Drepturile homosexualilor şi “brave new world”

Motto: Unitate in diversitate sau atomizare prin diversiune?

Până să mă irite cu toate manifestările ei publice pentru vizibilitate, comunitatea LGBT (bine că lipseşte încă P-ul de la pedofil) mi-era mai degrabă indiferentă. Nu le refuzam dreptul la existenţă, mai ales că până atunci era una discretă. Cu toate marşurile, discuţiile despre diversitate şi, mai nou, problema căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex dezbătută tot mai des, încep să schimb însă indiferenţa cu o stare de disconfort. Cel mai mult mă deranjează că suntem luaţi de proşti. Căsătoriile persoanelor de acelaşi sex ar trebui permise “pentru că în acest fel se reglează nişte chestiuni patrimoniale”, se insistă. Serios?

Incercaţi să simulaţi nişte taxe notariale pentru vânzare-cumpărare şi succesiune şi veţi vedea că nu sunt diferenţe ca de la cer la pământ. Ca să nu mai vorbesc de transferul de proprietăţi prin testament, că astfel de persoane bănuiesc că n-au rude prea apropiate care să protesteze şi oricum, eventualii copii din căsătorii heterosexuale anterioare au rezerva lor testamentară asigurată. Deci toată zarvă asta a comunităţii LGBTetc pentru acceptarea căsătoriilor gay este doar pentru a nu mai plăti la notar diferenţa dintre taxa pe moştenire şi taxa aferentă unei tranzacţii de vânzare-cumpărare normale? Că de stigmatizare socială şi violenţă la adresa comunităţii LGBTetc nu se mai pune de mult problema. Au mai rămas doar porniri...ironice în rândul “comunităţii hetero” la adresa comunităţii gay, cel puţin până când legislaţia nu descurajează şi aceste atitudini de parcă ar fi acelaşi lucru cu negarea Holocaustului.


Nu mă pot împiedică să observ însă că ofensivă mişcării LGBT, discriminările pozitive spre care se tinde în cazul său, vin în paralel cu descurajarea tuturor formelor de apartenenţă bazate pe valori tradiţionale (stat-naţional, religie, familie). E uşor să treci drept retrograd şi îngust la minte dacă ţi se ataşează etichete ca naţionalist, habotnic religios spălat pe creier, nu? E mult mai cool, cel puţin aşa ne spune media oficială, dacă nu te ataşezi de un anumit spaţiu (ubi bene ibi patria, doar suntem în UE, nu?), dacă nu te cramponezi de anumite valori învechite, precum perceptele creştine şi rămâi “modern”, dacă n-ai prejudecăţi legate de sexualitate şi dacă eşti obsedat doar să-ţi trăieşti viaţă şi să acumulezi experienţe noi.

Iată deci omul nou: mereu în căutare de “nou” (în sens de experienţe/senzaţii pe care să le consume şi nu de viziuni/abordări pe care să le asimileze şi integreze), neataşat de nimic (stat/naţiune, familie, valori transcendente) şi foarte uşor de controlat din această cauză pentru că nu are valori prea multe de aparat iar conceptele se negociază. Homosexualii (în antiteză cu familia) merg bine deci împreună cu UE (statul transnaţional în antiteză cu statul-naţiune) şi democraţia (religia laică în antiteză cu religia “clasică”) pregătind individul pentru o lumea a atomizării, filtrele tradiţionale între Individ şi Stat/Structurile suprastatale precum Naţiunea, Familia, Biserica fiind dinamitate consecvent. Evident, avem atomizare sub masca globalizării fără limite, ultimi paşi înaintea totalitarismului universal.