joi, 21 ianuarie 2021

Neam oportunist, ne-am mai pricopsit cu o coada!

Ne vine din istorie oportunismul, de cand ne refugiam in paduri pentru ca lupta era inutila, de cand ne plecam ca sa intram in gratiile stapanirilor vremelnice de afara, de cand vanam cate o coada in ceausism poate se baga ceva. Acum, de cand unii au intuit ca nu sunt destule doze de vaccin brusc a clipit beculetul care semnala oportunitatile. Daca nu sunt destule atunci musai sa fac unul. Si uite cum sceptici oarecum decenti, critici acerbi (de pilda musiu Cristoiu), panicati de toate varstele dau din coate sa faca rost de o programare. Unii ca sa profite de penurie, altii pentru ca nu mai are rost sa se prefaca sceptici cand vaccinul e disponibil (ipohondrul de Cristoiu e exemplul clasic), vaccinistii pentru a nu mai pierde o secunda pretioasa. 

Ma intreb cum s-ar fi comportat lumea in civilizatiile trecute daca erau confruntati cu o perspectiva asemanatoare. Romanii din vremea imperiului, grecii lui Pericle. Acolo viata avea si o dimensiune tragica, moartea era o perspectiva mult mai palpabila pentru ca o intalneai mai des pe strada, nu cred ca majoritatea ar fi acceptat sa nu mai traiasca doar pentru a elimina riscul de a muri in pandemie. Acum, nu prea mai credem in nimic. Ce cultul eroilor, ce lumea de apoi, ce migratia sufletelor. Sfantul Nimic e acum religia majoritara, sa te lupti sa apuci cat mai mult acum, sa traiesti la maximum acum, sa investesti in amintiri acum. Moartea e ceva abstract, ca un soi de blestem care odata rostit devine activ. Nu ne focalizam pe asa ceva, nici cei care se pregatesc sa traga linie se iluzioneaza ca, poate, vor amana cumva implacabilul. 

Asa ca ce pretentii sa mai avem, ce sa mai speram in trezire, in renasterea dimensiunii tragice, in spiritualizarea umanitatii cand consumismul e religia ultra-majoritara acum? Daca maine ar veni sfarsitul lumii, vorba lui Bogdan Duca, umanitatea de azi ar face inutil orice regret. Concluzia cu care s-ar sfarsi totul ar fi una trista-la ce bun sa-ti mai pui intrebari, sa tinzi spre transcendenta, sa iti spargi capul cu lucrurile mai putin palpabile cand poti aduna harnic city-breakurile, iPhone-urile, sa citesti review-urile, sa frunzaresti pozele pe retelele sociale, sa te delectezi cu Netflixul si HBO-ul? Suvoiul lipsei de relevanta, a futilului, lozincilor regurgitate si consumismului biruitor ne poarta cu el indiferent de zbaterile catorva pentru ca toate canalele media promoveaza asta iar disidentii au inceput sa fie redusi la tacere.... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu