Va prezint astazi un eseu extraordinar -How We Became Debt Slaves (And Learned to Love It)- scris de Gordon Arnaut, un fost inginer in industria aerospatiala pentru site-ul Information Clearing House. E vorba de industria financiara, dimensiunile pe care a ajuns sa le ocupe si modul in care ne afecteaza asta viata.
“Sectorul financiar din SUA si alte tari vest-europene ocupa in prezent aproximativ o treime din PIB. Este mai mult decat orice industrie si aproape egal cu totalul cheltuielilor guvernamentale, din plan militar, al serviciilor sociale, educational si sanitar, din infrastructura, etc. Daca ne uitam la profiturile corporatiste veti observa cum sectorul financiar inghite o felie de tort chiar mai mare, cam 40%.
Industria financiara controleaza aceste tari. Face cei mai multi bani, decide cine ii merita si cine nu cand vine vorba de imprumuturi, contribuie cel mai mult in campanile electorale. Acum, Joe si Jane se pot intreba ce este in neregula in a avea o industrie financiara prospera? Problema este ca sectorul financiar nu este o industrie potrivit nici unei definitii traditionale. Sectorul financiar nu creaza bunastare, ci extrage bunastarea din economia reala prin dobanda. Asa ca, daca sectorul financiar reprezinta o treime din PIB, inseamna ca noi toti suntem cu o treime mai saraci decat ar trebui sa fim.
Va puteti imagina sectorul financiar cufundat in economia reala ca un parazit-spunea Michael Hudson, professor de economie la Universitatea din Missouri. Lucrul essential la acest parazit nu este numai ca isi extrage hrana de la gazda sa. Parazitul in cazul nostru a preluat controlul si asupra creierului acesteia, pentru a o face sa creada ca este parte a economiei, parte a corpului gazdei, ca este de fapt e chiar un soi de copil al gazdei si trebuie protejat. Si chiar asta se face cu sectorul financiar astazi.
Asa se explica de ce multi oameni actioneaza mai mult in interesul bancilor decat in propriul lor interes financiar. Luati in considerare de exemplu ca locuinta in care stati a fost obtinuta prin intermediul unui imprumut de la banca. Daca ati imprumutat 150.000 dolari pentru a va cumpara casa veti plati inapoi 400.000 pana la scadenta, timp de mai multi ani. Daca va veti cumpara o masina cu 20.000 dolari, aproape jumatate din suma in cauza reprezinta costurile acoperirii dobanzilor pe care producatorul de masini trebuie sa le plateasca la randul sau bancii in contul imprumuturilor contractate pentru a o produce si a o scoate pe piata.
Nu trebuie sa fiti deci oameni de stiinta pentru a vedea in ce directie curg banii. Cele 33 % din PIB cat reprezinta felia de tort detinuta de industria financiara (cam 5 trilioane dolari) vine direct din buzunarele noastre, cei care cosuma produse sau acceseaza creditele furnizate de banci. Trebuie sa va puneti deci intrebarea: in ce punct acest parazit financiar va drena atat de mult sange din gazda sa incat aceasta sa se imbolnaveasca si sa moara? Raspunsul la aceasta intrebare se contureaza chiar acum in fata noastra.
Asa numita Criza Financiara reprezinta convulsiile unui sistem nesustenabil, in care sectorul financiar a devenit prea mare pentru ca economia reala sa-l poata sustine. In urma cu 100 de ani ponderea sectorului financiar in PIB-ul SUA se scria cu o singura cifra. Pana in 1990 ajunsese la 20%. In ultimii 20 de ani a crescut cu 50%! In acelasi timp, economistii ne arata ca puterea de cumparare in termini reali a scazut. Va mai intrebati de ce?
Cum am ajuns in aceasta situatie? Cand sectorul financiar a incetat sa fie un ajutor pentru economia reala transformandu-se intr-un vampir? Chiar si regimul lui Hitler furniza imprumuturi ipotecare pentru tinerele familii aproape fara dobanda, cu o scadenta maxima de 10 ani si rate lunare nu mai mari de 1/8 din salariu mediu al unui lucrator. Iar noi, in aceasta societate “libera”, am ajuns la credite ipotecare pe 50 de ani! La munca silnica pe viata in folosul bancilor.
Am construit o societate a carei fundatie ideologica sta pe nisipuri miscatoare. Trebuie sa-i regandim principiile inainte ca intregul sistem sa intre in colaps. Banii au fost creati pentru a facilita schimburile comerciale, nu pentru a fi multiplicati ei insisi prin dobanda, asa cum spunea inca din vechime Aristotel.”
Cu atat mai mult cu cat bancile fabrica banii sub forma de credit, percepand dobanda pe un bun creat ad-hoc, printr-un artificiu contabil, si care nu le apartine de fapt, am adauga noi in final.
Textul integral poate fi gasit la:
http://www.informationclearinghouse.info/article25449.htm
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu