Am auzit de atatea ori teoria „daca vei creste
taxele vei pune pe fuga antreprenorii si vei baga economia in recesiune” incat
imi vine deja sa vars. Teoria se declanseaza invariabil fie ca e vorba de
crestere progresiva a taxelor, fie de una liniara care sa afecteze in mod egal
(procentual) pe toata lumea. Sa disecam mai atent fenomenul.
Mai intai, ce urmaresc bogatii? Sa fie si mai
bogati sau sa arate ca sunt destepti (plini de idei, buni antreprenori si
oameni de afaceri, etc)? Eu zic ca de la cateva milioane in sus motivatia
financiara cam dispare si este inlocuita de nevoia de recunoastere. Bogatii au de
regula ceva de demonstrat celorlalti bogati, le place competitia din nevoia de
competitie, de gambling, mai degraba decat ca scurtatura spre inmultirea
propriei averi care e deja suficienta pentru cateva generatii. Cum vor
reactiona bogatii, cei care detin niste afaceri de anvergura, daca le cresc
taxele? Cat timp raman profitabili (pierderile sunt considerate o diminuare a
abilitatilor, o nota proasta care sa le impresioneze neplacut anturajul) si nu
percep fiscalitatea ca un handicap in competitia cu altii asemenea lor, eu zic
ca destul de bine. Ba o sa fie chiar fericiti daca cresterea fiscalitatii vine
la pachet cu un avantaj competitiv intern sau extern.
Nu la fel de incantati vor fi cei cu
pozitii minoritare sau actiuni intr-o companie listata (mai ales daca le-au
luat pe varf de bula) cand aceasta isi reduce marjele de profit. Ei sunt lupii
tineri si flamanzi care vor mai mult. Sa aiba mai mult este inca o scurtatura
spre obiectivele lor mari din viata-masini, femei, insemnele exterioare ale
succesului, asa ca vor accepta mai greu o crestere a fiscalitatii si un impozit
progresiv pe proprietatea imobiliara multipla sau banii din banca (vezi
postarea de mai jos). Din acest motiv, bursele contribuie la cresterea
somajului mai mult decat la dezvoltarea economiei (presiunea de a reduce
costurile de orice fel, mai ales cele cu personalul, are efecte mai ample decat
beneficiile unei finantari mai ieftine ca la banca prin emisiune de actiuni sau
obligatiuni-vezi postarea Efectul nociv al burselor pentru economie).
Pana la urma intrebarile fundamentale care
trebuie puse in fata unei schimbari de filosofie fiscala sunt: in ce tip de
societate se produce aceasta? Si in ce tip de economie?
Intr-o societate polarizata, cu diferente mari
intre bogati si saraci, de tipul 20% din populatie detine 80% din averi,
impozitarea progresiva a proprietatilor este masura ideala pentru a echilibra
raportul de forte. Intr-o societate mai egalitara, cum era Romania dupa 1989,
este in regula sa reduci fiscalitatea pentru a incuraja acumularile de capital.Probabil ca in acest moment, intr-o Romanie destul de polarizata, optima este o politica mixta: stimulente fiscale pentru cei care sunt la inceput de drum in profesie sau business, fiscalitatea majorata pentru cei din varful piramidei.O reducere generala a fiscalitatii, la fel ca o crestere generala si uniforma, nu ar face decat sa adanceasca dezechilibrele si decalajele bogati-saraci intr-o lume polarizata.
O filosofie similara se poate aplica in legatura cu rolul statului in economie, privatizam totul sau pastram un sector public puternic? Pai ce tip de societate avem? Una in care predomina spiritul antreprenorial sau mentalitatea asistentiala? La o populatie dubla fata de Ungaria avem de doua ori mai putine IMM-uri. Si atunci cum poti vinde filosofia privatizarilor pana in panzele albe si a sectorului public supradimensionat? Cine va prelua forta de munca disponibilizata de privatii pusi pe eficientizari? In America ne putem juca de-a privatizarile, economia e puternica si genereaza locuri de munca (sau inca genereaza desi, dupa explozia externalizarilor in Asia, sunt tot mai putine joburi noi si acolo)...in Romania, cu 5 milioane angajati la o populatie de 21 milioane, fenomenul trebuie tratat cu maxima prudenta. Ce ziceti de o eficienta mai mare in modul in care statul cheltuie banii (DNA pune umarul mai nou la asta) in locul privatizarilor cu orice pret?
O filosofie similara se poate aplica in legatura cu rolul statului in economie, privatizam totul sau pastram un sector public puternic? Pai ce tip de societate avem? Una in care predomina spiritul antreprenorial sau mentalitatea asistentiala? La o populatie dubla fata de Ungaria avem de doua ori mai putine IMM-uri. Si atunci cum poti vinde filosofia privatizarilor pana in panzele albe si a sectorului public supradimensionat? Cine va prelua forta de munca disponibilizata de privatii pusi pe eficientizari? In America ne putem juca de-a privatizarile, economia e puternica si genereaza locuri de munca (sau inca genereaza desi, dupa explozia externalizarilor in Asia, sunt tot mai putine joburi noi si acolo)...in Romania, cu 5 milioane angajati la o populatie de 21 milioane, fenomenul trebuie tratat cu maxima prudenta. Ce ziceti de o eficienta mai mare in modul in care statul cheltuie banii (DNA pune umarul mai nou la asta) in locul privatizarilor cu orice pret?
Din pacate, acest gen de nuante nu se traseaza
niciodata in disputele stanga vs. dreapta. Ideea ca abordarile de stanga sau de
drepta nu sunt bune sau rele in sine, ci doar prin raportare la economia si
societatea unde ar urma sa se aplice le pute multora. Explicatia e simpla, tine
de tribuna de unde se emit astfel de idei: prin vehicolele media ale unor
oligarhi imbogatiti repede, mai ales din afaceri cu statul, care se cred de
dreapta doar pentru ca se tem ca ar putea da inapoi ce au furat, ori pe banii
unor fundatii/asociatii care sunt sponsorizate de grupuri de interese cu orientari
clare iar dubiile nu-si au locul.
Un alt mod de a trece ideile primite de-a gata prin filtrul tipului de societate vizat este si modelul democratric. Unde urmeaza sa aplicam democratia? Intr-o societate cu o populatie cu grad ridicat de cultura si simt civic sau intr-una tribala, unde legea islamica este la mare moda? Ne mira ca tanara democratie irakiana se apropie de califat?
PS: Vad ca au inceput sa apara trolii in comentarii. Daca recidiveaza, cu scuzele de rigoare, voi fi nevoit sa activez moderarea comentariilor
Un alt mod de a trece ideile primite de-a gata prin filtrul tipului de societate vizat este si modelul democratric. Unde urmeaza sa aplicam democratia? Intr-o societate cu o populatie cu grad ridicat de cultura si simt civic sau intr-una tribala, unde legea islamica este la mare moda? Ne mira ca tanara democratie irakiana se apropie de califat?
PS: Vad ca au inceput sa apara trolii in comentarii. Daca recidiveaza, cu scuzele de rigoare, voi fi nevoit sa activez moderarea comentariilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu