Ordonanța trenuleț e doar prima într-un șir de minim 6 pana in 2031. Ce e mai rau, urmeaza!

Măsurile de austeritate fiscal-bugetară ce urmează să fie implementate din 2025 reprezintă doar primul pas în direcția planului convenit de Guvern cu autoritățile europene pentru scăderea graduală a deficitului bugetar cu 0,74% pe an.

“Ordonanța trenuleț” de care s-a tot vorbit în ultimele zile conține o serie de măsuri impopulare pentru pensionari, bugetari, posesori de microîntreprinderi, acționari, etc. 

Mai exact, pensiile nu se vor mai indexa cu inflația, nici salariile bugetarilor care vor pierde suplimentar niște sporuri și bonusuri, impozitul pe dividende este așteptat să crească de la 8% la 10%, plafonul pentru încadrarea în regim de microîntreprindere, cu regim fiscal mai avantajos, scade de la 500.000 euro la 250.000 euro iar din 2026 va fi de 100.000 euro, se elimină facilitățile fiscale pentru IT-iști dar și din agricultură, industria alimentară și construcții (aici revine și taxa specială). 

Iar pentru ca poporul să nu fie prea supărat, se taie cu 25% și subvențiile partidelor. 

Ce nu face parte din ordonanță dar se discută la fel de des în ultimele zile este creșterea impozitelor locale, care sunt la latitudinea consiliilor locale și nu a Guvernului. 

Înainte de a ne văita în legătură cu efectele ultimei ordonanțe trenuleț, să ne amintim de acordul de reducere a deficitului bugetar pe o perioadă de șapte ani încheiat între autorități române și cele europene, începând din 2025, o reducere graduală de 0,74 puncte procentuale din PIB. 

Ne putem gândi că în 2025 va exista un anumit bonus, pentru că și deficitul bugetar pe 2024 ar putea să fie de fapt în jur de 9% din PIB și nu de 8% cum se credea când s-a decis respectivul plan, astfel încât impactul măsurilor prinse în „Ordonanța trenuleț” să fie de fapt mai mare de 0,74% din PIB anul viitor, dar rețineți ideea care dă fiori acum - în 2026, 2027, 2028, 2029, 2030 și 2031 vor trebui măsuri suplimentare de reducere a deficitului deci de tăiere a cheltuielilor statului în paralel cu creșterea fiscalității. 

Deci vor exista încă 6 ordonanțe trenuleț sau versiuni ale lor în anii ce vin, până în 2031, cu măsuri fiscale și bugetare noi, cele anterioare rămânând în picioare la rândul lor, ceea ce înseamnă că românii vor strânge cureaua din ce în ce mai mult, poate până în jurul gâtului pe final de program de austeritate. 

Repetăm - an de an, măsurile de austeritate convenite pentru anul anterior ar trebui menținute și adăugate altele noi pentru a crește impactul asupra deficitului. 

Oricum, și cu un deficit mai subțire cu 0,74 pp din PIB an de an, în următorii 7 ani, datoria publică tot va ajunge peste 80% din PIB de la 53% în prezent (adăugați 7,3%, 6,6%, 5,9%, 5,2%, 4,5%, 3,7%, 3% la cei 53% și vedem apoi cât dă). Deci o mare problemă la orizont privind refinanțarea datoriei publice, cel puțin la costuri decente. 

Sigur, dacă și PIB-ul își reia creșterea, deficitul poate fi atenuat raportându-se la un PIB mai mare cheltuielile guvernamentale, dar vestea proastă aici este că strategia de creștere adoptată de autorități în ultimii ani a fost tocmai creșterea prin consum iar ajustarea veniturilor înseamnă ajustarea cererii, deci cam dispare principalul motor de creștere al economiei. 

Ce ar însemna la nivel de pensii și salarii pentru bugetari înghețarea acestora din 2025 până în 2031? La o inflație de 4-5% pe an ar însemna reducerea puterii de cumpărare cu minim o treime pe final de program de austeritate.

Anul nou care putea sa fie (remake pentru 2059)

Scenariul descrie atmosfera sumbra din anul 2024 din Romania, dupa anularea alegerilor prezidentiale, pe fondul declinului economic previzibil si a opresiuniii exercitate de politia gandirii pro-europene.

Cum ar arata versiunea actualizata a deja celebrului “Anul nou care n-a fost” adaptat situatiei politico-economice din iarna acestui an pentru a fi distribuita generatiilor viitoare?

Gelu este IT-ist, are (inca) o familie traditionala fiind casatorit cu Mariana, office manager intr-o multinationala, cu care are un baiat de 7 ani, Marius, elev in clasa I la o scoala buna din Cotroceni. 

La serbarea de Craciun, Marius citeste o scrisoare compusa de el catre Mos Craciun, transcrisa de pe ciorna pe tableta, in care isi rezuma dorintele. Pentru el o locomotiva (desi tatal sau Gelu ii pregatise in secret o alta tableta chinezeasca de scris), pentru mama Mariana o operatie estetica minora noua, ca cele vechi obosisera deja, iar pentru tatal sau Gelu-sa castige Calin Georgescu alegerile prezidentiale, cum si-a auzit el parintii vorbind seara in fata televizorului pornit pe You Tube la podcastul lui Tuca. 

Asta declanseaza o panica ingrozitoare in familie pentru ca lumea buna, pro-europeana si progresista in care se invart ei nu ar accepta o astfel de optiune politica iar familia risca sa fie marginalizata, stigmatizata sau chiar mai rau, stampilata ca medievala, pro-legionara caz in care spectrul somajului incepe sa se arate de dupa colt impreuna cu evacuarea silita din duplexul cumparat pe credit. 

Dupa o prima criza de furie, Gelu incearca sa il convinga pe Marius sa scrie o alta scrisoare in care sa ceara mosului pentru tata sa castige de fapt Elena Lasconi, cu scuza ca la transcriere de pe ciorna s-au produs erori greu de explicat. Marius refuza pentru ca el n-a auzit de Elena Lasconi decat in reclamele la bideuri astfel incat Gelu decide sa actioneze pe cont propriu trimitand un mail pe grupul de parinti in care se plange de influenta TikTok asupra celor mici si promite sa mearga la terapie cu juniorul. 

Ionut Dinca este tanar colonel SRI, Margareta Dinca este mama sa in varsta iar Camelia Dinca este sotia lui Ionut si care sufera de depresie cronica- nu are voie sa se enerveze in nicio imprejurare, caz in care ar risca o supradoza de Xanax. 

Margareta Dinca are Alzheimer, trebuie sa isi schimbe azilul, cel vechi este in curs de retrocedare iar batrana simte ca nu poate sa reziste unei alte schimbari de decor pastrandu-si farama de memorie intacta. Asta desi Ionut, prin pilele pe care le are la SRI, ii facuse rost de un loc intr-un stabiliment de lux destinat cadrelor de nadejde pensionate din servicii, intr-o padure linistita si tot intr-o microgarsoniera, doar pentru ea. 

Margareta incearca sa se sinucida in preziua mutarii sale lasand gazul deschis la aragazul Bosch din bucatarie dar, din fericire, datorita lucrarilor de modernizare la reteaua de conducte subterane demarate de Primaria Bucurestiului sub conducerea lui Nicusor Dan, gazul este intrerupt toata ziua si Margareta este salvata. 

In acest microunivers il mai vedem pe Ionut discutand cu diversi politicieni si oameni de afaceri care vin sa raporteze si sa informeze, lucruri uzuale la jobul sau, nimic relevant. 

Stefan Silvestru este regizor de platou la Antena 3 CNN, este casatorit cu Alina Silvestru, cadru didactic la Universitatea Bucuresti si are un baiat de 20 de ani, student la SNSPA, Laurentiu. 

Stefan Silvestru este un om onest de felul lui dar este tot mai dezamagit de linia postului la care lucreaza din ultima vreme, de modul in care trebuie sa asiste la fabricarea realitatii si la ambalarea propaganistica a unor evenimente precum pandemia, razboiul din Ucraina si, mai nou, aparitia valului suveranist din politica. 

Problema lui apare in momentul in care Laurentiu, declarat antiglobalist, risca exmatricularea din facultate din cauza unor bancuri incorecte poltiic despre abuzurile sexuale ale unor profesori, servilismul liderilor locali in organismele internationale din care Romania face parte, ba pune chiar in discutia apartenenta la NATO si UE si indrazneste sa spuna ca Zelea Codreanu a fost asasinat. 

Sa mentionam ca Laurentiu isi detesta tatal sincer, nu il iarta pentru ca lucreaza intr-o oficina de propaganda pe stil nou desi ar putea sa demisioneze daca ar vrea, ba chiar spune despre el ca este mort cand este intrebat cu ce se ocupa seniorul.

Laurentiu nu mai suporta atmosfera globalist-festivista din Bucuresti, intuieste declinul generalizat al tarii pe fondul nesustenabilitatii datoriei publice imense acumulate de Guvern si vrea sa fuga in Rusia sub pretextul unei excursii prin Estonia proftand de legislatia proaspat semnata de Putin ce acorda cetatenie refugiatilor ideologic din Vest. 

In acest microunivers mai apare un alt securist care ii sugereaza lui Stefan Silvestru sa trimita o scrisoare catre conducerea SNSPA in care sa arate cum fiul sau a fost atras intr-o miscare neolegionara profitandu-se de lipsa sa de maturitate si promitand ca ii va supraveghea indeaproape reabilitarea. Scrisoarea ii este dictata minutios de sotia Alina, cadru de nadejde la catedra de stiinte politice a UB, dar in final acesta renunta sa mai scrie textul, contempland posibilitatea ca fiul sau sa ajunga casier la Mega dupa exmatriculare. 

Laurentiu este retinut intre timp la granita de serviciile speciale din Estonia din cauza unor tricouri cu Prigojin si vulturului bicefal tatuat pe antebrat, care ii si aplica o corectie euroatlantica la primele proteste timide.

Florina este o artista la un teatru independent din Bucuresti unde a ajuns cu greutate din provincie in baza unei relatii extraconjugale cu regizorul principal si care pare sa aibe oportunitatea vietii cand i se propune sa joace un rol episodic in serialul Las Fierbinti produs de Pro TV.

Personajul sau este o chivuta care trebuie sa balacareasca suvernistii de mucava, sa rada de ciudateniile lui Calin Georgescu si sa povesteasca cum a incercat TikTokul sa ii bage si ei pe gat prostiile astea legionare dar s-a tinut tare si a dat cu botii de pamant. Florinei rolul i se pare construit cu tuse prea groase, ar vrea sa scape de el dar fara sa rupa legaturile cu postul care ii poate asigura o ascensiune in cariera, incearca sa inghita niste gheata in seara de dinaintea turnarii episodului cu pricina iar in final este salvata de un eveniment neprevazut.

Curtea Constitutionala decide sa anuleze turul I al alegerilor prezidentiale chiar cand incepuse votarea pentru al doilea iar Pro TV renunta temporar la serial in favoarea dezbaterilor politice cu concluzii gata stabilite. 

Si Gelu este salvat de CCR, lumea uita de scrisoarea lui Marius asa cum o lovitura puternica in cap te face sa uiti de junghiul din coaste. 

Si Margareta Dinca este salvata macar temporar de CCR, mutarea sa in alt azil se amana pana la remedierea retelei de utilitati iar nimeni nu mai lucreaza pentru Primarie de cand s-a aflat ca Nicusor Dan va candida pentru Cotroceni. 

Si Laurentiu Silvestru este salvat indirect de CCR, securistii estonieni se imbuneaza cand vad ca la Bucuresti partida pro-europeana invinge, il impacheteaza frumos si il expediaza cu destinatia Bucuresti.

Chiar si Stefan Silvestru o duce un pic mai bine dupa decizia CCR-emisiunile in care era demascat Georgescu sunt inlocuite destul de repede cu dezbaterile pe marginea formarii noului-vechiului Guvern Ciolacu, munca sa e mai respirabila. 

Ionut Dinca este cel care iese un pic mai sifonat, avand un accident in trafic fix in momentul in care radioul pornit pe Digi FM anunta lovitura de stat a CCR. 

Acesta e in linii mari scenariul, ar putea iesi un film complex, cu personaje complexe nu doar in alb si negru, cu dialoguri complexe si care sa se difuzeze la TVR in data de 6 decembrie incepand cu anul 2059 pentru ca generatiile viitoare sa inteleaga cum s-a scris istoria Revolutiei proeuropene din decembrie 2024. 

De ce nu putea fi lasat sa castige Calin Georgescu?

Simplu, pentru ca Romania se afla intr-o situatie economica atat de proasta incat nu isi mai permite alt statut decat cel de sluga. Nu poti fi liber fara sa ai o anumita autonomie economica. Daca Romania ar fi venit cu un discurs similar cu cel al lui Orban sau Fico, ratingul de tara ar fi fost scazut imediat nu doar perspectiva sa, cursul s-ar fi depreciat, bursa ar fi intrat in depresie. Si toti cei care si-au construit un anumit cheag in ultimii 35 de ani din privilegii, sinecuri si afaceri cu statul si-ar fi vazut averea diluata, la noul pret al pietei. 

Astfel incat a existat o comvergenta intre interesele sorosistilor din UE si interesele capuselor vesele din Romania sa nu apara schimbari de substanta. Intelegeti cum toate partidele care s-au perindat pe la guvernare in ultimii 35 de ani nu ne-au vandut doar resursele, ne-au vandut de fapt libertatea? Ungurii isi permit sa aibe alta politica si alt discurs pentru ca au si alta structura a economiei, una bazata mult pe exporturi nu doar pe consum ca a noastra. 

Pentru a schimba cu adevarat ceva in tara asta nu e nevoie doar de un om providential cu un discurs inedit si inaltator, e nevoie de o forta politica in spatele sau care sa rescrie softul economiei noastre. Trebuie sa reindustrialziam Romania, sa ne recapatam o parte din resurse (daca chiar si Norvegia vorbeste de nationalizari de ce sa ne fie rusine tocmai noua, care am dat cam tot?), sa ajustam sistemul social astfel incat in locul unui capitalism salbatic si polarizant sa revenim spre social-democratie si planificare de stat. Orban si Fico au partide in spate, Calin Gerogescu-nu (POT e o gluma). Poate i se construieste o asemenea forta politica si lui Georgescu pana la urmatorul ciclu electoral. 

Social democratia a fost raspunsul Vestului in fata avansului comunismului in Est. Mirajul comunismului era palpabil, sute de milioane de oameni au fost scosi din mizerie si transformati in muncitori, locuitori la bloc, cu apa curenta si calorifere calde. Comunismul a adus multa lume din evul mediu in modernitate. Apoi, din a doua generatie, lucrurile au inceput sa se strice. Egalitarismul fortat distruge competitivitatea, motivatia muncii dispare cand nu poti acumula pe masura abilitatilor tale. A doua generatie din comunism (decreteii din Romania) contemplau deja scaderea galopanta a nivelului de trai. Comunismul nu poate functiona decat in comunitati mici, dovada ca e bine merci in chibuturile evreiesti si comunitatile Amish. 

Prabusirea comunismului a dus fie la capitalism salbatic ca in fostele state socialiste din Europa (noi suntem exemplul ideal, cu cota unica dusa pana in panzele albe si restitutio in integrum), fie la capitalism de stat ca in China care s-a reformat din mers sau regimuri autoritare (dar nu arbitrare) ca in Rusia dupa Putin. In Rusia, ca si in China, exista o conducere colectiva chiar daca doar Putin si Xi sunt vizibili. Nu poti ramane o societate absolut deschisa si pluralista cand Vestul iti baga viermii ideologici in casa, sub forma padulchelnitei de ONG-uri sorosiste care sub pretextul apararii unei societati deschise militeaza pentru slabirea statului si adoptarea modelului occidental cu toate tarele sale. 

Dupa prabusirea comunismului Vestul s-a simtit liber sa abandoneze la randul sau social-democratia si dereglementarea pietelor care a venit dupa anul 2000, in timpul administratiei Clinton, a readus in Vest capitalismul salbatic si polarizarea accentuata, cu o clasa medie tot mai anemica. 

Ce va face Vestul acum? Cum resursele sunt mai mull in Est, lumea vestica poate spera inca o perioada ca va reusi sa schimbe bani facuti din nimic pe resurse. Numai ca datoria publica e tot mai mare si mai impovaratoare si reduce credibilitatea creatiei monetare. Vestul a incercat prin Ucraina sa isi readuca resursele Rusiei la dispozitie incercand simultan sa o rupa definitiv de China. Ucraina trebuia sa provoace Rusia, rusii sa atace Ucraina, iar sanctiunile economice astronomice si livrarile de armament occidental urmau sa prabuseasca economia si regimul lui Putin odata cu armata sa din Ucraina. Dupa care drumul spre un nou Eltin era deschis, Kodorkovski era dupa colt. 

N-a fost sa fie, Rusia nu s-a prabusit, ba eonomia sa e tot mai puternica, industria sa de armament produce cat tot Vestul cumulat iar relatia cu China e mai solida acum decat oricand. Ce urmeaza?

Fie Vestul se retrage din Ucraina decretand ca a castigat (doar Putin nu a luat toata tara!), fie economiile sale colapseaza, primele semne venind deja din Europa (Germania e in corzi) caz in care sistemul fie se reformeaza (desi e greu de crezut cum capitalismul salbatic revine la social democratie fara sa treaca prin stadiul etatist), fie gunoiul e bagat sub pres sub forma unui conflict armat global care sa permita apoi o resetare mai usoara. 

Faliment de țară cu fonduri europene pe catafalc

Perspectiva de a ajunge la o datorie publică de 70% din PIB în următorii 4 ani este palpabilă acum după cel mai recent raport al agenției de rating Fitch.

Să repetăm niște cifre pentru context. Deficit bugetar spre 9% din PIB, deficit de cont curent de 9% din PIB, datorie publică de 54% din PIB. În 2024.

„Deși consolidarea fiscală ar putea începe în 2025, ne-am revizuit previziunile privind deficitul bugetar la 7,5% din PIB în 2025 și 6,8% în 2026”, arată reprezentanții Fitch.

Analiștii agenției de rating consideră că orice încercare de creștere a fiscalității se va confrunta cu impactul negativ al creșterii economice deja reduse și a riscului că volatilitatea piețelor financiare să crească costurile dobânzilor.

„Una dintre ancorele cheie ale politicii economice a fost respectarea cadrului european, dar acum Guvernul țintește o ieșire din procedura de deficit excesiv abia în 2031, prin aducerea deficitului sub 3% din PIB”, se mai arată în raport.

Aici funcționează principiul vaselor comunicante iar deficitul public este acoperit prin noi împrumuturi, deci finanțează de fapt datoria publică.

Unde vom ajunge rulând deficite mari în continuare? Ne spune tot Fitch care anticipează o datorie publică de 62% din PIB în 2026, peste nivelul proiectat al statelor cu rating BBB care este de 56% (România are acum rating BBB-) și va continuă să urce în jurul a 70% din PIB până în 2028.

Ce înseamnă o datorie publică de 70% din PIB peste 4 ani? Având în vedere că în prezent plătim aproximativ 3,5% din PIB doar pentru dobânzile aferente datoriei publice, la o datorie de 70% din PIB am putea plăti srpe 5% din PIB doar pe dobânzi.

Să reținem că veniturile statului sunt de numai 33% din PIB, deci aproape o șesime din acestea ar merge spre plata dobânzilor ceea ce este nesustenabil pe termen lung. Evident, asta dacă ne mai dorim servicii publice acoperite de stat.

Cum s-a ajuns aici? În 1989 porneam de la datorii zero. În următorii 17 ani s-a ajuns la datorie publică de 13% din PIB în 2007. Era anul intrării în UE, teoretic urma să ne meargă mai bine, să ne refinanțăm la costuri mai mici, să avem creștere economică explozivă, etc.

După încă 17 ani, în 2024 avem o datorie publică de 53% din PIB după efectele unei crize economice din 2008-2009 rezolvate printr-un împrumut de la FMI rostogolit între timp și a unei pandemiii rezolvate prin alte împrumuturi masive.

Germania are o datorie publică de 62% din PIB dar  pe care și-a construit-o în decenii bune în condițiile în care veniturile statului sunt de peste 46% din PIB.

Guvernele care s-au succedat după 2012 au avut impresia că pot rezolva creșterea economică a țării majorând salarii și pensii și țînând cursul pe loc astfel încât să avem o creștere a PIB-ului doar din consum și o creștere a puterii de cumpărare a populației care să aducă voturi.

Deficitele? Deficitele nu contează, doar suntem în UE și piețele nu ne vor atacă. Ei bine, nu merge să ai o economie axată doar pe consum. Creșterea de venituri trebuie să se bazeze și pe producție exportată astfel totul se poate sparge ca un balon de săpun când investitorii încep să îți vadă găurile din surtuc.

Iar surtucul economiei românești e tot mai peticit. Ceea ce ar trebui să ne umple de indignare este însă faptul că tot acest derapaj din ultimii ani, toate aceste deficite rulate nebunește s-au petrecut pe fondul alimentării cu fonduri europene.

Ni se tot aruncă în față statistici din care rezultă cum România este în top 3 al beneficiarilor neți de fonduri europene. Dacă este adevărat și am luat toți acești bani cum de am ajuns atunci la deficit bugetar de 9% din PIB, cât deficitul de cont curent, și la o datorie publică care merge spre 70% din PIB?

Cât de mult s-a putut fura, cât de mare a fost incompetența autorităților în ultimii ani de am ajuns în asemenea hal?

Pe 6 decembrie a aparut Campia Mierlei pentru Romania

Alegerile ar fi fost castigate de Georgescu. Punct. Alta motivatie pentru anulare fix cu o zi inaintea votului nu exista. In ciuda propagandei demente, in ciuda mobilizarii tuturor resurselor statului, a interventiei  Departamentului de Stat, parchetului, BOR, intelectualilor de bine, societatii civile si a tutoror goarnelor sorosiste, porul roman nu a mai inghitit inca o data galusca propagandei. Si de asta nu i s-a permis sa mai aleaga duminica. 

Nu stiu daca Georgescu va mai fi lasat sa candideze sau nu. Nu stiu daca alegerile vor fi impinse dupa inaugurarea lui Trump sau nu astfel incat sa aiba si noua administratie un cuvant mai clar de spus (Departamentul de Stat de acum e cel pus de Biden). Ce pot sa va spun este ca azi poporul roman a castigat. Asa cum sarbii privesc infrangerea de pe Campia Mierlei ca o victorie, azi a fost victoria noastra.

Daca nu vom fi lasati sa ne alegem singuri presedintele nici acum fara ca alegerea noastra sa fie filtrata de rahatul ventilat de Digi, Antene, CTP si restul hoardei de orci ai propagandei, ziua de azi ne va ramane in memorie ca ziua victoriei impotriva manipularii. 

Putem. Vom reveni cu alta ocazie daca nu duminica. Vom fi din nou liberi sa decidem singuri la un moment dat. Azi se semneaza actul autonomiei noastre chiar daca parafarea sa e amanata.

Iata cum Georgescu ne-a bagat direct in mai mult decat Rusia! Nici macar acolo nu s-au anulat alegerile cand risca sa iasa cine nu trebuie! Congo? Sa nu insultam Congo!

Sa nu se inteleaga ca indemn sa se aplaude fericit asa marsavie. Nu! Va indemn sa protestati, sa fiti vocali, sa vorbiti cu cei apropiati si sa va coagulati ca anticorpi impotriva slugariniciei, manilpularii, propagandei. Iesiti in strada daca vr fi organizate manifestatii publice dar fara violenta ca abia asteapta propaganda sa puna si asta in carca lui Georgescu. Dincolo de furia neputincioasa pe care o simtiti acum, eu vad ca mai avem o sansa. Am rezistat celei mai mari operatiuni psihologice de dupa Revolutie. Am invins! Ne vom intoarce mai puternici! Ne-au adus pe Campia Mierlei azi, ca pe sarbi. Ne vom imuniza la propaganda si vom fi mai greu de deturnat, cu asta trebuie sa ramanem dupa ce ne trece furia surda pe care o simtim acum.

Azi statul roman corupt s-a facut tandari! Azi Georgescu a castigat indiferent cum se va numi de maine. Si eu sunt Georgescu! Georgescu, a lui Georgescu, a lui Georgescu...

Comunismul a distrus URSS, woke-ismul poate distruge Vestul

Comunismul poate fi viabil doar în comunități mici, precum Amish sau chibuțurile evreiești, dar eșuează în comunități mari.

Mișcarea woke înlocuiește lupta de clasă cu lupta de rasă și orientare sexuală distrugând coeziunea societății.

“Idelile nobile ale comunismului” de care vorbea, la un moment dat, Ion Iliescu, imediat după haosul din decembrie 1989, își pierd din forță relativ repede după ce inegalitățile sociale sunt reparate, astfel încât a doua generație se vede confruntată cu lipsa unei motivații a muncii, iar lipsa de competitivitate va distruge economia, în timp.

Câtă vreme oamenii sunt egali, atât în drepturi cât și în posesiuni, eforturile de a te diferenția de alții prin muncă și inovație proprie încep să pălească, până când întrega economie ajunge sufocată de ineficiență și alocare proastă a resurselor.

SUA a sufocat URSS prin competiție televizată, de multe ori exagerându-și prin PR realizările, iar eforturile rușilor de a ține pasul cu o economie în care oamenii nu mai aveau motivația muncii a dus în final la colapsul sistemului odată cu degradarea nivelului de trai.

China a învățat lecția și a trecut la comunismul de piață, cu partidul unic conducând societatea, dar cu economia guvernată după regulile eficienței și nu după cele ale etatismului. Chinezii au milionarii lor, acum, iar China este fabrica lumii și nu o enclavă uitată în timp, precum Coreea, Cuba ori Venezuela, care supraviețuiesc doar prin izolare și forță coercitivă.

Degradarea continuă provocată de comunism era vizibilă cu ochiul liber după anii 80 ai secolului trecut, așa cum au început să se simtă de pe acum efectele mișcării woke care afectează Occidentul, pornind din SUA.

La bază o mișcare care își propunea să lupte împotriva inegalităților rasiale și discriminării împotriva femeilor și minorităților sexuale, woke-ismul a devenit acum un soi de ideologie oficială a Vestului și, ca orice tendință îndreptată împotriva bunului simț prin exagerare, risca să se transforme în efect de pendul, la un moment dat, odată cu acumularea tensiunilor.

Așa cum Băsescu a transformat moldovenii în cetățeni români, în speranța că va primi voturi suplimentare, așa și stânga din SUA (democrații) au încurajat inițial mișcările axate pe drepturile minorităților de orice fel și emigranților pentru a-și crește baza electorală.

Ulterior, cum o bună parte din majoritatea albă, heterosexuală și atașată valorilor tradiționale a început să respingă agresiv noile linii ideologice, democrații nu mai pot supraviețui acum la putere decât supralicitând în direcția drepturilor minorităților și propunând noi și noi discriminări pozitive.

Iar cum mare parte din media și Hollywoodul sunt în barca democrată, pentru mulți locuitori ai Vestului aerul devine din ce în ce mai greu respirabil. În plus de asta, toate aceste programe de integrare a emigranților, reparații aduse minorităților și fondurile pentru prestații sociale fragilizează o economie care începe să fie sufocată de datorii.

Ultimele inițiative ale Vestului în materie de relansare economică s-au dovedit baloane de săpun, precum mașina electrică (China a surclasat repede industria europeană și americană astfel încât a fost nevoie de taxe vamale de 100% în SUA iar consumatorii nu se mai înghesuie deja la mașini electrice după primul val de achiziții stimulate de marketing) sau mirajul AI.

În cel din urmă caz, eficența adusă de inteligrența artificială în procesele muncii se lasă așteptată, iar lumea pare să se fi lămurit că motoarele AI sunt doar un fel de Google mai ideologizat (exercițiu practic-încercați să întrebați succesiv Copilot, jucăria AI a Microsoft, dacă e bine să te mândrești că ești alb și dacă e bine să te mândrești că ești negru și comparați răspunsurile).

Istoria pare să se fi accelerat atât de mult încât la mai puțin de 35 de ani, practic o generație, de la căderea comunismului în Est, societatea din Vest a început la rândul său să gâfâie sub povara noilor ideologii, iar slăbiciunile economiei vin repede din urmă, așa cum și economia sovietică a dat o mână de ajutor la corectarea exceselor ideologice.

Ca și în comunism, cu cât excesele sunt lăsate să zburde mai mult iar dezechilibrele se acumulează în număr mai mare, efectul de pendul va fi cu atât mai pronunțat când schimbarea se produce.

Așa cum diferența de venituri și posesiuni între clase a produs, la un moment dat, egalitarismul forțat când lucrurile au scăpat de sub control, woke-ismul necenzurat ne poate aduce înapoi în tradiționalism, creștinism dogmatic și izolaționism antiemigraționist dacă se mai calcă mult pe pedala discriminării pozitive, incluziunii forțate și sfidării pe plan cultural (v-a plăcut ceremonia de deschidere a JO 2024?)