E oficial! Prostie sau ticăloşie.

Goana după titluri senzaţionaliste a intrat bine în peisajul media deşi ceea ce şochează cu adevărat uneori e doar contradicţia logică între titlu şi conţinut. Iată un titlu de pe Gândul.info din 6 aprilie: “E OFICIAL! Datele pe care Biserica Ortodoxă nu le poate contesta. După 26 de ani iese la iveală ADEVĂRUL”.

Cu accentul pe “oficial” şi “adevăr” te aştepţi să urmeze un enunţ de tipul 2+2=4. Acum explicaţia: “În fiecare zi după Revoluţie, în România a mai apărut o biserica nouă. După decembrie 1989 şi până la finalul anului trecut au fost construite 8.413 lăcaşuri ale celor 18 culte recunoscute oficial, iar 1.578 se află în construcţie. Cele mai multe, potrivit datelor Secretariatului pentru Culte, aparţin Bisericii Ortodoxe Române, 3.191 de biserici fiind construite după 1989, iar 1,078 aflându-se în construcţie, la dată de 31 decembrie 2015” Deci adevărul oficial, de necontestat pentru ziaristul Gândul, e că s-au construit multe biserici după Revoluţie, iar cele mai multe sunt cele ortodoxe. Cât reprezintă “cele mai multe” procentual? Să ne raportăm la numărul total, biserici terminate după Revoluţie şi pe cele aflate în diferite faze de finisare ( 8.413+1.578=9.991). Dintre care sunt ortodoxe 4.269 (3.191+1.078), adică...42%. Cu alte cuvinte, cultul ultra-majoritar (la ultimul recensământ s-au declarat că aparţinând otodoxiei 86% din respondenţi, a construit doar 42% dintre Bisericile noi.

Cam timizi majoritarii ăştia...Sau poate că n-a fost nevoie de prea multe biserici ortodoxe noi, poate că erau prea multe deja terminate? Gândul oferă indirect indicii în acest sens, raportând numărul total de biserici la numărul de credincioşi. La “ultra-majoritari”, Biserica Ortodoxă deţine un lăcaş de cult la aproape 1.000 de credincioşi (sunt 16.403 lăcaşe de cult în funcţiune). Mai exact, la aproximativ 950 de credincioşi dacă ne raportăm la cei 18 milioane de recenzaţi în 2011. Cum e situaţia la celelalte culte? Penticostalii au o biserica la 122 de credincioşi (sunt 356.000 de adepţi şi aproape 3.000 de biserici) iar baptiştii bat orice record cu o biserica la 71 de credincioşi! (112.000 credincioşi împărţiţi între 1.571 de biserici). Chiar şi Biserica Catolică sau cea Reformată din România stau mai bine decât majoritarii-cu o biserica la 534, respectiv 444 credincioşi, potrivit Gândul. Trăgând linie, reprezentanţii unii cult care concentrează 86% dintre credincioşi, are de cel puţin de două ori mai puţine lăcaşe de cult decât principalele culte cu care coexistă, avand cazuri în care raportul este şi de 1:8 (comparaţie cu penticostalii) sau 1:13 (raportare la baptişti). Sigur, cine vrea să fie cârcotaş se leagă de faptul că unii n-au construit deloc după Revoluţie, precum cultul mozaic. Credincioşii săi reprezintă însă acum numai 0,02%, faţă de 4% în 1930.

Revin la ziaristul Gândul, de fapt la politica editorială a site-ului pentru că un material editorial e supervizat de mai mulţi ochi până ajunge la forma finală. Dacă vroiau ceva senzaţional, de ce nu s-au legat de numărul bisericilor noi construite după 1990, indiferent de cult? Sau de râvna cu care au construit celelalte culte, era oricum doar o banală operaţie de matematică la baza unei asemenea idei...
Cred că s-ar fi vândut cel puţin la fel de bine articolul ca focalizarea pe BOR...Dar oamenii de la Gândul nu se opresc doar la cifre şi calcule, ei vor să transmită şi un mesaj implicit. “E OFICIAL! Datele pe care Biserica Ortodoxă nu le poate contesta. După 26 de ani iese la iveală ADEVĂRUL”. Adică, v-am prins vrăjitoarelor! “Nu mai puteţi nega evidenţele” pare să fie concluzia ce se desprinde din titlu, şi cum mulţi se opresc doar la titluri când frunzăresc netul, e clar cu ce rămân o bună parte dintre internauţi (52.000 vizualizari) după articolul din Gândul.

În concluzie, e prostie sau doar ticăloşie la Gândul? Să presupunem că s-a vânat doar senzaţionalul, click-urile, era ceva scris pentru ca lumea să intre pe pagina respectivă, să genereze trafic iar publicaţia să ia nişte bănuţi din reclame. De ce atunci nu se fac corecturile necesare în text, de ce nu se precizează nişte ponderi care sar de altfel în ochi după nişte calcule simple? Aţi adus click-urile de care aveaţi nevoie, aţi sugerat ceva în chip de momeala, de ce nu faceţi rectificările să existe cel puţin o concluzie onestă? Cum spuneam mai devreme, un text nu e văzut doar de redactor, e supervizat de editor iar dacă mesajul genera controverse şi comentarii negative numeroase bănuiesc că era subiectul unei şedinţe ad-hoc de redacţie în care se reevalua demonstraţia. N-a fost vorba de aşa ceva (suntem la 9 zile de la afisarea articolului), ceea înseamnă că site-ul Gândul nu poate fi suspectat pe subiectul în cauză că ar fi fost sărac cu duhul. Rămâne partea cu ticăloşia.