Scenarita de primavara

Cu cativa ani in urma ascultam investitori cu experienta, precum Marc Faber si Gerald Celente, vorbind de iesirea din criza globala prin razboi. Tiparul Fed urma sa fie doar precursorul conflictului nu salvatorul umanitatii. Ce nu vedeam atunci erau beligerantii-lumea nu parea prea departe de sfarsitul istoriei imaginat de Fukuyama. Sigur, existau inca Osama si Al-Qaeda dar pentru putin timp; comedia avea sa fie curmata repede dupa uciderea liderului religios care devenise cam necredibil pentru rolul de sperietoare globala, asa haituit prin pesterile din Pakistan cum era. Ce avem acum?

O incercare mai degraba ratata de a construi din lumea musulmana radicala un inamic credibil al Occidentului. Am asistat la primavara araba, fenomen generat inteligent si cu ajutorul retelelor de socializare dar din dezordinea creata nu a aparut o forta unita, ultra-religioasa si antioccidentala. A fost nevoie de inarmarea opozitiei anti-Assad pentru a construi in final ISIS. In ciuda salbaticiei de ev mediu, ISIS ramane totusi o plaga locala asa ca marele inamic se lasa asteptat. Noroc cu Ucraina. Remarcati si ceva asemanari cu perioada interbelica. Raboiul rece a avut un invins si asta s-a soldat cu pierderi de teritorii si despagubiri de raboi (privatizarea din Rusia). Firesc, frustrarea rezultata de aici, abil incurajata de revolutiile portocalii si extinderea Nato a dus la situatia din prezent. Iata in sfarsit un adversar pe masura Vestului, cu arme nucleare, resurse, sistem de aliante. Vom fi la fel de orbi, usor de manipulat de propaganda, de instinctuali incat sa punem mana pe arme iar?

In primul razboi mondial, lipsa de educatie, de surse alternative de informare si nationalismul manifest au facut treaba buna si milioane au plecat la moarte cantand. In a doua conflagratie mondiala resentimentele, frustrarile si efectele marii depresiunii au pus umarul la randul lor. Acum? Avem o criza atenuata cu tiparul marilor banci centrale dar departe de a fi incheiata, avem institutii media transformate in agentii de propaganda dar avem si internetul, un spatiu al pluralitatii si teoriilor alternative (inca). Va mai dura ceva pana o masa critica razboinica se genereaza in Vest. Despre Romania ce sa mai spunem- pozitia e catastrofala (priviti o harta) iar statutul de colonie nu lasa loc de intors.

Am vazut intre timp un documentar la Antena 3 despre “romanii care mor in conflictul din Ucraina”. Despre abuzuri ale separatistilor, manipulare a medilor rusesti, eroism cu mijloace putine a recrutilor romani din armata ucrainiana, etc, etc. Pe final, o mentiune interesanta-romanii cam refuza inrolarea. Lait-motivul: “pentru ce sa mor, pentru politicienii de aici?”. Poate ca zelul DNA din Romania incearca sa contracareze o atitudine similara cu cea din Ucraina, grosul arestarilor din ultimele luni fiiind din jurul apropiatilor fostului presedinte (detestat de majoritatea populatiei si perceput drept corupt) sau din randurile PSD, partidul ce sta in calea formarii unei noi majoritati parlamentare cu care sa lucreze optim Johannis. Vom avea o clasa politica mai curata in curand, innoita cu forta, asa ca puteti muri linistiti pentru, sa zicem, Alina Gorghiu.

Am mai spus-o pe aici, cred ca singura atitudine de bun-simt in zilele astea e sa refuzi discursul revendicativ, plin de ura, impartirea pe tabere (Rusia-Nato) si propaganda pro-razboi. Pentru mine e halucinant cum lumea pare sa se indrepte spre noi conflicte la doar doua generatii dupa un razboi devastator. S-or fi reactivat “Colectorii”, forte despre care vorbeste la un moment dat, in ultima sa carte-"Calatorii indepartate"-Robert Monroe (daca gustati genul asta de literatura, mai spre SF).