Mâncăm pariuri pe pâine

Dacă te uiți la vitrinele ce domină peisajul stradal al Bucureștiului ai să descoperi pe lângă nelipsita farmacie și atotputernica bancă, inevitabilul cazinou de cartier și discreta agenție de pariuri. Suntem un popor atât de speculativ?

Înmulțirea farmaciilor o înțeleg - îmbătrânim lent, dar sigur și avem medici care sunt în tot felul de parteneriate avantajoase cu firmele de medicamente. Numărul mare de bănci ni se trage de la perioada bulei imobiliare, bursiere și a creditului, când BNR a relaxat atât de mult normele de creditare încât mai tot romanul cu ceva venituri evidentiabile s-a trezit îndatorat sau supraîndatorat la bancă între 2006-2008. Nu înțeleg însă în ruptul capului proliferarea sălilor cu păcănele și a pariurilor mai mult sau mai puțin sportive. Să nu știe majoritatea jucătorilor că o agenție de pariuri sau o sală de jocuri mecanice au aceeași reguli ca Loteria care ne tentează cu celebrul 6/49? Mai exact, fiecare dintre aceste "instituții” face o banală redistribuție: adună taxele de aparticipare, își oprește o felie semnificativă (de multe ori partea leului) și apoi le redistribuie sub formă de câștiguri. La loterie acest lucru e evident urmărind diferența dintre contravaloarea tuturor biletelor jucate și fondul de premiere (se oprește cam jumătate pentru cheltuielile operaționale și profitul organizatorului).

La casele de pariuri și la păcănele e mai greu, dar dacă tragi de limbă vreun băiat care s-a ocupat de sălile cu păcănele afli că există mai multe trepte ale "aleatoriului”, că se pot programa frecvențe mai mari sau mai mici de apariție a câștigurilor (când firma e la început, se câștigă mai des, pentru a forma publicul captiv de mai târziu). Iar la pariuri, cine a jucat de câteva ori a remarcat că sunt cote variabile care se modifică în funcție de sumele pariate (dacă în mod neașteptat apar multe mize pe un eveniment, cota sa se reduce până la dispariție) astfel încât organizatorul să controleze permanent valoarea expunerilor casei pentru a nu risca să intre în pierdere per total. De ce nu apare nicio lege care să "exileze” păcănelele sau pariurile sportive la o anumită distanță de locurile publice precum școli, licee, zonele cu trafic pietonal intens lăsându-le reperabile doar de împătimiți? Faptul că sunt obligate să aibă geamuri fumurii nu prea ajută pentru că mulți au descoperit că pot atrage privirile curioșilor lăsând pur și simplu ușa de la intrare deschisă... Asta deoarece problema care apare în cazul multor jucători este că încep doar ca amuzament și nici nu bagă de seamă când se instalează dependența. Și, ca orice dependență, trece după mult efort și, uneori, tratament specializat. În plus, reclama insidioasă permisă acestor scheme de stors bani de la naivi sau disperați pare cu atât mai iresponsabilă.

De exemplu, pe site-ul Gazeta Sporturilor e rezervată la loc de cinste rubrica celor de la pariori.ro, de fapt o reclamă mascată pentru diferite agenții de pariuri care sunt date că exemplu pentru cotele evenimentelor. Care sunte temele articolelor zilnice? Ce norocos a mai umilit o casă de pariuri utilizând nu știu ce schemă miraculoasă. Ce cote extraordinare sunt azi la nu știu ce eveniment de interes sportiv. Cum poți profita de anumite conjuncturi și tipuri de pariuri. Pe scurt, se dă o aparență științifică unui banal joc cu hazardul și se face în același timp publicitate fără tradiționalul P sau A (de la advertorial). I-am scris redactorului-șef de la GSP, Cătălin Tolontan, sugerându-i să nu mai permită apariția articolelor de pe pariori.ro fără semnalizarea lor ca publicitate pentru a nu induce și mai mult în eroare un public vulnerabil. Mi-a spus că se vor gândi și de atunci se tot gândesc dar nici nu s-a schimbat nimic de atunci...Ba nu, mint, duminică apăruse hastagul "mustread” în dreptul articolului în cauză!