Cateva chei de lectura la finalul procesului lui Voiculescu

Aud din toate partile „deciziile justitiei nu trebuie comentate”, „a fost o comanda politica”, „sistemul l-a eliminat pe Voiculescu”, „nu este o decizie impotriva trustului media”, etc.

Deciziile justitiei nu trebuie comentate.Fals. Nu cred ca judecatorii sunt un fel de supraoameni, suspusi greselii. Ce parere aveti de judecatorul Mustata, care isi negocia spagile (judecator extras „intamplator” inaintea judecarii recursului lui Voiculescu)? Deciziile sale pot fi comentate? Si cum am mai depista erorile judiciare daca deciziile judecatorilor n-ar mai fi comentate, analizate, intoarse pe mai multe parti? Chiar magistratii au de castigat din comentarea deciziilor justitiei pentru ca pot indentifica mai usor eventualele erori anterioare, putand sa le evite mai usor pe viitor. Sunt de acord ca pe magistrati nu trebuie pusa presiune inainte de a judeca o cauza, dar odata furnizata o solutie trebuie privita cu simt critic si nu ca izovor al unei judecati divine (ma rog, cei care mananca acum justitie pe paine nu s-ar simti confortabil daca le-ai interzice sa comenteze preceptele Bibliei-cuvantul Domnului; nu?-simtul critic poate ocoli religia, nu insa si justitia). Altfel nici nu am putea sa intelegem discrepantele dintre hotararile pe fond si sentintele la recurs (vezi inclusiv cazul Voiculescu, cu dublarea pedepsei si cresterea prejudiciului de la o decizie la alta). De fapt, cei care au tot interesul sa nu se comenteze deciziile justiei sunt cei oarecum avantajati, prin scufundarea adversarilor politici.

„A fost o comanda politica”. E de discutat. Ok, cand numesti in functii de conducere reusesti sa-ti fidelizezi proaspetii sefi. Sa presupui ca fidelizarea se transmite apoi ierarhic, pana la bazele organizatiei mi se pare cam mult. Sistemele sunt pana la urma o suma de indivizii, e loc cu alte cuvinte pentru multe variabile. As miza la fel de bine pe arivism. Tinerii judecatori din completul care a judeacat recursul vroiau „sa scrie istorie”si gandeau, poate, fara nuante, calitati care puteau fi sesizate usor de anturaj si speculate prompt de superiorii care i-au scos in fata.Aflu cum Camelia Bogdan fusese invitata, intr-un cerc restrans, de ziua Americii. Moment in care Silviu Sergiu de la Evz i-a si dedicat o oda pe Facebook viitoarei eroine justitiare.

Pana la urma, daca Voiculescu ar fi fost condamnat la 3 ani si prejudiciul fixat la 10 milioane euro, mai putini ar mai fi tipat. Afacerea n-a fost cusher, ca multe altele din istoria postdecembrista, procesul de privatizare spoliind resursele statului. Si n-au profitat doar „securistii” ci si tot soiul de companii mari, multinationale. SG a cumparat BRD, daca nu ma insel, sub 300.000 dolari in 1997. Pai ia calculati prejudiciul statului pornind de la valoarea bancii in 2008, pe varf de bula a creditului. IMGB a fost vanduta pe un euro, bani care s-au transformat repede in cateva zeci de milioane prin vanzarea clubului (actualul sediu al universitatii Spiru Haret) in buzunarele norvegienilor care au luat-o. Petrom? Flota?

Jaful la care a fost supusa economia nationala, jaf de care sunt responsabili toti decidentii din politica dupa 1989, a fost imens. Voiculescu nu e nevinovat in acest context, dar marea majoritatea a oamenilor din politica si marii granguri din mediul de business au si ei partea lor de vina, complicitatile lor. Nimeni nu e sfant din cati au fost la putere dupa Revolutie. Iar Basescu a fost unul dintre primii intrati la masa deciziilor, in paranteza fie spus. Cati n-au luat si dat mita in acesti ani de tranzitie? Voiculescu e vinovat ca multi altii, dar a fost penalizat ca nimeni altul pana acum. Eu  cel putin asa interpretez decizia de a confisca si pretins subevaluate active ICA si sediile Antenelor si banii din conturile condamnatilor. Foarte bine, justitia sa-i penalizeze pe cei care au profitat de tranzitie, dar sa nu o faca selectiv, incepand cu inamicii lui Basescu (Adrian Nastase, Vantu sunt condamnati; Relu Fenechiu, Becali la fel, Patriciu a scapat se pare predand la timp trustul media, etc). Unde sunt Videanu, Berceanu, Cocos, Casuneanu, oameni care s-au imbogatit s-au i-au ajutat pe altii s-o faca la fel de repede ca Voiculescu, in ce stadii sunt procesele lor? Gala Bute?

Si nu doar severitatea deciziei ci si modul in care aceasta a fost luata socheaza. Au fost doar 4 termene intinse pe o singura luna, in plina vacanta judiciara. Cam repede pentru un proces in care erau peste 10 inculpati, expertize de analizat dar si contraexpertize solicitate, etc. Procesul in care Putin a louat Yukos inapoi o fi fost la fel de rapid? Pai, nici daca vreau sa obtin o indreptare a unei erori materiale nu reusesc intr-o luna. De ce s-au grabit asa tare judecatorii? Ma rog, daca decizia s-ar fi dat in preajma campaniei ar fi picat si mai greu victimizarea Antenei 3 iar dupa, banuiesc ca cineva n-ar mai fi putut sa-si prinda la fel de demostrativ la cingatoare scalpul unui mare dusman.

„Sistemul l-a eliminat pe Voiculescu”. Nu imi este clar.  Care sistem, securistii vechi, care au facut repede bani dupa Revolutie si au pus bazele capitalului autohton, sau securistii noi, care castiga acum contractele cu statul?. Batranii „acoperiti”, nationalisti precum Ceausescu, care nu priveau cu ochi buni avansul multinationalelor si nici transformarea Romaniei intr-o simpla borna pe axa Londra-Washington sau securistii noi, internationalisti, mari luptatori impotriva terorismului si imperialismului rusesc, suporteri ai corporatismului si globalismului?

„N-a fost o decizie impotriva trustului media”. Oficiali ai Departamentul de Stat din SUA subliniau prin mai 2014 ca Statele Unite se vor concentra pe lupta împotriva coruptiei în Europa Centrală şi de Est, pentru a ajuta ţările din regiune să aibă guverne curate, presă independentă şi o societate civilă puternică. N-ar fi rau, cat timp lupta impotriva coruptiei nu se rezuma la coruptii „lor”, cat presa independenta nu se limiteaza la cea care nu ne critica niciodata iar societatea civila nu include doar sicofanti care sa ne glorifice prin editoriale cu darnicie gazduite de presa „independenta”, orice decizie, fie si discutabila. Eu, deocamdata, nu vad echidistanta, transparenta, echilibru in toate aceste masuri de „asanare” a mediului politic, de business si a pietei media. Doar partizanat camuflat in lozinci.