Fiecare serviciu are “catindatul” lui

Avem pe de-o parte Nicuşor Dan, plăcut ONG-urilor, promovat de Alina Mungiu Pippidi şi Hotnews, varianta tehnocrată la Primaria Capitalei şi care promite să se răfuiască cu politicienii precum DNA-ul (slogan: “să scăpăm Bucureştiul de politicieni”). Pe de altă parte, avem Marian Munteanu, promovat de Realitatea celeilalte aripi a securităţii, domnii Rareş Bogdan, Guşă şi Helving fiind amici, cu un discurs mai spre naţionalism, apel la tradiţii şi mesaj creştin. Nicuşor Dan e cinstit şi aproape sărac (are salariu de numai 2.300 lei cum declara într-un interviu pentru Hotnews, plăteşte chirie de 250 de euro şi dispune doar de un teren de 250.000 euro luat când şi-a vândut firma). De Marian Munteanu nu ştim cât de sărac mai e, la un moment dat se specula că are afaceri cu arme, dar ne amintim de construcţia politică un pic cam suspectă (pentru trecutul sau de lider al Pieţei Universităţii) făcută cu Virgil Măgureanu.
Marian Munteanu e promovat furibund de organul de presă cel mai apropiat şi laudativ cu SRI-ul (Realitatea) dar e atacat virulent de organul de presă cel mai laudativ cu Guvernul tehnocrat, considerat de unii (vezi de pildă Paul Goma) o emanaţie a SIE. Faptul că serviciile pot concura pe anumite segmente, că există centri şi brokeri de putere care nu pot fi înghesuiţi în aceaşi căciulă, mai ales că ar trebui una de dimensiuni gigantice având în vedere structura supradimensionată a serviciilor româneşti, nu ar trebui să ne mire. Ne miră însă graţia cu care emanaţiile celor două servicii ocupă în lupta electorală pentru Bucureşti principalele nişe care reprezintă alternativele la clasa politică: tehnocraţia (Nicuşor Dan) şi filonul naţionalist-creştin (Marian Munteanu). Practic sunt îndeplinite condiţiile că la un moment dar aşa să arate puterea şi opoziţia după epurarea la sânge a corupţilor din PSD şi PNL.