Am luat o pauza ceva mai lunga de postat pe aici. Pe de-o parte, nu am vazut fenomene noi care sa merite efortul unui hei-rup editorial, doar variatiuni la teme mai vechi. Sigur, puteam comenta in cheie ironica ultimele evolutii ale pietelor dar, la ce bun? Exista oricum mult prea mult continut, prea multa informatie fara relevanta.
Am tot vazut corectii la burse in ultimul timp, ca in vremurile bune din 2008. Foarte bine. Investitorii sunt o minoritate acum in tranzactiile zilnice, speculatorii care vaneaza pipsi sau robotii cu algoritm complicat de functionare fac regulile. Eu chiar ma bucur de picajul pietelor. Din cand in cand, din spolierea speculatorilor, se deschid porti de intrare pentru investitorii autentici. Cei care vad in actiuni afacerea din spatele emitentului, care prefera dividendul dobanzii bancare. Ei n-ar vrea sa intre in ruptul capului la PER de 100 dar la unul sub 10 apar tentatiile.
Nokia. Un exemplul tipic de efemer pe pietele bursiere. De asta tot recomand eu utilitatile la bursa, companiile cu un mijloc de protectie beton (monopol de stat de pilda). Nokia era chiar lider de piata la un moment dat dar asta nu a impiedicat actiunile sa piarda 80% in ultimii 4 ani in urma unor decizii gresite de management. Poate inteleg ceva cei care viseaza cai verzi pe peretii Rasdaq-ului. Eu ma astept ca si Aaple sa aiba soarta Nokia la un moment dat. Si numarul de snobi e limitat pe planeta (va vorbeste aici un detinator de Nokia 1100 de care e foarte multumit). Cate telefoane de fite sa vinzi in definitiv?
In alta ordine de idei, vom vedea de luni daca cresterea cursului din ultimele zile are mai mult de-a face cu accizele lui Boc (inca o mana de ajutor de la Isarescu, a mai facut-o si alta data) sau cu deficitul de cont curent care se prefigureaza dupa plecarea Nokia.
vineri, 30 septembrie 2011
sâmbătă, 17 septembrie 2011
De la victimizarea nereusita a lui DD la otravirea strategica a Albei ca Zapada
Ce faci ca partid erodat de guvernare si fara dezlegare la pomeni electorale in postul Crizei? Inventezi niste constructii politice care sa rupa din voturile adversarilor. Ghinion, desi interzis in cascada la tribunal, partidul otevistilor gandit sa ia din electoratul cu IQ modest al stangii (PSD) nu creste in sondaje. Intra deci in scena parintele Albei ca Zapada proaspat martirizat la Cotroceni dar apt sa pretinda o felie din electoratul dreptei (PNL).
Ce poate face PDL ca sa intoarca raportul de forte din prezent? Acordul cu FMI, criza datoriilor suverane din Europa nu lasa prea mult spatiu de manevra. Electoratul, oricum deprins cu exercitiul votului negativ, nu mai poate fi intors usor de la urne, desi scenarii reusite gen intalnirea de taina Geoana-Vantu s-ar mai putea imagina. E necesara aparitia unor partide de buzunar care sa poata rupe felii din voturile USL, chiar daca nu suficient de mari pentru a le permite accesul in Parlament. Avem deci o alternativa pentru votantul grobian de stanga in Partidul Poporului, “ultra-persecutat” la Tribunal (ciocoizarea lui Oprescu la OTV, sustinut discret de USL pentru primaria Bucurestiului, arata destul de clar ce politica de aliante va practica DD).
Pentru felia de dreapta din electoratul USL s-a pregatit o constructie cu discurs inchegat si lideri mai credibili. Proaspat martirizat, Sebastian Lazaroiu va putea canta de acum partitura rupturii de Cotroceni mergand pana la declansarea unei cruciade soft anti-PDL. Si nici nu e nevoie ca cele doua partide sa rupa multe procente din voturile PSL, e suficient doar vreo 10-15%. De restul se vor ocupa organizatorii alegerilor din strainatate, strategii electorali ai PDL (trebuie s-o recunosc, chiar foarte inspirati, cei care-i potrivesc pasii lui Basescu imi aduc aminte de Boris Eltin dansand ca un urs in direct cu ani in urma si inmuind decisiv inima electoratului) , prostia proverbiala a PSD, etc. Iar cu un rezultat strans in alegeri mai poti sa-l condamni pe Basescu ca nu numeste un premier de la USL?
Ce poate face PDL ca sa intoarca raportul de forte din prezent? Acordul cu FMI, criza datoriilor suverane din Europa nu lasa prea mult spatiu de manevra. Electoratul, oricum deprins cu exercitiul votului negativ, nu mai poate fi intors usor de la urne, desi scenarii reusite gen intalnirea de taina Geoana-Vantu s-ar mai putea imagina. E necesara aparitia unor partide de buzunar care sa poata rupe felii din voturile USL, chiar daca nu suficient de mari pentru a le permite accesul in Parlament. Avem deci o alternativa pentru votantul grobian de stanga in Partidul Poporului, “ultra-persecutat” la Tribunal (ciocoizarea lui Oprescu la OTV, sustinut discret de USL pentru primaria Bucurestiului, arata destul de clar ce politica de aliante va practica DD).
Pentru felia de dreapta din electoratul USL s-a pregatit o constructie cu discurs inchegat si lideri mai credibili. Proaspat martirizat, Sebastian Lazaroiu va putea canta de acum partitura rupturii de Cotroceni mergand pana la declansarea unei cruciade soft anti-PDL. Si nici nu e nevoie ca cele doua partide sa rupa multe procente din voturile PSL, e suficient doar vreo 10-15%. De restul se vor ocupa organizatorii alegerilor din strainatate, strategii electorali ai PDL (trebuie s-o recunosc, chiar foarte inspirati, cei care-i potrivesc pasii lui Basescu imi aduc aminte de Boris Eltin dansand ca un urs in direct cu ani in urma si inmuind decisiv inima electoratului) , prostia proverbiala a PSD, etc. Iar cu un rezultat strans in alegeri mai poti sa-l condamni pe Basescu ca nu numeste un premier de la USL?
joi, 15 septembrie 2011
Trocul BCR-Erste, inceputul ..sfarsitului pentru SIF-uri
Nici in cel mai fericit caz, banii care vor fi incasati de SIF-uri in urma schimbului de actiuni BCR-Erste nu vor ajunge in buzunarele actionarilor integral, ci numai 60% (doar profitul realizat in urma tranzactiei poate merge spre dividende- adica diferenta dintre pretul actiunilor BCR din contabilitatea SIF si sumele obtinute din vanzarea lor, profit din care statul ia insa 16%, dividendele brute urmand sa se taxeze la randul sau cu inca 16%). Bineinteles, asta in cazul in care tot profitul e oferit sub forma de dividende si nu se..SIFoneaza pe parcurs, in activitatea de “administrare”. Fara cel mai de pret activ, SIF-urile vor incepe insa sa semene tot mai mult a “gaoace”
Ieri, mare veste mare. Isi vand 4 SIF-uri participatia la BCR, intr-o tranzactie cu actiuni Erste si cash evaluata la 435 milioane euro. Las la o parte ca BCR este pretuita acum la mai putin de o treime din suma oferita de austrieci la cumpararea pachetului majoritar, e si criza, e vorba si de abilitatea istorica a SIF-urilor de a face tranzactii proaste. Adica pret supraevaluat cand admnistratorii cumpara ceva si subevaluat cand vand (vezi exemplul SIF Muntenia care a cumparat un pachet baban de actiuni FP cu vreo doi ani inaintea listarii companiei, la un pret apropiat de maximul atins de actiuni la cotarea la bursa, desi ar fi putut obtine un discount semnificativ, vezi si achizitiile de actiuni Biofarm pe maxime istorice, etc, etc, etc).
Investitorii mai emotivi jubilau ieri imaginandu-si cresteri cu procente bune in zilele ce vin, “doar intra 110 de milioane euro in visteria fiecarui SIF, cam 80-100% din valoarea actuala de piata”. Bine-bine, dar cat din banii astia pot fi transformati in dividende de fapt, ca asta ar trebui sa intereseze actionarii?. In primul rand doar PROFITUL rezultat in urma schimbului poate fi folosit in acest scop. Iar in cel mai favorabil segment al tranzactiei (cei 20% cash-ul obtinut la o valoare a actiunilor BCR de 1,03 lei) profitul este de 0,9 lei (in contabilitatea SIF actiunile sunt prinse la valoarea nominala, de 0,1 lei). Din cel 0,9 lei scadeti 16% impozit pe profit iar din ce ramane (0,75) inca 16% impozit pe dividende. Adica 0,63 lei pentru fiecare actiune BCR sau aproximativ 15 milioane euro pentru fiecare SIF (mai putin Moldova care a considerat conditiile Erste inacceptabile).
Ce se intampla insa in cazul in care SIF-urile vor sa vanda actiunile Erste? La ce valoare vor fi introduse acestea in contabilitatea SIF? Raportul de schimb negociat este de 1 actiune Erste la 128 actiuni BCR. Luand cazul fericit si presupunand ca intra la 128 x valoarea nominala a BCR adica 0,1 avem 12,8 lei, aproximativ 3 euro. La un pret de 20 euro pentru o actiune Erste (cat este in prezent), asta inseamna profit de 17 euro, mai putin procentual decat in cazul partii cu cash din tranzactie (85% din suma poate fi marcata ca profit, fata de 90%). Una peste alta, ca sa nu va mai plictisesc cu calculele, cam 55% din sumele oferite SIF-urilor ar putea intra in buzunarele actionarilor. Fara BCR societatile de investitii vor incepe insa sa semene tot mai mult cu niste gaoace, de-a lungul timpului SIF-urile renuntand la o sumedenie de participatii valoroase din economia romaneasca
Socoteala de acasa
Nu va ganditi insa ca SIF-urile pot plati brusc jumatate din valoare actiunilor ca dividende iar capitalizarea acestora sa stea pe loc. Aceast dividend se obtine renuntandu-se la cel mai de pret activ al SIF-urilor, grosul activului net unitar (in VUAN actiunile SIF erau prinse la valoarea contabila si nu la cea nominala) fiind tocmai actiunile BCR. Nu e ca si cum SIF-urile ar fi obtinut un profit exceptional din activitatea curenta, fara sa afecteze portofoliul de active. Si apoi, ce va face sa credeti ca SIF-urile vor directiona toti acesti bani spre fondul de dividende? In mod sigur o parte importanta va ramane la dispozitia administratorilor si avand in vedere (in)abilitatile lor de a incheia afaceri profitabile (pentru actionari) in ultimii ani mi-e teama ca investitorii SIF sa nu regrete in curand schimbul de actiuni cu BCR-Erste. In definitiv potentialul de profit e mai mare la BCR decat in cadrul grupului, Erste are un leverage de toata frumusetea, debitorul roman s-a aruncat preponderent spre creditul de nevoi personale ceea ce il face o potentiala tinta pentru noi imprumuturi peste cativa ani, etc.
Cum multi nu realizeaza inca asta (se vorbeste iarasi de active, ca in vremurile bune din 2007 si nu de profitabilitatea lor), cu cat mai mare va fi entuziasmul pentru actiunile SIF in zilele urmatoare, cu atat mai bun va fi potentialul de a le shorta (vinzi contracte futures mizand pe scaderea preturilor) pentru avizati. Cum am mai spus in cateva randuri, avand in vederea istoricul societatilor de investitii, mie unul mi s-a parut mai sigur pana acum ca activele SIF sa fie tinute departe de talentul administratorilor, sa te multumesti doar cu dividendele SIF venite din dividendendele companiilor pe unde au participatii.
Dintre SIF-uri, cel mai mare interes sa acorde dividende mari il are Muntenia, din cauza actiunilor reziduale (cam jumatate din total), fapt ce face ca banii alocati “rezidualilor” sa se intoarca dupa o vreme tot societatii. Din pacate, nu vad cum s-ar organiza o AGA Extraordinara la SIF4 care sa aprobe tranzactia cu Erste, din acelasi motiv de ..”reziduali”(lipsa de cvorum).
Ca sa nu inchei insa pe un ton cvasi-pesimist, SIF-urile au o oportunitate reala in 2012-2013, Erste garantandu-le posibilititatea de a-si vinde actiunile oricand in intervalul amintit, la pretul stabilit in tranzactie. Cu ceva optiuni bine plasate, profitul ar fi chiar frumusel daca actiunile austriecilor mai sufera un cutremur la bursa pe un nou val al crizei datoriilor in Europa. Sansele ca administratorii SIF sa nu se gandeasca din timp la asta sunt insa apreciabile. Parerea mea.
Ieri, mare veste mare. Isi vand 4 SIF-uri participatia la BCR, intr-o tranzactie cu actiuni Erste si cash evaluata la 435 milioane euro. Las la o parte ca BCR este pretuita acum la mai putin de o treime din suma oferita de austrieci la cumpararea pachetului majoritar, e si criza, e vorba si de abilitatea istorica a SIF-urilor de a face tranzactii proaste. Adica pret supraevaluat cand admnistratorii cumpara ceva si subevaluat cand vand (vezi exemplul SIF Muntenia care a cumparat un pachet baban de actiuni FP cu vreo doi ani inaintea listarii companiei, la un pret apropiat de maximul atins de actiuni la cotarea la bursa, desi ar fi putut obtine un discount semnificativ, vezi si achizitiile de actiuni Biofarm pe maxime istorice, etc, etc, etc).
Investitorii mai emotivi jubilau ieri imaginandu-si cresteri cu procente bune in zilele ce vin, “doar intra 110 de milioane euro in visteria fiecarui SIF, cam 80-100% din valoarea actuala de piata”. Bine-bine, dar cat din banii astia pot fi transformati in dividende de fapt, ca asta ar trebui sa intereseze actionarii?. In primul rand doar PROFITUL rezultat in urma schimbului poate fi folosit in acest scop. Iar in cel mai favorabil segment al tranzactiei (cei 20% cash-ul obtinut la o valoare a actiunilor BCR de 1,03 lei) profitul este de 0,9 lei (in contabilitatea SIF actiunile sunt prinse la valoarea nominala, de 0,1 lei). Din cel 0,9 lei scadeti 16% impozit pe profit iar din ce ramane (0,75) inca 16% impozit pe dividende. Adica 0,63 lei pentru fiecare actiune BCR sau aproximativ 15 milioane euro pentru fiecare SIF (mai putin Moldova care a considerat conditiile Erste inacceptabile).
Ce se intampla insa in cazul in care SIF-urile vor sa vanda actiunile Erste? La ce valoare vor fi introduse acestea in contabilitatea SIF? Raportul de schimb negociat este de 1 actiune Erste la 128 actiuni BCR. Luand cazul fericit si presupunand ca intra la 128 x valoarea nominala a BCR adica 0,1 avem 12,8 lei, aproximativ 3 euro. La un pret de 20 euro pentru o actiune Erste (cat este in prezent), asta inseamna profit de 17 euro, mai putin procentual decat in cazul partii cu cash din tranzactie (85% din suma poate fi marcata ca profit, fata de 90%). Una peste alta, ca sa nu va mai plictisesc cu calculele, cam 55% din sumele oferite SIF-urilor ar putea intra in buzunarele actionarilor. Fara BCR societatile de investitii vor incepe insa sa semene tot mai mult cu niste gaoace, de-a lungul timpului SIF-urile renuntand la o sumedenie de participatii valoroase din economia romaneasca
Socoteala de acasa
Nu va ganditi insa ca SIF-urile pot plati brusc jumatate din valoare actiunilor ca dividende iar capitalizarea acestora sa stea pe loc. Aceast dividend se obtine renuntandu-se la cel mai de pret activ al SIF-urilor, grosul activului net unitar (in VUAN actiunile SIF erau prinse la valoarea contabila si nu la cea nominala) fiind tocmai actiunile BCR. Nu e ca si cum SIF-urile ar fi obtinut un profit exceptional din activitatea curenta, fara sa afecteze portofoliul de active. Si apoi, ce va face sa credeti ca SIF-urile vor directiona toti acesti bani spre fondul de dividende? In mod sigur o parte importanta va ramane la dispozitia administratorilor si avand in vedere (in)abilitatile lor de a incheia afaceri profitabile (pentru actionari) in ultimii ani mi-e teama ca investitorii SIF sa nu regrete in curand schimbul de actiuni cu BCR-Erste. In definitiv potentialul de profit e mai mare la BCR decat in cadrul grupului, Erste are un leverage de toata frumusetea, debitorul roman s-a aruncat preponderent spre creditul de nevoi personale ceea ce il face o potentiala tinta pentru noi imprumuturi peste cativa ani, etc.
Cum multi nu realizeaza inca asta (se vorbeste iarasi de active, ca in vremurile bune din 2007 si nu de profitabilitatea lor), cu cat mai mare va fi entuziasmul pentru actiunile SIF in zilele urmatoare, cu atat mai bun va fi potentialul de a le shorta (vinzi contracte futures mizand pe scaderea preturilor) pentru avizati. Cum am mai spus in cateva randuri, avand in vederea istoricul societatilor de investitii, mie unul mi s-a parut mai sigur pana acum ca activele SIF sa fie tinute departe de talentul administratorilor, sa te multumesti doar cu dividendele SIF venite din dividendendele companiilor pe unde au participatii.
Dintre SIF-uri, cel mai mare interes sa acorde dividende mari il are Muntenia, din cauza actiunilor reziduale (cam jumatate din total), fapt ce face ca banii alocati “rezidualilor” sa se intoarca dupa o vreme tot societatii. Din pacate, nu vad cum s-ar organiza o AGA Extraordinara la SIF4 care sa aprobe tranzactia cu Erste, din acelasi motiv de ..”reziduali”(lipsa de cvorum).
Ca sa nu inchei insa pe un ton cvasi-pesimist, SIF-urile au o oportunitate reala in 2012-2013, Erste garantandu-le posibilititatea de a-si vinde actiunile oricand in intervalul amintit, la pretul stabilit in tranzactie. Cu ceva optiuni bine plasate, profitul ar fi chiar frumusel daca actiunile austriecilor mai sufera un cutremur la bursa pe un nou val al crizei datoriilor in Europa. Sansele ca administratorii SIF sa nu se gandeasca din timp la asta sunt insa apreciabile. Parerea mea.
luni, 12 septembrie 2011
Criza 2.0. Pe cine sacrificam acum? Investitorii financiari detinatori de bonduri sau eternul perdant, contribuabilul?
In 2008 schema a fost simpla: salvam bancile si preluam datoria privata la cea publica. Prima veste proasta pentru gulerele albe din financiar-bancar este ca in conditii de supraindatorare economiile nu isi revin, deci o noua taxare a contribuabilului nu mai e posibila. A doua veste proasta pentru amatorii de bonusuri astronomicee este ca inflatia sub care sperau sa se bage mizeria seamana deocamdata a deflatie, din acelasi motiv de supraindatorare care incetineste viteza de circulatie a banilor. In sfarsit, autoritatile par sa ia in calcul sacrificarea porcului ingrasat din contabilizarea riscurilor exagerate, detinatorii de bonduri (vezi “falimentul controlat al Greciei”), ceaa ce inseamna ca se vor impiedica in sfarsit si cei “prea mari sa cada”.
Grecii par sa realizeze ca taxand suplimentar veniturile risti sa adancesti recesiunea si deficitul bugetar. Solutia lor recenta pentru echilibrarea bugetului este taxarea proprietatilor. Ce te faci insa daca nici asa nu colectezi banii scontati (poate ca proprietarii amana plata impozitului in cauza, in speranta ca schimbarea coalitiei de guvernamant va aduce o noua filozofie fiscala)? Grecia nu poate plati pur si simplu datoriile pe care le-a strans iar falimentul ei este implacabil, dovada ca Germania pare sa ia tot mai mult in calcul asta in declaratii oficiale si nu stiri “pe surse”.Nimeni n-o sa doreasca insa in Grecia iesirea din spatiul euro si plata datoriilor in drahme, din simplul motiv ca drahma se va face praf in secunda doi iar grecii isi vor converti imediat economiile in euro si dolari, costul vietii urmand sa creasca fulgerator (tara depinde de importuri energetice). Iar cadru legal pentru eliminarea unui stat din zona euro nu exista inca. Apoi, cum sa elimini un stat dupa ce l-ai fortat sa privatizeze in graba active valoroase pentru a-si achita datoriile? Pietele au nevoie de o solutie pe termen scurt iar scaderea cotatiilor bancilor in ultima perioada pare sa arate care va fi aceasta.
Daca in 2008 s-a considerat ca dinozaurii din financiar-bancar sunt prea mari ca sa cada, acum Guvernele isi dau seama ca ele insele nu sunt prea mari ca sa cada daca vor insista incarcand la nota de plata a contribuabilului consumatia bancilor. Suntem tot acolo de unde am plecat in 2008, cu mentiunea ca intre timp statele sunt mult mai datoare si economiile la fel de slabite dupa terminarea injectiilor monetare si programelor de stimulare. Orice amanare a solutiei reale (default controlat, asumarea pierderilor de catre sectorul financiar, inchiderea bancilor cu probleme prea mari, preluarea de catre stat a celor care pot supravietui, eliminand actionariatul privat) nu va face decat sa agraveze situatia. Singura intrebare care se pune aici este cand se va intampla acest lucru: dupa alegerile din 2012 prin mai multe parti ale lumii (caz in care ne mai asteapta un val de QE-uri, inclusiv in Europa, prin care sa se cumpere timp) sau in ultimele luni din 2011?
In 2008 investitorii atacau marile banci listate, vanzarile in lipsa erau la mare moda. Acum cotatiile bondurilor sunt sub presiune. Nu mai exista insa un loc unde sa ascunzi problemele statelor, mizeria nu mai poate fi pasata ca in 2008. Orice taxare suplimentara a contribuabilului impinge economiile in recesiune, si oricum e greu sa pui biruri cand vaca de muls e deja stramtorata. Taxarea suplimentara si progresiva a proprietatilor mobiliare si imobiliare ar reprezenta o solutie, numai ca in acest caz bogatii ar trebui supra-impozitati otova pentru a asigura supravietuirea doar unei categorii a acestora, bancherii, ceea ce iarasi e greu de acceptat. Si in plus asta cere timp si rabdare, ingredient pe care pietele nu il mai poseda acum. Sa rezolvi totul fara convulsii, doar prin inflatie, deja iese din calcul. Dupa trilioanele pompate in ultimii 3 ani inflatia pare cam lesinata, ca sa nu mai pomenim ca sunt zone in care deflatia s-a insurubat hotarat (pietele imobiliare).
Ce urmeaza deci? O mare amnistie in sfera datoriilor suverane si cateva falimente importante in zona financiara. Bancile franceze se pregatesc de downgradare, poate de aici vor veni niste victime. In mod sigur vor exista niste corespondente si in Marea Britanie dar si peste Ocean. Pregatiti-va deci pentru remake-ul “soc si groza” in pietele financiare. Vor exista in final niste preluari de banci cu probleme, fie de concurenta, fie de state si o rescriere a cadrului in care acestea isi desfasoara activitatea.
Si totusi, cand luam actiuni?
Scriam in doua articole anterioare ca un bun moment de a lua actiuni va fi cand panica va lovi din nou bursele si ca singurele mele tinte la BVB sunt Transgaz si Transelectrica pentru perspectivele pe termen lung si pozitia de monopol. Cum as cumpara eu actiuni TEL si TGN? In prima faza as lua la cotatiile actuale de 10-15% din bani, as astepta apoi stiri care sa sperie serios bursele si as mai lua de 35-40% si apoi restul de 50% din suma alocata in acest scop l-as plasa treptat, cand trendul de crestere s-a confirmat, piramidand deci la cotatii in urcare. De ce as lua acum ceva actiuni fara sa astept vesti proaste? As lua acum doar proportional cu sansele ca nimic rau sa nu se intample pentru burse (adica sa se incerce solutia inflatiei), deci 10-15%. De ce nu as plasa restul de bani in momentul in care vestile proaste explodeaza si panica e in toi? Daca va amintiti momentul Lehman, dupa falimentul bancii bursele au mai picat pana in martie 2009. De ce sa nu astept totusi un trend solid de crestere inainte de a lua ceva? Pentru ca nu am nici o garantie ca revenirea va fi una liniara si lenta si nu una brusca, in V (vezi falimentul Long Term Capital Management din anii ‘80).
Grecii par sa realizeze ca taxand suplimentar veniturile risti sa adancesti recesiunea si deficitul bugetar. Solutia lor recenta pentru echilibrarea bugetului este taxarea proprietatilor. Ce te faci insa daca nici asa nu colectezi banii scontati (poate ca proprietarii amana plata impozitului in cauza, in speranta ca schimbarea coalitiei de guvernamant va aduce o noua filozofie fiscala)? Grecia nu poate plati pur si simplu datoriile pe care le-a strans iar falimentul ei este implacabil, dovada ca Germania pare sa ia tot mai mult in calcul asta in declaratii oficiale si nu stiri “pe surse”.Nimeni n-o sa doreasca insa in Grecia iesirea din spatiul euro si plata datoriilor in drahme, din simplul motiv ca drahma se va face praf in secunda doi iar grecii isi vor converti imediat economiile in euro si dolari, costul vietii urmand sa creasca fulgerator (tara depinde de importuri energetice). Iar cadru legal pentru eliminarea unui stat din zona euro nu exista inca. Apoi, cum sa elimini un stat dupa ce l-ai fortat sa privatizeze in graba active valoroase pentru a-si achita datoriile? Pietele au nevoie de o solutie pe termen scurt iar scaderea cotatiilor bancilor in ultima perioada pare sa arate care va fi aceasta.
Daca in 2008 s-a considerat ca dinozaurii din financiar-bancar sunt prea mari ca sa cada, acum Guvernele isi dau seama ca ele insele nu sunt prea mari ca sa cada daca vor insista incarcand la nota de plata a contribuabilului consumatia bancilor. Suntem tot acolo de unde am plecat in 2008, cu mentiunea ca intre timp statele sunt mult mai datoare si economiile la fel de slabite dupa terminarea injectiilor monetare si programelor de stimulare. Orice amanare a solutiei reale (default controlat, asumarea pierderilor de catre sectorul financiar, inchiderea bancilor cu probleme prea mari, preluarea de catre stat a celor care pot supravietui, eliminand actionariatul privat) nu va face decat sa agraveze situatia. Singura intrebare care se pune aici este cand se va intampla acest lucru: dupa alegerile din 2012 prin mai multe parti ale lumii (caz in care ne mai asteapta un val de QE-uri, inclusiv in Europa, prin care sa se cumpere timp) sau in ultimele luni din 2011?
In 2008 investitorii atacau marile banci listate, vanzarile in lipsa erau la mare moda. Acum cotatiile bondurilor sunt sub presiune. Nu mai exista insa un loc unde sa ascunzi problemele statelor, mizeria nu mai poate fi pasata ca in 2008. Orice taxare suplimentara a contribuabilului impinge economiile in recesiune, si oricum e greu sa pui biruri cand vaca de muls e deja stramtorata. Taxarea suplimentara si progresiva a proprietatilor mobiliare si imobiliare ar reprezenta o solutie, numai ca in acest caz bogatii ar trebui supra-impozitati otova pentru a asigura supravietuirea doar unei categorii a acestora, bancherii, ceea ce iarasi e greu de acceptat. Si in plus asta cere timp si rabdare, ingredient pe care pietele nu il mai poseda acum. Sa rezolvi totul fara convulsii, doar prin inflatie, deja iese din calcul. Dupa trilioanele pompate in ultimii 3 ani inflatia pare cam lesinata, ca sa nu mai pomenim ca sunt zone in care deflatia s-a insurubat hotarat (pietele imobiliare).
Ce urmeaza deci? O mare amnistie in sfera datoriilor suverane si cateva falimente importante in zona financiara. Bancile franceze se pregatesc de downgradare, poate de aici vor veni niste victime. In mod sigur vor exista niste corespondente si in Marea Britanie dar si peste Ocean. Pregatiti-va deci pentru remake-ul “soc si groza” in pietele financiare. Vor exista in final niste preluari de banci cu probleme, fie de concurenta, fie de state si o rescriere a cadrului in care acestea isi desfasoara activitatea.
Si totusi, cand luam actiuni?
Scriam in doua articole anterioare ca un bun moment de a lua actiuni va fi cand panica va lovi din nou bursele si ca singurele mele tinte la BVB sunt Transgaz si Transelectrica pentru perspectivele pe termen lung si pozitia de monopol. Cum as cumpara eu actiuni TEL si TGN? In prima faza as lua la cotatiile actuale de 10-15% din bani, as astepta apoi stiri care sa sperie serios bursele si as mai lua de 35-40% si apoi restul de 50% din suma alocata in acest scop l-as plasa treptat, cand trendul de crestere s-a confirmat, piramidand deci la cotatii in urcare. De ce as lua acum ceva actiuni fara sa astept vesti proaste? As lua acum doar proportional cu sansele ca nimic rau sa nu se intample pentru burse (adica sa se incerce solutia inflatiei), deci 10-15%. De ce nu as plasa restul de bani in momentul in care vestile proaste explodeaza si panica e in toi? Daca va amintiti momentul Lehman, dupa falimentul bancii bursele au mai picat pana in martie 2009. De ce sa nu astept totusi un trend solid de crestere inainte de a lua ceva? Pentru ca nu am nici o garantie ca revenirea va fi una liniara si lenta si nu una brusca, in V (vezi falimentul Long Term Capital Management din anii ‘80).
sâmbătă, 10 septembrie 2011
In ce actiuni n-as investi la bursa si de ce
Marturisesc ca initial am vrut sa scriu “in ce actiuni as investi la bursa si cum” dar mi-am dat seama ca lista de cumparaturi e mult mai scurta decat cea de “muraturi” asa ca am inversat perspectiva. Cititi mai jos de ce nu-mi plac Fondul Proprietatea, SNP si Azomures, de ce sunt de evitat SIF-urile si bancile, de ce nu m-as atinge in ruptul capului de “piticii promitatori” de pe Rasdaq sau BVB iar in final abia, in ce mi-as pune totusi o parte din bani.
Inainte de orice, un mic detaliu: suntem in bear market. Asta inseamna ca bursele cam scad iar actiunile scad la gramada si ele, indifent daca sunt bune sau proaste (sigur, cele proaste au un bonus aici). Cu alte cuvinte, daca speri sa iti multiplici repede economiile, mai bine iti cauti unchiul bogat din America. Actiunile pe care o sa le recomand totusi sunt plasamente pe termen lung, pentru cei care ar putea sa uite vreo 5 ani de banii din bursa.
Si inca ceva: cumparati actiuni la companii care au “protectie”: fie o pozitie de monopol in piata, fie una ultra-dominanta (lideri sau pozitiile de top). Altfel, pe termen lung va treziti ca dupa cativa ani buni urmeaza unii catastrofali si poate afacerea respectiva dispare sau este inghitita.
Nu imi place SNP desi stiu ca resursele energetice vor fi la mare pret. Din pacate, Romania nu mai are rezerve de titei decat pentru vreo 14 ani. Vorbesc de rezervele pe care Petrom le scoate la un cost sub 20 dolari/baril dar le vinde la pretul din pietele internationale consumatorilor locali. Ce se alege din acest profit? Cand compania nu se apuca sa cumpere cate ceva de la OMV pentru a nu fi obligata sa-l imparta cu statul, face investitii pe picior mare pentru a ajunge tot acolo. Din cand in cand mai intra si ceva dividende, sa nu faca scandal prea mare minoritarii. Fara rezerve, SNP devine un fel de ...RRC. De altfel, lipsa de perspectiva pe termen lung a determinat si retinerea investitorilor mari cand a fost vorba sa ia 10% din Petrom, actiuni scoase recent la vanzare de stat la care nu s-a inghesuit nimeni (faptul ca nu s-a anuntat exact la incheierea ofertei cat s-a subscris, intermediarul limitandu-se sa precizeze ca subscrierile au fost sub pragul minim de 80%, demonstreaza ca subscrierile au fost de fapt derizorii). Stiu, SNP are drept sa exploateze si jumatate din gazul romanesc. Veste proasta, mai avem gaz pentru numai 10-11 ani (de ce naiba n-om fi vandut pana acum nici un pachet minoritar de la Romgaz? O s-o facem in 2020 cumva?).
Avand in vedere cele spuse despre SNP si Romgaz, intelegeti de ce nu agreez nici FP. Fondul are cea mai mare detinere din portofoliu tocmai la SNP, iar Romgazul este una dintre detinerile de top. De altfel, pe mine unul nu ma intereseaza deloc activele unui astfel de fond (e ca si cum ne-am imbata cu apa rece avand un bloc de lux construit in camp) ci profitabilitatea lor. Or, chiar si in conditiile in care 90% din profiturile companiilor de stat au mers in dividende conform unui ordin al Guvernului, randamentul la dividend la FP abia este de 7%.
Azomures are o activitate cu mare potential in viitor, numai ca majoritarii au o viziune despre relatia cu minoritarii ce tine de trecutul indepartat. Daca an de an profitul este pastrat in societate fara sa se dea dividende (ca acum) iar la un moment dat pachetul majoritar se vinde? Nimeni nu garanteaza ca minoritarii vor obtine acelasi pret, mai ales ca nimeni nu poate obliga noul majoritar sa le faca repede si lor o oferta, la un pret comparabil.
Bancile n-au ajuns inca la fundul sacului
SIF-uri si banci. Sectorul financiar a cazut mult in ultima vreme si tot soiul de “analisti” recomanda bancile exact din acest considerent. E ca si cum ai paria ca Titanicul urmeaza sa se redreseze dupa primul contact cu numitul Iceberg. O bula a creditului se va reconstrui poate peste o generatie (daca se va intampla acest lucru) iar ceva falimente suverane risca sa dinamiteze pana atunci si bruma de capital pe care o mai au bancile. Iar la capitolul SIF-uri adaugati si managementul catastrofal de pana acum. Poate doar Impact si companiile care vand materiale de constructii sa fie o alegere mai proasta.
Biofarm, Sicomed? In principiu, industria care fabrica pilule-placebo are potential (desi “naturistele”vin tare din urma). Cele doua companii n-au insa mijloace de protectie de care vorbeam mai sus, trebuind sa se lupte permament cu o concurenta feroce. Asa ca pas.
Alro? Da, o companie buna, cu o politica beton de dividende, desi cu free-float mic. Face parte insa dintre baietii destepti din energie, cumparand la preturi mici pana acum. Iar lucrurile se pot schimba. Deci nu.
Companii “traznet” de pe Rasdaq cu PER pana la genunchiul broastei (adica minuscul) ,care arata asa de bine incat nici nu intelegi de ce n-a aterizat Buffet pana acum sa le cumpere cu fulgi cu tot? Singura problema e ca respectivele companii de buzunar se poarta prost cu minoritarii, au 2-3-4 ani foarte buni dupa care pot da faliment lejer, sunt absolut nelichide. Sunt la fel de promitatoare ca Dracula Park. Eu m-as abtine.
Monopol? Aferim!
Singurele actiuni pe care le-as cumpara acum sunt Transgaz si Transelectrica. Nu stiu daca un management privat le face mult mai profitabile, stiu ca au monopol pe piata si perspective de crestere (vezi Nabuco in primul caz, vezi ...masina electrica in cel de al doilea). Chiar daca se termina gazul romanesc o sa consumam din import, iar la Transelectrica-transportul de energie nu poate decat creste in viitor. In plus, ambele au PER-uri de 6 in prezent, deci iei cam de doua ori si ceva dobanda bancara din profitul pe actiune (e drept, ca dividende vor ajunge la tine doar un pic peste cat ai lua la banca daca ai depune contravaloarea actiunilor).
Inainte de orice, un mic detaliu: suntem in bear market. Asta inseamna ca bursele cam scad iar actiunile scad la gramada si ele, indifent daca sunt bune sau proaste (sigur, cele proaste au un bonus aici). Cu alte cuvinte, daca speri sa iti multiplici repede economiile, mai bine iti cauti unchiul bogat din America. Actiunile pe care o sa le recomand totusi sunt plasamente pe termen lung, pentru cei care ar putea sa uite vreo 5 ani de banii din bursa.
Si inca ceva: cumparati actiuni la companii care au “protectie”: fie o pozitie de monopol in piata, fie una ultra-dominanta (lideri sau pozitiile de top). Altfel, pe termen lung va treziti ca dupa cativa ani buni urmeaza unii catastrofali si poate afacerea respectiva dispare sau este inghitita.
Nu imi place SNP desi stiu ca resursele energetice vor fi la mare pret. Din pacate, Romania nu mai are rezerve de titei decat pentru vreo 14 ani. Vorbesc de rezervele pe care Petrom le scoate la un cost sub 20 dolari/baril dar le vinde la pretul din pietele internationale consumatorilor locali. Ce se alege din acest profit? Cand compania nu se apuca sa cumpere cate ceva de la OMV pentru a nu fi obligata sa-l imparta cu statul, face investitii pe picior mare pentru a ajunge tot acolo. Din cand in cand mai intra si ceva dividende, sa nu faca scandal prea mare minoritarii. Fara rezerve, SNP devine un fel de ...RRC. De altfel, lipsa de perspectiva pe termen lung a determinat si retinerea investitorilor mari cand a fost vorba sa ia 10% din Petrom, actiuni scoase recent la vanzare de stat la care nu s-a inghesuit nimeni (faptul ca nu s-a anuntat exact la incheierea ofertei cat s-a subscris, intermediarul limitandu-se sa precizeze ca subscrierile au fost sub pragul minim de 80%, demonstreaza ca subscrierile au fost de fapt derizorii). Stiu, SNP are drept sa exploateze si jumatate din gazul romanesc. Veste proasta, mai avem gaz pentru numai 10-11 ani (de ce naiba n-om fi vandut pana acum nici un pachet minoritar de la Romgaz? O s-o facem in 2020 cumva?).
Avand in vedere cele spuse despre SNP si Romgaz, intelegeti de ce nu agreez nici FP. Fondul are cea mai mare detinere din portofoliu tocmai la SNP, iar Romgazul este una dintre detinerile de top. De altfel, pe mine unul nu ma intereseaza deloc activele unui astfel de fond (e ca si cum ne-am imbata cu apa rece avand un bloc de lux construit in camp) ci profitabilitatea lor. Or, chiar si in conditiile in care 90% din profiturile companiilor de stat au mers in dividende conform unui ordin al Guvernului, randamentul la dividend la FP abia este de 7%.
Azomures are o activitate cu mare potential in viitor, numai ca majoritarii au o viziune despre relatia cu minoritarii ce tine de trecutul indepartat. Daca an de an profitul este pastrat in societate fara sa se dea dividende (ca acum) iar la un moment dat pachetul majoritar se vinde? Nimeni nu garanteaza ca minoritarii vor obtine acelasi pret, mai ales ca nimeni nu poate obliga noul majoritar sa le faca repede si lor o oferta, la un pret comparabil.
Bancile n-au ajuns inca la fundul sacului
SIF-uri si banci. Sectorul financiar a cazut mult in ultima vreme si tot soiul de “analisti” recomanda bancile exact din acest considerent. E ca si cum ai paria ca Titanicul urmeaza sa se redreseze dupa primul contact cu numitul Iceberg. O bula a creditului se va reconstrui poate peste o generatie (daca se va intampla acest lucru) iar ceva falimente suverane risca sa dinamiteze pana atunci si bruma de capital pe care o mai au bancile. Iar la capitolul SIF-uri adaugati si managementul catastrofal de pana acum. Poate doar Impact si companiile care vand materiale de constructii sa fie o alegere mai proasta.
Biofarm, Sicomed? In principiu, industria care fabrica pilule-placebo are potential (desi “naturistele”vin tare din urma). Cele doua companii n-au insa mijloace de protectie de care vorbeam mai sus, trebuind sa se lupte permament cu o concurenta feroce. Asa ca pas.
Alro? Da, o companie buna, cu o politica beton de dividende, desi cu free-float mic. Face parte insa dintre baietii destepti din energie, cumparand la preturi mici pana acum. Iar lucrurile se pot schimba. Deci nu.
Companii “traznet” de pe Rasdaq cu PER pana la genunchiul broastei (adica minuscul) ,care arata asa de bine incat nici nu intelegi de ce n-a aterizat Buffet pana acum sa le cumpere cu fulgi cu tot? Singura problema e ca respectivele companii de buzunar se poarta prost cu minoritarii, au 2-3-4 ani foarte buni dupa care pot da faliment lejer, sunt absolut nelichide. Sunt la fel de promitatoare ca Dracula Park. Eu m-as abtine.
Monopol? Aferim!
Singurele actiuni pe care le-as cumpara acum sunt Transgaz si Transelectrica. Nu stiu daca un management privat le face mult mai profitabile, stiu ca au monopol pe piata si perspective de crestere (vezi Nabuco in primul caz, vezi ...masina electrica in cel de al doilea). Chiar daca se termina gazul romanesc o sa consumam din import, iar la Transelectrica-transportul de energie nu poate decat creste in viitor. In plus, ambele au PER-uri de 6 in prezent, deci iei cam de doua ori si ceva dobanda bancara din profitul pe actiune (e drept, ca dividende vor ajunge la tine doar un pic peste cat ai lua la banca daca ai depune contravaloarea actiunilor).
joi, 8 septembrie 2011
Aveti mai putine motive decat credeti sa va speriati de efectele crizei financiare
Criza? O serie de banci si investitori institutionali (fonduri de pensii) au imprumutat mai mult decat se cuvenea si risca falimentul (ori marcarea unor pierderi consistente) pentru iresponsabilitatea lor. Mai multi debitori persoane fizice risca sa isi blocheze o parte din venituri daca inceteaza platile, oricum un procent mai mic decat cel alocat pana acum pentru achitarea ratelor. Zona euro are nevoie de mai multa disciplina fiscala, SUA trebuie sa isi restranga cheltuielile prea generoase (un buget subtiat pentru miliatari ar rezolva repede problema). Aduce asta a sfarsitul lumii? Doar daca te iei dupa titlurile catastrofiste din presa de scandal.financiar ori dupa analizele alarmiste ale unor banci de investitii cu pozitii deja luate pentru a specula panica. Trecem mai jos in revista temerile la moda, incercand sa le atenuam perceptia.
1.Datoriile suverane-intra statele in faliment!
Nu, nu e sfarsitul lumii, statele mai falimenteaza, e plina istoria de asa ceva. O perioada nu te mai imprumuta nimeni, trebuie sa te intinzi cat te tine plapuma. Se curata bancile care au expunere maxima pe statul in cauza, niste fonduri de pensii pierd o parte din active, viata isi urmeaza cursul (vezi Argentina). La ce bun sa pui biruri inrobitoare pe bietul contribuabil pentru a acoperi iresponsabilitatea politicienilor si pe cea a creditorilor? Asta nu duce decat la o spirala periculoasa: impozite mai mari, cerere mai mica, concedieri pentru ajustarea ofertei, o noua crestere a taxelor pentru a compensa scaderea veniturilor bugetare, si tot asa pana cand falimentul amanat devine iminent. O alternativa ar fi impozitarea proprietatii si activelor financiare, daca ar exista suficienta vointa politica pentru asta. Daca nu, se pot lasa simplu bancile sa falimenteze si sa se restructureze datoria. Se intampla frecvent in relatia persoane fizice-banci, de ce ar fi imposibil implicand statele?
2. Suntem sclavi pe plantatia bancii!
Aud vaicareli de genul “m-am indatorat ca prostul, platesc trei sferturi din salariu bancilor, sunt disperat”. Pai, de ce platesti toti banii astia? Ai fost naiv, ai fost lacom-de acord, dar si bancile au fost la fel. De ce sa atarne povara doar intr-o parte, iar cealalta sa culeaga caimacul? Nu mai plati ratele la banca, e simplu. Risti o poprire de 30% pe salariu, asta e, poti trai relativ confortabil cu restul de bani, mai ales daca ai incercat pana acum sa supravietuiesti cu numai o treime din salariu. Iar de multe ori banca te varsa in contul unui recuperator de credite care plateste mai putin de 20% din valoarea imprumutului cu probleme pentru a-l prelua. Cu el poti negocia altfel, poate ajungi la rate mai mici, poate dai inapoi doar o parte din bani (oricum a platit putin la pentru cesiune si isi permite negocierea spre deosebire de banca obligata sa faca provizioane relativ repede).
Miscarea e valabila pentru imprumuturile de nevoi personale fara ipoteca, dar si pentru cele ipotecare dublate de un credit de nevoi personale pentru avans. Sa dai timp de 30 de ani marea majoritate a veniturilor bancii, e sinucidere curata. Da-l naibii de apartament comunist, nu merita asta. Lasa-l pe mana bancii, sa se spele pe cap cu el. Poate vei fi sicanat in continuare daca suma obtinuta din executare e mai mica decat valoarea creditului, poate nu (nu se stie cui va fi cesionat pana la urma imprumutul cu probleme, ce legi mai apar, etc). Cea mai inconfortabila e pozitia celor cu rate inrobitoare pentru credite de nevoi personale cu ipoteca. Aici riscurile sunt comparabile cu... beneficiile insolventei. Poate va refinantati totusi in...franci elvetieni (acum ca tot au fixat elvetieni un prag maxim fata de euro). Daca imprumutul e deja in franci va ramane sa strangeti din dinti (din fericire scadentele sunt mai scurte aici, cam 10 ani din care au trecut probabil vreo 3-4), sa renegociati conditiile (bancile sunt speriate de provizioane pe cat sunteti voi de intarzierea la plata ratelor).
3. Cad bursele, actiunile vor ajunge la zero!
Am auzit tot soiul de teorii care anunta ca bursele se vor intoarce la nivelul din anii ’80 (vorbim de indici) de unde a inceput “nebunia”. Nu cred, din simplul motiv ca si productivitatea, nivelul tehnologic si nu in ultimul rand, numarul consumatorilor ar trebui sa revina acolo. De acord, mai e loc de scadere (mai ales pe financiare, unde paradigma s-a schimbat odata cu optica debitorilor) acolo unde exista inca supraevaluare. Cand insa profitul mediu pe actiune in ultimii 5 ani reprezinta dublul dobanzii bancare, marja de risc e mica pe termen lung. La bursa, victime sunt insa cei care se cred investitori cand de fapt gandesc ca speculatorii fara experienta. Cei care cumparau SIF-uri in 2007 in ideea ca ar mai putea creste cu 20-30% doar pentru ca urcasera enorm in ultimii 7 ani, fara sa arunce un ochi pe profitabilitatea companiilor la respectivele preturi.
De regula, cei care pierd la bursa fac cam asa. “Azi am luat actiuni, vor creste sigur si relativ repede, oricum nu ma intereseaza ce fac in urmatorii 5 ani, eu sunt investitor. ...Hm...au scazut cu 10%...ce chestie.....au mai scazut cu 10%...cred ca sunt manipulate cotatiile pentru a acumula mai jos rechinii care au pus ochii pe companie....inca 10% scadere!!...ce naiba se intampla, de ce nu intervine CNVM, BNR, Basescu, Fed?!!....inca 5% pierdere, gata, nu mai suport, vand repede sa salvez ce se mai poate salva!....ia uite, mai scad 2%, ce destept am fost iesind la timp....cresc cu 10%? Ha, intrati fraierilor, sa vedeti ce patiti....inca 15% urcare....ha-ha, balon de sapun, cursa pentru fazani....15% crestere in 2 zile...bai ce piata, ce volatilitate, ce sa fac, ce sa fac?....20% plus!....bursele merg de-acum numai in sus, deja au recuperat pierderile, stirile sunt bune, intru din nou....ia uite, am deja 10% profit, ce idee inspirata, o sa recuperez si eu, poate chiar castig ceva, voi ramane de data asta ani buni in companie, merg si la AGA....hm, vestile incep din nou sa fie proaste...-10%....tt, tt, -20%....declaratii sumbre ale oficialilor...lasa, poate isi revine inca o data...+5%, asta e am scapat!....-25%...fir-ati ai dracului cu bursa asta, vand tot, sa nu mai aud de voi!!!!
4. Vine inflatia, ne pierdem economiile!
O veni inflatia la un moment dat, deocamdata nu e nimic la orizont care sa semene a asa ceva. Daca dupa trilioanele pompate pana acum pentru salvarea bancilor inflatia n-a saltat voiniceste nu e cazul sa aveti palpitatii acum. Oricum riscurile asociate hiperinflatiei-alegatorii furiosi pot aduce la putere miscari extremiste-sunt mai mari decat costurile salvarii sistemului financiar, asa ca nimeni nu va risca pana la urma decat cel mult o inflatie moderata (de care te poti proteja tinand banii la banca).
Despre gogorita destramarii euro am mai scris, asa ca nu insist.
1.Datoriile suverane-intra statele in faliment!
Nu, nu e sfarsitul lumii, statele mai falimenteaza, e plina istoria de asa ceva. O perioada nu te mai imprumuta nimeni, trebuie sa te intinzi cat te tine plapuma. Se curata bancile care au expunere maxima pe statul in cauza, niste fonduri de pensii pierd o parte din active, viata isi urmeaza cursul (vezi Argentina). La ce bun sa pui biruri inrobitoare pe bietul contribuabil pentru a acoperi iresponsabilitatea politicienilor si pe cea a creditorilor? Asta nu duce decat la o spirala periculoasa: impozite mai mari, cerere mai mica, concedieri pentru ajustarea ofertei, o noua crestere a taxelor pentru a compensa scaderea veniturilor bugetare, si tot asa pana cand falimentul amanat devine iminent. O alternativa ar fi impozitarea proprietatii si activelor financiare, daca ar exista suficienta vointa politica pentru asta. Daca nu, se pot lasa simplu bancile sa falimenteze si sa se restructureze datoria. Se intampla frecvent in relatia persoane fizice-banci, de ce ar fi imposibil implicand statele?
2. Suntem sclavi pe plantatia bancii!
Aud vaicareli de genul “m-am indatorat ca prostul, platesc trei sferturi din salariu bancilor, sunt disperat”. Pai, de ce platesti toti banii astia? Ai fost naiv, ai fost lacom-de acord, dar si bancile au fost la fel. De ce sa atarne povara doar intr-o parte, iar cealalta sa culeaga caimacul? Nu mai plati ratele la banca, e simplu. Risti o poprire de 30% pe salariu, asta e, poti trai relativ confortabil cu restul de bani, mai ales daca ai incercat pana acum sa supravietuiesti cu numai o treime din salariu. Iar de multe ori banca te varsa in contul unui recuperator de credite care plateste mai putin de 20% din valoarea imprumutului cu probleme pentru a-l prelua. Cu el poti negocia altfel, poate ajungi la rate mai mici, poate dai inapoi doar o parte din bani (oricum a platit putin la pentru cesiune si isi permite negocierea spre deosebire de banca obligata sa faca provizioane relativ repede).
Miscarea e valabila pentru imprumuturile de nevoi personale fara ipoteca, dar si pentru cele ipotecare dublate de un credit de nevoi personale pentru avans. Sa dai timp de 30 de ani marea majoritate a veniturilor bancii, e sinucidere curata. Da-l naibii de apartament comunist, nu merita asta. Lasa-l pe mana bancii, sa se spele pe cap cu el. Poate vei fi sicanat in continuare daca suma obtinuta din executare e mai mica decat valoarea creditului, poate nu (nu se stie cui va fi cesionat pana la urma imprumutul cu probleme, ce legi mai apar, etc). Cea mai inconfortabila e pozitia celor cu rate inrobitoare pentru credite de nevoi personale cu ipoteca. Aici riscurile sunt comparabile cu... beneficiile insolventei. Poate va refinantati totusi in...franci elvetieni (acum ca tot au fixat elvetieni un prag maxim fata de euro). Daca imprumutul e deja in franci va ramane sa strangeti din dinti (din fericire scadentele sunt mai scurte aici, cam 10 ani din care au trecut probabil vreo 3-4), sa renegociati conditiile (bancile sunt speriate de provizioane pe cat sunteti voi de intarzierea la plata ratelor).
3. Cad bursele, actiunile vor ajunge la zero!
Am auzit tot soiul de teorii care anunta ca bursele se vor intoarce la nivelul din anii ’80 (vorbim de indici) de unde a inceput “nebunia”. Nu cred, din simplul motiv ca si productivitatea, nivelul tehnologic si nu in ultimul rand, numarul consumatorilor ar trebui sa revina acolo. De acord, mai e loc de scadere (mai ales pe financiare, unde paradigma s-a schimbat odata cu optica debitorilor) acolo unde exista inca supraevaluare. Cand insa profitul mediu pe actiune in ultimii 5 ani reprezinta dublul dobanzii bancare, marja de risc e mica pe termen lung. La bursa, victime sunt insa cei care se cred investitori cand de fapt gandesc ca speculatorii fara experienta. Cei care cumparau SIF-uri in 2007 in ideea ca ar mai putea creste cu 20-30% doar pentru ca urcasera enorm in ultimii 7 ani, fara sa arunce un ochi pe profitabilitatea companiilor la respectivele preturi.
De regula, cei care pierd la bursa fac cam asa. “Azi am luat actiuni, vor creste sigur si relativ repede, oricum nu ma intereseaza ce fac in urmatorii 5 ani, eu sunt investitor. ...Hm...au scazut cu 10%...ce chestie.....au mai scazut cu 10%...cred ca sunt manipulate cotatiile pentru a acumula mai jos rechinii care au pus ochii pe companie....inca 10% scadere!!...ce naiba se intampla, de ce nu intervine CNVM, BNR, Basescu, Fed?!!....inca 5% pierdere, gata, nu mai suport, vand repede sa salvez ce se mai poate salva!....ia uite, mai scad 2%, ce destept am fost iesind la timp....cresc cu 10%? Ha, intrati fraierilor, sa vedeti ce patiti....inca 15% urcare....ha-ha, balon de sapun, cursa pentru fazani....15% crestere in 2 zile...bai ce piata, ce volatilitate, ce sa fac, ce sa fac?....20% plus!....bursele merg de-acum numai in sus, deja au recuperat pierderile, stirile sunt bune, intru din nou....ia uite, am deja 10% profit, ce idee inspirata, o sa recuperez si eu, poate chiar castig ceva, voi ramane de data asta ani buni in companie, merg si la AGA....hm, vestile incep din nou sa fie proaste...-10%....tt, tt, -20%....declaratii sumbre ale oficialilor...lasa, poate isi revine inca o data...+5%, asta e am scapat!....-25%...fir-ati ai dracului cu bursa asta, vand tot, sa nu mai aud de voi!!!!
4. Vine inflatia, ne pierdem economiile!
O veni inflatia la un moment dat, deocamdata nu e nimic la orizont care sa semene a asa ceva. Daca dupa trilioanele pompate pana acum pentru salvarea bancilor inflatia n-a saltat voiniceste nu e cazul sa aveti palpitatii acum. Oricum riscurile asociate hiperinflatiei-alegatorii furiosi pot aduce la putere miscari extremiste-sunt mai mari decat costurile salvarii sistemului financiar, asa ca nimeni nu va risca pana la urma decat cel mult o inflatie moderata (de care te poti proteja tinand banii la banca).
Despre gogorita destramarii euro am mai scris, asa ca nu insist.
marți, 6 septembrie 2011
Cum sa rezolvi criza economica, financiara si morala in 2 timpi si 3 miscari (inclusiv pauza de tigari)
Am aflat ca prosperitatea obtinuta prin credit iase pe nas, am descoperit ca pietele financiare dau periodic palpitatii, intuim ca epuizarea resurselor e dupa colt. Ce simpla ar redeveni viata daca profiturile speculative si nu tranzactiile ar fi impozitate, daca expansiunea creditului ar fi limitata si nu incurajata, daca in locul austeritatii pentru catei am impozita proprietatile si mega-profiturile dulailor. Solutiile sunt evidente, la fel interesele care impiedica implementarea lor. Sa le trecem inca o data in revista.
1.Austeritate pentru ...bogati.
Cresterea taxelor pe consum loveste in fragila clasa de mijloc, taierea salariilor si pensiilor loveste in majoritatea votantilor. Cu toate astea media, sau cel putin o buna parte a sa, incearca sa ne convinga ca asta e singura solutie de iesire din criza. Corectam excesele strangand cureaua. Se pierde din vedere ca in lumea dezvoltata mai putin de 20% din populatie poseda peste 80% din averea natiunilor. Austeritatea e bineinteles pentru cei 80%, bogatii trebuie menajati, doar nu vreti sa fuga capitalurile, nu? De ce sa tai insa veniturile in loc sa taxezi proprietatea?. De ce sa cresc TVA cu cateva procente in loc sa majorez impozitele pe proprietate, pe activele mobiliare si imobiliare? Stiu, banii pot fugi in alte conturi, dar activele fixe stau cuminti la locul lor.
Iar cat despre descurajarea capitalului, a se slabi. Sa ne uitam la Patriciu de pilda. Omul critica consecvent statul, il considera opresiv cu afaceristii. Totusi, nu s-a gandit sa traiasca confortabil din sutele de milioane luate pe Rompetrol ci a venit sa faca afaceri tot aici, in statul asta hraparet. Oricum pentru astfel de indivizi banii nu mai sunt importanti, conteaza doar poleiala succesului, gamblingul din business. De asta nu se pot opri sa-si cheltuie linistiti averea, de asta nici nu se gandesc sa intoarca societatii o parte din banii facuti pe spinarea ei (apropo, coane Dinule ce nevoie mai ai de banii amarestenilor care spera sa dea lovitura cu pariul norocos cotizand saptamanal la Bet Arena?) si tot din acest motiv ar trebui umanizati cu forta printr-un impozit progresiv pe venit si unul consistent pe proprietati (asta ar lichidiza si piata imobiliara). Capitalul va continua sa circule, fiti linistiti, nevoia de recunoastere si prestigiu e un stimulent la fel de bun ca dorinta initiala de a face avere. Iar cat timp banii care lancezesc sunt impozabili, spiritul antreprenorial e stimulat cu forta.
2. Impozit pe profiturile speculative, nu doar pe tranzactii
Cu timiditate, europenii au avansat propunerea taxarii tranzactiilor financiare. O taxa modesta nu va descuraja robotii de trading si nici rechini gen Goldman Sachs in creionarea unor noi instrumente toxice. O taxa consistenta pe profiturile speculative i-ar pune insa cu botul pe labe. La ce bun sa transpiri sa prabusesti lira sterlina daca grosul profitului merge la...Guvern? Cum deosebim profitul speculativ de cel onest, obtinut prin hedging de pilda? In functia de perioada de mentinere a pozitiei printre altele. Un operator de transport aviatic poate tranzactiona combustibil la termen, dar nu se va juca cu pozitiile zilnic sau saptamanal cum face un speculator.
3. RMO-uri de 100%, grad de indatorare limitat
Excesele creditarii umfla periodic bule speculative in imobiliar, cu noi victime intrate tarziu in joc si profitori sositi devreme. Nu ne-am plictisit de asta? Bancile ar trebui impiedicate sa imprumute banii clientilor care nu doresc decat protectie (depozitele la vedere) si sa nu dea credite celor care n-au venituri suficiente (maxim 1/3 raport rata/venituri). Am mai ajunge la executari silite pe banda rulanta si la interventii ale statului in ajutorul...bancilor in acest mod?
1.Austeritate pentru ...bogati.
Cresterea taxelor pe consum loveste in fragila clasa de mijloc, taierea salariilor si pensiilor loveste in majoritatea votantilor. Cu toate astea media, sau cel putin o buna parte a sa, incearca sa ne convinga ca asta e singura solutie de iesire din criza. Corectam excesele strangand cureaua. Se pierde din vedere ca in lumea dezvoltata mai putin de 20% din populatie poseda peste 80% din averea natiunilor. Austeritatea e bineinteles pentru cei 80%, bogatii trebuie menajati, doar nu vreti sa fuga capitalurile, nu? De ce sa tai insa veniturile in loc sa taxezi proprietatea?. De ce sa cresc TVA cu cateva procente in loc sa majorez impozitele pe proprietate, pe activele mobiliare si imobiliare? Stiu, banii pot fugi in alte conturi, dar activele fixe stau cuminti la locul lor.
Iar cat despre descurajarea capitalului, a se slabi. Sa ne uitam la Patriciu de pilda. Omul critica consecvent statul, il considera opresiv cu afaceristii. Totusi, nu s-a gandit sa traiasca confortabil din sutele de milioane luate pe Rompetrol ci a venit sa faca afaceri tot aici, in statul asta hraparet. Oricum pentru astfel de indivizi banii nu mai sunt importanti, conteaza doar poleiala succesului, gamblingul din business. De asta nu se pot opri sa-si cheltuie linistiti averea, de asta nici nu se gandesc sa intoarca societatii o parte din banii facuti pe spinarea ei (apropo, coane Dinule ce nevoie mai ai de banii amarestenilor care spera sa dea lovitura cu pariul norocos cotizand saptamanal la Bet Arena?) si tot din acest motiv ar trebui umanizati cu forta printr-un impozit progresiv pe venit si unul consistent pe proprietati (asta ar lichidiza si piata imobiliara). Capitalul va continua sa circule, fiti linistiti, nevoia de recunoastere si prestigiu e un stimulent la fel de bun ca dorinta initiala de a face avere. Iar cat timp banii care lancezesc sunt impozabili, spiritul antreprenorial e stimulat cu forta.
2. Impozit pe profiturile speculative, nu doar pe tranzactii
Cu timiditate, europenii au avansat propunerea taxarii tranzactiilor financiare. O taxa modesta nu va descuraja robotii de trading si nici rechini gen Goldman Sachs in creionarea unor noi instrumente toxice. O taxa consistenta pe profiturile speculative i-ar pune insa cu botul pe labe. La ce bun sa transpiri sa prabusesti lira sterlina daca grosul profitului merge la...Guvern? Cum deosebim profitul speculativ de cel onest, obtinut prin hedging de pilda? In functia de perioada de mentinere a pozitiei printre altele. Un operator de transport aviatic poate tranzactiona combustibil la termen, dar nu se va juca cu pozitiile zilnic sau saptamanal cum face un speculator.
3. RMO-uri de 100%, grad de indatorare limitat
Excesele creditarii umfla periodic bule speculative in imobiliar, cu noi victime intrate tarziu in joc si profitori sositi devreme. Nu ne-am plictisit de asta? Bancile ar trebui impiedicate sa imprumute banii clientilor care nu doresc decat protectie (depozitele la vedere) si sa nu dea credite celor care n-au venituri suficiente (maxim 1/3 raport rata/venituri). Am mai ajunge la executari silite pe banda rulanta si la interventii ale statului in ajutorul...bancilor in acest mod?
joi, 1 septembrie 2011
Despre latura... morala a Crizei economice. Ha, ha, ha…
Cand vezi ca potentialele victime ale crizei s-au tranformat in profitorii ei (bancherii, gulerele albe din financiar), ca oalele sparte le platesc tot cei fraieriti de primii (austeritate pentru catei, nu pentru dulai), ca marile ”schimbari” de pana acum au consolidat pozitiile privilegiate (ajutoare doar pentru cei prea mari sa cada, strangerea curelei pentru angajatii corporatiilor spre multumirea actionarilor si cresterea cotatiilor bursiere, etc) iti vine sa fluieri a paguba in biserica Wall Street-ului. De ce am sperat oare altceva? Trecem in revista mai jos cateva dintre viitoarele apocalipse deja anuntate (destramarea euro, picajul burselor, falimentele suverane, etc) din perspectiva intereselor marilor licurici financiari si creionam solutii pentru ...mase (de manevra, evident).
1.Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale Europei
Euro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce se va intampla daca euro dispare? Pai, in primul rand niste datorii acumulate in euro vor fi mai greu de platit. Va imaginati de pilda ca Grecia, Portugalia, Irlanda care au deja datorii inrobitoare in euro, vor avea viata mai usoara revenind la monedele nationale proaspat depreciate? Datoriile lor vor cantari si mai mult brusc. Poate doar Germania s-ar simti mai bine parasind euro. Ar scapa de nota de plata inghesuita pe umerii sai in ultima vreme si ar achita mai usor datoria sa de vreme ce marca ar deveni un soi de franc. Dar poate accepta asta o natiune exportatoare? Una peste alta, destramarea euro ar fi o grea lovitura pentru bancheri, acele fiinte delicate care nu suporta asa ceva avand naturelul delicat. Parasirea spatiului euro echivaleaza cu defaultul pentru porcusori de pilda, din acest motiv nimeni nu vrea sa ia in calcul asa ceva, mai bine mai luati cate credite e nevoie, bitii din calculator nu inseamna de fapt nimic.
Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu suntr convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro. Pentru bancheri, e oricum mai usor sa aiba de a face cu un bloc al debitorilor decat cu entitati disparate si cu miscari centrifuge. Pisica disparitiei euro se va arata doar pentru ca dulaul fiscalitatii si austeritatii sa alerge mai slobod prin Europa.
Ce puteti face in acest caz? Mai nimic, doar sa nu alergati panicati sa tot schimbati economiile din lei in euro, din euro in dolari din dolari in franci si apoi din nou in euro, usurati. Euro nu dispare, dispare doar o felie din propriul vostru confort material.
2. Bursele se pregatesc de un nou picaj? Poate cumparati ceva....
Cum spuneam mai sus, scenariul destramarii euro presupune si asa ceva. Poate pica si o banca importanta din euro-zone, sa amplifice efectele (Societe Generale?). Va fi o buna ocazie sa luati din nou actiuni ieftine, poate ultima in aceasta decada. Vom vorbi din nou de insolvabilitate, blocarea schimburilor interbancare, ma rog, un mic Lehman. Totul se va rezolva cu aparitia “Statelor Unite ale Europei” (vorba marinarului de la Cotroceni, tot mai grabit in ultima vreme sa lustruiasca bombeurile marilor licurici, vezi si declaratiile privind Rosia Montana) si o noua runda de QE-uri in SUA care vor pune bazele unei bule proaspete in piete. Cu Europa “rezolvata” datoriile suverane vor parea mai digerabile iar stirile legate de acestea vor incepe usor-usor sa se estompeze. Daca scenariul de mai sus se confirma, fiti pregatiti sa cumparati din nou actiuni cu preturi discountate. Probabil anul viitor, e pacat ca semnificatia deja construita in mentalul colectiv pentru 2012 sa nu isi gaseasca un corespondent in pietele financiare, nu?
Stiu, criza a facut vizibile personalitati din afara ordinii prestablite, am aflat mai multe despre modul in care functioneaza industria financiara, publicul nu mai e la fel de ignorant ca in 2007. La nivelul decidentilor schimbarile sunt insa minore. Lobby-ul bancar e la fel de eficient, n-au aparut forte politice care sa isi propuna sa schimbe substanta sistemului. Cand acest lucru se va produce, voi crede in dimensiunea reformatoare a crizelor financiare. Deocamdata persistam in aceleasi greseli, eventual altfel ambalate, ceea ce inseamna ca masa critica pentru a modifica radical sistemul nu s-a format inca.
1.Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale Europei
Euro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce se va intampla daca euro dispare? Pai, in primul rand niste datorii acumulate in euro vor fi mai greu de platit. Va imaginati de pilda ca Grecia, Portugalia, Irlanda care au deja datorii inrobitoare in euro, vor avea viata mai usoara revenind la monedele nationale proaspat depreciate? Datoriile lor vor cantari si mai mult brusc. Poate doar Germania s-ar simti mai bine parasind euro. Ar scapa de nota de plata inghesuita pe umerii sai in ultima vreme si ar achita mai usor datoria sa de vreme ce marca ar deveni un soi de franc. Dar poate accepta asta o natiune exportatoare? Una peste alta, destramarea euro ar fi o grea lovitura pentru bancheri, acele fiinte delicate care nu suporta asa ceva avand naturelul delicat. Parasirea spatiului euro echivaleaza cu defaultul pentru porcusori de pilda, din acest motiv nimeni nu vrea sa ia in calcul asa ceva, mai bine mai luati cate credite e nevoie, bitii din calculator nu inseamna de fapt nimic.
Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu suntr convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro. Pentru bancheri, e oricum mai usor sa aiba de a face cu un bloc al debitorilor decat cu entitati disparate si cu miscari centrifuge. Pisica disparitiei euro se va arata doar pentru ca dulaul fiscalitatii si austeritatii sa alerge mai slobod prin Europa.
Ce puteti face in acest caz? Mai nimic, doar sa nu alergati panicati sa tot schimbati economiile din lei in euro, din euro in dolari din dolari in franci si apoi din nou in euro, usurati. Euro nu dispare, dispare doar o felie din propriul vostru confort material.
2. Bursele se pregatesc de un nou picaj? Poate cumparati ceva....
Cum spuneam mai sus, scenariul destramarii euro presupune si asa ceva. Poate pica si o banca importanta din euro-zone, sa amplifice efectele (Societe Generale?). Va fi o buna ocazie sa luati din nou actiuni ieftine, poate ultima in aceasta decada. Vom vorbi din nou de insolvabilitate, blocarea schimburilor interbancare, ma rog, un mic Lehman. Totul se va rezolva cu aparitia “Statelor Unite ale Europei” (vorba marinarului de la Cotroceni, tot mai grabit in ultima vreme sa lustruiasca bombeurile marilor licurici, vezi si declaratiile privind Rosia Montana) si o noua runda de QE-uri in SUA care vor pune bazele unei bule proaspete in piete. Cu Europa “rezolvata” datoriile suverane vor parea mai digerabile iar stirile legate de acestea vor incepe usor-usor sa se estompeze. Daca scenariul de mai sus se confirma, fiti pregatiti sa cumparati din nou actiuni cu preturi discountate. Probabil anul viitor, e pacat ca semnificatia deja construita in mentalul colectiv pentru 2012 sa nu isi gaseasca un corespondent in pietele financiare, nu?
Stiu, criza a facut vizibile personalitati din afara ordinii prestablite, am aflat mai multe despre modul in care functioneaza industria financiara, publicul nu mai e la fel de ignorant ca in 2007. La nivelul decidentilor schimbarile sunt insa minore. Lobby-ul bancar e la fel de eficient, n-au aparut forte politice care sa isi propuna sa schimbe substanta sistemului. Cand acest lucru se va produce, voi crede in dimensiunea reformatoare a crizelor financiare. Deocamdata persistam in aceleasi greseli, eventual altfel ambalate, ceea ce inseamna ca masa critica pentru a modifica radical sistemul nu s-a format inca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
