Grupul bancar ce a finantat Real Madrid cu 76,5 milioane euro pentru achizitia celor doi jucatori de marca vrea sa imprumute bani de la Banca Centrala Europeana. Incercand sa ofere solutii la cererile BCE de a primi garantii, bancherii spanioli s-au gandit sa-i propuna pe Kaka si CR7 drept colateral. Oare Mugur Isarescu ar fi interesat de brazilienii de la Rapid sau macar de City Mall unde sa-si mute arhiva?
Povestea e relatata in Presseurop.eu de unde a fost preluata de Zero Hedge. In 2009 Real Madrid a imprumutat 76,5 milioane euro pentru a plati o parte din valoarea transferurilor lui Cristiano Ronaldo (100 milioane euro lui Manchester United) si Kaka (60 milioane euro lui AC Milan). Acum, banca creditoare are probleme si cauta la randul sau finantare. In lipsa de ceva mai bun, bancherii spanioli s-au gandit la o solutie extrema: extremele lui Real Madrid. In ce scenariu cele doua garantii ar fi... executate? Bankia Group ar trebui sa se confrunte mai intai cu insolventa, apoi Real Madrid sa nu mai poata sa isi plateasca obligatiile (adica veniturile din reclame si drepturi de televizare sa scada spectaculos) si, in cele din urma, clubul sa nu fie salvat in aceasta ipoteza din bani publici (se pare ca in Spania exista totusi o traditie in acest sens). Ma rog, eu abia astept sa-l vad pe CR7 jucand cu brandul BCE pe piept si neaparat cu cravata la tricou, cum ii sade bine unui activ bancar.
Ar fi chiar imposibil ca Champions League sa fie castigata in viitor de o echipa de jucatori obtinuti din... colaterale? Vom afla cu siguranta in urmatorul deceniu de criza financiara. Cum bancile centrale sunt imprumutatorul de ultima instanta, salvand companii dar si state (vezi BCE-Grecia), totul poate fi posibil.
vineri, 29 iulie 2011
joi, 28 iulie 2011
Gata-gata sa ajung miliardar la 6/49
Un savant “diabolic” (Michael Martin), as in ale statisticii cum se recomanda, vrea sa faca din noi mari castigatori la 6/49. Te abonezi la newsletter-ul sau (www.loto-castig.ro), primesti in prima luna gratuit un set de combinatii potential castigatoare si te rogi la bunul Dumnezeu sa intri in pas alergator in “European Winners Club”. O afacere beton pentru loterii si furnizorii de castele in Spania si asta chiar daca sistemul ar oferi o probabilitate de castig usor mai mare decat in mod normal, cum se lauda. Cititi mai jos despre filozofia hazardului in opinia fondatorului sistemului de joc si ce rezultate am obtinut personal cu acesta.
Sistemul mult-laudat pleaca de la o observatie corecta. Desi probabilistic toate variantele au potential egal de a iesi castigatoare totusi nimeni n-a vazut pana acum 6 numere consecutive extrase. De asemenea, nici o combinatie castigatoare nu s-a repetat in nici un sistem de loterie din Europa, desi ar avea la fel de multe sanse precum o combinatie de numere care n-a iesit niciodata (asta n-am verificat, o iau de buna). Asa ca Michael Martin s-a pus pe treaba si a conceput un sistem de generare a combinatiilor posibile, care elimina aceste anomalii-numere jucate prea des, combinatii de numere consecutive, etc.
E suficient pentru a castiga? Bineinteles ca nu. Cu ce ma incanta daca cele cateva milioane de variante posibile pentru marile premii (6 sau 5 numere nimerite din 49) se ...injumatatesc? Eu unul nu sar in sus de bucurie daca in loc de 1 la 1 milion ma trezesc cu sanse de 1 la 200.000. Nici daca am 1 la 50.000 nu sunt prea incantat, abia la 1:100 mai tresar putin.
M-am abonat insa de curiozitate pentru a primi combinatiile castigatoare de 2 de ori pe saptamana. Am optat pentru 6 variante (se poate si 3 dar si 12) ce urmau sa fie furnizate timp de o luna inaintea fiecarei extrageri. N-am asteptat pana la capat, recunosc, am doar rezultatele partiale: din cele 3 seturi de combinatii primite pe mail pana acum, fiecare continand cate 6 variante de 6 numere, cel mai bun rezultat a fost o ..”dubla” (adica 2 numere nimerite la extragerea din 21 iulie), am mai avut inca 4 variante ce au nimerit un singur numar extras si 13 variante care n-au reusit nici macar atata lucru. Iata seturile de combinatii oferite, ca sa va faceti o idee:
Pentru extragerea din 24.07.2011
1,9,15,27,44,49
2,9,12,27,44,48
3,9,10,27,44,47
13,24,27,28,33,49
13,21,22,27,31,48
13,20,26,27,32,47
Pentru 21.07.2011
11,2,9,23,47,49
1,14,16,22,37,42
1,7,24,34,45,48
11,17,23,39,43,47
3,5,16,31,35,42
12,18,34,38,40,45
Pentru 17.07.2011
1,29,32,35,38,43
15,23,28,36,46,49
3,9,19,37,39,41
8,11,25,32,35,48
2,10,18,23,31,46
3,5,12,16,37,44
Dupa cum se observa, numere destul de uniform distribuite, niciodata mai mult de doua numere consecutive.
Cui prodest?
Daca te uiti pe site, la capitolul “rezultate European Winners Club”, observi ca sistemul a generat pana acum castiguri totale de 952.308 lei, corespunzator unui numar de 21.783 variante castigatoare, pentru 15.146 de fericiti. Daca imparti valoarea castigurilor la numarul de variante castigatoare vei obtine 43 lei. Cu alte cuvinte, sistemul a oferit in mare majoritate castigatori la categoria a 4-a (cine nimereste 3 numere din 6 si pleaca acasa cu imensa suma de 30 de lei). Daca imparti castigurile la numarul de catigatori, vom avea 62 lei de caciula. Ceaa ce inseamna ca unii au primit de mai multe ori 3 numere castigatoare.
Din pacate, sumele investite pentru un castig lunar de 62 lei sunt mult mai mari. Presupunand ca participantii opteaza doar pentru 3 seturi de numere bi-saptamanal, pe care le joaca disciplinat, suma ce ar trebui platita la agentia loto reprezinta ..dublul castigului mediu. Marele castigator din acest sistem este deci Loteria (citez din e-mailul saptamanal “Va transmitem mai jos variantele dumneavoastra de joc. Insistam pe faptul ca trebuie sa jucati variantele furnizate. In caz contrar, veti pune in pericol rezultatele clubului si de asemenea, veti risca sa ratati un castig substantial”). Urmeaza bineinteles fondatorul, care ofera doar o luna gratuit seturile de numere; apoi, cine crede ca va da lovitura in acest mod, va trebui sa plateasca pentru a le primi in continuare.
Sistemul mult-laudat pleaca de la o observatie corecta. Desi probabilistic toate variantele au potential egal de a iesi castigatoare totusi nimeni n-a vazut pana acum 6 numere consecutive extrase. De asemenea, nici o combinatie castigatoare nu s-a repetat in nici un sistem de loterie din Europa, desi ar avea la fel de multe sanse precum o combinatie de numere care n-a iesit niciodata (asta n-am verificat, o iau de buna). Asa ca Michael Martin s-a pus pe treaba si a conceput un sistem de generare a combinatiilor posibile, care elimina aceste anomalii-numere jucate prea des, combinatii de numere consecutive, etc.
E suficient pentru a castiga? Bineinteles ca nu. Cu ce ma incanta daca cele cateva milioane de variante posibile pentru marile premii (6 sau 5 numere nimerite din 49) se ...injumatatesc? Eu unul nu sar in sus de bucurie daca in loc de 1 la 1 milion ma trezesc cu sanse de 1 la 200.000. Nici daca am 1 la 50.000 nu sunt prea incantat, abia la 1:100 mai tresar putin.
M-am abonat insa de curiozitate pentru a primi combinatiile castigatoare de 2 de ori pe saptamana. Am optat pentru 6 variante (se poate si 3 dar si 12) ce urmau sa fie furnizate timp de o luna inaintea fiecarei extrageri. N-am asteptat pana la capat, recunosc, am doar rezultatele partiale: din cele 3 seturi de combinatii primite pe mail pana acum, fiecare continand cate 6 variante de 6 numere, cel mai bun rezultat a fost o ..”dubla” (adica 2 numere nimerite la extragerea din 21 iulie), am mai avut inca 4 variante ce au nimerit un singur numar extras si 13 variante care n-au reusit nici macar atata lucru. Iata seturile de combinatii oferite, ca sa va faceti o idee:
Pentru extragerea din 24.07.2011
1,9,15,27,44,49
2,9,12,27,44,48
3,9,10,27,44,47
13,24,27,28,33,49
13,21,22,27,31,48
13,20,26,27,32,47
Pentru 21.07.2011
11,2,9,23,47,49
1,14,16,22,37,42
1,7,24,34,45,48
11,17,23,39,43,47
3,5,16,31,35,42
12,18,34,38,40,45
Pentru 17.07.2011
1,29,32,35,38,43
15,23,28,36,46,49
3,9,19,37,39,41
8,11,25,32,35,48
2,10,18,23,31,46
3,5,12,16,37,44
Dupa cum se observa, numere destul de uniform distribuite, niciodata mai mult de doua numere consecutive.
Cui prodest?
Daca te uiti pe site, la capitolul “rezultate European Winners Club”, observi ca sistemul a generat pana acum castiguri totale de 952.308 lei, corespunzator unui numar de 21.783 variante castigatoare, pentru 15.146 de fericiti. Daca imparti valoarea castigurilor la numarul de variante castigatoare vei obtine 43 lei. Cu alte cuvinte, sistemul a oferit in mare majoritate castigatori la categoria a 4-a (cine nimereste 3 numere din 6 si pleaca acasa cu imensa suma de 30 de lei). Daca imparti castigurile la numarul de catigatori, vom avea 62 lei de caciula. Ceaa ce inseamna ca unii au primit de mai multe ori 3 numere castigatoare.
Din pacate, sumele investite pentru un castig lunar de 62 lei sunt mult mai mari. Presupunand ca participantii opteaza doar pentru 3 seturi de numere bi-saptamanal, pe care le joaca disciplinat, suma ce ar trebui platita la agentia loto reprezinta ..dublul castigului mediu. Marele castigator din acest sistem este deci Loteria (citez din e-mailul saptamanal “Va transmitem mai jos variantele dumneavoastra de joc. Insistam pe faptul ca trebuie sa jucati variantele furnizate. In caz contrar, veti pune in pericol rezultatele clubului si de asemenea, veti risca sa ratati un castig substantial”). Urmeaza bineinteles fondatorul, care ofera doar o luna gratuit seturile de numere; apoi, cine crede ca va da lovitura in acest mod, va trebui sa plateasca pentru a le primi in continuare.
sâmbătă, 16 iulie 2011
Euro si dolarul sunt in competitia “cine trece ultimul linia de sosire”
Italia are probleme, Irlanda a fost retrogradata la “junk”, planul de salvare a Greciei nu mai pare batut in cuie, creditorii privati nu mai vor sa isi asume nici un fel de pierderi. De abandonat euro, da? De peste ocean, ultimele stiri: SUA se zbate sa mareasca plafonul de indatorare, Bernanke ameninta cu un nou val de tiparire, economia e tot mai fragila. De cumparat euro, nu?. Nu va simtiti cumva figuranti intr-o piesa de teatru financiar, in care marii protagonisti isi pun proptele reciproc in culise desi ar trebui sa concureze serios pe scena? Cand sa fugim panicati de pe euro vin stiri proaste pentru dolar, cand sa ne refugiem de pe dolar de teama tiparului lui Ben, ni se aduce aminte iar de porcusori. Ce-i de facut?
Sa facem insa un mic ocol si sa vorbim pentru inceput despre banci, tema eterna a... ultimilor 3 ani. Oare de ce credeti ca sunt atat de greu de acceptat pierderile bancilor? Sigur, lobby-ul e un argument solid, dar reflectati putin. De ce nu poate falimenta o banca mare, din Europa sau de peste ocean? Pentru ca in acest moment, la gunoiul derivatelor de sub fiecare pres, un faliment mare se transforma in mai multe falimente mari, in cosul sistemelor bancare orice mar putred afecteaza instantaneu restul. Amintiti-va de teama de contraparte declansata dupa falimentul Lehman Brothers. Un imens castel de nisip, spoit bine de marketing si decorat cu scoici pentru “rezistenta” de grupurile de lobby, asta e sistemul bancar global. Orice piesa care se prabuseste antreneaza efectul de domino.
Si acum, inapoi la oile noastre valutare. Pendularea asta intre vestile proaste din zona euro, contrabalansate repede de vestile proaste din... SUA ar putea sa ne amuze daca nu e deja tragica. O vanzare agresiva de active denominate in euro ar antrena pierderi substantiale pentru banci, pierderi care s-ar transmite in sistem pulverizandu-l. O devalorizare accentuata a dolarului ar pune pe fuga putini investitori in bonduri “pe bune” (cumpararile Fed cu tot soiul de paravane nu se pun) pe care ii mai are SUA. Asa ca asistam la baletul tragi-comic din prezent. Observati ce s-a intamplat miercuri. Euro a urcat de la 1,4 dolari la 1,42, pe fondul remercilor lui Bernanke ca Fed mai are cartuse de tras si QE-uri prin ranita dar a ...scazut fata de francul elvetian, de la 1,16 la 1,15 CHF iar aurul a continuat sa se scumpeasca. Sigur, dureaza ceva vreme pana marii investitori incep sa se diversifice mai viguros indepartandu-se de principalele doua valute pline de bube in cap. Fenomenul va deveni insa din ce in ce mai vizibil cu timpul, in contatiile altor valute periferice fata de euro si dolar (sigur, nu ma refer la leu, ci la economii cu resurse in spate gen Rusia, Canada, Brazilia, etc) si in cotatiile unor marfuri strategice exprimate in euro si dolari.
Ce-i de facut?
Daca aveti potenta financiara, diversificati-va hartiile achizitinand reali, ruble, dolari canadieni si chiar si franci elvetieni. Bancile va pot oferi in cadrul serviciilor de private banking astfel de optiuni. Daca sunteti mai “calici”, cu doar cateva mii-zeci de mii de euro/lei prin conturi, bancile romanesti nu va pot oferi decat alternativa francilor elvetieni, multe punand la dispozitie doar conturile curente pentru asta (in plus, cotatiile de cumparare-vanzare sunt absolut nesimtite, cu un spread de vreo 3% fata de cursul BNR). Cand stiu ca CHF-ul era 2 lei si ceva in urma cu 3 ani (cei care s-au imprumutat atunci in franci isi smulg acum parul din cap), nu imi vine usor sa il recomand fara rezerve, cel putin la cotatiile actuale. Poate ar fi mai bine sa cumparati dupa un puseu de depreciere venit dupa ceva stiri mai linistitoare din zona euro, cum s-a intamplat la anuntarea aprobarii planului de austeritate de parlamentul grec. Francul e insa o optiune serioasa pe termen mai lung, chiar si la pretul sau umflat din prezent pentru ca actuala criza financiara nu se poate rezolva miraculos. Mai devreme sau mai tarziu vom trece printr-un varf de panica generalizata care sa permita luarea unor masuri mai dure de corectare a dezechilibrelor.
Sa facem insa un mic ocol si sa vorbim pentru inceput despre banci, tema eterna a... ultimilor 3 ani. Oare de ce credeti ca sunt atat de greu de acceptat pierderile bancilor? Sigur, lobby-ul e un argument solid, dar reflectati putin. De ce nu poate falimenta o banca mare, din Europa sau de peste ocean? Pentru ca in acest moment, la gunoiul derivatelor de sub fiecare pres, un faliment mare se transforma in mai multe falimente mari, in cosul sistemelor bancare orice mar putred afecteaza instantaneu restul. Amintiti-va de teama de contraparte declansata dupa falimentul Lehman Brothers. Un imens castel de nisip, spoit bine de marketing si decorat cu scoici pentru “rezistenta” de grupurile de lobby, asta e sistemul bancar global. Orice piesa care se prabuseste antreneaza efectul de domino.
Si acum, inapoi la oile noastre valutare. Pendularea asta intre vestile proaste din zona euro, contrabalansate repede de vestile proaste din... SUA ar putea sa ne amuze daca nu e deja tragica. O vanzare agresiva de active denominate in euro ar antrena pierderi substantiale pentru banci, pierderi care s-ar transmite in sistem pulverizandu-l. O devalorizare accentuata a dolarului ar pune pe fuga putini investitori in bonduri “pe bune” (cumpararile Fed cu tot soiul de paravane nu se pun) pe care ii mai are SUA. Asa ca asistam la baletul tragi-comic din prezent. Observati ce s-a intamplat miercuri. Euro a urcat de la 1,4 dolari la 1,42, pe fondul remercilor lui Bernanke ca Fed mai are cartuse de tras si QE-uri prin ranita dar a ...scazut fata de francul elvetian, de la 1,16 la 1,15 CHF iar aurul a continuat sa se scumpeasca. Sigur, dureaza ceva vreme pana marii investitori incep sa se diversifice mai viguros indepartandu-se de principalele doua valute pline de bube in cap. Fenomenul va deveni insa din ce in ce mai vizibil cu timpul, in contatiile altor valute periferice fata de euro si dolar (sigur, nu ma refer la leu, ci la economii cu resurse in spate gen Rusia, Canada, Brazilia, etc) si in cotatiile unor marfuri strategice exprimate in euro si dolari.
Ce-i de facut?
Daca aveti potenta financiara, diversificati-va hartiile achizitinand reali, ruble, dolari canadieni si chiar si franci elvetieni. Bancile va pot oferi in cadrul serviciilor de private banking astfel de optiuni. Daca sunteti mai “calici”, cu doar cateva mii-zeci de mii de euro/lei prin conturi, bancile romanesti nu va pot oferi decat alternativa francilor elvetieni, multe punand la dispozitie doar conturile curente pentru asta (in plus, cotatiile de cumparare-vanzare sunt absolut nesimtite, cu un spread de vreo 3% fata de cursul BNR). Cand stiu ca CHF-ul era 2 lei si ceva in urma cu 3 ani (cei care s-au imprumutat atunci in franci isi smulg acum parul din cap), nu imi vine usor sa il recomand fara rezerve, cel putin la cotatiile actuale. Poate ar fi mai bine sa cumparati dupa un puseu de depreciere venit dupa ceva stiri mai linistitoare din zona euro, cum s-a intamplat la anuntarea aprobarii planului de austeritate de parlamentul grec. Francul e insa o optiune serioasa pe termen mai lung, chiar si la pretul sau umflat din prezent pentru ca actuala criza financiara nu se poate rezolva miraculos. Mai devreme sau mai tarziu vom trece printr-un varf de panica generalizata care sa permita luarea unor masuri mai dure de corectare a dezechilibrelor.
joi, 14 iulie 2011
Bancpost lanseaza depozitul promotional “Timeo Danaos et dona ferentes”. Dobanda 7,5% la lei, 4% la euro.
Cu ocazia aniversarii a 20 de ani de activitate si mari succese pe piata romaneasca, Bancpost face un dar clientilor sai: un depozit aniversar (foarte accesibil, suma minima echivalentul a 3000 lei) cu dobanzi super-atractive: 7,5% la lei, 4% la euro si scadenta la 4 luni.
Cum sta concurenta la capitolul asta? Am dat o cautare pe Conso, dupa depozitele la 3 luni in lei. Cine credeti ca este mai/la fel de disperat ca Bancpost? Ghici ciuperca ce-i! Doar grecii si ceva italieni sunt disperati precum grecii, evident. Clasament la 3 luni, lei: ATE Bank 7,75%, Garanti 7,25%, Banca Romaneasca si CR Firenze 7,15%, Bank of Cyprus (asta nu e nici un caz in partea turceasca a Ciprului!) 7,10%, Emporiki 7,05%, Piraeus, Intesa-7%. La euro, 4% e cea mai buna dobanda la 3 luni (are si Carpatica una la fel-semn al soliditatii afacerii domnului Carabulea), urmeaza Bank of Cyprus, ATE Bank, Intesa, Banca Romaneasca cu dobanzi intre 3,85 si 3,5%.
Acum, stau stramb si judec drept. Pe cine cred grecii astia ca atrag? Cand grecii destepti fug cu banii din Grecia si ii ascund prin Elvetia, romanii ar trebui sa se uite la un amarat de 0,5-1% in plus si tusti! cu bani in bancutele lor din Romania? Ma rog, disperarea nu se cauta la dinti dar presupun o canibalizare iminenta intre bancile grecesti, adica un sir interminabil de depozite aniversare, promotionale, cu frisca, cu ce vreti voi, numai veniti cu banii la noi. In alta ordine de idei, nu inteleg in ruptul capului ideea de “depozit sponsorizat”. In capul tabelelor de la Conso troneaza Unicredit cu dobanzi minuscule, dar cu reclama la zi la Conso (1,35% la euro, 4,15% la lei). Si-o face cineva depozit la Unicredit, doar pentru ca e la Conso in frunte, facand abstractie de randament? Si la bun un top al depozitelor cu locuri pe podium sponzorizate? Pe cand un clasament integral sponsorizat?
Alfel, Bancpost e in luna promotiilor. Cine ia un credit cu ipoteca primeste si un voucher de 2000 lei cu care sa isi ia obiecte prin casa. Acum, daca imprumutul e in franci elvetieni (Bancpost a excelat la capitolul asta in urma cu 3-4 ani, multi nefericiti platind acum dobanzi de 10% la un curs de schimb leu-franc aproape dublu) poate ar trebui oferit si un voucher pentru Top Gun sau alt magazin de arme, ca nu se stie niciodata cand dispar din stoc franghia si sapunul.
Cum sta concurenta la capitolul asta? Am dat o cautare pe Conso, dupa depozitele la 3 luni in lei. Cine credeti ca este mai/la fel de disperat ca Bancpost? Ghici ciuperca ce-i! Doar grecii si ceva italieni sunt disperati precum grecii, evident. Clasament la 3 luni, lei: ATE Bank 7,75%, Garanti 7,25%, Banca Romaneasca si CR Firenze 7,15%, Bank of Cyprus (asta nu e nici un caz in partea turceasca a Ciprului!) 7,10%, Emporiki 7,05%, Piraeus, Intesa-7%. La euro, 4% e cea mai buna dobanda la 3 luni (are si Carpatica una la fel-semn al soliditatii afacerii domnului Carabulea), urmeaza Bank of Cyprus, ATE Bank, Intesa, Banca Romaneasca cu dobanzi intre 3,85 si 3,5%.
Acum, stau stramb si judec drept. Pe cine cred grecii astia ca atrag? Cand grecii destepti fug cu banii din Grecia si ii ascund prin Elvetia, romanii ar trebui sa se uite la un amarat de 0,5-1% in plus si tusti! cu bani in bancutele lor din Romania? Ma rog, disperarea nu se cauta la dinti dar presupun o canibalizare iminenta intre bancile grecesti, adica un sir interminabil de depozite aniversare, promotionale, cu frisca, cu ce vreti voi, numai veniti cu banii la noi. In alta ordine de idei, nu inteleg in ruptul capului ideea de “depozit sponsorizat”. In capul tabelelor de la Conso troneaza Unicredit cu dobanzi minuscule, dar cu reclama la zi la Conso (1,35% la euro, 4,15% la lei). Si-o face cineva depozit la Unicredit, doar pentru ca e la Conso in frunte, facand abstractie de randament? Si la bun un top al depozitelor cu locuri pe podium sponzorizate? Pe cand un clasament integral sponsorizat?
Alfel, Bancpost e in luna promotiilor. Cine ia un credit cu ipoteca primeste si un voucher de 2000 lei cu care sa isi ia obiecte prin casa. Acum, daca imprumutul e in franci elvetieni (Bancpost a excelat la capitolul asta in urma cu 3-4 ani, multi nefericiti platind acum dobanzi de 10% la un curs de schimb leu-franc aproape dublu) poate ar trebui oferit si un voucher pentru Top Gun sau alt magazin de arme, ca nu se stie niciodata cand dispar din stoc franghia si sapunul.
vineri, 8 iulie 2011
La ce pret as subscrie eu la Petrom? 0,3 lei/actiune. Cum se coafeaza mediatic vanzarea actiunilor SNP prin bursa.
Desi cresterea free-float-ului e un castig pentru o companie listata, transa investitorilor mici (actiuni in valoare de 70-90 milioane euro, in functie de pretul de subscriere, o suma uriasa pentru adancimea segmentului investitorilor de retail de la BVB) permite subscrierea cu discount bun atat fata de pretul actual din piata cat si raportat la cel la care s-ar incheia subscrierile pe transa investitorilor mari (85% din pachetul scos la vanzare). Coregrafie de zile mari: “absolut intamplator”, cu cateva zile inaintea demararii ofertei, Petrom anunta descoperirea unor zacaminte de gaze in Oltenia iar mass-media de profil se face ca nu observa coincidenta.
Am vazut ieri actiunile Petrom reactionand in forta dupa anuntarea coordonatelor ofertei (+4%) si dezumflandu-se apoi pe final. Oamenii cu scaunul la cap si-au facut probabil socoteala ca e greu de crezut ca transa investitorilor de retail va avea subscrieri integrale pentru pachetul urias alocat (pana la 90 milioane euro daca se cumpara actiunile cu prima visata de Guvern-0,46 lei/actiune fata de 0,4 lei in piata), iar in ipoteza in care acest lucru totusi se va petrece, ca pretul la care se va incheia subscrierea nu va contine un discount semnificativ fata de cel la care se tranzactioneaza in prezent. Asa ca multi au preferat sa vanda ieri pentru a subscrie din nou in cadrul transei “mici” saptamana viitoare, la un pret mai redus.
Cat de mare va fi discountul? Ei, aici e greu de spus, depinde si de acompaniamentul mediatic cu care se va derula vanzarea prin bursa. Deja, pompele isi fac datoria, Petrom tocmai ce a anuntat ca a descoperit cel mai important zacamant de gaze din ultimii 6 ani. Habar n-am cat de mari au fost celelalte zacaminte din intervalul amintit, probabil ca nu foarte mari altfel cotatiile ar fi urcat vijelios la bursa, dar eu unul as fi percutat mai mult in calitate de investitor daca, de pilda, Petrom ar fi anuntat ieri ca vinde companiei-mama OMV retelele de benzinarii din regiune pe care le-a achizitionat pentru 240 milioane de euro in 2006, ascunzand astfel dividendele viitoare de bugetul statului. Vedeti aici, pentru amuzament, un articol de presa in care se induce ideea ca actiunile reprezinta o super-ocazie (..“Isi vinde statul prea ieftin actiunile? Descoperire istorica de gaze in Oltenia”). Spun amuzant, pentru ca ziaristul in cauza uita apoi in continutul articolului sa demonstreze daca statul vinde scump sau ieftin, conform interogatiei din titlu, si nu i se pare deloc coincidenta aparitia descoperirii “istorice” (adevarat, 6 ani sunt o felie de istorie) taman inaintea vanzarii prin bursa a pachetului de 9,8% din actiunile SNP.
OMV a derulat recent o majorare de capital prin care a incercat sa stranga din piata 900 milioane euro. Pana la urma s-a multumit cu 750 milioane, pretul final de subscriere fiind mai mic decat cel din piata in momentul anuntarii majorarii de capital (27,5 euro fata de 30 de euro) si destul de mult sub pretul maxim fixat pentru subscriere (33 euro/actiune), strategia fiind deci asemanatoare vanzarii pachetului de la SNP.Stiu, nu e vorba de acelasi lucru, una e MCS alta e vanzare de pachet de actiuni. In primul caz., actionarii nu stiu daca banii vor fi folositi la fel de eficient de conducerea companiei pentru a obtine o evaluare a afacerii la multipli bursieri (PER, BV) din prezent, in cel de al doilea se cumpara coordonatele actuale ale companiei. Totusi, sa nu uitam ca vorbim de un emitent listat la Viena, deci mult mai vizibil, cu un free-float apreciabil (peste 40%) spre deosebire de Petrom si un comportament decent fata de investitorii minoritari (am pomenit deja de benzinariile OMV, da?). Si chiar si in conditiile astea, suma vizata n-a putut fi adunata , semn ca viata nu e usoara la bursa in timp de criza financiara, mai ales cand e vorba sa strangi bani de la actionari si investitori.
Una peste alta, sfatul meu e sa va fortati norocul si sa subscrieti la un discount de minim 15% si maxim 30% fata de pretul din piata, adica la 0,28-0,34 lei/actiune (eu unul as alege 0,3 lei de pilda). Eventual, subscrieti pe mai multe paliere in cadrul acestui interval-presupun ca aveti in dotare si o sotie/sot, mama, fiu/nepot, etc interesati de...actiuni, nu?
Am vazut ieri actiunile Petrom reactionand in forta dupa anuntarea coordonatelor ofertei (+4%) si dezumflandu-se apoi pe final. Oamenii cu scaunul la cap si-au facut probabil socoteala ca e greu de crezut ca transa investitorilor de retail va avea subscrieri integrale pentru pachetul urias alocat (pana la 90 milioane euro daca se cumpara actiunile cu prima visata de Guvern-0,46 lei/actiune fata de 0,4 lei in piata), iar in ipoteza in care acest lucru totusi se va petrece, ca pretul la care se va incheia subscrierea nu va contine un discount semnificativ fata de cel la care se tranzactioneaza in prezent. Asa ca multi au preferat sa vanda ieri pentru a subscrie din nou in cadrul transei “mici” saptamana viitoare, la un pret mai redus.
Cat de mare va fi discountul? Ei, aici e greu de spus, depinde si de acompaniamentul mediatic cu care se va derula vanzarea prin bursa. Deja, pompele isi fac datoria, Petrom tocmai ce a anuntat ca a descoperit cel mai important zacamant de gaze din ultimii 6 ani. Habar n-am cat de mari au fost celelalte zacaminte din intervalul amintit, probabil ca nu foarte mari altfel cotatiile ar fi urcat vijelios la bursa, dar eu unul as fi percutat mai mult in calitate de investitor daca, de pilda, Petrom ar fi anuntat ieri ca vinde companiei-mama OMV retelele de benzinarii din regiune pe care le-a achizitionat pentru 240 milioane de euro in 2006, ascunzand astfel dividendele viitoare de bugetul statului. Vedeti aici, pentru amuzament, un articol de presa in care se induce ideea ca actiunile reprezinta o super-ocazie (..“Isi vinde statul prea ieftin actiunile? Descoperire istorica de gaze in Oltenia”). Spun amuzant, pentru ca ziaristul in cauza uita apoi in continutul articolului sa demonstreze daca statul vinde scump sau ieftin, conform interogatiei din titlu, si nu i se pare deloc coincidenta aparitia descoperirii “istorice” (adevarat, 6 ani sunt o felie de istorie) taman inaintea vanzarii prin bursa a pachetului de 9,8% din actiunile SNP.
OMV a derulat recent o majorare de capital prin care a incercat sa stranga din piata 900 milioane euro. Pana la urma s-a multumit cu 750 milioane, pretul final de subscriere fiind mai mic decat cel din piata in momentul anuntarii majorarii de capital (27,5 euro fata de 30 de euro) si destul de mult sub pretul maxim fixat pentru subscriere (33 euro/actiune), strategia fiind deci asemanatoare vanzarii pachetului de la SNP.Stiu, nu e vorba de acelasi lucru, una e MCS alta e vanzare de pachet de actiuni. In primul caz., actionarii nu stiu daca banii vor fi folositi la fel de eficient de conducerea companiei pentru a obtine o evaluare a afacerii la multipli bursieri (PER, BV) din prezent, in cel de al doilea se cumpara coordonatele actuale ale companiei. Totusi, sa nu uitam ca vorbim de un emitent listat la Viena, deci mult mai vizibil, cu un free-float apreciabil (peste 40%) spre deosebire de Petrom si un comportament decent fata de investitorii minoritari (am pomenit deja de benzinariile OMV, da?). Si chiar si in conditiile astea, suma vizata n-a putut fi adunata , semn ca viata nu e usoara la bursa in timp de criza financiara, mai ales cand e vorba sa strangi bani de la actionari si investitori.
Una peste alta, sfatul meu e sa va fortati norocul si sa subscrieti la un discount de minim 15% si maxim 30% fata de pretul din piata, adica la 0,28-0,34 lei/actiune (eu unul as alege 0,3 lei de pilda). Eventual, subscrieti pe mai multe paliere in cadrul acestui interval-presupun ca aveti in dotare si o sotie/sot, mama, fiu/nepot, etc interesati de...actiuni, nu?
miercuri, 6 iulie 2011
Statul da 10% din Petrom, acum la pretul corect. Domnu’Boc, dati drumul si la un pachetel din Romgaz pana nu vin iar criza si FMI, bine?
Iata ca avem si o privatizare prin bursa. Sunt doar firimituri din Petrom-ce sa-i faci-pe cine ar fi interesat ca cedarea controlului companiei sa se faca la pretul stabilit de piata? (cum, pe contribuabil? ha,ha, ha!). Statul face una dintre putinele sale tranzactii la un pret corect, prin bursa, renuntand partial la postura de Popa Prostu la care il condamna oricum majoritarul (va amintiti de cumpararea benzinariilor OMV de catre Petrom, cu ceva ani in urma?). Banii vor avea probabil aceeasi soarta ca cei obtinuti din vanzarea BCR, dar cel putin sunt scosi din cosul OMV care-i clocea in principal pentru sine si vin sa acopere niste gauri in locul unor noi si previzibile imprumuturi guvernamentale. Ar trebui repetata figura si in cazul altor pachete minoritare?
In criza, statul trebuie sa se imprumute de undeva pentru a asigura salariile bugetarilor si serviciile negociate in contractul social. Apar deci FMI, Banca Mondiala si alte institutii cu multe initiale. Acum, daca oamenii astia iti dau bani, trebuie sa puna niste conditii sa se asigure ca ii si recupereaza, nu? (asa se justifica elegant viitoarele privatizari si taieri in carne vie). Ce poate sa faca statul? Sa renunte la companiile unde este majoritar (si care de bine ce sunt capusate merg in pierdere), de preferat cele care au in spate utilitati sau resurse naturale sau sunt monopoluri cu infrastructura deja construita . Adica petrol, gaze, distributie de electricitate, transport de marfa, etc.
N-am auzit pe cineva de la FMI sa ceara de pilda privatizarea transportului public urban, RADET, etc, ca sa nu zic a azilelor de batrani, centrelor pentru handicapati, cantinelor sociale, etc desi si astea sunt foarte prost administrate de stat, nu? Dupa stabilirea activului ce urmeaza a fi privatizat, urmeaza un raport de evaluare pentru a aproxima pretul tranzactiei, raport care, absolut intamplator, subevalueaza compania de stat, rezervele sale, potentialul sau real (vezi aici). Tranzactia nu se face niciodata prin bursa, altfel concurentii viitorului castigator al pachetului majoritar ar putea sa urce pretul pana la o valoare onesta, ceea ce ar reduce dramatic comisionul de succes al partii romane ce parafeaza vanzarea, corect? Ba mai mult, nici asa subevaluata cum se ofera afacerea la vanzare, cumparatorul nu plateste mereu integral contravaloarea pachetului majoritar. De exemplu, la Petrom, austriecii au platit 33%, apoi au ajuns in postura de control printr-o majorare de capital la care statul n-a mai participat (exercitiu de imaginatie: ce parere aveti, daca OMV ar fi cumparat initial 51%, pachetul de 10% pe care il vinde acum Guvernul Boc ar fi valorat semnificativ mai putin decat in cazul de fata?). Pentru amuzament, aici aveti un extras din presa vremii care comenta extaziata tranzactia OMV-Petrom.
Uite ca poate fi contrazis si FMI-ul!
Dupa ce statul s-a imprumutat de la institutiile internationale doar ca BNR-ul sa poata elibera usurat rezervele minime obligatorii pentru banci, ma asteptam ca sugestiile FMI de eficientizare a activitatii Guvernului prin obtinerea de fonduri suplimentare din privatizari sa fie urmate cu slugarnicie. Ei bine, uite ca poate fi refuzat si mister FMI. Marile privatrizari asteptate, gen Romgaz, sunt de fapt vanzari de pachete minoritare (acum Petrom, poate Romtelecom mai tarziu) iar managementul neperformant din companiile de stat ar putea fi inlocuit de management strain, o solutie ideala pentru a nu mai privatiza pentru vecie profiturile companiilor de stat prin vanzarea lor, doar pentru a anula niste pierderi temporare rezultate din management gaunos (vezi Sidex).
Eu sper ca si Oltchim sa intre in aceasta categorie chiar si in ceasul al 12-lea (poate ca eternul domn Roibu ar trebui inlocuit mai intai din scaunul de manager iar compania privatizata doar daca viitorul manager, roman sau strain, da gres in incercarea de aducere a Oltchimului pe profit). Pastrarea CEC-ului ca banca de stat s-a dovedit salutara in contextul crizei financiare, asa cum un Petrom de stat ar fi oferit un pret mai suportabil in interiorul unui anumit cos de consum (sa extragi petrol la costuri de 20 dolari/baril si sa il vinzi cu 90 dolari, ca si cum l-ai importa, asta da afacere!), cum se intampla acum la Romgaz.
Mai vindem ceva din casa?
Marile companii stiu sa ascunda bine profitul pentru a nu fi impozitat (vezi Rompetrol care a reusit constat sa ramana pe pierdere), mai ales cand statul este actionar important si ar trebui sa imparta cu el dividendele. Fara speranta unor mari castiguri viitoare din dividende, cu posibilitatea unor majorari de capital care sa-i reduca si mai mult cota si cu pretul corect oferit de bursa pentru detinerile sale, statul face o afacere buna vanzand pachete minoritare. Probabil ca banii nu vor fi folositi mai cu cap decat la privatizarea BCR, dar cel putin se mai umplu temporar niste gauri din buget, se micsoreaza riscul solicitarii unor noi imprumuturi de urgenta, unde conditiile pot fi inrobitoare (vezi ce pateste Grecia).
Pentru a nu mai avea insa surprize neplacute cu viitorii consultanti, firme de avocatura, la o eventuala privatizare viitoare cu cutitul la os si pret subevaluat, ar fi bine ca statul sa listeze cat mai repede pachete minuscule din companiile importante care i-au mai ramas. Un 5% din Romgaz pe bursa, din Hidroelectrica, etc ar da un reper de pret important si ar genera un imbold spre transparenta si eficienta conducerii acestor firme de stat.
PS1: Uitasem de remarca de Gaga a Primului Ministru: “vom lua pe 10% din Petrom cat a luat Adrian Nastase pe pachetul de control”. O sa dea bine in campania electorala dar viata, alta piata coane Fanica. E ca si cum ai spune “prostilor care ati vandut apartamente in 2004, uite cum iau eu pe sufragerie cat ati fi luat voi pe toata casa cu 3 camere”. In 2004 Petrom era o firma capusata, cu profit mic, si multipli de evaluare la bursa pe masura (PER). S-a schimbat managementul, s-au schimbat si indicatorii bursieri, cum se poate intampla si la Oltchim.
PS2: O coincidenta fericita: cu cateva zile inaintea demararii vanzarii prin bursa a pachetului de 10% din Petrom, Fitch acorda Romaniei calificativ “investment grade”, largind bulevardul eventualilor investitori institutionali interesati de actiuni. Aferim!
In criza, statul trebuie sa se imprumute de undeva pentru a asigura salariile bugetarilor si serviciile negociate in contractul social. Apar deci FMI, Banca Mondiala si alte institutii cu multe initiale. Acum, daca oamenii astia iti dau bani, trebuie sa puna niste conditii sa se asigure ca ii si recupereaza, nu? (asa se justifica elegant viitoarele privatizari si taieri in carne vie). Ce poate sa faca statul? Sa renunte la companiile unde este majoritar (si care de bine ce sunt capusate merg in pierdere), de preferat cele care au in spate utilitati sau resurse naturale sau sunt monopoluri cu infrastructura deja construita . Adica petrol, gaze, distributie de electricitate, transport de marfa, etc.
N-am auzit pe cineva de la FMI sa ceara de pilda privatizarea transportului public urban, RADET, etc, ca sa nu zic a azilelor de batrani, centrelor pentru handicapati, cantinelor sociale, etc desi si astea sunt foarte prost administrate de stat, nu? Dupa stabilirea activului ce urmeaza a fi privatizat, urmeaza un raport de evaluare pentru a aproxima pretul tranzactiei, raport care, absolut intamplator, subevalueaza compania de stat, rezervele sale, potentialul sau real (vezi aici). Tranzactia nu se face niciodata prin bursa, altfel concurentii viitorului castigator al pachetului majoritar ar putea sa urce pretul pana la o valoare onesta, ceea ce ar reduce dramatic comisionul de succes al partii romane ce parafeaza vanzarea, corect? Ba mai mult, nici asa subevaluata cum se ofera afacerea la vanzare, cumparatorul nu plateste mereu integral contravaloarea pachetului majoritar. De exemplu, la Petrom, austriecii au platit 33%, apoi au ajuns in postura de control printr-o majorare de capital la care statul n-a mai participat (exercitiu de imaginatie: ce parere aveti, daca OMV ar fi cumparat initial 51%, pachetul de 10% pe care il vinde acum Guvernul Boc ar fi valorat semnificativ mai putin decat in cazul de fata?). Pentru amuzament, aici aveti un extras din presa vremii care comenta extaziata tranzactia OMV-Petrom.
Uite ca poate fi contrazis si FMI-ul!
Dupa ce statul s-a imprumutat de la institutiile internationale doar ca BNR-ul sa poata elibera usurat rezervele minime obligatorii pentru banci, ma asteptam ca sugestiile FMI de eficientizare a activitatii Guvernului prin obtinerea de fonduri suplimentare din privatizari sa fie urmate cu slugarnicie. Ei bine, uite ca poate fi refuzat si mister FMI. Marile privatrizari asteptate, gen Romgaz, sunt de fapt vanzari de pachete minoritare (acum Petrom, poate Romtelecom mai tarziu) iar managementul neperformant din companiile de stat ar putea fi inlocuit de management strain, o solutie ideala pentru a nu mai privatiza pentru vecie profiturile companiilor de stat prin vanzarea lor, doar pentru a anula niste pierderi temporare rezultate din management gaunos (vezi Sidex).
Eu sper ca si Oltchim sa intre in aceasta categorie chiar si in ceasul al 12-lea (poate ca eternul domn Roibu ar trebui inlocuit mai intai din scaunul de manager iar compania privatizata doar daca viitorul manager, roman sau strain, da gres in incercarea de aducere a Oltchimului pe profit). Pastrarea CEC-ului ca banca de stat s-a dovedit salutara in contextul crizei financiare, asa cum un Petrom de stat ar fi oferit un pret mai suportabil in interiorul unui anumit cos de consum (sa extragi petrol la costuri de 20 dolari/baril si sa il vinzi cu 90 dolari, ca si cum l-ai importa, asta da afacere!), cum se intampla acum la Romgaz.
Mai vindem ceva din casa?
Marile companii stiu sa ascunda bine profitul pentru a nu fi impozitat (vezi Rompetrol care a reusit constat sa ramana pe pierdere), mai ales cand statul este actionar important si ar trebui sa imparta cu el dividendele. Fara speranta unor mari castiguri viitoare din dividende, cu posibilitatea unor majorari de capital care sa-i reduca si mai mult cota si cu pretul corect oferit de bursa pentru detinerile sale, statul face o afacere buna vanzand pachete minoritare. Probabil ca banii nu vor fi folositi mai cu cap decat la privatizarea BCR, dar cel putin se mai umplu temporar niste gauri din buget, se micsoreaza riscul solicitarii unor noi imprumuturi de urgenta, unde conditiile pot fi inrobitoare (vezi ce pateste Grecia).
Pentru a nu mai avea insa surprize neplacute cu viitorii consultanti, firme de avocatura, la o eventuala privatizare viitoare cu cutitul la os si pret subevaluat, ar fi bine ca statul sa listeze cat mai repede pachete minuscule din companiile importante care i-au mai ramas. Un 5% din Romgaz pe bursa, din Hidroelectrica, etc ar da un reper de pret important si ar genera un imbold spre transparenta si eficienta conducerii acestor firme de stat.
PS1: Uitasem de remarca de Gaga a Primului Ministru: “vom lua pe 10% din Petrom cat a luat Adrian Nastase pe pachetul de control”. O sa dea bine in campania electorala dar viata, alta piata coane Fanica. E ca si cum ai spune “prostilor care ati vandut apartamente in 2004, uite cum iau eu pe sufragerie cat ati fi luat voi pe toata casa cu 3 camere”. In 2004 Petrom era o firma capusata, cu profit mic, si multipli de evaluare la bursa pe masura (PER). S-a schimbat managementul, s-au schimbat si indicatorii bursieri, cum se poate intampla si la Oltchim.
PS2: O coincidenta fericita: cu cateva zile inaintea demararii vanzarii prin bursa a pachetului de 10% din Petrom, Fitch acorda Romaniei calificativ “investment grade”, largind bulevardul eventualilor investitori institutionali interesati de actiuni. Aferim!
luni, 4 iulie 2011
Cum ne injecteaza bancile in vene drogul riscului
Dupa tepe gen Caritas, FNI, SAFI sau marea dezumflare a SIF-urilor din 2007-2008, romanilor le-a pierit cheful sa speculeze cu banii economisiti, asta spre marea dezamagire a bancilor ce au diviziii de brokeraj si asset management de hranit la usa. Prin urmare, pentru convingerea bizonului ca o doza de adrenalina nu strica, au aparut produse structurate sub forma unui depozit unde nu se risca decat dobanda, melanjul depozite-fonduri de investitii, ori fonduri de investitii cu capital “asigurat”, etc. Vorbim azi de pariul pe care ni-l propune Unicredit pe cursul de schimb
In principiu, cu bani la banca vin cei dispusi sa economiseasca, care n-au chef de fonfleuri speculative altfel ar merge la bursa sau ar deschide o afacere daca banii le prisosesc. Asta nu e deloc bine din perspectiva angajatilor diviziilor de brokeraj sau asset management din banci, care cam fluiera dupa clienti in ultima vreme. Solutia? Sa le insuflam bizonilor cu depozite adrenalina invenstitorilor mai sofisticati propunandu-le mici doze de risc la pachet cu depozitele la termen.
Un astfel de depozit “nevinovat” pare sa propuna Unicredit Tiriac Bank.
De exemplu, daca cursul de schimb leu-euro nu sare dintr-un anumit interval (cursul oficial al BNR din momentul constituirii depozitului+3,4% in banda superioara si cursul BNR -2,8% in cea inferioara) deponentul se alege pentru depozitul sau la 6 luni cu o dobanda de 11% anualizat (de fapt cu una de 5,5% dupa 6 luni). Daca o singura zi din cele mai bine de 180 cat include perioada de maturitate avem un curs care sa iasa din intervalul 4,09-4,36 lei (exemplu pt saptamana trecuta),pa! deponentul nostru a pierdut integral dobanda, e ca si cum ar fi tinut banii intr-un cont curent. Suma minima de constituire pentru acest produs structurat este de 3.000 lei, deci accesibilitate maxima.
Referitor la sansele ca euro sa ramana cuminte in intervalul mentionat, astfel incat clientii Unicredit sa plece acasa cu dobanda de 11% pe an, sa il citam pe taticul cursului de schimb, Mugur Isarescu: “nu intervenim in piata cand avem variatii de curs de 3-4%” (declaratie data prin februarie, cand leul era pe trend de apreciere). Cu alte cuvinte, daca euro ar sari intr-o singura zi din tunelul prevazut de Unicredit in ideea ca si contextul international/national ar fi unul sensibil, asta n-ar fi o catastrofa pentru BNR.
E drept, de la inceputul anului n-am avut niciodata o evadare peste limita superioara de 4,36 lei/euro dar au fost 11 sedinte cu un curs sub 4,09, una singura fiind suficienta pentru ca deponentii nostri sa ramana cu dobanda de cont curent si fara chef de speculatii. Pentru banca, ce isi propune sa atraga cu acest produs minim 2 milioane lei, ar fi relativ simplu sa isi acopere riscul cu optiuni si contracte futures, dar cati dintre cei care vor veni cu 3.000 lei, suma minima, pot si stiu sa se protejeze astfel?
In conditiile in care la nivel global contractele cu derivate reprezinta de cateva ori bune valoarea PIB-ului mondial, sofisticarea era poate ultimul lucru la care sa ne gandim in Romania, asta in ideea ca din criza bancherii au invatat totusi ceva (banuiesc insa ca principala concluzie in acest sens e “nu conteaza ce riscuri iti asumi, statul oricum o sa te salveze”-vezi ce-au patit marile banci care au inventat subprime, ori cele care i-au imprumutat pe greci).
O combinatie castigatoare (pentru banci): depozit+fonduri mutuale
Spre deosebire de produsele structurate care au aparut mai rar prin peisaj, ma refer la cele destinate publicului larg, strategia “depozit cu dobanda promotionala+fonduri mutuale la pachet” a functionat pe scara larga pana acum.Pentru a oferi carne de tun diviziilor de asset management, bancile au dat de regula o dobanda mai mare cu 2-3% pe an la depozit, cu conditia ca clientul sa directineze 30-50% din banii “investiti” spre unul din fondurile mutuale pastorite de asset managementul bancii. Au bancile au de castigat din asta, nu pierd oare oferind o dobanda peste media pietei, fie si temporar?
Pai, nu prea pierd. Sa ne imaginam ca se ofera o dobanda de 9% la 3 luni, cu conditia sa plasezi 50% din bani intr-un fond mutual. Pierderea aparenta este de 3% anualizat (cam 6% e media pietei), dar numai 0,75% din sumele atrase pentru perioada in care depozitul are dobanda promotionala (3 luni), deci 0,375% din toti banii cu care investitorul nostru a intrat in banca. Ok, sa nu uitam insa de comisionul de administrare pentru fondurile mutuale. E cam 0,2-0,3% din activul net lunar, deci 0,6-0,9% pentru perioada vizata, adica 0,3-0,45% din intreaga suma, fara sa punem la socoteala comisioanele de rascumparare sau subscriere. Deci banca iese cam tandea pe mandea in cele 3 luni cu dobanda promotionala, dar castiga niste clienti de cursa lunga pentru fondurile sale ce vor plati comisioane de administrare a la long.
In principiu, cu bani la banca vin cei dispusi sa economiseasca, care n-au chef de fonfleuri speculative altfel ar merge la bursa sau ar deschide o afacere daca banii le prisosesc. Asta nu e deloc bine din perspectiva angajatilor diviziilor de brokeraj sau asset management din banci, care cam fluiera dupa clienti in ultima vreme. Solutia? Sa le insuflam bizonilor cu depozite adrenalina invenstitorilor mai sofisticati propunandu-le mici doze de risc la pachet cu depozitele la termen.
Un astfel de depozit “nevinovat” pare sa propuna Unicredit Tiriac Bank.
De exemplu, daca cursul de schimb leu-euro nu sare dintr-un anumit interval (cursul oficial al BNR din momentul constituirii depozitului+3,4% in banda superioara si cursul BNR -2,8% in cea inferioara) deponentul se alege pentru depozitul sau la 6 luni cu o dobanda de 11% anualizat (de fapt cu una de 5,5% dupa 6 luni). Daca o singura zi din cele mai bine de 180 cat include perioada de maturitate avem un curs care sa iasa din intervalul 4,09-4,36 lei (exemplu pt saptamana trecuta),pa! deponentul nostru a pierdut integral dobanda, e ca si cum ar fi tinut banii intr-un cont curent. Suma minima de constituire pentru acest produs structurat este de 3.000 lei, deci accesibilitate maxima.
Referitor la sansele ca euro sa ramana cuminte in intervalul mentionat, astfel incat clientii Unicredit sa plece acasa cu dobanda de 11% pe an, sa il citam pe taticul cursului de schimb, Mugur Isarescu: “nu intervenim in piata cand avem variatii de curs de 3-4%” (declaratie data prin februarie, cand leul era pe trend de apreciere). Cu alte cuvinte, daca euro ar sari intr-o singura zi din tunelul prevazut de Unicredit in ideea ca si contextul international/national ar fi unul sensibil, asta n-ar fi o catastrofa pentru BNR.
E drept, de la inceputul anului n-am avut niciodata o evadare peste limita superioara de 4,36 lei/euro dar au fost 11 sedinte cu un curs sub 4,09, una singura fiind suficienta pentru ca deponentii nostri sa ramana cu dobanda de cont curent si fara chef de speculatii. Pentru banca, ce isi propune sa atraga cu acest produs minim 2 milioane lei, ar fi relativ simplu sa isi acopere riscul cu optiuni si contracte futures, dar cati dintre cei care vor veni cu 3.000 lei, suma minima, pot si stiu sa se protejeze astfel?
In conditiile in care la nivel global contractele cu derivate reprezinta de cateva ori bune valoarea PIB-ului mondial, sofisticarea era poate ultimul lucru la care sa ne gandim in Romania, asta in ideea ca din criza bancherii au invatat totusi ceva (banuiesc insa ca principala concluzie in acest sens e “nu conteaza ce riscuri iti asumi, statul oricum o sa te salveze”-vezi ce-au patit marile banci care au inventat subprime, ori cele care i-au imprumutat pe greci).
O combinatie castigatoare (pentru banci): depozit+fonduri mutuale
Spre deosebire de produsele structurate care au aparut mai rar prin peisaj, ma refer la cele destinate publicului larg, strategia “depozit cu dobanda promotionala+fonduri mutuale la pachet” a functionat pe scara larga pana acum.Pentru a oferi carne de tun diviziilor de asset management, bancile au dat de regula o dobanda mai mare cu 2-3% pe an la depozit, cu conditia ca clientul sa directineze 30-50% din banii “investiti” spre unul din fondurile mutuale pastorite de asset managementul bancii. Au bancile au de castigat din asta, nu pierd oare oferind o dobanda peste media pietei, fie si temporar?
Pai, nu prea pierd. Sa ne imaginam ca se ofera o dobanda de 9% la 3 luni, cu conditia sa plasezi 50% din bani intr-un fond mutual. Pierderea aparenta este de 3% anualizat (cam 6% e media pietei), dar numai 0,75% din sumele atrase pentru perioada in care depozitul are dobanda promotionala (3 luni), deci 0,375% din toti banii cu care investitorul nostru a intrat in banca. Ok, sa nu uitam insa de comisionul de administrare pentru fondurile mutuale. E cam 0,2-0,3% din activul net lunar, deci 0,6-0,9% pentru perioada vizata, adica 0,3-0,45% din intreaga suma, fara sa punem la socoteala comisioanele de rascumparare sau subscriere. Deci banca iese cam tandea pe mandea in cele 3 luni cu dobanda promotionala, dar castiga niste clienti de cursa lunga pentru fondurile sale ce vor plati comisioane de administrare a la long.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
