Dragă Lăbuş,
Nu ştiu foarte sigur dacă exişti, nu ştiu dacă nu te numeşti Patrocle, dar ştiu că risc să fiu linşat de organizaţiile de protecţie a animalelor pentru că te expun poate nejustificat atenţiei opiniei publice. Îmi asum totuşi acest risc în speranţa că din experienţa, instictele şi principiile tale pot să apară lucruri utile pentru noi ca jurnalişti şi oameni în general şi pentru stăpânul tău în particular.
De pildă, cred că este absolut admirabil modul în care îţi slujeşti stăpânul, felul în care îi iei apărarea şi îţi asumi riscuri pentru a-l proteja. Evident, pe Adevăratul tău stăpân. Putem învaţă asta de la tine. Pentru că Lăbuş, noi jurnaliştii nu identificăm corect adevartul nostru stăpân, cel pentru care merită să-ţi asumi riscuri pentru a-ţi face meseria. Stăpânul nostru ar trebui să fie Publicul, în folosul său ar trebui să ne mânuim noi spiritul critic aşa cum îţi foloseşti tu colţii. Pentru el ar trebui să ne riscăm zona de confort (vezi, nici nu cer foarte mult! n-am zis viaţa sau integritatea fizică...). Or, cei care au făcut asta sunt puţini şi asta chiar dacă nu-i numărăm doar pe ziarişti aici.
E băiatul ăla din Germania, Udo Ulfkotte, care vorbea de modul în care CIA ajunsese să controleze ce publicau editorialiştii de acolo, ghidând marile teme de discuţie şi atitudinea insuflată publicului. Până la urmă a pus dreptul publicului la a fi informat corect şi de a nu înghiţi manipulări subtile mai presus de interesele sale imediate, de pişcoturile de la ambasade, acceptând să-şi sacrifice o imagine şi un statut. Asta e lucru rar, eu nu-mi aduc aminte ca stăpânul tău să fi tratat subiectul asta pe larg în editorialele sale, deşi publicaţia la care scrie e foarte ocupată să demaşte propaganda (adevărat, doar pe cea rusească).
Îl mai avem pe anorexicul de Snowden care nici măcar nu e ziarist. Era chiar securist după modelul Robert Turcescu şi nu s-a mărginit să se deconspire şi gata, omul chiar a explicat detaliat până unde a ajuns supravegherea electronică şi cum arată noul Big Brother din NSA. Şi Snowden avea ce risca (dovadă exilul sau din Rusia) dar a ales să îşi asume riscurile pentru a-şi apăra stăpânul-interesul public, dreptul celor mulţi la viaţă privată în afara urechilor serviciilor. Nici cazul Snowden n-a deschis dezbateri ample pe Hotnews/Contributors, dar probabil că deontologii şi intelectualii umanişti n-au atenţia chiar atât de distributivă iar apărarea statului de drept din România le ocupă tot timpul.
Cine ar mai fi? Da, cablogramele Wikileaks. Julien Assange nu e nici jurnalist ca Udo, nici insider că Edward, a preluat doar corespondenţa cu accente mai puţin moralizatoare dintre ambasadele SUA şi a făcut-o publică. Şi el avea câte ceva de pierdut (dovadă că trăieşte acum pe picior mare în ambasada Ecuadorului) dar oricum mai puţin decât insiderul în acest caz, Bradley Manning, condamnat la 35 de ani de meditaţie în închisorile din SUA pentru dezvălurile sale. Oamenii ăştia şi-au aparat adevăratul Stăpân sau măcar au riscat pentru o cauză nobilă, aşa cum şi tu faci Lăbuş, iar faptul că astfel de exemple sunt atât de izolate m-a determinat să-ţi scriu cu rugamanintea să ne înveţi câte ceva pornind de la experienţa şi inima ta mare în sluja lui Dan, Adevăratul tău stăpân.
Şi mai vreau să ne înveţi ceva şi să-l înveţi asta şi pe Dan. Ştiu că un câine de rasă nu acceptă să mănânce decât din mâna Adevăratului său stăpân. Noi ziariştii am uitat de asemenea asta. Ştiu, publicul nu ne prea cumpără azi iar reclamele s-au împuţinat şi ele după criză. Nu e comod pentru noi ziariştii dar nici pentru ţine nu cred că e comod să renunţi să mai cauţi prin gunoaie sau să nu încerci să faci servicii altora contra-cost pentru a le apăra reputaţia sau interesele. Dacă tu poţi să-ţi limitezi apetitul la ce-ţi oferă stăpânul tău, după buget şi posibilităţi, de ce am cauta noi subterfugii pentru a mânca o ciorbiţă mai grasă, de ce să fim hrăniţi de firme sau entităţi private (American Chamber, Medlife, etc-am luat doar nişte nume la întâmplare) în loc să ne limităm la ce ne poate oferi publicul nostru, Stăpânul nostru? Dacă îi slujim şi pe alţii cum am putea pretinde că ne ocupăm în principal de interesele Sale, ale Stăpânului nostru Publicul?
Uite dragă Lăbuş, astea sunt lucrurile pe care te-am ruga să ne înveţi pe noi în general şi te-am ruga să îl înveţi şi pe stăpânul tău în particular. Iartă-mă că am abuzat de răbdarea ta şi iartă-mă că te-am expus poate nejustificat atenţiei opiniei publice. O zi bună să ai. Ham!
PS: Curios, dupa ce am postat textul asta prin mai multe parti, mi s-a blocat mailul.Oi fi dat peste alti..caini de paza?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Riști să te împroaște tot Facebook-ul securist... și o plângere la Protecția animalelor.
RăspundețiȘtergereDoar la referendumul din 2012 am mai văzut toată propaganda securistă claie grămadă... pe subiect.