Debitorii in franci s-au mai pricopsit cu un comision: taxa de participare la“grupul de negociere”

Aparent, o economie majora: in loc sa dai 400 de euro taxa de reprezentare in instanta ca client al dlui Piperea, scapi cu numai 80 lei (50+30) reprezentat de AURSF si poti avea si conditii mai bune la plata datoriei. Practic, un cost cam piperat, greu de justificat.

Cum se intampla in justitie? Cand banca pierde un proces in instanta, nu e obligata sa implementeze solutia respectiva pentru restul debitorilor. Precedentul nu capata litera de lege in sistemul nostru de drept. Banca a avut argumentele ei, instanta poate le-a ignorat, banca va respecta decizia dar nu se va grabi sa avanseze acte aditionale celorlalti debitori cu contracte-tip subintelegandu-se ca instanta s-a cam inselat. Cum e la negocierea colectiva? Banca si clientii cauta un numitor comun, poate pe la mijlocul distantei dintre pretentiile fiecaruia, poate mai aproape de pozitiile bancii, aceasta avand oricum o abordare de forta in cazul de fata (contractele de credit sunt executorii si nu exista inca o lege a falimentului personal). Spre deosebire de solutia fixata de justitie, solutia gasita impreuna cu grupul de negociere este una acceptata de banca din proprie initiativa, in raport cu un grup eterogen de debitori, cu situatii financiare diverse. Nu poti cere bancii sa iti acorde conditii similare celor obtinute in cazul unor decizii definitive in justitie daca n-ai fost parte in proces (sau o poti face dar cu sanse mici) dar vei avea mult mai mult succes daca o faci din postura de client care n-a participat la grupul de negociere, fiind vorba de o solutie acceptata de banca fara constrangere. Dincolo de asta, e greu de crezut ca un grup de negociere format din cateva sute/mii de persoane reprezentate insa la discutiile cu banca de membri AURSF si minim 1 (!) debitor, va gasi solutii care sa-i multumeasca pe toti.

Participarea la un grup de negociere pare tentata insa prin prisma economiei facute de nemultumitii cu datorii in franci. In loc sa dea 400 de euro taxa de reprezentare unui avocat (peste 1500 lei) scot din buzunar doar 80 lei (pentru inscrierea in AURSF si cheltuieli de…negociere, vezi aici). Dincolo de asta, cum spuneam, daca in cazul unui proces in instanta reclamantii pot obtine satisfacerea integrala a cererilor, cu posibilitatea insa de a pierde, inclusiv si taxele de reprezentare, in cazul unui grup de negociere, sansele sunt sa se ajunga doar la o indulcire a conditiilor de derulare a imprumutului in franci, cu aceleasi sanse de pierdere a cotizatiei in cazul in care concesiile bancii vor fi inacceptabile pentru persoana in cauza.

In opinia mea, taxa de 80 de lei este cam exagerata, parca ar fi un comision al fostei Volksbank; mult mai corect pentru debitori ar fi sa plateasca eventual o suma ceva mai modesta (poate cotizatia la inscrierea in AURSF, 30 lei) iar “donatia” (diferenta dintre 80 lei si cotizatia la inscrierea in AURSF) sa vina doar in cazul unei acceptari individuale a solutiei rezultate din negociere. Oricum, mi-e greu sa inteleg la ce se refera “cheltuielile de negociere”. Altfel, se va ingrasa o asociatie (inteleg din Bursa ca sunt deja mii de incrieri in grupul de negociere), poate si terte persoane, mai degraba decat sa se usureze semnificativ situatia debitorilor. Recunosc ca postarea de azi are si o abordare personala. Cum nu sunt de acord cu marimea “comisionului de negociere” incepand de astazi demisionez din asociatia AURSF al carui membru fondator sunt; de altfel marturisesc pe aceasta cale ca am aflat de initiativa AURSF din...presa, comunicarile dintre membri asociatiei acolindu-ma de ceva vreme. Ca sa nu fie si alte discutii, mai mentionez ca nu am credite (nici macar in franci)...