Piata pare inundata de analize comparative ale pretului terenului agricol, cu meseje subliminale: vor ajunge si hectarele noastre la pretul celor din Austria, Germania, Olanda, sau macar in apropiere. Nimeni nu insista insa asupra comparatiilor privind suprafetele de teren agricole disponibile, densitatii populatiei, veniturilor medii, infrastructurii (or lipsi sistemele de irigatii si in Austria?), etc ceea ce ma duce cu gandul la baietii destepti care au compactat suprafete relativ mari si asteapta nerabdatori cumparatorii.
Citez din ZF, dintr-un articol ce relata despre marii investitori in terenuri agricole din Romania. Sigur, parerile super-optimiste sunt puse in gura unor “experti” ("Fondurile de investiţii sunt interesate de terenurile agricole din România pentru că terenul este ieftin, chiar şi de zece ori mai ieftin decât în Olanda, spre exemplu. După intrarea în Uniunea Europeană preţurile din România au început să se apropie de cele din Vest, acest lucru se vede şi pe piaţa construcţiilor, iar investitorii speculează această diferenţă de preţ. Bineînteles că preţurile din România nu vor ajunge la nivelul celor din Vest, dar un fond de investiţii poate câştiga şi de câ teva ori suma investită în numai câţiva ani", explică analistul economic Aurelian Dochia).
De ce oare scoate se face comparatia tocmai cu Olanda? E simplu, vedeti in acelasi articol un top al pretului la hectarul de teren agricol. Pe locul intai, Olanda, cu 47.000 euro, pe doi Danemarca cu 25.000 euro, trei Spania cu 10.400 euro, urmeaza Suedia cu 3.700, Cehia cu 2250 euro, pam-pam-Romania cu 2000 euro (sursa Eurostat, date la nivelul anului 2009) si...mai vine cineva dupa Romania? Ei bine, da: Slovacia cu 1250 euro si Lituania cu 900. Domnu’ Dochia, n-ar fi mai bine ca in loc sa cumparam teren in Romania asteptand cultivatorii de lalele sa-l revindem la pret inzecit, nu luam mai bine in Lituania si facem o afacere mai buna?
Ma intreb, nu dau cu parul: oare cat teren agricol neinundat sau neinundabil o fi in Olanda? Din statistica lipseste si Germania , o alta zona cu mare densitate demografica. Si ce diferenta exista intre puterea de cumparare a unui danez si cea a unui taran cu 3 pogoane din Tandarei? Si in Spania or lipsi sistemele de irigatii? Am dat exemplul cu Ziarul Financiar pentru ca publicatia in cauza pare cuprinsa de zel in ultima perioada vorbindu-ne de astfel de comparatii, despre cat de mult au castigat cei care au investit in teren agricol (intrebarea e cand au cumparat? nu cat au castigat?) si ce suprafete mari au deja strainii aici (la ce pret au cumparat?).
Nu inseamna ca investitia in teren e proasta, dar nici sa speri in cai verzi pe hectarul arabil nu e bine. In plus, cine vrea sa cumpare teren agricol o sa aibe din plin ocazia dupa ce intra in vigoare impozitul pe suprafetele nelucrate (poate chiar asta se anticipeaza, supraoferta apropiata? se teme cineva ca se strica pretul? Ma rog, stiu ca exista destui afaceristi locali care asteapta cu suprafetele gata compactate investitorul miraculos care sa le ofere un exit cu 1000% profit).
Pot sa va dau un exemplu din perspectiva randamentului. O cunostiinta are 7 ha teren agricol in Calarasi, proprietate mostenita, teren agricol bun. Anul trecut, a primit din arenda 2800 lei (din care a dat inapoi 300 impozit pe teren). Profit net putin sub 600 euro. Daca ar cumpara acum terenul la pretul din ...2009, ar da pe el 14.000 euro (7 x 2.000) adica randament de 4% din investitie. Nici prea-prea, nici foarte-foarte (in conditiile unui an agricol exceptional insa in 2011!)
miercuri, 29 februarie 2012
luni, 27 februarie 2012
Intre Lucian Boia (“la ce bun sa studiezi istoria?”) si Andrei Plesu (“mare om, mare caracter”)
Am fost duminica 26 februarie la o conferinta sustinuta de Lucian Boia la Teatrul National despre elitele intelectuale ale anilor ’30, optiunile lor politice, etc. Conferinta a fost interesanta, mai tentanta a fost insa sesiunea de intrebari si raspunsuri. M-a surprins la un moment dat parerea istoricului “la ce bun sa studiezi istoria?”. “Credem ca putem prelua modele, ca putem intui evenimente viitoare doar studiindu-le pe cele trecute. Eu zic ca este fals. Contextul initial nu poate fi reprodus oricum, alte personaje, alte mentalitati, alte situatii”. E si parerea mea, dar nu m-as fi asteptat la asa ceva chiar de la un istoric, pe care ma asteptam sa-l vad aparand utilitatea jobului sau, poate chiar agresiv. Lucian Boia m-a mai surprins placut si printr-o lipsa totala de emfaza, printr-o modestie bine dozata (exista si varianta ostentatativa, una dintre deghizarile vanitatii), printr-un echilibru remarcabil. Cand l-am rugat sa faca o pararela intre perioada de acum si cea interbelica din perspectiva amplitudinii coruptiei, a modului de perceptie a fenomenului in societate si a reflectarii sale in mass-media, mi-a raspuns franc “da’ ce credeti ca eu le stiu pe toate?”, dupa care a avut amabilitatea sa schiteze totusi cateva tuse. Nu in ultimul rand, remarc umorul de calitate, modul amuzat in care a respins toate tentativele de periere din audienta (stiti genul de spectatori care isi incep intrebarile cu o dizertatie si care nici n-ar vrea sa auda neaparat raspunsul, scopul fiind in principal sa puna o intrebare inteligenta,memorabila, admirabila, etc?).
Acum despre Andrei Plesu. Pentru mine, fata de Patapievici, Dinescu, Liiceanu care isi pierdusera in ultima vreme soclurile pe care ii asezasem in anii ’90, Plesu se tinea inca bine. Ba imi devenise oarecum mai simpatic dupa tentativa recenta de executie publica din studioul Antenei 3. Ei bine, ieri mi-a cazut sub ochi un text al maestrului pentru Dilema Veche preluat si de Contributors. Plesu porneste de la intentia GDS de a-l exclude pe Sorin Iliesiu, mai ales din cauza atitudinii critice la adresa sa. Maestrul Plesu incepe printr-o afirmatie laudabila “eu m-as abtine de la un asemenea vot” dupa care il executa nemilos pe Iliesiu dpdv moral, evident. Cum? Absolut "intamplator", Plesu a descoperit niste mailuri din 2009 (cum naiba poti gasi intamplator un mail de acum 3 ani? O scrisoare mai inteleg dar un mail?) in care Iliesiu il lauda. Mai mult, chiar in urma cu cateva luni elogiile erau prezente (altfel, Andrei Plesu nu are nici o retinere in a face publica o corespondenta privata, daca interesele instantei morale o cer...). Cum se poate ca Iliesiu sa se fi schimbat atat de radical criticandu-l acum pe maestru? E simplu, i s-a refuzat o recenzie, e doar o reactie de indragostit refuzat conchide Plesu. Acum, eu as fi preferat ca in locul executiei morale a mesagerului, sa fie disecat si demontat mesajul (criticile si acuzele concrete aduse maestrului Plesu-printre ele, ocuparea unui scaun ministerial in timpul bombardarii Serbiei de catre NATO).
Acum despre Andrei Plesu. Pentru mine, fata de Patapievici, Dinescu, Liiceanu care isi pierdusera in ultima vreme soclurile pe care ii asezasem in anii ’90, Plesu se tinea inca bine. Ba imi devenise oarecum mai simpatic dupa tentativa recenta de executie publica din studioul Antenei 3. Ei bine, ieri mi-a cazut sub ochi un text al maestrului pentru Dilema Veche preluat si de Contributors. Plesu porneste de la intentia GDS de a-l exclude pe Sorin Iliesiu, mai ales din cauza atitudinii critice la adresa sa. Maestrul Plesu incepe printr-o afirmatie laudabila “eu m-as abtine de la un asemenea vot” dupa care il executa nemilos pe Iliesiu dpdv moral, evident. Cum? Absolut "intamplator", Plesu a descoperit niste mailuri din 2009 (cum naiba poti gasi intamplator un mail de acum 3 ani? O scrisoare mai inteleg dar un mail?) in care Iliesiu il lauda. Mai mult, chiar in urma cu cateva luni elogiile erau prezente (altfel, Andrei Plesu nu are nici o retinere in a face publica o corespondenta privata, daca interesele instantei morale o cer...). Cum se poate ca Iliesiu sa se fi schimbat atat de radical criticandu-l acum pe maestru? E simplu, i s-a refuzat o recenzie, e doar o reactie de indragostit refuzat conchide Plesu. Acum, eu as fi preferat ca in locul executiei morale a mesagerului, sa fie disecat si demontat mesajul (criticile si acuzele concrete aduse maestrului Plesu-printre ele, ocuparea unui scaun ministerial in timpul bombardarii Serbiei de catre NATO).
joi, 23 februarie 2012
Thriller la bursa: “Lichidati Fondul Proprietatea”. Rol principal: “Frankie” Terminator Templeton. Regia: baietii destepti cu drag de “nelistatele" FP
Cel mai mare actionar al Fondului Proprietatea (fondul de hedging Elliott) vrea sa transforme administratorul Templeton in...Lichidator tentandu-l cu un comision suplimentar de “succes”. Motivatia juriului american: vanzand din active si distribuind actionarilor dividende din banii incasati se reduce discontul la care se tranzactioneaza actiunile. Cititi mai jos de ce rationamentul respectiv este subtire si in folosul cui se pregateste de fapt lichidarea feliilor grase din FP.
Americanii de la Elliott au 13% din actiunile FP si s-au gandit sa forteze mana administratorului prin prisma pozitiei pe care o detin determinandu-l sa renunte la o parte din activele gestionate contra unui comision de succes care sa-i compenseze pierderile eventuale (prin vanzare de active scade capitalizarea FP, deci si comisionul de administrare incasat anual de catre Templeton perceput ca procent din capitalizare). Care sunt activele vizate? O spun pe sleau sa nu va perpelesc: distributiile de energie (GDF Suez Energy, Enel Distributie Muntenia si Dobrogea, E.ON Moldova Distributie, etc). Sunt singurele companii tentante, privatizate recent, unde majoritarul vrea sa obtina controlul total ca sa nu mai dea socoteala prin AGA si sa scape de presiunile pentru acordarea de dividende-profitul poate fi ascuns apoi in mod iscusit pentru ca statul sa nu incaseze niciun impozit). Cum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sunt pregatite pentru listarea la bursa din acest an, incheierea unor tranzactii mult subevaluate nu va fi posibila dupa si nici inainte din ratiuni de ...imagine. Asa ca interesul pentru niste pachete minoritare valoroase mascat de argumentul reducerii discountului mi se pare transparent. Sigur, tranzactiile respective vor fi profitabile in contabilitatea FP. Cand ai un activ intrat la 1 leu si il vinzi cu 3 desi el face 6, se cheama ca esti un bun negociator si poti incasa si comision de succes (1,5% din activele vandute si varsate spre fondul de dividende in urmatorii 2 ani si numai 1% in 2014 propune Elliott). Ma rog, modelul brevetat de baronii SIF.
Sta in picioare reducerea discountului prin vanzarea de active? Nu prea. Mai intai, nici un fond nu se va tranzactiona la valoarea activului net unitar. Cum am mai explicat pe aici: daca vinzi active din portofoliu in profit, suporti un impozit de 16% pe respectivul profit. Dupa care actionarii dau la randul lor mai departe 16% din valoarea dividendului sub forma de impozit. Una peste alta, nu ai cum sa scoti valoarea de lichidare a unui fond listat egala cu cea de activ net (minim 30% minus zic eu-fata de 50% discount acum la FP). Adaugati si ipotezele ca vanzarea de active se face intempestiv, cum o doreste Elliot, in 3 ani si pe o piata proasta (pe ce pariem de pilda ca oferta pe care statul o pregateste la TEL nu se subscrie in martie?) si ca multe din companiile de stat din portofoliul FP pot fi supraevaluate (Hidroelectrica?). Templeton are insa toate motivele sa fie tentat de “oferta” Elliott (se va discuta in viitoarea AGA): nu se stie daca mai prinde un nou mandat de administrator dupa 3 ani, luand in calcul si tampeniile pe care le-a facut pana acum (in 2011 si-a tocat de pilda aproape toate lichiditatile investind “inteligent”in actiuni Raiffeisen si Erste unde mai pastreaza inca o pierdere de peste 50%).
Si uite cum o societate intrata cu surle si trambite in Romania, cu blazonul administratorului profesionist, bla-bla, se pregateste sa iasa pe usa din dos ca ultimul lichidator. O sa aibe ceva de zis CNVM la asta? Ha, ha, cine credeti ca varsa cele mai mari contributii in bugetul institutiei pentru ca salariile grase sa se dea in continuare la caserie? Da, corect, FP-ul.
Americanii de la Elliott au 13% din actiunile FP si s-au gandit sa forteze mana administratorului prin prisma pozitiei pe care o detin determinandu-l sa renunte la o parte din activele gestionate contra unui comision de succes care sa-i compenseze pierderile eventuale (prin vanzare de active scade capitalizarea FP, deci si comisionul de administrare incasat anual de catre Templeton perceput ca procent din capitalizare). Care sunt activele vizate? O spun pe sleau sa nu va perpelesc: distributiile de energie (GDF Suez Energy, Enel Distributie Muntenia si Dobrogea, E.ON Moldova Distributie, etc). Sunt singurele companii tentante, privatizate recent, unde majoritarul vrea sa obtina controlul total ca sa nu mai dea socoteala prin AGA si sa scape de presiunile pentru acordarea de dividende-profitul poate fi ascuns apoi in mod iscusit pentru ca statul sa nu incaseze niciun impozit). Cum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sunt pregatite pentru listarea la bursa din acest an, incheierea unor tranzactii mult subevaluate nu va fi posibila dupa si nici inainte din ratiuni de ...imagine. Asa ca interesul pentru niste pachete minoritare valoroase mascat de argumentul reducerii discountului mi se pare transparent. Sigur, tranzactiile respective vor fi profitabile in contabilitatea FP. Cand ai un activ intrat la 1 leu si il vinzi cu 3 desi el face 6, se cheama ca esti un bun negociator si poti incasa si comision de succes (1,5% din activele vandute si varsate spre fondul de dividende in urmatorii 2 ani si numai 1% in 2014 propune Elliott). Ma rog, modelul brevetat de baronii SIF.
Sta in picioare reducerea discountului prin vanzarea de active? Nu prea. Mai intai, nici un fond nu se va tranzactiona la valoarea activului net unitar. Cum am mai explicat pe aici: daca vinzi active din portofoliu in profit, suporti un impozit de 16% pe respectivul profit. Dupa care actionarii dau la randul lor mai departe 16% din valoarea dividendului sub forma de impozit. Una peste alta, nu ai cum sa scoti valoarea de lichidare a unui fond listat egala cu cea de activ net (minim 30% minus zic eu-fata de 50% discount acum la FP). Adaugati si ipotezele ca vanzarea de active se face intempestiv, cum o doreste Elliot, in 3 ani si pe o piata proasta (pe ce pariem de pilda ca oferta pe care statul o pregateste la TEL nu se subscrie in martie?) si ca multe din companiile de stat din portofoliul FP pot fi supraevaluate (Hidroelectrica?). Templeton are insa toate motivele sa fie tentat de “oferta” Elliott (se va discuta in viitoarea AGA): nu se stie daca mai prinde un nou mandat de administrator dupa 3 ani, luand in calcul si tampeniile pe care le-a facut pana acum (in 2011 si-a tocat de pilda aproape toate lichiditatile investind “inteligent”in actiuni Raiffeisen si Erste unde mai pastreaza inca o pierdere de peste 50%).
Si uite cum o societate intrata cu surle si trambite in Romania, cu blazonul administratorului profesionist, bla-bla, se pregateste sa iasa pe usa din dos ca ultimul lichidator. O sa aibe ceva de zis CNVM la asta? Ha, ha, cine credeti ca varsa cele mai mari contributii in bugetul institutiei pentru ca salariile grase sa se dea in continuare la caserie? Da, corect, FP-ul.
miercuri, 22 februarie 2012
OMV a gasit gaze in Marea Neagra. Ura, sa ne pregatim sa le crestem redeventele!
O regula de bun simt ar spune ca n-ai de ce sa liberalizezi pretul la gaze cat timp nu cresti redeventele ridicole pe care le plateste Petrom in acest moment (vezi in consecinta profitul de 1 miliard de euro obtinut in 2011 inainte de ..amenda Consiliului Concurentei). Acum, OMV a gasit ditamai zacamantul in Marea Neagra (ce coincidenta, stirea a venit imediat dupa anuntarea rezultatelor fulminante pe 2011, ce convenabil pentru cei care aveau niste profit de marcat, nu?). Daca pana acum am fost tinuti pe loc de prevederile contractuale, dupa 2014 putem “actualiza” insa redeventele Petrom tinand cont de cantitatile suplimentare de gaz ce pot fi exploatate de companie, de marja consistenta de profit pe care au avut-o asigurata austriecii pana acum si de viitoarea liberalizare a pretului la gaze ce va obliga statul sa subventioneze o parte dintre facturile populatiei.
Redeventele pe titei si gaze variaza intre 3,5-13,5% din valoarea productiei brute, fiind in medie de aproximativ 6% pe titei si sub 9% pentru gazele naturale. Daca ne raportam la ce se mai intampla prin Europa in chestiunea asta ar trebui sa fie cel putin duble (iar daca privim la lumea araba ar trebui sa creasca de cateva ori-vezi Libia inainte de “eliberare” de pilda). Nu insist, s-a scris destul de mult pe tema asta. Contractul de privatizare a fost pagubos din start, cu jumatate din rezervele de gaze oferite ca “bonus” si redeventa inghetata 10 ani. Iata ca acum ne apropiem de momentul dezghetului. Preturile la titei si gaze s-au dezghetat de mult (ce pacat ca firma care a asigurat consultata in momentul privatizarii n-a anticipat cresterile ce urmau, ghinion Romania!) iar compania a descoperit gaze naturale in Marea Neagra, de cateva ori productia anuala interna.
In prezent, OMV preseaza de zor pentru liberalizarea pretului la gaze cu avocatul FMI in spate. Ar vrea sa vanda romanilor la pret de gaze...rusesti, asa cum si titeiul scos cu vreo 20 de dolari/baril e vandut la pret international. Statul va trebui sa subventioneze in curand facturile nevoiasilor (probabil din 2015) si cea mai sigura sursa pentru asta ar fi tocmai redeventele majorate pentru OMV. Cum ne jucam cartile in 2014? Sa speram ca “liberalizarea” redeventelor Petrom va fi una dintre temele campaniei prezidentiale din 2014 cu care se suprapune. Asta pentru ca dezbaterea generata sa reduca riscul unui nou plocon pasat austriecilor. Intre timp, statul va reincerca sa-si vanda un pachet minoritar prin bursa dupa esecul de anul trecut. Daca chiar vrem sa taxam in sfarsit capitalul austriac din energie cum... merita, poate n-ar trebui sa ne limitam la 10%. In definitiv, OMV s-a priceput mai mereu sa ascunda profitul pentru a nu-l imparti cu minoritarii acordand divindende (vezi benzinariile prealuate de Petrom de la compania-mama, politica “ambitioasa” de investitii, etc). Nu exclud ca in 2012 si 2013 OMV sa faca exceptii si sa vireze o parte mai mare din profit spre fondul de dividende, in scopul de a-si imbunatati imaginea si a obtine o redeventa mai mica, dar cine ii mai crede acum?
Pana atunci, sa remarcam o coincidenta: marea descoperire de gaze din Marea Neagra a fost anuntata intamplator chiar in ziua profitului record raportat de companie la bursa. Marcati, baieti, marcati (ati observat si articolele din presa de specialitate gen “cine a cumparat o actiune SNP la inceputul anului are acum un castig de peste 30%”?).
Redeventele pe titei si gaze variaza intre 3,5-13,5% din valoarea productiei brute, fiind in medie de aproximativ 6% pe titei si sub 9% pentru gazele naturale. Daca ne raportam la ce se mai intampla prin Europa in chestiunea asta ar trebui sa fie cel putin duble (iar daca privim la lumea araba ar trebui sa creasca de cateva ori-vezi Libia inainte de “eliberare” de pilda). Nu insist, s-a scris destul de mult pe tema asta. Contractul de privatizare a fost pagubos din start, cu jumatate din rezervele de gaze oferite ca “bonus” si redeventa inghetata 10 ani. Iata ca acum ne apropiem de momentul dezghetului. Preturile la titei si gaze s-au dezghetat de mult (ce pacat ca firma care a asigurat consultata in momentul privatizarii n-a anticipat cresterile ce urmau, ghinion Romania!) iar compania a descoperit gaze naturale in Marea Neagra, de cateva ori productia anuala interna.
In prezent, OMV preseaza de zor pentru liberalizarea pretului la gaze cu avocatul FMI in spate. Ar vrea sa vanda romanilor la pret de gaze...rusesti, asa cum si titeiul scos cu vreo 20 de dolari/baril e vandut la pret international. Statul va trebui sa subventioneze in curand facturile nevoiasilor (probabil din 2015) si cea mai sigura sursa pentru asta ar fi tocmai redeventele majorate pentru OMV. Cum ne jucam cartile in 2014? Sa speram ca “liberalizarea” redeventelor Petrom va fi una dintre temele campaniei prezidentiale din 2014 cu care se suprapune. Asta pentru ca dezbaterea generata sa reduca riscul unui nou plocon pasat austriecilor. Intre timp, statul va reincerca sa-si vanda un pachet minoritar prin bursa dupa esecul de anul trecut. Daca chiar vrem sa taxam in sfarsit capitalul austriac din energie cum... merita, poate n-ar trebui sa ne limitam la 10%. In definitiv, OMV s-a priceput mai mereu sa ascunda profitul pentru a nu-l imparti cu minoritarii acordand divindende (vezi benzinariile prealuate de Petrom de la compania-mama, politica “ambitioasa” de investitii, etc). Nu exclud ca in 2012 si 2013 OMV sa faca exceptii si sa vireze o parte mai mare din profit spre fondul de dividende, in scopul de a-si imbunatati imaginea si a obtine o redeventa mai mica, dar cine ii mai crede acum?
Pana atunci, sa remarcam o coincidenta: marea descoperire de gaze din Marea Neagra a fost anuntata intamplator chiar in ziua profitului record raportat de companie la bursa. Marcati, baieti, marcati (ati observat si articolele din presa de specialitate gen “cine a cumparat o actiune SNP la inceputul anului are acum un castig de peste 30%”?).
sâmbătă, 18 februarie 2012
Mostre de prostitutie. Azi, Mircea Sandu
Deci avem asa: Presedinte lobbyst-sef, fostul posibil Prim-Ministru (Blanculescu) participa la dezbateri pro-RMGC, FRF se ofera sa fie sponsorizata de canadieni. Ce face Academia Romana, doarme? ei n-au nevoie de nimic? Pentru nemultumiti, vestea buna este ca...Naumovici isi face partid.
PS: La cererea d-lui Naumovici, un filmulet despre binefacerile mineritului...evident pentru oamenii care nu vor decat sa munceasca.
joi, 16 februarie 2012
Gazul de sist, pe urmele aurului RMGC
Am mai remarcat pe aici ridicolul situatiei: Presedintele lobbyst-sef pentru exploatarea Rosia Montana, pe lista scurta a posibililor Premieri trona cu 2 saptamani in urma Ionel Blanculescu, participant entuziast de partea RMGC in dezbaterile organizare de...compania canadiana (ha, ha, va dati seama, sa ai Presedintele si Primul Ministru facand presiuni simultan?).
Iata cum gazul de sist paseste sfios pe urmele RMGC in presa romaneasca. Au inceput sa apara articole “neutre” care explica insa beneficiile exploatarii gazului de sist, pe masura ce referintele la refuzul Bulgariei de a-si asuma riscurile unei asemnea exploatari (compromiterea mediului, risc de cutremure, etc) devin mai vizibile. Jurnalistul poate fi “rugat” sa promoveze subiectul (atentie, subiectul nu persoane sau companii!), fie publicatiei i se promit niste contracte grase de publicitate (cati nu traiesc de pe urma RMGC acum? In Ring chiar m-a pufnit rasul. In ziua urmatoare mitingului anti-RMGC de la Bucuresti ziarul titra: “Miting impotriva locurilor de munca!”.). Iata o mostra revelatoare la Pro Tv. “Gazul de sist, sansa Romaniei de a scapa de dependenta de gazele rusesti”. Romania sta pe o rezerva uriasa de gaze neconventionale, respectiv gazele de sist, pe care au pus ochii marile companii energetice americane. Asa numitele gaze de sist, cunoscute de peste 200 de ani, au devenit o solutie pentru incalzire dupa ce americanii au inventat tehnologia de exploatare. Aici
Iata cum gazul de sist paseste sfios pe urmele RMGC in presa romaneasca. Au inceput sa apara articole “neutre” care explica insa beneficiile exploatarii gazului de sist, pe masura ce referintele la refuzul Bulgariei de a-si asuma riscurile unei asemnea exploatari (compromiterea mediului, risc de cutremure, etc) devin mai vizibile. Jurnalistul poate fi “rugat” sa promoveze subiectul (atentie, subiectul nu persoane sau companii!), fie publicatiei i se promit niste contracte grase de publicitate (cati nu traiesc de pe urma RMGC acum? In Ring chiar m-a pufnit rasul. In ziua urmatoare mitingului anti-RMGC de la Bucuresti ziarul titra: “Miting impotriva locurilor de munca!”.). Iata o mostra revelatoare la Pro Tv. “Gazul de sist, sansa Romaniei de a scapa de dependenta de gazele rusesti”. Romania sta pe o rezerva uriasa de gaze neconventionale, respectiv gazele de sist, pe care au pus ochii marile companii energetice americane. Asa numitele gaze de sist, cunoscute de peste 200 de ani, au devenit o solutie pentru incalzire dupa ce americanii au inventat tehnologia de exploatare. Aici
Mecanismul european de stabilitate fiscala va fi sublim dupa…restructurarea datoriilor suverane
Aplicat in state supraindatorate Tratatul vrea sa bata in cuie principiile austeritatii si “responsabilitatii” adormind nelinistile creditorilor privati (statele nu vor face noi excese ci se vor preocupa de plata disciplinata a celor vechi). Romania se grabeste sa-l semneze precum ruda saraca ce spera sa prinda un loc la masa bogatilor intr-un local select, fara sa stie insa ca va trebui sa-si aduca mancarea de acasa in perioada urmatoare.
Imaginati-va o persoana sedusa in trecutul apropiat de mirajul traiului comod pe datorie. Omul si-a luat 4-5 carduri, a angajat 2-3 imprumuturi de nevoi personale. Brusc, criza i-a taiat veniturile iar ratele ameninta sa-i umple grosul cheltuielilor. Solutia? Il punem sa semneze un angajament ca ..nu se va mai imprumuta haotic, ca nu va cheltui exagerat, ca va fi intr-un cuvant “responsabil”. Cam asa stau lucrurile si cu Tratatul asta de stabilitate fisala pe care Romania se grabeste sa-l semneze cu un simulacru de dezbatere publica.
Aplicat inainte de criza, Tratatul (pe numele sau intreg “Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare”) ar fi fost sublim. Ar fi impiedicat printre altele salvarea bancilor din bani publici (vezi Irlanda care si-a dilatat deficitul preluand bancile falimentare). Acum, acesta nu doreste decat sa linisteasca somnul creditorilor privati, trecuti (statele nu vor face excese care sa puna sub semnul intrebarii plata datoriilor deja angajate) si viitori (suntem “responsabili”, n-aveti nici un motiv sa nu luati niste bonduri portugheze, spaniole, etc).
Nu in ultimul rand, Tratatul incearca sa “repereze” onoarea euro. Moneda unica s-a dovedit o trambulina pentru traiul bun in vremuri de prosperitate si liniste, cand investitorii in bonduri erau increzatori si dobanzile mici (dobanzi mici au revenit acum dar increderea lipseste-in definitiv cine se inghesuie sa dea bani celor care nu mai pot sa-i restituie?). Acum, cand boom-ul creditului este de domeniul trecutului pentru actuala generatie (ba si pentru urmatoarele, nota de plata e prea groasa), euro devine sinonim cu austeritatea, constrangerile bugetare, cureaua stransa. Or, cine vrea sincer asa ceva (in afara de bancile care au de recuperat bani)? Ma rog, cu atat mai putin tarile care n-au adoptat inca euro (nu intamplator, statele care n-au semnat Tratatul sunt Cehia si Marea Britanie care au inca monede proprii).
Ce aduce Tratatul pentru Romania? O ingustare a parghiilor de contracarare a viitoarelor crize. In 2009 toata lumea a compensat restrangerea sectorului privat prin dilatarea cheltuielilor publice. Acum acest lucru nu mai este posibil (e si o parte buna aici-bancile grecesti au o problema in Romania daca revine criza sau Grecia iese din euro-zone, nu mai pot spera la un AVAS renascut care sa le curete si sa bage gunoiul sub presul bugetului public). La viitoarea criza masurile care vor fi luate vor tinti exclusiv restrangerea de cheltuieli (adica taieri de salarii si pensii, fonduri de investitii, etc) eventual o crestere a veniturilor prin impozite noi (bine ca a inceput in sfarsit sa se vorbeasca de taxarea bogatilor in Romania, prea era nota de plata inghesuita pana acum in contul victimelor crizei). Pe temen lung, spre deosebire de inflatie, austeritatea este nociva prin efectele in mentalul colectiv. Consumul scade odata cu veniturile, companiile taie la randul lor costurile, posturile in exces, etc si tot asa, intr-o spirala mortala.
Vrem asa ceva doar ca reprezentantii nostri sa faca poze de grup cu zambete largi in “familia” europeana? Dupa modesta mea parere, Tratatul incearca sa cumpere timp si in final tot la Restructurarea datoriilor se va ajunge, cand lumea va fi iar pe strazi iar bancherii si investitorii financiari vor redeveni inamicii publici numarul 1. Decizii curajoase gen Cehia sunt de salutat dar, sa fim seriosi, putem astepta asa ceva din partea autoritatilor romane care au acceptat cu bucurie in ultimii ani sa fie telecomandate de FM?
PS: Jos palaria pentru bulgari! Dupa ce ca au refuzat banii FMI-ului, acum au zis pas si la “ACTA” si au mai interzis si exploatarea gazelor de sist (aici un articol interesant pe tema asta) care, apropo, se pregateste pe sest in Romania. Uite ca si in partea asta de lume pot exista coloane vertebrale!
Imaginati-va o persoana sedusa in trecutul apropiat de mirajul traiului comod pe datorie. Omul si-a luat 4-5 carduri, a angajat 2-3 imprumuturi de nevoi personale. Brusc, criza i-a taiat veniturile iar ratele ameninta sa-i umple grosul cheltuielilor. Solutia? Il punem sa semneze un angajament ca ..nu se va mai imprumuta haotic, ca nu va cheltui exagerat, ca va fi intr-un cuvant “responsabil”. Cam asa stau lucrurile si cu Tratatul asta de stabilitate fisala pe care Romania se grabeste sa-l semneze cu un simulacru de dezbatere publica.
Aplicat inainte de criza, Tratatul (pe numele sau intreg “Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare”) ar fi fost sublim. Ar fi impiedicat printre altele salvarea bancilor din bani publici (vezi Irlanda care si-a dilatat deficitul preluand bancile falimentare). Acum, acesta nu doreste decat sa linisteasca somnul creditorilor privati, trecuti (statele nu vor face excese care sa puna sub semnul intrebarii plata datoriilor deja angajate) si viitori (suntem “responsabili”, n-aveti nici un motiv sa nu luati niste bonduri portugheze, spaniole, etc).
Nu in ultimul rand, Tratatul incearca sa “repereze” onoarea euro. Moneda unica s-a dovedit o trambulina pentru traiul bun in vremuri de prosperitate si liniste, cand investitorii in bonduri erau increzatori si dobanzile mici (dobanzi mici au revenit acum dar increderea lipseste-in definitiv cine se inghesuie sa dea bani celor care nu mai pot sa-i restituie?). Acum, cand boom-ul creditului este de domeniul trecutului pentru actuala generatie (ba si pentru urmatoarele, nota de plata e prea groasa), euro devine sinonim cu austeritatea, constrangerile bugetare, cureaua stransa. Or, cine vrea sincer asa ceva (in afara de bancile care au de recuperat bani)? Ma rog, cu atat mai putin tarile care n-au adoptat inca euro (nu intamplator, statele care n-au semnat Tratatul sunt Cehia si Marea Britanie care au inca monede proprii).
Ce aduce Tratatul pentru Romania? O ingustare a parghiilor de contracarare a viitoarelor crize. In 2009 toata lumea a compensat restrangerea sectorului privat prin dilatarea cheltuielilor publice. Acum acest lucru nu mai este posibil (e si o parte buna aici-bancile grecesti au o problema in Romania daca revine criza sau Grecia iese din euro-zone, nu mai pot spera la un AVAS renascut care sa le curete si sa bage gunoiul sub presul bugetului public). La viitoarea criza masurile care vor fi luate vor tinti exclusiv restrangerea de cheltuieli (adica taieri de salarii si pensii, fonduri de investitii, etc) eventual o crestere a veniturilor prin impozite noi (bine ca a inceput in sfarsit sa se vorbeasca de taxarea bogatilor in Romania, prea era nota de plata inghesuita pana acum in contul victimelor crizei). Pe temen lung, spre deosebire de inflatie, austeritatea este nociva prin efectele in mentalul colectiv. Consumul scade odata cu veniturile, companiile taie la randul lor costurile, posturile in exces, etc si tot asa, intr-o spirala mortala.
Vrem asa ceva doar ca reprezentantii nostri sa faca poze de grup cu zambete largi in “familia” europeana? Dupa modesta mea parere, Tratatul incearca sa cumpere timp si in final tot la Restructurarea datoriilor se va ajunge, cand lumea va fi iar pe strazi iar bancherii si investitorii financiari vor redeveni inamicii publici numarul 1. Decizii curajoase gen Cehia sunt de salutat dar, sa fim seriosi, putem astepta asa ceva din partea autoritatilor romane care au acceptat cu bucurie in ultimii ani sa fie telecomandate de FM?
PS: Jos palaria pentru bulgari! Dupa ce ca au refuzat banii FMI-ului, acum au zis pas si la “ACTA” si au mai interzis si exploatarea gazelor de sist (aici un articol interesant pe tema asta) care, apropo, se pregateste pe sest in Romania. Uite ca si in partea asta de lume pot exista coloane vertebrale!
miercuri, 15 februarie 2012
Mama Omida macroeconomista de la Cotroceni
Iata ca ultimul trimestru din 2011 a fost in oglinda cu “omologul” sau din 2010. Scaderea PIB fata de trimestrul anterior (0,2%) dar crestere fata de corespondentul sau din 2010 (aproximativ 2%) si per total in 2011 (+2,5%) vs. crestere timida fata de trimestrul anterior (0,1%) dar scadere atat fata de trimestrul corespondent din 2009 (0,5%) si per total in 2010 (-1,2%). Economia incetineste acum, atunci dadea semne de revenire. Ce au totusi in comun cele doua raportari? Ambele au fost anticipate corect de la Cotroceni! Cum de se poate asa ceva?
La inceputul anului trecut, inainte cu 2 zile ca Statistica sa anunte vestea eliberatoare “am inceput iesirea din recesiune!” Presedintele dadea un interviu in care anunta optimist pentru Romania Libera: ”au început deja să apara cateva semne pozitive. Romania nu va mai avea crestere negativa in trimestrul IV al anului trecut si vor iesi calculele saptamana viitoare. S-ar putea ca din primul semestru al acestui an, sa incepem cresterile pozitive”. Ce sa vezi, chiar asa s-a si intamplat, cum remarca Radu Soviani pe blogul sau.
Acum, la fel. Si la sfarsitul lunii ianuarie si in urma cu o saptamana, Presedintele anunta triumfator (de fapt isi manifesta speranta ca Statistica il va confirma) ca economia Romaniei va avea o crestere de 2,5% in 2011, printre cele mai mari din UE. Ce sa vezi, speranta confirmata din nou.
Cum nu prea cred in coincidente repetate, cred ca putem lua in calcul una din urmatoarele ipoteze de lucru:
1. INS raporteaza mai intai la Cotroceni, primeste unda verde si da mai departe apoi pe piata. Asta ca sa nu ma gandesc ca i se dicteaza direct procentele.
2. Preseditele a angajat un fel de mame Omizi cu viziuni macro. Sau s-a specializat flacara violet in economie. Nu exclud ca serviciile sa aibe niste genii in statistica, caz in care poate n-ar strica o Rocada si la INS, dupa modelul Boc-Ungureanu.
3. Presedintele are mana buna la Bingo, poate ne scoate pe toti din foame.
La inceputul anului trecut, inainte cu 2 zile ca Statistica sa anunte vestea eliberatoare “am inceput iesirea din recesiune!” Presedintele dadea un interviu in care anunta optimist pentru Romania Libera: ”au început deja să apara cateva semne pozitive. Romania nu va mai avea crestere negativa in trimestrul IV al anului trecut si vor iesi calculele saptamana viitoare. S-ar putea ca din primul semestru al acestui an, sa incepem cresterile pozitive”. Ce sa vezi, chiar asa s-a si intamplat, cum remarca Radu Soviani pe blogul sau.
Acum, la fel. Si la sfarsitul lunii ianuarie si in urma cu o saptamana, Presedintele anunta triumfator (de fapt isi manifesta speranta ca Statistica il va confirma) ca economia Romaniei va avea o crestere de 2,5% in 2011, printre cele mai mari din UE. Ce sa vezi, speranta confirmata din nou.
Cum nu prea cred in coincidente repetate, cred ca putem lua in calcul una din urmatoarele ipoteze de lucru:
1. INS raporteaza mai intai la Cotroceni, primeste unda verde si da mai departe apoi pe piata. Asta ca sa nu ma gandesc ca i se dicteaza direct procentele.
2. Preseditele a angajat un fel de mame Omizi cu viziuni macro. Sau s-a specializat flacara violet in economie. Nu exclud ca serviciile sa aibe niste genii in statistica, caz in care poate n-ar strica o Rocada si la INS, dupa modelul Boc-Ungureanu.
3. Presedintele are mana buna la Bingo, poate ne scoate pe toti din foame.
Rezultate Transgaz si Traselectrica. Cat de atractive mai sunt ofertele publice de vanzare de actiuni?
Cele doua companii si-au anuntat azi rezultatele preliminate pe 2011. Comunicatele au fost asteptate cu interes de investitori prin prisma ofertelor publice de vanzare a unor pachete minoritare pe care statul le pregateste in perioada urmatoare. Ce dividende s-ar putea primi in acest an pentru actiunile TGN si TEL si cat “merita” actiunile din perspectiva subscrierii?
Transelectrica a dat bine (90,2 milioane lei profit net neauditat) raportat la rezultatele din 2010 (9,55 milioane lei) dar prost in comparatie cu profitul din al doilea trimestru (178 milioane lei). Dupa ce a primit o majorare de tarif din partea ANRE compania parea de recomandat pentru o investitie pe termen lung. Din pacate, celelalte trimestre au fost pe pierdere, lucru deloc de bun augur din perspectiva IPO-ului care se pregateste. Si nu uitati ca vorbim de un profit preliminat pe 2011, auditarea sa lasand locul unor posibile surprize neplacute (in contextul scoaterii la vanzare a unui pachet de 15% inainte de AGA din primavara ma pot gandi ca profitul a fost un pic “periat”, nu?). Cu rezultatul anuntat azi PER-ul urca la 14, destul de neatractiv in conditiile actuale. Fac abstractie de datoriile mari deja angajate si de investitiile la fel de mari care ar trebui ralizate in perioada urmatoare (conectarea “eolienelor”). Una peste alta, eu n-as subscrie la TEL decat la un pret de 10-11 lei. Si asta cu emotii.
Transgaz a avut un parcurs mult mai bun, cu cresteri constante de profit si un rezultat net de 392 milioane lei, cu 4% peste 2010. E bine? Nu e rau, dar nu uitati de anuntata liberalizare a pretului la gaze pentru companii (cam trei sferturi din consumul de gaze), fenomen cu impact negativ asupra consumului si implicit transportului de gaz prin conductele TGN. In plus, in contextul demararii in cele din urma a proiectului Nabucco, gradul de indatorare a companiei poate deveni ingrijorator (as vrea sa vad si eu de unde scot mai bine de 1 miliard de euro, dublul capitalizarii bursiere). La profitul preliminat anuntat, TGN are un PER (raport pret/profit pe actiune) de 7,28, de doua ori mai mic deci decat Transelectrica. Eu as cere un discount de minim 20% la TGN pentru a considera tentanta subscrierea. Parerea mea.
Ce dividende vor da cele doua companii? E simplu, 85% din profit va merge in aceasta directie, statul are nevoie de bani. Adica 333 milioane lei la TGN si 76,73 milioane lei la TEL. Asta inseamna un dividend net de aproximativ 23,7 lei/actiune la Transgaz (anul trecut 24 lei) si 0,88 lei/actiune la Transelectrica (anul trecut 0,0974 lei).
Transelectrica a dat bine (90,2 milioane lei profit net neauditat) raportat la rezultatele din 2010 (9,55 milioane lei) dar prost in comparatie cu profitul din al doilea trimestru (178 milioane lei). Dupa ce a primit o majorare de tarif din partea ANRE compania parea de recomandat pentru o investitie pe termen lung. Din pacate, celelalte trimestre au fost pe pierdere, lucru deloc de bun augur din perspectiva IPO-ului care se pregateste. Si nu uitati ca vorbim de un profit preliminat pe 2011, auditarea sa lasand locul unor posibile surprize neplacute (in contextul scoaterii la vanzare a unui pachet de 15% inainte de AGA din primavara ma pot gandi ca profitul a fost un pic “periat”, nu?). Cu rezultatul anuntat azi PER-ul urca la 14, destul de neatractiv in conditiile actuale. Fac abstractie de datoriile mari deja angajate si de investitiile la fel de mari care ar trebui ralizate in perioada urmatoare (conectarea “eolienelor”). Una peste alta, eu n-as subscrie la TEL decat la un pret de 10-11 lei. Si asta cu emotii.
Transgaz a avut un parcurs mult mai bun, cu cresteri constante de profit si un rezultat net de 392 milioane lei, cu 4% peste 2010. E bine? Nu e rau, dar nu uitati de anuntata liberalizare a pretului la gaze pentru companii (cam trei sferturi din consumul de gaze), fenomen cu impact negativ asupra consumului si implicit transportului de gaz prin conductele TGN. In plus, in contextul demararii in cele din urma a proiectului Nabucco, gradul de indatorare a companiei poate deveni ingrijorator (as vrea sa vad si eu de unde scot mai bine de 1 miliard de euro, dublul capitalizarii bursiere). La profitul preliminat anuntat, TGN are un PER (raport pret/profit pe actiune) de 7,28, de doua ori mai mic deci decat Transelectrica. Eu as cere un discount de minim 20% la TGN pentru a considera tentanta subscrierea. Parerea mea.
Ce dividende vor da cele doua companii? E simplu, 85% din profit va merge in aceasta directie, statul are nevoie de bani. Adica 333 milioane lei la TGN si 76,73 milioane lei la TEL. Asta inseamna un dividend net de aproximativ 23,7 lei/actiune la Transgaz (anul trecut 24 lei) si 0,88 lei/actiune la Transelectrica (anul trecut 0,0974 lei).
vineri, 10 februarie 2012
Logica stramba a liberalizarii pretului la gaze
Consumatorii casnici platesc doar 50% din pretul mediu la nivelul UE27 iar cei industriali 68%. Rusine, privilegii, liberalizare grabnica, nu? Cifrele sunt si in programul de guvernare la capitolul energie, dar lipsesc datele la nivelul salariului mediu din Romania vs cel din UE, pentru o comparatie completa. Or, cand ai mai putin de 25% din media europeana la venituri, de ce sa cedezi presiunilor FMI grabindu-te sa scoti bani din buzunarele cetatenilor pentru a trai mai bine... OMV?
Stiu, statul n-are decat sa vanda la pretul pietei gazul sau iar cu ce castiga in plus sa subventioneze facturile nevoiasilor, nu? Nu uitati insa ca productia de gaz autohton e impartita 50%-50% cu OMV. Liberalizarea preturilor face deci OMV sa vanda mai scump iar statul sa dea pe pere ce ia in plus pe mere, adica ce rezulta din pretul mai mare la gaze pentru companii se duce in subventii pentru populatie (si nu uitati ca actionarii Romgaz devin tot mai mult privati tot prin grija FMI, deci subventiile or sa vina tot mai putin din dividendele Romgaz varsate statului si tot mai mult din alocarile de la buget). Cu ce ma incalzeste pe mine, posesor de centrala pe gaz, ca vor plati mai mult si combinatele de ingrasaminte daca mie mi se dubleaza factura si nu am veniturile necesare pentru a primi subventii? Suveranitatea e un termen cam vag, dar ma gandesc ca statul cu ceva resurse ar trebui sa decida de unul singur cu ce pret vine propriei populatii (daca FMI are ceva de obiectat sa rezolve mai intai chestiunea in zona Golfului, Rusia, ma rog, statele unde mai exista ceva resurse si preturi mai mici pentru populatie). Cand stiu cu ce pret de nimic a cumparat OMV Petromul, cand stiu ce artificii a facut sa ascunda an de an profitul (mai tineti minte lantul de benzinarii cumparat de Petrom de la OMV?) doar ca sa nu livreze statului partea care i se cuvenea sub forma de dividende, n-am nici un chef sa le plang de mila austriecilor ca nu pot vinde “la pretul pietei”in Romania. Le ajunge ca vand titeiul romanesc la pretul international desi costurile de extractie sunt de peste 4 ori mai mici.
In plus, tineti cont ca in Romania cam jumatate din cheltuielile gospodariilor se duce pe alimente, bauturi, tigari si o cincime pe “utilitati” (in urban sumele sunt mai mari pentru ca la tara gazele si apa nu sunt chiar atat de raspandite pe cat am vrea). Dublati cheltuielile cu utilitatile si vedeti ce obtinem: eliminarea unor mofuri neesentiale gen cheltuieli cu sanatatea, transportul, concediile, educatia copiilor. Da, dar actionarii OMV vor fi fericiti. Merita sa ne sacrificam pentru ei de vreme ce am luat 20 de miliarde euro imprumut si trebuie sa stam drepti in fata FMI. Sau poate ca nu.
Stiu, statul n-are decat sa vanda la pretul pietei gazul sau iar cu ce castiga in plus sa subventioneze facturile nevoiasilor, nu? Nu uitati insa ca productia de gaz autohton e impartita 50%-50% cu OMV. Liberalizarea preturilor face deci OMV sa vanda mai scump iar statul sa dea pe pere ce ia in plus pe mere, adica ce rezulta din pretul mai mare la gaze pentru companii se duce in subventii pentru populatie (si nu uitati ca actionarii Romgaz devin tot mai mult privati tot prin grija FMI, deci subventiile or sa vina tot mai putin din dividendele Romgaz varsate statului si tot mai mult din alocarile de la buget). Cu ce ma incalzeste pe mine, posesor de centrala pe gaz, ca vor plati mai mult si combinatele de ingrasaminte daca mie mi se dubleaza factura si nu am veniturile necesare pentru a primi subventii? Suveranitatea e un termen cam vag, dar ma gandesc ca statul cu ceva resurse ar trebui sa decida de unul singur cu ce pret vine propriei populatii (daca FMI are ceva de obiectat sa rezolve mai intai chestiunea in zona Golfului, Rusia, ma rog, statele unde mai exista ceva resurse si preturi mai mici pentru populatie). Cand stiu cu ce pret de nimic a cumparat OMV Petromul, cand stiu ce artificii a facut sa ascunda an de an profitul (mai tineti minte lantul de benzinarii cumparat de Petrom de la OMV?) doar ca sa nu livreze statului partea care i se cuvenea sub forma de dividende, n-am nici un chef sa le plang de mila austriecilor ca nu pot vinde “la pretul pietei”in Romania. Le ajunge ca vand titeiul romanesc la pretul international desi costurile de extractie sunt de peste 4 ori mai mici.
In plus, tineti cont ca in Romania cam jumatate din cheltuielile gospodariilor se duce pe alimente, bauturi, tigari si o cincime pe “utilitati” (in urban sumele sunt mai mari pentru ca la tara gazele si apa nu sunt chiar atat de raspandite pe cat am vrea). Dublati cheltuielile cu utilitatile si vedeti ce obtinem: eliminarea unor mofuri neesentiale gen cheltuieli cu sanatatea, transportul, concediile, educatia copiilor. Da, dar actionarii OMV vor fi fericiti. Merita sa ne sacrificam pentru ei de vreme ce am luat 20 de miliarde euro imprumut si trebuie sa stam drepti in fata FMI. Sau poate ca nu.
luni, 6 februarie 2012
Boc a ajuns sinonim cu Criza. Scapam de Boc scapam de Criza?
Pentru PDL, politica strutului in an electoral pare tentanta. Guvern de tehnocrati, numele mari din partid trase pe linie moarta din Guvern, in speranta ca la intrebarile incomode gen “cine a majorat TVA, cine ne-a taiat salariile, cine ne-a supraindatorat?” se va raspunde inainte de alegeri cu aer senin si ochi umezi “Boc, el a fost de vina, partidul s-a opus, noi stim ce inseamna nevoile poporului, suntem gata sa indreptam raul facut, ia de-aicea o galeata!”. O sa functioneze?
Nu cred, dar viitorul inecat politic se agata si de-un pai. Iar paiul din ochiul PDL-ului e acum Boc, fara el partidul n-o poate carmi spre populisme concrete. Presedintele Basescu asistat de baronii PDL pregateste deci Guvernul pentru o noua operatie extetica, urmeaza extirparea nodulului impopular care impiedica impantul de silicon electoral.
Ce vor face cu Udrea? Ei, de Udrea nu se pot desparti la fel de usor, Lenuta e pusculita de bani si ochiul Cotroceniului, probabil ca se va auto-exila in biroul ministerial crosetand frunzulite verzi pe hainutele noi ale partidului.
Altfel, sper ca domnul Croitoru de la BNR e bine sanatos si gata sa ia de coarne un post decorativ de tehnocrat de vreme rea. Vorbeste aceeasi limba cu domnul Franks de la FMI (adica afacereza financiar-bancara), un atu suplimentar. Daca s-ar converti devenind mormon ca dl Jefrey ar fi un ghiseft suplimentarar, parca ii vad plimbandu-se brat la brat pe la televizuni in camasi albe cu ecusoane negre si propovaduind evanghelia globalizarii si lepadarea de necurata proprietate de stat.
PS: Articolul a aparut dimineata pe Hotnews...intre timp am capatat un Prim Ministru in "serviciile" dumneavoastra. Sa ne fie de bine, am inteles ca alternativa era de fapt Maior de la SRI. Oare baiatul de la STS era bolnav?
Nu cred, dar viitorul inecat politic se agata si de-un pai. Iar paiul din ochiul PDL-ului e acum Boc, fara el partidul n-o poate carmi spre populisme concrete. Presedintele Basescu asistat de baronii PDL pregateste deci Guvernul pentru o noua operatie extetica, urmeaza extirparea nodulului impopular care impiedica impantul de silicon electoral.
Ce vor face cu Udrea? Ei, de Udrea nu se pot desparti la fel de usor, Lenuta e pusculita de bani si ochiul Cotroceniului, probabil ca se va auto-exila in biroul ministerial crosetand frunzulite verzi pe hainutele noi ale partidului.
Altfel, sper ca domnul Croitoru de la BNR e bine sanatos si gata sa ia de coarne un post decorativ de tehnocrat de vreme rea. Vorbeste aceeasi limba cu domnul Franks de la FMI (adica afacereza financiar-bancara), un atu suplimentar. Daca s-ar converti devenind mormon ca dl Jefrey ar fi un ghiseft suplimentarar, parca ii vad plimbandu-se brat la brat pe la televizuni in camasi albe cu ecusoane negre si propovaduind evanghelia globalizarii si lepadarea de necurata proprietate de stat.
PS: Articolul a aparut dimineata pe Hotnews...intre timp am capatat un Prim Ministru in "serviciile" dumneavoastra. Sa ne fie de bine, am inteles ca alternativa era de fapt Maior de la SRI. Oare baiatul de la STS era bolnav?
joi, 2 februarie 2012
Un interviu care m-a convins sa trec pe celalalt trotuar cand ma intalnesc cu eMag
Critic Atac publica azi un interviu interesant cu un angajat al firmei de comert on-line. Despre conditiile de munca, orele suplimentare, relatia angajat-angajator. Cum era de asteptat, succesul fulminant al companiei se datoreaza orelor suplimentare nesfarsite, tratamentului prost aplicat propriilor angajati, ma rog, ingrediente nelipsite cand vrei sa ai “servicii de calitate” dar si preturi care sa dinamiteze concurenta. Exploatezi prostii cat mai mult, le lipesti un zambet pe fata cand dau ochii cu clientii, le arati pisica cand nu fac ciocul mic “sunt sute care asteapta sa va ia locul, ce mare specializare pe capul vostru?”.
Angajatul de la eMag mi-a amintit de Raluca Stroescu, fatuca de la Ernst & Young decedata la datorie pe cand isi bifa constiincioasa orele suplimentare. Cel putin acolo negrilor de pe plantatie li se arata morcovul parteneriatului in firma. Muncesti pana lesini o perioada, dupa aia esti partener si te-ai scos. Spre deosebire de afacerile din audit, eMag nu are ce morcovi sa arate, asa ca se multumeste cu “batul”: carcotesti nu-ti mai platim orele suplimentare, te imbolnavesti nu iti prelungim contractul, are balta peste.
Ce ma intristeaza chiar mai mult decat istoria de la eMag e reactia unui blogger pe care il stimez, Bogdan Glavan (www.logec.ro). Bogdan, mare fan al pietei libere aproape ca il face de doua parale pe angajatul eMag intr-o postare replica la "comunistoizii" de la Critic Atac. Citez din Bogdan:
“Două observații. Prima este aceea că dacă tânărului intervievat i se pare insuportabil regimul de muncă, atunci cu siguranță – indiferent de ce credem noi – altora nu li se pare, dovadă că firma poate angaja în coninuare cu ușurință. Deci, oricât ar părea de neverosimil (după ce citești articolul), există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi. Probabil în aceea de a nu lucra deloc.
Și astfel ajung la a doua observație. În Grecia rata șomajului în rândul tinerilor este 50%. În Spania la fel. În Portugalia este 30%. Este o situație mai bună să nu ai loc de muncă? Ce uită marxiștii este că nimeni nu poate fi obligat să ofere o slujbă cuiva. Mai ales într-o țară ca România în care statul exercită o presiune fiscală și birocratică uriașă asupra firmelor, mai bine îți vezi de treabă decât să dezvolți o afacere. De aceea avem atât de mulți bugetari, pardon, „privați” care lucrează cu statul. Iar firmele care trebuie să înfrunte iadul „economiei de piață funcționale” nu fac decât să transfere această presiune pe spinarea angajaților. Cu alte cuvinte: alegerea pe care o are tânărul intervievat nu este cea dintre un loc de muncă în atelierele sleirii și o slujbă civilizată, ci între a lucra și a fi șomer. Locurile de muncă nu pică din cer, nu sunt “acolo”, undeva, pe stradă, așteptând să le iei. Locurile de muncă se nasc din investiția și riscul asumat de întreprinzători – unii dintre ei, foarte egoiști, e adevărat”.
Pai am si eu 2 contra-observatii:
1.Faptul ca altii aterizeaza in locul celor storsi de eMag nu inseamna neaparat ca sunt angajati mai nepretentiosi care apreciaza conditiile de munca de acolo ci doar ca fraierii noi nu stiu inca ce-i asteapta. Nu e vorba de munca de mare specializare iar firma poate rula mana de lucru practic nelimitat. Argumentul “există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi; probabil în aceea de a nu lucra deloc” chiar ma calca pe nervi. Bravo Bogdane, tu erai ideologul perfect si in copilaria capitalismului. “Copii de 10 ani in mina? Si ce, daca nu lucreaza si mor de foame acasa e mai bine?”
2.Locurile de munca incep sa dispara de prin Occident multumita binefacerilor globalizarii. Companiile isi externalizeaza business-ul vanand mana de lucru ieftina din China dar vand apoi cu aceleasi pret acasa (si implicit marja de profit mai mare) unde puterea de cumparare e consistenta inca. Asta s-ar rezolva cu ceva fiscalitate nu cu incurajari de genul “bine ca ai loc de munca ce, in China cum se poate lucra 12 ore pe zi?” Si uite cum modelul chinezesc incepe sa fie pe placul universitarului autohton, la catedra sa de economie el lucrand insa vreo 9 ore pe saptamana. Dar, ce sa-i faci ,la teorie stam bine...
Iar in ceea ce priveste eMag, o vizita de la inspectia muncii ar fi poate mai lamuritoare...apropo, daca am cititori care stiu cate ceva din bucataria angajatorului eMag, ii invit sa comenteze mai jos
PS: Cand Asesoft a preluat in 2009 pachetul majoritar (51%) de la eMag s-a vehiculat in presa suma de 10 milioane euro. Ulterior, o parte dintre fondatori au mai renuntat la 30% din companie. Oare daca angajatii erau munciti in perioada asta numai 8 ore pe zi, cat ar fi pierdut “business-ul”? Jumatate? S-ar fi dat la numai 5 milioane pachetul de control? Ar fi fost o tragedie atat de mare pentru fondatori? In cate generatii toci cateva milioane de euro facute din afacerea ta dezvoltata in 10 ani? Care o fi diferenta de mentalitate intre cineva cu 1 milion de euro in cont si alter-ego-ul sau cu “numai” 3? S-ar percepe mai fericit, mai implinit cel cu 3? Sigur, cand ai 1 milion te compari cu cei cu averi similare, cand ai 10 trebuie sa ridici stacheta, pretentiile sunt mai mari pe strada ta.... Vreau sa spun in concluzie ca avansul tehnologic e fantastic de la inceputul secolului al 19-lea si pana acum. Nu trebuie sa ne intoarcem la inceputurile capitalismului pentru ca “lipsesc locurile de munca”. Profitul trebuie redistribuit pur si simplu altfel. In ultimii 30 de ani distanta dintre bogati si saraci a continuat sa creasca in lumea dezvoltata, clasa medie e tot mai subtire (s-a tot vorbit despre distributia 20/80-cei 20% care au acumulat 80% din averea natiunilor), solutiile la criza au fost gandite in beneficiul bogatilor-austeritate pentru toti prin care sa se achite execesele catorva (lumea financiar-bancara). E timpul pentru alt tip de capitalism, alta lume financiara. Alternativa e bineinteles statul politienesc ca ultima masura anti-criza. Sigur, cu scopul nobil de aparare a sfintei proprietati impotriva bandelor de anarhisti.
Angajatul de la eMag mi-a amintit de Raluca Stroescu, fatuca de la Ernst & Young decedata la datorie pe cand isi bifa constiincioasa orele suplimentare. Cel putin acolo negrilor de pe plantatie li se arata morcovul parteneriatului in firma. Muncesti pana lesini o perioada, dupa aia esti partener si te-ai scos. Spre deosebire de afacerile din audit, eMag nu are ce morcovi sa arate, asa ca se multumeste cu “batul”: carcotesti nu-ti mai platim orele suplimentare, te imbolnavesti nu iti prelungim contractul, are balta peste.
Ce ma intristeaza chiar mai mult decat istoria de la eMag e reactia unui blogger pe care il stimez, Bogdan Glavan (www.logec.ro). Bogdan, mare fan al pietei libere aproape ca il face de doua parale pe angajatul eMag intr-o postare replica la "comunistoizii" de la Critic Atac. Citez din Bogdan:
“Două observații. Prima este aceea că dacă tânărului intervievat i se pare insuportabil regimul de muncă, atunci cu siguranță – indiferent de ce credem noi – altora nu li se pare, dovadă că firma poate angaja în coninuare cu ușurință. Deci, oricât ar părea de neverosimil (după ce citești articolul), există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi. Probabil în aceea de a nu lucra deloc.
Și astfel ajung la a doua observație. În Grecia rata șomajului în rândul tinerilor este 50%. În Spania la fel. În Portugalia este 30%. Este o situație mai bună să nu ai loc de muncă? Ce uită marxiștii este că nimeni nu poate fi obligat să ofere o slujbă cuiva. Mai ales într-o țară ca România în care statul exercită o presiune fiscală și birocratică uriașă asupra firmelor, mai bine îți vezi de treabă decât să dezvolți o afacere. De aceea avem atât de mulți bugetari, pardon, „privați” care lucrează cu statul. Iar firmele care trebuie să înfrunte iadul „economiei de piață funcționale” nu fac decât să transfere această presiune pe spinarea angajaților. Cu alte cuvinte: alegerea pe care o are tânărul intervievat nu este cea dintre un loc de muncă în atelierele sleirii și o slujbă civilizată, ci între a lucra și a fi șomer. Locurile de muncă nu pică din cer, nu sunt “acolo”, undeva, pe stradă, așteptând să le iei. Locurile de muncă se nasc din investiția și riscul asumat de întreprinzători – unii dintre ei, foarte egoiști, e adevărat”.
Pai am si eu 2 contra-observatii:
1.Faptul ca altii aterizeaza in locul celor storsi de eMag nu inseamna neaparat ca sunt angajati mai nepretentiosi care apreciaza conditiile de munca de acolo ci doar ca fraierii noi nu stiu inca ce-i asteapta. Nu e vorba de munca de mare specializare iar firma poate rula mana de lucru practic nelimitat. Argumentul “există tineri în București aflați într-o situația mai complicată decât aceea de a lucra 12 ore pe zi; probabil în aceea de a nu lucra deloc” chiar ma calca pe nervi. Bravo Bogdane, tu erai ideologul perfect si in copilaria capitalismului. “Copii de 10 ani in mina? Si ce, daca nu lucreaza si mor de foame acasa e mai bine?”
2.Locurile de munca incep sa dispara de prin Occident multumita binefacerilor globalizarii. Companiile isi externalizeaza business-ul vanand mana de lucru ieftina din China dar vand apoi cu aceleasi pret acasa (si implicit marja de profit mai mare) unde puterea de cumparare e consistenta inca. Asta s-ar rezolva cu ceva fiscalitate nu cu incurajari de genul “bine ca ai loc de munca ce, in China cum se poate lucra 12 ore pe zi?” Si uite cum modelul chinezesc incepe sa fie pe placul universitarului autohton, la catedra sa de economie el lucrand insa vreo 9 ore pe saptamana. Dar, ce sa-i faci ,la teorie stam bine...
Iar in ceea ce priveste eMag, o vizita de la inspectia muncii ar fi poate mai lamuritoare...apropo, daca am cititori care stiu cate ceva din bucataria angajatorului eMag, ii invit sa comenteze mai jos
PS: Cand Asesoft a preluat in 2009 pachetul majoritar (51%) de la eMag s-a vehiculat in presa suma de 10 milioane euro. Ulterior, o parte dintre fondatori au mai renuntat la 30% din companie. Oare daca angajatii erau munciti in perioada asta numai 8 ore pe zi, cat ar fi pierdut “business-ul”? Jumatate? S-ar fi dat la numai 5 milioane pachetul de control? Ar fi fost o tragedie atat de mare pentru fondatori? In cate generatii toci cateva milioane de euro facute din afacerea ta dezvoltata in 10 ani? Care o fi diferenta de mentalitate intre cineva cu 1 milion de euro in cont si alter-ego-ul sau cu “numai” 3? S-ar percepe mai fericit, mai implinit cel cu 3? Sigur, cand ai 1 milion te compari cu cei cu averi similare, cand ai 10 trebuie sa ridici stacheta, pretentiile sunt mai mari pe strada ta.... Vreau sa spun in concluzie ca avansul tehnologic e fantastic de la inceputul secolului al 19-lea si pana acum. Nu trebuie sa ne intoarcem la inceputurile capitalismului pentru ca “lipsesc locurile de munca”. Profitul trebuie redistribuit pur si simplu altfel. In ultimii 30 de ani distanta dintre bogati si saraci a continuat sa creasca in lumea dezvoltata, clasa medie e tot mai subtire (s-a tot vorbit despre distributia 20/80-cei 20% care au acumulat 80% din averea natiunilor), solutiile la criza au fost gandite in beneficiul bogatilor-austeritate pentru toti prin care sa se achite execesele catorva (lumea financiar-bancara). E timpul pentru alt tip de capitalism, alta lume financiara. Alternativa e bineinteles statul politienesc ca ultima masura anti-criza. Sigur, cu scopul nobil de aparare a sfintei proprietati impotriva bandelor de anarhisti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
