De ce ne irită Dan Puric și ne cucerește Lucian Boia?

Mai întâi o precizare. Ce veți citi mai jos e strict o ipoteza personală iar când mă refer la Lucian Boia am în vedere în special autorul volumului "De ce este România altfel?”. Dan Puric a stârnit ironii, exasperări și chiar pusee de ura din mai multe direcții, a supărat mai ales crema intelectualității umaniste care l-a și încondeiat la gazetă (vezi Pleșu) și tot soiul de vedete ale clasei mijlocii (aici un editorial din Hotnews). Ce deranjează la Puric?

Așa cum înțeleg eu lucrurile, irită vorbitul la superlativ despre religia ortodoxă și poporul român, așa cum făcea și Țuțea. Țuțea n-a făcut însă conferințe dar Puric-da, ba mai apare și la televizor focalizând antipatia. De ce se simit unii atât de ofensați când cineva laudă poporul român, religia, România în general, fie și nemeritat? Ceva ironie, un pic de sarcasm ar rezolva mult mai decent lucrurile dar nu, Puric trebuie pus la punct, trebuie asasinat mediatic să-i sară fulgii. În opinia mea, cei ce se simt lezați de laudele la adresa colectivității din care fac parte își valorizeza cu supra-măsură propria personalitate, pregătire, simt că au calități peste medie.


Or, ce se alege de acest sublim mobilier personal când vine unul ca Puric să ne spună că toți suntem extraordinari, că toți suntem plăcuți lui Dumnezeu, etc?. Adică, "de ce să ne diminueze Puric punându-ne în rând cu toți nespălații și incultii față de care ne simțeam superiori?” Mai exact, mulți nu-l înghit pe Puric pentru că ieșirile sale publice le asasinează părerea bună despre propria persoană scufundând-o în superlativele la adresa colectivității. Deci la adresa tuturor, mai exact a nimănui clar definit. Și exact din același motiv a fost admirat autorul broșurii "De ce e România altfel?”. Sigur, mulți au crezut că satisfacția la citirea cărții vine din ușurarea după dărâmarea unui mit fals. Iată cum sunt românii în realitate, cum îi zugrăvește Boia nu cum îi ridică în slăvi Puric!

Mi-e teamă însă că cei care tresar de bucurie răsfoind paginile lui Boia nu prea se pun în rând cu miturile dărâmate, adică nu prea cred în adâncul sufletului că și ei ies șifonați din frecușul la care supune Boia valorile naționale. "Uite cu ce apă rece se îmbătau gloatele înainte să vină Boia să-i trezească!” Eu cred că în adâncul sufletului, mulți dintre cei care exclamă după cartea lui Boia "ăștia suntem cu adevărat!” se gândesc de fapt la Ceilalți, părerea lor bună despre ei fiind prea solidă pentru a fi clătinată așa ușor. Dar e bine că cineva pune mulțimea și valorile ei cu botul pe labe, pentru că individualitățile și valorile lor să iasă mai bine în evidență. Evident, cei care nu-i plac în egală măsură pe Puric și Boia fac parte dintr-o categorie distinctă.