Euro si dolarul sunt in competitia “cine trece ultimul linia de sosire”

Italia are probleme, Irlanda a fost retrogradata la “junk”, planul de salvare a Greciei nu mai pare batut in cuie, creditorii privati nu mai vor sa isi asume nici un fel de pierderi. De abandonat euro, da? De peste ocean, ultimele stiri: SUA se zbate sa mareasca plafonul de indatorare, Bernanke ameninta cu un nou val de tiparire, economia e tot mai fragila. De cumparat euro, nu?. Nu va simtiti cumva figuranti intr-o piesa de teatru financiar, in care marii protagonisti isi pun proptele reciproc in culise desi ar trebui sa concureze serios pe scena? Cand sa fugim panicati de pe euro vin stiri proaste pentru dolar, cand sa ne refugiem de pe dolar de teama tiparului lui Ben, ni se aduce aminte iar de porcusori. Ce-i de facut?

Sa facem insa un mic ocol si sa vorbim pentru inceput despre banci, tema eterna a... ultimilor 3 ani. Oare de ce credeti ca sunt atat de greu de acceptat pierderile bancilor? Sigur, lobby-ul e un argument solid, dar reflectati putin. De ce nu poate falimenta o banca mare, din Europa sau de peste ocean? Pentru ca in acest moment, la gunoiul derivatelor de sub fiecare pres, un faliment mare se transforma in mai multe falimente mari, in cosul sistemelor bancare orice mar putred afecteaza instantaneu restul. Amintiti-va de teama de contraparte declansata dupa falimentul Lehman Brothers. Un imens castel de nisip, spoit bine de marketing si decorat cu scoici pentru “rezistenta” de grupurile de lobby, asta e sistemul bancar global. Orice piesa care se prabuseste antreneaza efectul de domino.

Si acum, inapoi la oile noastre valutare. Pendularea asta intre vestile proaste din zona euro, contrabalansate repede de vestile proaste din... SUA ar putea sa ne amuze daca nu e deja tragica. O vanzare agresiva de active denominate in euro ar antrena pierderi substantiale pentru banci, pierderi care s-ar transmite in sistem pulverizandu-l. O devalorizare accentuata a dolarului ar pune pe fuga putini investitori in bonduri “pe bune” (cumpararile Fed cu tot soiul de paravane nu se pun) pe care ii mai are SUA. Asa ca asistam la baletul tragi-comic din prezent. Observati ce s-a intamplat miercuri. Euro a urcat de la 1,4 dolari la 1,42, pe fondul remercilor lui Bernanke ca Fed mai are cartuse de tras si QE-uri prin ranita dar a ...scazut fata de francul elvetian, de la 1,16 la 1,15 CHF iar aurul a continuat sa se scumpeasca. Sigur, dureaza ceva vreme pana marii investitori incep sa se diversifice mai viguros indepartandu-se de principalele doua valute pline de bube in cap. Fenomenul va deveni insa din ce in ce mai vizibil cu timpul, in contatiile altor valute periferice fata de euro si dolar (sigur, nu ma refer la leu, ci la economii cu resurse in spate gen Rusia, Canada, Brazilia, etc) si in cotatiile unor marfuri strategice exprimate in euro si dolari.

Ce-i de facut?
Daca aveti potenta financiara, diversificati-va hartiile achizitinand reali, ruble, dolari canadieni si chiar si franci elvetieni. Bancile va pot oferi in cadrul serviciilor de private banking astfel de optiuni. Daca sunteti mai “calici”, cu doar cateva mii-zeci de mii de euro/lei prin conturi, bancile romanesti nu va pot oferi decat alternativa francilor elvetieni, multe punand la dispozitie doar conturile curente pentru asta (in plus, cotatiile de cumparare-vanzare sunt absolut nesimtite, cu un spread de vreo 3% fata de cursul BNR). Cand stiu ca CHF-ul era 2 lei si ceva in urma cu 3 ani (cei care s-au imprumutat atunci in franci isi smulg acum parul din cap), nu imi vine usor sa il recomand fara rezerve, cel putin la cotatiile actuale. Poate ar fi mai bine sa cumparati dupa un puseu de depreciere venit dupa ceva stiri mai linistitoare din zona euro, cum s-a intamplat la anuntarea aprobarii planului de austeritate de parlamentul grec. Francul e insa o optiune serioasa pe termen mai lung, chiar si la pretul sau umflat din prezent pentru ca actuala criza financiara nu se poate rezolva miraculos. Mai devreme sau mai tarziu vom trece printr-un varf de panica generalizata care sa permita luarea unor masuri mai dure de corectare a dezechilibrelor.