De ce nu sunt bugetari sinecuristii din ASF?

Intr-un interviu la Radio Romania Actualitati, Dan Radu Rusanu, viitoarea eminenta cenusie a nou intratei in paine Autoritati de Supraveghere Financiara (ASF), enumera printre beneficiile concentrarii supravegherii pietelor financiare (nu si bancare-dar asta e deja alta discutie) reducerea de personal cu 25-30% („un singur compartiment de contabilitate, de resurse umane, etc-in loc de trei”). Chiar si Premierul insista pe beneficiile salarizarii dupa modelul (si statele?) BNR, viitorii cerberi ai bursei, asigurarilor si fondurilor de pensii urmand sa incaseze mai putine zerouri la final de luna. Contribuabilul ar trebui sa chiuie deci de fericire, in vremuri de criza vor fi mai putine salarii nesimtite si frustrari in societate. Dar, stati putin! ASF-ul se autofinanteaza, deci salariile supraveghetorilor le platesc chiar cei supravegheati sau clientii lor prin taxele impuse (de pilda CNVM opreste 0,08% din tranzactiile de cumparare de actiuni). In ce conditii poate fi vorba deci de credibilitate a actului de control? Cat de vehementi pot fi cei ce supravegheaza de pilda bursa cata vreme grosul veniturilor vine de la SIF-uri si Fondul Propritatea, cei mai lichizi emitenti? (vezi orbirea CNVM din trecut in legatura cu voturile in AGA SIF-urilor a companiilor controlate de acestea sau, mai nou, modificarea legislatiei pentru a permite FP acordarea de dividende, desi scaderea activului net sub capitalul social dupa insolventa Hidroelectrica n-ar fi permis-o; asta ca sa nu ma intorc la ’48, la FNI-ul lui Vantu si CNVM-ul lui Boboc). Asta mi se pare principala problema a ASF si nu neaparat salariile. Revenind insa la bani, ma intreb unde se duc sumele astfel economisite dupa centralizarea supravegherii? Vor fi taxati mai putin supravegheatii? Ma cam indoiesc...Se vor varsa bani la buget? Sa fim seriosi! Mai degraba se vor topi prin programe de formare profesionala, deplasari pntru ducumentare, achizitii de materiale si mobiliar la preturi exorbitante, etc.

Altfel, la capitolul competenta, boardul actual al ASF-ului nu sare mult de nivelul secretarei lui Boc parasutata in CNVM. S-a renarcat deja lipsa studiilor economice pentru 9 din cei 17 membri ai Consiliului ASF. Sa subliniem postura numarului 2, Daniel Daianu, de supraveghetor proaspat pacalit (va amintiti cum declara domnul Daianu cu cateva luni in urma, ca prezenta sa printre investitorii inselati de Cristian Sima se datora convingerii ca achizitionase niste produse inofensive, ce garantau un profit mic in conditii de risc aproape inexistent?). Ma rog, oricine poate invata din greseli, chiar si domnul Daianu daca va gasi resursele necesare s-o recunoasca, iar studii economice in regim intensiv pot fi bifate repede. Totusi, chiar nu se gaseau niste profesionisti din interiorul industriilor controlate, tineri, cu studii prin strainatate, si mai putin obedienti politic pentru a fi aruncati in fata? Ca iar ne-am pricopsit cu supraveghere financiara pe linie de partid...

Dupa cum stiti, centralizarea supravegherii nu merge pana la BNR, desi riscuri majore pentru economie ar veni mai degraba dinspre banci decat dinspre costeliva bursa sau grupa mica a fondurilor de pensii private. Nu vreau sa spun ca ASF-ul ar fi trebuit sa inghita BNR-asta mai lipsea, niste politruci care sa faca politica monetara-ci ca BNR-ul ar fi putut ingloba ASF-ul. Parca suna altfel un „garantat Isarescu” pe cartea de vizita a celui insarcinat cu controlul printre societatile de brokeraj sau de asigurari. Era loc de mai multa competenta si mai putina comanda politica. Si aveam implicit si salarii dupa grila BNR cum dorea Premierul. Sigur, BNR nu trebuie idealizat. Domnul Isarescu se afla in fotoliul sau cand picau bancile la inceputul anilor 1990, cand se derulau Ponzi-schemele de la Caritas si FMI, iar pe varful bulei imobiliare din 2007 in Romania se relaxau conditiile de creditare. Totusi, dupa lungul sir de erori, gafe, bule si orbiri mai mult sau mai putin interesate ale controlorilor si reglementatorilor pe care le-am putut admira in ultimii 10 ani in pietele financiare, oamenii din jurul Guvernatorului lasa inpresia ca au inteles totusi ceva. Nu se poate spune acelasi lucru despre politicieni.