Ni se trage din istorie, când după retragerea aureliană s-au perindat pe aici tot soiul de migratori puși pe jaf și viol. Iar după ei au mai fost otomanii, austro-ungarii, rușii. A trebuit să învățăm să supraviețuim confruntați cu atâtea valuri de agresori și, când puteam, să apucăm ce ne era la îndemână, că mâine nu se știa dacă mai rămânea acolo.
Instinctul puternic de conservare ne face vulnerabili la propagandă, propaganda lucrând cu iluzia că este vocea majorității. Iar în minoritate nu ești în siguranță. Și cum instinctul de conservare nu se împacă cu independența (de ce să te expui?), inițiativele pe cont propriu nu sunt punctul nostru forte, așa că spiritul antreprenorial a lăsat mai mereu de dorit pe aici, la fel ca dizidența reală.
Nici revoluțiile nu se împacă bine cu instinctul de supraviețuire (Revoluția Română s-a terminat totuși în 21 decembrie, restul a fost flash-mob după un script prestabilit), dar nici fanatismele. Mișcarea legionară a apărut ca replică la mișcări similare din Europa, iar printre membrii ei au fost destui neromâni (mulți aromâni, și să nu uităm că Zelea Codreanu era la bază Zelinski). Userismul din zilele noastre, mișcare cu destule nuanțe fanatice, are la rândul său destui neromâni printre fruntași: Winkler, Fritz etc.
Suntem deci conformiști, dar și sinecuriștii perfecți. Unde ești mai bine protejat și poți să te căpătuiești în liniște decât ca sinecurist? Iar dacă nu ai loc într-o administrație publică, într-o instituție din administrația centrală sau într-o structură descentralizată din teritoriu, poate măcar într-un serviciu special din cele șapte. Si coruptia e o forma de oportunism, nu? Iar trecerea intr-un singur ciclu electoral de la "nu ne vindem tara" la votul partidelor ce defilau cu "restitutio in integrum" poate fi explicata tot prin oportunismul nostru-ni s-a indus ideea ca e ceva de castigat din restituirea proprietatilor, mai 1-2 hectare de la bunica, mai niste actiuni la fostele intreprinderi comuniste, asa ca de ce sa nu vina iar reprezentantii mosierilor si marii burgezii la putere?
Nu vă lăsați derutați de comportamentul din pandemie. Refuzul vaccinării a fost instinct de conservare (neîncrederea în autorități este un ingredient al instinctului de conservare în România), dar care ar fi fost totuși rata de vaccinare dacă autoritățile, în loc să insiste pe măsuri punitive, ar fi lăsat impresia penuriei? Câți s-ar fi vaccinat dacă vaccinul era rar și li se vântura din timp în timp pe la nas șansa unei doze? Fiind obligatoriu a devenit suspect, dar dacă era greu de obținut s-ar fi activat oportunismul din fibra noastră națională și ar fi intrat în scenă sistemul de șpăgi și trafic de influență.
Oportunismul ni se vede și când vânăm promoțiile de la supermarket, când ne bulucim pe eMAG de Black Friday sau când aplicăm pentru salariile din străinătate. Fără oportunismul nostru proverbial am mai fi avut cea mai mare migrație pe timp de pace din lume? Milioanele acelea nu au plecat pentru că mureau de foame, ci pentru că au întrezărit o șansă de mai bine. Iar pentru mai bine au lăsat în urmă părinți bătrâni, copii, soți și soții. Nouă să ne fie mai bine, restul se descurcă.
În mod natural, instinctul de supraviețuire crește cu vârsta, iar oportunismul scade cu vârsta. Îți dorești cu ardoare să te îmbogățești la tinerețe și pândești ocaziile, dar ești obsedat de siguranță când îmbătrânești. Nu ar trebui să ne mire că românii de vârsta a treia s-au speriat de Georgescu — era prea disruptiv pentru ei, schimbarea nu e bine prizată la vârsta a treia, când instinctul de conservare e la cote maxime.
Evident, schimbările vin în România mai puțin ca efect al luptelor interne, cât al contagiunii externe. Avem nevoie de modele de succes pentru a îndrăzni să le călcăm pe urme (am fost ultimii cu schimbarea de regim în Estul Europei) și de ceva sprijin și asigurări din exterior, ca lucrurile să nu degenereze dacă tentativa de schimbare eșuează.
Preocupați de autoconservare și pândind pretexte pentru a ne exersa oportunismul, suntem ușor de condus. Ne revoltăm greu, doar când supraviețuirea ne e pusă în pericol; mai nimeni nu își riscă pielea pentru principii și valori pe aici. Turcii nici nu s-au mai obosit să ne ocupe militar permanent: au înțeles că putem fi guvernați de la distanță doar cu amenințarea forței (ceea ce nu s-a întâmplat cu ungurii și sârbii, care au avut sute de ani de ocupație otomană efectivă; la noi fanarioții s-au menținut la putere fără mare suport militar pe teren).
Dacă instinctul de conservare ne împiedică să forțăm schimbări majore pe cont propriu, oportunismul ne-a salvat de câteva ori în istorie, când am sărit din mers în trenul potrivit (WWI, WWII, 1877 etc.). Propaganda glorifica, în anii ’40 ai secolului trecut, „mândra armată română” în timpul invaziei URSS de braț cu Hitler, ca „se comportă pentru prima dată în istorie ca o armată de cuceritori” — armata asta de cuceritori pierduse însă o treime din teritoriu fără să tragă un foc de armă cu câteva luni în urmă, când Ardealul, Cadrilaterul și Basarabia își schimbaseră granițele.
Ce speranțe poți să ai pentru viitor? Vom rămâne, în mod cert, la remorca UE până când din ea vor sări mai toți vecinii noștri din fostul lagăr socialist. Fanarioții autohtoni care ne conduc vor fi lăsați să fure cât timp arendașii externi își extrag rentele, iar securiștii care îi controlează se vor comporta în continuare ca un parazit care nu se preocupă de soarta gazdei până când aceasta nu dă semne că va sucomba. Aderarea la UE ne-a crescut salariile și prețurile la case, dar a prăbușit producția internă și ne-a înstrăinat resursele, astfel încât orice tentativă de a mai sta vreodată pe propriile picioare va presupune mari suferințe. Din acest motiv, câtă vreme vaca ce poate fi încă mulsă mai dă ușor dintr-o copită, nici nu va încerca nimeni să schimbe cursul. Când Georgescu va veni în final la putere, nivelul de trai va fi ca în anii 2000, iar șleahta din politică și media de acum ne va da atunci sfaturi moralizatoare din resorturile din străinătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu