Știm din experiență că lucrurile prea ieftine sunt suspecte. Dar cele gratis? Să vedem mai întâi sub ce formă primim ceva gratis…
Pe 7 martie am urmărit un reportaj la știri despre calitatea cornului și laptelui primite de elevi la școală, gratis. De fapt, nu sunt chiar gratis, Guvernul plătește pentru ele (și, implicit, contribuabilii le oferă propriilor copii din impozitele reținute de stat) dar simplul fapt că nu există un control al consumatorului final asupra deciziei de a le achiziționa sau nu face ca în acest moment foarte puțini copii să le consume la școală. Asta pentru că laptele e cam acru iar cornul e doar o pâine albă insipidă de dimensiuni mici. Reportajul în cauza m-a făcut să mă gândesc și la alte gratuități similare-spectacolele în aer liber de Revelion, sarmalele la diferite ocazii festive, etc. Apoi, ziarele gratuite de la metrou (Ring se numește publicația tabloidă de câteva pagini). O altă formă de a ambala gratuitățile este să le atașezi unui alt produs, mai greu vandabil din cauza calității/prețului. Calitatea proastă a gratuităților decurge din denaturarea raportului cerere-ofertă.
Exceptând situațiile în care gratuitățile sunt foarte limitate (că număr și perioadă a promoției) și oferite în scop de marketing, supra-dilatarea ofertei pentru a satisface o cerere “oportunistă” consistentă se va reflecta automat asupra calitățiii produselor oferite sub un pretext sau altul. Cum un comerciant care oferă produse gratuite de calitate proastă poate genera până la urmă un efect negativ stârnind nemulțumirea “beneficiarilor” ce vor evita să-i devină clienți cu banii jos mai târziu, ofertele comerciale nu prea abundă pe acest segment. Cele mai multe gratuități le oferă însă statul iar cel mai bun criteriu pentru a vedea dacă e vorba de produse de calitate îndoielnică sau nu este să le căutăm și pe rafturile magazinelor, în piața de spectacole, etc. Dacă acestea lipsesc în forma lor originală-vezi cornul și laptele-rezultă că sunt nevandabile fără subvenția Guvernului, slabe calitativ și n-ar trebui să ne bucurăm prea tare când ni se oferă.
a inceput e vremea lu nascase. multi soferi de barosani din psd si-au facut firme ca sa livreze cornu si laptele (muia) prostilor. asa s-au umplut de bani ei si patronii lor care livra' hrana prostilor.
RăspundețiȘtergere