Cat de mult te temi sa pierzi?

Lăcomia și teama guvernează ciclurile economice. Suntem expansivi când economia și bursele cresc și depresivi când recesiunile revin. Dincolo de aceste stări firești, există o categorie de persoane care se tem să își plaseze bani într-o afacere sau pe piața de capital indiferent de evoluțiile din economie. Sunt cei care de teamă că ar putea să piardă ceva din principal renunță de tot la investiții sau plasamente chiar dacă câștigul posibil depășește cu mult pierderea potențială. 

Nu e nimic rău să ai aversiune la risc, e chiar înțelept „să îți plasezi ouăle în mai multe coșuri”. Dar de aici până la a refuza orice activitate care nu îți garantează siguranță de 100% este un drum destul de lung. Cei ce se recunosc în descrierea de mai sus ar trebui să știe că:

-Între risc și câștig există o relație de proporționalitate. Marile casiguri vin acompaniate invariabil mai mereu de un risc pe măsură. Ba, de cele mai multe ori, marile câștiguri nici nu se profilează drept oportunități în prima fază (altfel ar da năvală măsele) ci drept pariuri riscante. 

- Nu e nimic rău să îți asumi riscuri dacă te asiguri-printr-o analiză temeinică pe teren, analiză facilitată de experiență în domeniu-că riscul asumat este net inferior câștigului posibil. Nu risca de dragul riscului deci, riscă doar când promisiunile de câștig depășesc net pierderea potențială.

-Cine se teme obsesiv de pierdere (psihologic, pierderea e percepută ca o diminuare a personalității jucătorului/investitorului) ignoră faptul că, pe alte planuri, oricum pierde constant. Te temi să pierzi bani? Observă cum, treptat, pierzi din vitalitate, din forța tinereții, din entuziasm. Am înțelege obsesia pentru a nu pierde venită din partea unor matusalemi. Dar, cât timp avem o existență destul de limitată, pierderea banilor n-ar trebui să sperie mult mai mult decât pierderea/scurgerea timpului, un capital la fel de prețios în final. 

-Dorința obsesivă de conservare a capitalului contrazice un principiu solid: „singura constantă din Univers este schimbarea”. Cine nu vrea decât să conserve încalcă această lege a evoluției și poate fi prins din urmă în mod imprevizibil de schimbări surprinzătoare (și băncile pot falimenta, pământul, aurul își cresc și pierd valoarea periodic, etc).