunam mintea fizica in incercarea de a gasi SOLUTII, noi o supraincarcam cu sarcini pentru care nu a fost desemnata sa le manevreze. Nu-i de mirare ca se simte atat de “grea” si solicitata. Exista o cale mai buna…
Sa renuntam la modul in care mintea crede ca e necesar ca lucrurile sa se-ntample si sa permitem Sinelui Divin sa ne ARATE modul de rezolvare a situatiei respective, sa ne arate o alta cale. Apoi sa permitem mintii fizice sa primeasca/perceapa aceste solutii furnizate.
Suferinta este un rezultat direct al utilizarii mintii fizice de a rezolva atat modul prin care putem face ca ceva sa se intample cat si de a-l crea propriu-zis, functii pentru care mintea fizica nu a fost desemnata vreodata sa le indeplineasca!
Atunci cand supraincarcam mintea fizica, manifestarea fizica nu apare asa cum s-a intentionat, conform intentiei initiale. Atunci înseamnă că nu utilizam instrumentele corespunzator, motiv pentru care suferim. Retineti, rolul mintii fizice nu este de a controla realitatea exterioara.Anumiti oameni vor sustine ca “Legea Atractiei nu functioneaza pentru mine! Universul nu-mi raspunde iar alegerile mele nu se manifesta.” Nu… Oamenii nu actionează întotdeauna in mod corespunzator. Universul functioneaza EXACT cum se cuvine. Legea Atractiei intotdeauna functioneaza. De fiecare data. Este o lege universala. Noi nu am fost desemnati vreodata sa lasam intreaga greutate a vietii pe umerii mintii fizice. Nu nu nu, nu acesta a fost vreodată planul. Totusi, atunci cand nu ne utilizam INTREGUL Sine, suferim. Experimentam aceasta suferinta simtindu-ne singuri, separati, marginalizati, plini de teama, dezgustați de noi insine, coplesiti, tristi si asa mai departe.
Cum sa traim în modul în care suntem concepuți:
Sarcina noastra este de a devein pur si simplu PASIONATI despre ceea ce ne dorim cu adevarat si sa renuntam la atasamente, aversiuni, la rezistenta fata de viata si moarte. Sa permitem curgerea energiei Vietii prin noi in fiecare moment, fara restrictie. Sa simtim acea curgere lina a energiei Sursei prin intreg trupul, prin minte si suflet. Noi, ca si Sine Divin, suntem creați sa ne ghidăm permanent INTREGUL Sine catre ceea ce dorim ca reprezentare fizica a ceea ce afirmam acum ca suntem si, drept urmare, sa experimentam acest lucru, fara niciun fel de obstructie sau rezistenta a Ego-ului (Sinelui inferior). Este vorba despre un efort de echipa, in care toate componentele Sinelui nostrum conclucreaza perfect, minte, trup si suflet. Doar atunci cand toate „colaboreaza” si sunt coroborate intr-un întreg și cand ne infuzam cu intreg entuziasmul si pasiunea noastra, numai atunci vom observa ca viata noastra EXPLODEAZA cu sincronicitati si creatii care sunt intr-adevar miraculoase.
Vezi: http://fymaaa.blogspot.com/2010/11/bashar-circuitele-sacre-7112010.html
Daca privim cu atentie mintea noastra umana, vom observa ca ea NU detine vreo capacitate de a crea. Detine doar abilitatea de a privi in trecut si sa-si realizeze ce si cum anume s-a-ntamplat totul prin perspectiva sa cea mai rafinata si elaborata. Nu detine capacitatea de a discerne sau crea viitorul si nici nu este acesta rolul sau. Toate ideile creatoare, fiecare idee unica care pur si simplu a “aparut instantaneu” in zona constientizarii, provine si este generata de o Sursa ce se gaseste dincolo de mintea fizica.
Ne-a parvenit prin intermediul Sinelui Divin din noi. Sursa intregii creatii din intregul ocean al vietii este lumina infinita generata de Inaltul din noi.
Iată schema “structurii” noastre și cum suntem destinati sa “operam”:
•Sinele inalt concepe/creaza.
•Creierul fizic primeste.
•Personalitatea/mintea percepe.
Sinele Divin detine o pozitie mult mai avantajoasa fata de micul Eu (Ego). El poate observa imaginea de ansamblu, precum si obstacolele care se astern in cale. Sinele Divin comunica cu noi prin intermediul Intuitiei (cel de-al saselea simt) si prin imaginatie. Creierul nostru primeste semnale de la lumea fizica prin intermediul celor cinci simturi. El primeste semnale si de la Sinele Divin, care este atot-stiutor si care ne ghideaza in permanenta spre stari tot mai inalte de Iubire numai daca ii permitem acest lucru, cu ajutorul celui de-al saselea simt, simtul intuitiv non-fizic. Acesta este modul prin care el comunica. Este un SENTIMENT, o pulsatie, o cunoastere interna, o premonitie, un presentiment, un simt al luminarii si usurarii. Te poate hrani cu idei prin intermediul imaginatiei, permitandu-ti sa-ti folosesti imaginatia pentru a derula in avanpremiera trairile pe care le-ai putea avea, traind scenarii diverse si variate. Sentimentul pe care-l ai de a fi un “alt tu” este pur si simplu ghidarea Sinelui Divin. Traieste-ti visele care genereaza sentimente benefice, luminoase!
Sarcina mintii noastre fizice este aceea de a ne concentra intreaga atentie pe o realitate fizica (de a fi lucizi), astfel incat sa percepem si sa experimentam ceea ce am conceput cu ajutorul Sinelui Divin, ceea ce afirmam ca fiind reprezentativ pentru adevarurile si bucuriile personale, individuale. Atunci cand mintea fizica se considera la comanda, adica atunci cand se considera ca fiind cea care trebuie sa duca tot greul, sa creeze, sa rezolve problemele si sa gaseasca solutiile, mintea va fi furata de trecut, blocata in aceasta bucla temporala, obligata fiind sa rezolve situatia actuala in baza uneia similare din trecut, facand salturi prin banca memoriei mentale si gandind ca ceea ce ai perceput in trecut TREBUIE sa constituie calea prin care tu poti rezolva problema prezenta. Iar acest lucru NU este adevarat. Ea considera ca metoda prin care ceva s-a-ntamplat in trecut TREBUIE sa aiba aceeasi cale de rezolvare si-n viitor, obturandu-ne astfel ORICE alta sursa noua de creatie, orice oportunitate. Nu numai asta, dar atunci cand incepem sa ingreunam mintea fizica in incercarea de a gasi SOLUTII, noi o supraincarcam cu sarcini pentru care nu a fost desemnata sa le manevreze. Nu-i de mirare ca se simte atat de “grea” si solicitata. Exista o cale mai buna…
Sa renuntam la modul in care mintea crede ca e necesar ca lucrurile sa se-ntample si sa permitem Sinelui Divin sa ne ARATE modul de rezolvare a situatiei respective, sa ne arate o alta cale. Apoi sa permitem mintii fizice sa primeasca/perceapa aceste solutii furnizate.
Suferinta este un rezultat direct al utilizarii mintii fizice de a rezolva atat modul prin care putem face ca ceva sa se intample cat si de a-l crea propriu-zis, functii pentru care mintea fizica nu a fost desemnata vreodata sa le indeplineasca!
Atunci cand supraincarcam mintea fizica, manifestarea fizica nu apare asa cum s-a intentionat, conform intentiei initiale. Atunci înseamnă că nu utilizam instrumentele corespunzator, motiv pentru care suferim. Retineti, rolul mintii fizice nu este de a controla realitatea exterioara.Anumiti oameni vor sustine ca “Legea Atractiei nu functioneaza pentru mine! Universul nu-mi raspunde iar alegerile mele nu se manifesta.” Nu… Oamenii nu actionează întotdeauna in mod corespunzator. Universul functioneaza EXACT cum se cuvine. Legea Atractiei intotdeauna functioneaza. De fiecare data. Este o lege universala. Noi nu am fost desemnati vreodata sa lasam intreaga greutate a vietii pe umerii mintii fizice. Nu nu nu, nu acesta a fost vreodată planul. Totusi, atunci cand nu ne utilizam INTREGUL Sine, suferim. Experimentam aceasta suferinta simtindu-ne singuri, separati, marginalizati, plini de teama, dezgustați de noi insine, coplesiti, tristi si asa mai departe.
Cum sa traim în modul în care suntem concepuți:
Sarcina noastra este de a devein pur si simplu PASIONATI despre ceea ce ne dorim cu adevarat si sa renuntam la atasamente, aversiuni, la rezistenta fata de viata si moarte. Sa permitem curgerea energiei Vietii prin noi in fiecare moment, fara restrictie. Sa simtim acea curgere lina a energiei Sursei prin intreg trupul, prin minte si suflet. Noi, ca si Sine Divin, suntem creați sa ne ghidăm permanent INTREGUL Sine catre ceea ce dorim ca reprezentare fizica a ceea ce afirmam acum ca suntem si, drept urmare, sa experimentam acest lucru, fara niciun fel de obstructie sau rezistenta a Ego-ului (Sinelui inferior). Este vorba despre un efort de echipa, in care toate componentele Sinelui nostrum conclucreaza perfect, minte, trup si suflet. Doar atunci cand toate „colaboreaza” si sunt coroborate intr-un întreg și cand ne infuzam cu intreg entuziasmul si pasiunea noastra, numai atunci vom observa ca viata noastra EXPLODEAZA cu sincronicitati si creatii care sunt intr-adevar miraculoase.
luni, 8 noiembrie 2010
Lucrurile se leaga
Dan Selaru are o postare-bomba astazi.
Vezi http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/11/raspunsuri.html.
Veti descoperi niste informatii halucinante despre soarta Tezaurului Romaniei , trocul privind datoria Germaniei, adevarata dimensiune a “rezervelor” BNR dupa ce excludem banii bancilor comerciale si datoriile platibile de catre aceasta, cum am trimis aurul pe care il mai aveam in afara Romaniei pentru a nu mai cheltui pentru …asigurarea securitatii sale si in fine, motivele intrunirii Comisiei Trilaterale la Bucuresti si achizitiei de bonduri guvernamentale americane de catre BNR.
Avand in vedere acest text, am de facut comentariile mele:
1. Scumpa, tare scumpa paza la hambarul cu aur al d-lui Isarescu.
Romania a trimis in strainatate aurul pe care il are (suntem printre primele 10 natiuni daca nu ma insel la acest capitol), pentru ca nu putea suporta costurile de 1 milion euro/luna! Ca sa nu dea acesti bani de pomana, BNR a trimis aurul la Londra, Zurich si Geneva, unde primeste o dobanda de 4% pe an pe el! Intrebare intrebatoare: oare de ce or da baietii astia si dobanda si mai suporta si consturile depozitarii? Or vinde in contul sau produse derivate pe aur, “aur de hartie”cu alte cuvinte? Si daca investitorii nu se vor mai multumi la un moment dat cu hartia si vor solicita metalul? Eu cred ca Mugurel ar putea fi ultimul servit in aceasta idee, daca mai ramane ceva de inapoiat. Daca nu, inseamna ca Romania si-a platit datoriile morale istorice date de admiterea in UE si NATO.
2. Reuniunea Comisiei Trilaterale la Bucuresti este de fapt un “omagiu” adus Guvernatorului BNR, Mugurel Masonescu, pentru decizia sa curajoasa de a achizitiona bonduri americane tocmai in momentul in care SUA isi pregatea terenul pentru QE2. Ma rog, daca chinezii isi cauta zar de fuga, trebuia sa existe mici compensatii pentru imagine probabil. In plus, daca tot primisem niste miliarde de la FMI, iar BNR nu deturnase decat o parte a lor spre bancile comerciale reducand rezervele minime obligatorii la valuta, era normal sa folosim restul la sprijinirea economiei americane, cel mai mare contributor la FMI. Sau nu? Iata cum FMI reprezinta cureaua de trasmisie prin care SUA se imprumuta singura iar banii ii achita prietenii (adica doar in Afganistan si Irak sa fim carne de tun pentru fratele alb mai mare, si pe frontul monetar sa nu punem deloc umarul?).
3. Despre soarta Tezaurului si deciziile autoritatilor cu privire la acesta nu ma pronunt inca, astept niste dovezi mai clare. Trocul privind datoriile Germaniei fata de Romania mi se pare perfect plauzibil.
Vezi mai jos textul integral scris de Dan Selaru:
Răspunsuri
1. Care e situaţia Tezaurului de la Moscova?
1) La nivel oficial, adică de la stat la stat, situaţia este complet îngheţată, asta după gafa incredibilă a lui Cristian Diaconescu din februarie 2009, când a minţit opinia publică cu informaţia că a discutat cu Lavrov despre reluarea lucrărilor Comisiei Mixte, dar, de fapt, tema Tezaurului nu a fost discutată la intâlnirea oficială Lavrov - Diaconescu ! La nivel privat, situaţia este înfloritoare ! Dar în favoarea altora, nu a românilor ! Proiectul restituirii Tezaurului a fost predat de ruşi, în februarie 2006, către firma olandeză Ajeka Investment Bergambacht B.V., cu indicaţia ca Tezaurul, mai exact proiectul „componentei de metale preţioase” să fie predat, integral, adică 93,4 tone de aur, către BNR. Până în noiembrie 2006 olandezii au făcut mai multe oferte către BNR, prin adrese înregistrate la registratura BNR, prin care olandezii ofererau cele 93,4 tone de aur, fără comision, fără discount şi fără nici o pretenţie financiară din partea BNR sau a statului român, dar BNR - ul nu a răspuns la nici una din ele ! Atunci olandezii au deschis în decembrie 2006 o procedură judiciară, prin Ministerul Justiţiei din Olanda, care a decis să acţioneze prin trei căi diferite, astfel: au deschis o procedură de solicitare de înfiinţare, către Ministerul Justiţiei din România, a unei comisii rogatorii româno-olandeze, prin Procuratura din Rotterdam şi Tribunalul din Dordrecht. Ministerul Justiţiei din România însă a respins, în două rânduri această solicitare. A doua cale a fost prin ambasada României de la Haga. Olandezii au predat actele originale de restituire a Tezaurului ambasadorului României din Olanda, dar acesta a returnat olandezilor, după 7 zile, actele originale, motivând că proiectul respectiv este un proiect privat, iar ambasada României nu poate accepta imixtiunea într-un proiect privat ! Ulterior ambasadorul român din Olanda a fost ridicat in funcţie, el devenind secretar de stat la MAE ! A treia cale a fost prin DHL, procuratura din Rotterdam trimiţând setul de acte direct către Mugur Isărescu. Acesta a semnat de primire dar n-a dat curs solicitării olandezilor, astfel că după trecerea termenului legal de 30 de zile, stabilit de Tribunalul din Dordrecht, olandezii au intrat, legal, în posesia „refuzului oficial” al autorităţilor româneşti de a prelua cele 93,4 tone de aur. Cu acest „refuz” în mâna lor olandezii au primit o parte din aurul BNR – ului, l-au gajat apoi în favoarea unor bănci elveţiene, au luat un credit nesperat de mare, cu care au construit două spitale, o creşă, o gradiniţă, o şcoală pentru infirmi şi vreo 4 complexe de cămine şi locuinţe sociale, toate în Olanda, în parteneriat cu diferite consilii locale şi municipale din Olanda. Toate documentele care certifică aceste lucruri sunt publice şi pot fi consultate liber.
2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?
2) Descoperirea lui Radu Golban a făcut ceva vâlvă, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecinţele acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Românii însă au aruncat problema în derizoriu, nedorind să supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea, cu 7 zile înainte de vizita lui Angela Merkel la Bucureşti, cei doi miniştri de externe ai României şi Germaniei, au semnat un „Addendum” la „Nota de Discuţii” pe care Angela Merkel ar fi urmat să le aibă în România cu autorităţile de la Bucureşti şi Cluj, prin care aşa-zisă problemă a creanţei BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie să nu fie abordată de ambele părţi, cel puţin până la încheierea actualului mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu ! O cursă abil ţesută de ambele servicii de informaţii de la Berlin şi Bucureşti, fiindcă această creanţă nu mai poate fi solicitată Germaniei după anul 2012, când se va prescrie ! Factorul de decizie în această problemă a fost Traian Băsescu, care a preferat să obţină sprijinul decisiv al Germaniei în obţinerea aprobării ajutorului Germaniei pentru intrarea României în spaţiul Schengen, în aprilie 2011, contra renunţării la tema soldului. Singura problemă ramasă nerezolvată o constituia încăpăţânarea şi îndârjirea lui Radu Golban în dovedirea realităţii acestei teme. Omul trebuia compromis, într-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindcă omul e curat, n-are trecut dubios, n-are probleme cu justiţia, nu are amante şi nici vicii ascunse. Văzând că Radu Golban e cam „prea insistent” serviciile noastre, în cooperare cu serviciile de informaţii germane, i-au întins o cursă lui Radu Golban. L-au chemat la Bucureşti, l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Preşedinţie, BNR şi Ministerul Finanţelor, după care i-au aruncat „nada” şi i-au propus, prin portavocea Cotrocenilor, recte Radu Moraru, să devină consilier al lui Ialomiţianu la Ministerul Finanţelor, urmând ca apoi însuşi Radu Golban să rezolve problema soldului, din postura de consilier al Ministrului Finanţelor ! Se spera ca, în acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al serviciilor româneşti, fiind apoi mult mai uşor de „corupt”. Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele serviciilor specializate în astfel de diversiuni subtile, a muşcat momeala şi a revenit urgent la Bucureşti, aşteptând să-şi ia postul în primire. Dar între timp a intervenit acordul lui Băsescu cu Merkel şi varianta compromiterii lui Radu Golban nu-şi mai avea rostul, fiind considerată o pierdere colaterală, neimportantă. Aşa că totul a cazut, iar Ialomiţeanu a primit ordin să-l respingă imediat pe Radu Golban, „să-i dea cu flit”, chiar în prima zi lui „de muncă” la minister. Sigur că totul a fost o strategie eşuată, dar Radu Golban nu a gustat „gluma” şi acum se războieşte cu Radu Moraru pentru a-l face pe acesta să-i plătească daunele suferite. În ceea ce priveşte soarta acestui sold problema nu mai poate fi rezolvată la nivel de state, deoarece înţelegerea Băsescu – Merkel a pus capac acestei teme. Singura variantă rămasă ar fi una non-oficială, poate una a societăţii civile, eventual a implicării unor mari firme internaţionale de recuperări de dauneşi creanţe, dar şansele sunt extrem de mici, fiindcă timpul rămas până în 2012 este foarte scurt.
3. Ce s-a întâmplat între 1947 şi 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut?
3) N-au dispărut deloc ! Iată ce descoperim pe http://www.sfin.ro/articol_18386/goana_dupa_aur_adauga_peste_500_de_milioane_de_euro_la_rezerva_bnr.html : În septembrie 2007, guvernato¬rul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat că a devenit superstiţios când, du¬pă 1990, rezerva de aur a băncii centra¬le a crescut rapid, având în vedere că, în istorie, situaţia Româ¬niei se complica atunci când cantitatea de aur depăşea 100 de tone. Guver¬na¬to¬rul a adus în discuţie mo¬mentul cedării tezaurului Ro¬mâ¬niei către Ru¬sia, pentru proteja¬re, precum şi pro¬ble¬mele economice ale ţării după Al Doilea Răz¬boi Mondial. „Înainte de război am avut neinspiraţia să ducem aurul la ruşi, pentru protejare. În perioada interbeli¬că, rezerva a atins vârful istoric de 220 de tone de aur şi apoi am pă¬ţit-o, iar în 1953 rezerva era doar de 20-30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca în Primul Război Mon¬dial, ci altfel, plătind datoriile“, a spus Isăres¬cu. El a menţionat că, după ce a preluat postul de guvernator, a coborât să vadă rezerva de aur a BNR, preci¬zând că imaginea aceea este una pe care nu poate să o uite. Guverna¬to¬rul făcea aceste afirmaţii într-o pre¬le¬gere având ca te¬mă argumentele pro şi contra u¬nui sistem bazat pe eta¬lo¬nul aur, în cadrul căreia Isă¬res¬cu pu¬nea la în¬doială calitatea aurului de „scut“ îm¬potriva inflaţiei. Deci, după spusele lui Isărescu, s-au plătit datoriile. Care datorii, veţi întreba ? Păi cele ale României, ca urmare a Tratatului de Pace din februarie 1947. Un articol extrem de sugestiv, tot al lui Radu Golban, explică pe larg toate aceste obligaţii de plată ale statului român. Dacă nu mă înşel articolul se referea la rolul sovromurilor in ţara noastră.
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensaţi foştii acţionari?
4) Nişte precizări, tot din rapoartele BNR: Legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, sub formă de societate anonimă cu participarea statului, reproduce, cu unele modificări, modelul de organizare a Băncii Belgiei. Prin legea de funcţionare şi statutul adoptat în 1880, Banca Naţională a României este o bancă privată deplin autonomă în exercitarea funcţiilor de emisiune şi reglementare a creditului. Aidoma corespondentelor sale din Europa, BNR exercită privilegiul de emitere a bancnotelor convertibile în metal preţios (ca mijloace de plată legale, echivalente în prerogative cu moneda statului), pe baza rescontării efectelor comerciale oferite şi garantate de băncile comerciale. Astfel, BNR îşi exercită rolul de centrală a creditului comercial, al cărui preţ îl orientează prin fixarea ratei scontului. Capitalul băncii a fost stabilit la 30 milioane lei, din care 12 milioane depuşi la înfiinţare, sumă considerată suficientă în acel moment pentru a asigura funcţionarea instituţiei, particularii participând cu 2/3, iar statul cu 1/3. Ulterior, legea organică a Băncii Naţionale a României va fi modificată în funcţie de situaţie. În 1901, statul îşi vinde participarea la acţionarii existenţi, până în anul 1929 BNR funcţionând cu capital exclusiv particular, după care statul va reveni la participare. Însă, în permanenţă BNR va funcţiona ca instituţie pe deplin autonomă, exercitându-şi prerogativele cu care a fost investită în colaborare, de pe poziţii de egalitate cu statul, pentru a răspunde, potrivit cu împrejurările, multiplelor cerinţe ale evoluţiei economice şi politice a societăţii româneşti. Aranjamentele dintre stat şi bancă sunt precizate prin convenţii, ale căror rezultate sunt negociate pentru a fi reciproc avantajoase. Articolul 11 al Legii de înfiinţare a BNR specifică: “Banca va face serviciul de casierie a Statului, fără nici o indemnisare în condiţiunile stabilite prin o lege specială”. Anterior efectuate prin intermediul bancherilor, plăţile în străinătate pentru achitarea anuităţii datoriei publice sunt, de asemenea, efectuate prin Banca Naţională. Banca a fost autorizată să cumpere fonduri publice româneşti, scrisuri funciare şi alte valori garantate de stat până jumătate din capitalul social vărsat (Prin Legea din 1882, egală cu capitalul social vărsat.). “Apărând pe piaţă în calitate de cumpărătoare de obligaţiuni ale statului, banca de emisiune sprijinea cursul obligaţiunilor şi, în felul acesta înlesnea guvernului procurarea de bani prin împrumuturi publice.” De asemenea, banca avea dreptul de a sconta bonuri de tezaur, în limita a 1/5 din capitalul social vărsat. Primul împrumut pe bonuri de tezaur acordat de Banca Naţională a României (4.000.000 lei) a fost efectuat de către stat pentru acoperirea vărsământului părţii din capitalul băncii pentru care subscrisese. O importantă operaţie a BNR a reprezentat-o retragerea din circulaţie a biletelor ipotecare emise în baza Legii din 12 iunie 1877, prin înlocuirea cu propriile bancnote, contravaloarea acestora fiind scutită de garanţia portofoliului de scont sau de acoperirea metalică. Utilizând serviciile băncii, statul a putut să evite vânzarea masivă a moşiilor statului, care reprezentau acoperirea biletelor emise în 1878, iar BNR a evitat cheltuielile de emisiune. Ulterior, statul a răscumpărat biletele ipotecare stocate la BNR prin produsul unui împrumut acordat în acest scop chiar de către bancă, a cărui restituire a fost eşalonată pe 27 de ani. În 1901 statul obţine din partea BNR un avans de 15.000.000 lei fără dobândă, restituibil în 30 de ani, bancnotele emise în acest scop fiind scutite de acoperirea metalică.
5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale şi datoriile?
5) Suma exactă este cam greu de contabilizat, dar ea se poate estima undeva între 2,2 şi 2,3 miliarde de Euro. Doar atât, din păcate.
6. Care este motivul pentru care întrunirea "Trilateralei" a avut loc la Bucureşti?
6) Unul din motive îl constituie condescendenţa factorilor decizionali ai „Trilateralei” faţă de serviciile aduse, de-a lungul timpului, de Mugur Isărescu. Mugur a cerut mai mereu membrilor board-ului să ia în calcul organizarea la Bucureşti a unei astfel de întâlniri. El a fost mai tot timpul amânat, dar după ce BNR a decis achiziţionarea de bonduri FED abia atunci s-a luat decizia de a organiza una din şedinţele „trilateralei” la Bucureşti. Mai sunt şi alte motive, dar ele nu pot fi devoalate. Nu încă !
7. Care este cantitatea de aur aflată în ţară? Cât şi unde se află restul din rezerva de aur?
7) În scripte BNR are 103,7 tone de aur. Din care 61,9 la Londra, 34,8 la Zurich şi Geneva, iar restul la Bucureşti. Pentru aceste cantităţi aflate în străinătate BNR primeşte o dobîndă de 4 % pe an, calculată la valoarea medie lunară a aurului de la bursa din Londra. Este o procedură corectă şi legală a BNR-ului, fiindcă întreţinerea, paza şi asigurarea stocului de aur costă al naibii de mult. Astăzi o tonă de aur costă 10.000 Euro / lună, doar ca s-o depozitezi, s-o asiguri şi s-o păzeşti în spaţii bine definite, aflate sub control internaţional. Dacă ar fi ca BNR –ul să decidă depozitartea celor 103,7 tone de aur doar în beciurile sale de la Bucureşti, ar însemna să cheltuiască cam 1.037.000 Euro / lună ! Ar fi o prostie să procedezi astfel, aşa că BNR – ul a luat o decizie corectă şi înteleaptă de a depozita o mare parte din aur în străinătate, cu beneficii pentru ea şi în condiţii de garanţie depline.
8. De ce am cumpărat bonduri americane?
8) Cea mai grea întrebare… Nu fiindcă nu ştiu răspunsul, ci fiindcă adevărul, dacă ar fi spus integral, ar produce mari bulversaţii financiare pe piaţa politică şi economică românească. Parţial pot să spun doar câteva lucruri: Isărescu a fost nevoit să ia o astfel de decizie, salvând practic România de la faliment. Nu a vrut s-o facă, dar n-a avut încotro ! Politicile guvernamentale ale ultimilor 3 ani (mai ales din 2008 şi 2009) au fost … catastrofale. Vocea lui Isărescu n-a contat în faţa decidenţilor politici din ultimul an de mandat al lui Tăriceanu şi al primului an de mandat al lui Boc. Din păcate acţiunea de cumpărare de bonduri americane a fost supapa care a permis României să obţină banii de la FMI şi, mai ales, să aloce o parte importantă din ei către fondul de salarii şi pensii, lucru de neacceptat până azi de nici un alt acord între FMI şi oricare altă ţară din lume ! Isărescu este cel care a salvat ţara, realmente, de la faliment !
Vezi http://romaniadeieri.blogspot.com/2010/11/raspunsuri.html.
Veti descoperi niste informatii halucinante despre soarta Tezaurului Romaniei , trocul privind datoria Germaniei, adevarata dimensiune a “rezervelor” BNR dupa ce excludem banii bancilor comerciale si datoriile platibile de catre aceasta, cum am trimis aurul pe care il mai aveam in afara Romaniei pentru a nu mai cheltui pentru …asigurarea securitatii sale si in fine, motivele intrunirii Comisiei Trilaterale la Bucuresti si achizitiei de bonduri guvernamentale americane de catre BNR.
Avand in vedere acest text, am de facut comentariile mele:
1. Scumpa, tare scumpa paza la hambarul cu aur al d-lui Isarescu.
Romania a trimis in strainatate aurul pe care il are (suntem printre primele 10 natiuni daca nu ma insel la acest capitol), pentru ca nu putea suporta costurile de 1 milion euro/luna! Ca sa nu dea acesti bani de pomana, BNR a trimis aurul la Londra, Zurich si Geneva, unde primeste o dobanda de 4% pe an pe el! Intrebare intrebatoare: oare de ce or da baietii astia si dobanda si mai suporta si consturile depozitarii? Or vinde in contul sau produse derivate pe aur, “aur de hartie”cu alte cuvinte? Si daca investitorii nu se vor mai multumi la un moment dat cu hartia si vor solicita metalul? Eu cred ca Mugurel ar putea fi ultimul servit in aceasta idee, daca mai ramane ceva de inapoiat. Daca nu, inseamna ca Romania si-a platit datoriile morale istorice date de admiterea in UE si NATO.
2. Reuniunea Comisiei Trilaterale la Bucuresti este de fapt un “omagiu” adus Guvernatorului BNR, Mugurel Masonescu, pentru decizia sa curajoasa de a achizitiona bonduri americane tocmai in momentul in care SUA isi pregatea terenul pentru QE2. Ma rog, daca chinezii isi cauta zar de fuga, trebuia sa existe mici compensatii pentru imagine probabil. In plus, daca tot primisem niste miliarde de la FMI, iar BNR nu deturnase decat o parte a lor spre bancile comerciale reducand rezervele minime obligatorii la valuta, era normal sa folosim restul la sprijinirea economiei americane, cel mai mare contributor la FMI. Sau nu? Iata cum FMI reprezinta cureaua de trasmisie prin care SUA se imprumuta singura iar banii ii achita prietenii (adica doar in Afganistan si Irak sa fim carne de tun pentru fratele alb mai mare, si pe frontul monetar sa nu punem deloc umarul?).
3. Despre soarta Tezaurului si deciziile autoritatilor cu privire la acesta nu ma pronunt inca, astept niste dovezi mai clare. Trocul privind datoriile Germaniei fata de Romania mi se pare perfect plauzibil.
Vezi mai jos textul integral scris de Dan Selaru:
Răspunsuri
1. Care e situaţia Tezaurului de la Moscova?
1) La nivel oficial, adică de la stat la stat, situaţia este complet îngheţată, asta după gafa incredibilă a lui Cristian Diaconescu din februarie 2009, când a minţit opinia publică cu informaţia că a discutat cu Lavrov despre reluarea lucrărilor Comisiei Mixte, dar, de fapt, tema Tezaurului nu a fost discutată la intâlnirea oficială Lavrov - Diaconescu ! La nivel privat, situaţia este înfloritoare ! Dar în favoarea altora, nu a românilor ! Proiectul restituirii Tezaurului a fost predat de ruşi, în februarie 2006, către firma olandeză Ajeka Investment Bergambacht B.V., cu indicaţia ca Tezaurul, mai exact proiectul „componentei de metale preţioase” să fie predat, integral, adică 93,4 tone de aur, către BNR. Până în noiembrie 2006 olandezii au făcut mai multe oferte către BNR, prin adrese înregistrate la registratura BNR, prin care olandezii ofererau cele 93,4 tone de aur, fără comision, fără discount şi fără nici o pretenţie financiară din partea BNR sau a statului român, dar BNR - ul nu a răspuns la nici una din ele ! Atunci olandezii au deschis în decembrie 2006 o procedură judiciară, prin Ministerul Justiţiei din Olanda, care a decis să acţioneze prin trei căi diferite, astfel: au deschis o procedură de solicitare de înfiinţare, către Ministerul Justiţiei din România, a unei comisii rogatorii româno-olandeze, prin Procuratura din Rotterdam şi Tribunalul din Dordrecht. Ministerul Justiţiei din România însă a respins, în două rânduri această solicitare. A doua cale a fost prin ambasada României de la Haga. Olandezii au predat actele originale de restituire a Tezaurului ambasadorului României din Olanda, dar acesta a returnat olandezilor, după 7 zile, actele originale, motivând că proiectul respectiv este un proiect privat, iar ambasada României nu poate accepta imixtiunea într-un proiect privat ! Ulterior ambasadorul român din Olanda a fost ridicat in funcţie, el devenind secretar de stat la MAE ! A treia cale a fost prin DHL, procuratura din Rotterdam trimiţând setul de acte direct către Mugur Isărescu. Acesta a semnat de primire dar n-a dat curs solicitării olandezilor, astfel că după trecerea termenului legal de 30 de zile, stabilit de Tribunalul din Dordrecht, olandezii au intrat, legal, în posesia „refuzului oficial” al autorităţilor româneşti de a prelua cele 93,4 tone de aur. Cu acest „refuz” în mâna lor olandezii au primit o parte din aurul BNR – ului, l-au gajat apoi în favoarea unor bănci elveţiene, au luat un credit nesperat de mare, cu care au construit două spitale, o creşă, o gradiniţă, o şcoală pentru infirmi şi vreo 4 complexe de cămine şi locuinţe sociale, toate în Olanda, în parteneriat cu diferite consilii locale şi municipale din Olanda. Toate documentele care certifică aceste lucruri sunt publice şi pot fi consultate liber.
2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?
2) Descoperirea lui Radu Golban a făcut ceva vâlvă, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecinţele acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Românii însă au aruncat problema în derizoriu, nedorind să supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea, cu 7 zile înainte de vizita lui Angela Merkel la Bucureşti, cei doi miniştri de externe ai României şi Germaniei, au semnat un „Addendum” la „Nota de Discuţii” pe care Angela Merkel ar fi urmat să le aibă în România cu autorităţile de la Bucureşti şi Cluj, prin care aşa-zisă problemă a creanţei BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie să nu fie abordată de ambele părţi, cel puţin până la încheierea actualului mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu ! O cursă abil ţesută de ambele servicii de informaţii de la Berlin şi Bucureşti, fiindcă această creanţă nu mai poate fi solicitată Germaniei după anul 2012, când se va prescrie ! Factorul de decizie în această problemă a fost Traian Băsescu, care a preferat să obţină sprijinul decisiv al Germaniei în obţinerea aprobării ajutorului Germaniei pentru intrarea României în spaţiul Schengen, în aprilie 2011, contra renunţării la tema soldului. Singura problemă ramasă nerezolvată o constituia încăpăţânarea şi îndârjirea lui Radu Golban în dovedirea realităţii acestei teme. Omul trebuia compromis, într-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindcă omul e curat, n-are trecut dubios, n-are probleme cu justiţia, nu are amante şi nici vicii ascunse. Văzând că Radu Golban e cam „prea insistent” serviciile noastre, în cooperare cu serviciile de informaţii germane, i-au întins o cursă lui Radu Golban. L-au chemat la Bucureşti, l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Preşedinţie, BNR şi Ministerul Finanţelor, după care i-au aruncat „nada” şi i-au propus, prin portavocea Cotrocenilor, recte Radu Moraru, să devină consilier al lui Ialomiţianu la Ministerul Finanţelor, urmând ca apoi însuşi Radu Golban să rezolve problema soldului, din postura de consilier al Ministrului Finanţelor ! Se spera ca, în acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al serviciilor româneşti, fiind apoi mult mai uşor de „corupt”. Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele serviciilor specializate în astfel de diversiuni subtile, a muşcat momeala şi a revenit urgent la Bucureşti, aşteptând să-şi ia postul în primire. Dar între timp a intervenit acordul lui Băsescu cu Merkel şi varianta compromiterii lui Radu Golban nu-şi mai avea rostul, fiind considerată o pierdere colaterală, neimportantă. Aşa că totul a cazut, iar Ialomiţeanu a primit ordin să-l respingă imediat pe Radu Golban, „să-i dea cu flit”, chiar în prima zi lui „de muncă” la minister. Sigur că totul a fost o strategie eşuată, dar Radu Golban nu a gustat „gluma” şi acum se războieşte cu Radu Moraru pentru a-l face pe acesta să-i plătească daunele suferite. În ceea ce priveşte soarta acestui sold problema nu mai poate fi rezolvată la nivel de state, deoarece înţelegerea Băsescu – Merkel a pus capac acestei teme. Singura variantă rămasă ar fi una non-oficială, poate una a societăţii civile, eventual a implicării unor mari firme internaţionale de recuperări de dauneşi creanţe, dar şansele sunt extrem de mici, fiindcă timpul rămas până în 2012 este foarte scurt.
3. Ce s-a întâmplat între 1947 şi 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut?
3) N-au dispărut deloc ! Iată ce descoperim pe http://www.sfin.ro/articol_18386/goana_dupa_aur_adauga_peste_500_de_milioane_de_euro_la_rezerva_bnr.html : În septembrie 2007, guvernato¬rul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat că a devenit superstiţios când, du¬pă 1990, rezerva de aur a băncii centra¬le a crescut rapid, având în vedere că, în istorie, situaţia Româ¬niei se complica atunci când cantitatea de aur depăşea 100 de tone. Guver¬na¬to¬rul a adus în discuţie mo¬mentul cedării tezaurului Ro¬mâ¬niei către Ru¬sia, pentru proteja¬re, precum şi pro¬ble¬mele economice ale ţării după Al Doilea Răz¬boi Mondial. „Înainte de război am avut neinspiraţia să ducem aurul la ruşi, pentru protejare. În perioada interbeli¬că, rezerva a atins vârful istoric de 220 de tone de aur şi apoi am pă¬ţit-o, iar în 1953 rezerva era doar de 20-30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca în Primul Război Mon¬dial, ci altfel, plătind datoriile“, a spus Isăres¬cu. El a menţionat că, după ce a preluat postul de guvernator, a coborât să vadă rezerva de aur a BNR, preci¬zând că imaginea aceea este una pe care nu poate să o uite. Guverna¬to¬rul făcea aceste afirmaţii într-o pre¬le¬gere având ca te¬mă argumentele pro şi contra u¬nui sistem bazat pe eta¬lo¬nul aur, în cadrul căreia Isă¬res¬cu pu¬nea la în¬doială calitatea aurului de „scut“ îm¬potriva inflaţiei. Deci, după spusele lui Isărescu, s-au plătit datoriile. Care datorii, veţi întreba ? Păi cele ale României, ca urmare a Tratatului de Pace din februarie 1947. Un articol extrem de sugestiv, tot al lui Radu Golban, explică pe larg toate aceste obligaţii de plată ale statului român. Dacă nu mă înşel articolul se referea la rolul sovromurilor in ţara noastră.
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensaţi foştii acţionari?
4) Nişte precizări, tot din rapoartele BNR: Legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, sub formă de societate anonimă cu participarea statului, reproduce, cu unele modificări, modelul de organizare a Băncii Belgiei. Prin legea de funcţionare şi statutul adoptat în 1880, Banca Naţională a României este o bancă privată deplin autonomă în exercitarea funcţiilor de emisiune şi reglementare a creditului. Aidoma corespondentelor sale din Europa, BNR exercită privilegiul de emitere a bancnotelor convertibile în metal preţios (ca mijloace de plată legale, echivalente în prerogative cu moneda statului), pe baza rescontării efectelor comerciale oferite şi garantate de băncile comerciale. Astfel, BNR îşi exercită rolul de centrală a creditului comercial, al cărui preţ îl orientează prin fixarea ratei scontului. Capitalul băncii a fost stabilit la 30 milioane lei, din care 12 milioane depuşi la înfiinţare, sumă considerată suficientă în acel moment pentru a asigura funcţionarea instituţiei, particularii participând cu 2/3, iar statul cu 1/3. Ulterior, legea organică a Băncii Naţionale a României va fi modificată în funcţie de situaţie. În 1901, statul îşi vinde participarea la acţionarii existenţi, până în anul 1929 BNR funcţionând cu capital exclusiv particular, după care statul va reveni la participare. Însă, în permanenţă BNR va funcţiona ca instituţie pe deplin autonomă, exercitându-şi prerogativele cu care a fost investită în colaborare, de pe poziţii de egalitate cu statul, pentru a răspunde, potrivit cu împrejurările, multiplelor cerinţe ale evoluţiei economice şi politice a societăţii româneşti. Aranjamentele dintre stat şi bancă sunt precizate prin convenţii, ale căror rezultate sunt negociate pentru a fi reciproc avantajoase. Articolul 11 al Legii de înfiinţare a BNR specifică: “Banca va face serviciul de casierie a Statului, fără nici o indemnisare în condiţiunile stabilite prin o lege specială”. Anterior efectuate prin intermediul bancherilor, plăţile în străinătate pentru achitarea anuităţii datoriei publice sunt, de asemenea, efectuate prin Banca Naţională. Banca a fost autorizată să cumpere fonduri publice româneşti, scrisuri funciare şi alte valori garantate de stat până jumătate din capitalul social vărsat (Prin Legea din 1882, egală cu capitalul social vărsat.). “Apărând pe piaţă în calitate de cumpărătoare de obligaţiuni ale statului, banca de emisiune sprijinea cursul obligaţiunilor şi, în felul acesta înlesnea guvernului procurarea de bani prin împrumuturi publice.” De asemenea, banca avea dreptul de a sconta bonuri de tezaur, în limita a 1/5 din capitalul social vărsat. Primul împrumut pe bonuri de tezaur acordat de Banca Naţională a României (4.000.000 lei) a fost efectuat de către stat pentru acoperirea vărsământului părţii din capitalul băncii pentru care subscrisese. O importantă operaţie a BNR a reprezentat-o retragerea din circulaţie a biletelor ipotecare emise în baza Legii din 12 iunie 1877, prin înlocuirea cu propriile bancnote, contravaloarea acestora fiind scutită de garanţia portofoliului de scont sau de acoperirea metalică. Utilizând serviciile băncii, statul a putut să evite vânzarea masivă a moşiilor statului, care reprezentau acoperirea biletelor emise în 1878, iar BNR a evitat cheltuielile de emisiune. Ulterior, statul a răscumpărat biletele ipotecare stocate la BNR prin produsul unui împrumut acordat în acest scop chiar de către bancă, a cărui restituire a fost eşalonată pe 27 de ani. În 1901 statul obţine din partea BNR un avans de 15.000.000 lei fără dobândă, restituibil în 30 de ani, bancnotele emise în acest scop fiind scutite de acoperirea metalică.
5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale şi datoriile?
5) Suma exactă este cam greu de contabilizat, dar ea se poate estima undeva între 2,2 şi 2,3 miliarde de Euro. Doar atât, din păcate.
6. Care este motivul pentru care întrunirea "Trilateralei" a avut loc la Bucureşti?
6) Unul din motive îl constituie condescendenţa factorilor decizionali ai „Trilateralei” faţă de serviciile aduse, de-a lungul timpului, de Mugur Isărescu. Mugur a cerut mai mereu membrilor board-ului să ia în calcul organizarea la Bucureşti a unei astfel de întâlniri. El a fost mai tot timpul amânat, dar după ce BNR a decis achiziţionarea de bonduri FED abia atunci s-a luat decizia de a organiza una din şedinţele „trilateralei” la Bucureşti. Mai sunt şi alte motive, dar ele nu pot fi devoalate. Nu încă !
7. Care este cantitatea de aur aflată în ţară? Cât şi unde se află restul din rezerva de aur?
7) În scripte BNR are 103,7 tone de aur. Din care 61,9 la Londra, 34,8 la Zurich şi Geneva, iar restul la Bucureşti. Pentru aceste cantităţi aflate în străinătate BNR primeşte o dobîndă de 4 % pe an, calculată la valoarea medie lunară a aurului de la bursa din Londra. Este o procedură corectă şi legală a BNR-ului, fiindcă întreţinerea, paza şi asigurarea stocului de aur costă al naibii de mult. Astăzi o tonă de aur costă 10.000 Euro / lună, doar ca s-o depozitezi, s-o asiguri şi s-o păzeşti în spaţii bine definite, aflate sub control internaţional. Dacă ar fi ca BNR –ul să decidă depozitartea celor 103,7 tone de aur doar în beciurile sale de la Bucureşti, ar însemna să cheltuiască cam 1.037.000 Euro / lună ! Ar fi o prostie să procedezi astfel, aşa că BNR – ul a luat o decizie corectă şi înteleaptă de a depozita o mare parte din aur în străinătate, cu beneficii pentru ea şi în condiţii de garanţie depline.
8. De ce am cumpărat bonduri americane?
8) Cea mai grea întrebare… Nu fiindcă nu ştiu răspunsul, ci fiindcă adevărul, dacă ar fi spus integral, ar produce mari bulversaţii financiare pe piaţa politică şi economică românească. Parţial pot să spun doar câteva lucruri: Isărescu a fost nevoit să ia o astfel de decizie, salvând practic România de la faliment. Nu a vrut s-o facă, dar n-a avut încotro ! Politicile guvernamentale ale ultimilor 3 ani (mai ales din 2008 şi 2009) au fost … catastrofale. Vocea lui Isărescu n-a contat în faţa decidenţilor politici din ultimul an de mandat al lui Tăriceanu şi al primului an de mandat al lui Boc. Din păcate acţiunea de cumpărare de bonduri americane a fost supapa care a permis României să obţină banii de la FMI şi, mai ales, să aloce o parte importantă din ei către fondul de salarii şi pensii, lucru de neacceptat până azi de nici un alt acord între FMI şi oricare altă ţară din lume ! Isărescu este cel care a salvat ţara, realmente, de la faliment !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
