De ce “marile oportunitati” sunt de regula deghizate in “pariuri riscante”. Variatiuni pe tema “vai, ce prost am fost!”

“Cum de am ratat terenul ala cu 20 de euro/mp in 2004?”, “de ce n-am luat actiuni pe minimele din 2009?”, “de ce n-am acceptat postul ala extraordinar cand mi s-a oferit”? Avem cu totii astfel de refrene in minte. Mari ocazii care n-au fost speculate la timp, trenuri pierdute care ne-ar fi dus departe, daca.... Detaliul pe care il scapam din vedere este ca deseori marile oportunitati presupun, cel putin aparent, un pariu riscant. Terenul ce pare ocazia vietii era insa intr-o zona fara utilitati si avea niste probleme juridice (rezolvabile), actiunile in 2009 prezentau riscul “colateral” al unui blocaj interbancar, postul de vis pe care l-ai refuzat venea intial cu un salariu mic si ore suplimentare, etc. Castigatori sunt cei dispusi sa iasa din curentul majoritar de opinie (daca vi se pare un fleac, ganditi-va ce simteati in 2009, cand se vorbea de faliment bancar generalizat si cat de nebuneasca parea ideea de a parasi refugiul cash-ului), sa se imunizeze impotriva contagiunii. Gasiti mai jos 3 sfaturi pentru a realiza mai usor asta..

Ce vreau sa spun? Marile oportunitati din viata apar deseori sub forma unui pariu impotriva ..bunului simt. Sunt foarte multe motive pentru care majoritatea nu le considera oportunitati, ba chiar pariuri riscante (ma rog, cand majoritatea cade de acord ca activul X reprezinta marea oportunitate ne aflam probabil intr-o bula speculativa). Cine are curajul sa iasa din rand, sa gandeasca in afara curentului majoritar de opinie, poate trage lozul castigator (sigur, exista si esecuri spectaculoase-vezi actiuni luate la preturi minuscule la viitoare companii falimentare).

Greseala pe care o facem este sa rupem de contextul emotional pretul la care se afla un anumit activ cu achizitia caruia am cochetat la un moment dat. Tot ce vedem este pretul din trecut, profitul pe care l-am fi obtinut in prezent si epitetele pe care le-am merita afisate pe cartea de vizita. Nu e deloc asa de simplu. Dovada ca repetam deseori greaseala de a fi prea tematori cand curajul se impune, sau de a fi exagerat de exuberanti cand prudenta se recomanda. Mai in gluma, mai in serios, cine n-are deloc experienta in piata de capital cred ca ar avea mai mult de castigat daca ar face exact invers ce-i dicteaza primul impuls (din acest motiv contrarienii par o specie de succes).

De exemplu, se vorbeste de ceva vreme de impactul iesirii Grecie in zona euro, de valul devastator pe care il poate declansa Spania, etc. Daca un eveniment de aceasta factura chiar se produce, secretul nu va fi sa aveti banii pregatiti la timp pentru a face achizitii, ci talentul de a va deconecta de valul de panica ce va cuprinde marea majoritate. Iar sentimentele multimii sunt contagioase, greu te poti sustrage. Presa va dudui de pesimism, analistii vor fi apocaliptici, vecinii, prietenii si rudele va vor condamna, ironiza sau ostraciza daca incercati sa actionati diferit, etc. Dar, daca pariul pe care il faceti impotriva curentului majoritar se va dovedi castigator, vor avea toate motivele sa va invidieze dupa.

In concluzie, n-avem nici o problema in a recunoaste oportunitatile in trecut (“puteam sa iau eu terenul ala la pret de nimc, dar nevasta-mea n-a avut curaj”), in a le imagina in viitor (“ o sa urmeze precis echivalentul lui Lehman Brothers in pietele de capital, poate chiar in 2013”) dar nu reusim deloc sa le identificam in prezent-fie nu le vedem unde sunt de fapt, fie ne repezim unde n-au ce cauta (bulele speculative).

Bine-bine, si ce-i de facut..? Iata 3 sfaturi:

1.Cand presa vuieste desteptul o coteste

In general mass-media exprima foarte bine sentimentele multimii. Analistii care alearga in directia curentului majoritar de opinie sunt cei chemati sa-si dea cu parerea, cei care gandesc altfel sunt marginalizati. Sentimentul dominant, ca si bursa, are insa o evolutie ciclica. Iar cel mai bun semnal ca ciclul este aproape de sfarsit este numarul celor care s-au urcat in trenul pesimismului/optimismului. Cand aproape toti au cumparat, cine va mai cumpara maine? Cand aproape toti au vandut, vine o sa intretina presiunea la vanzare maine?...Ma rog, poate simplific exagerat

2.Nu citi/asculta/crede doar opiniile care iti confirma propriile convingeri

Una dintre greselile pe care multi “destepti” o comit. Confruntarea argumentelor pro si contra este un exercitiu util cand vrei sa iei decizia buna dar tentatia de a te simti “confirmat” e mai puternica. “Daca si Roubini zice asta, iar eu cred la fel, inseamna ca sunt oarecum la fel de destept ca Roubini, nu?”. Ei bine, nu. Specialistii se pot insela la randul lor, chiar daca mai rar decat oamenii simpli, ce consolare ai daca pierzi pe mana lor intr-una din putinele situatii cand au evaluat gresit?

3. Nu te teme de postura de “Gica contra”

Exact efectul de contagiune de care vorbeam mai devreme. Nu e atat de simplu pe cat pare sa te sustragi curentului dominant. Daca nu ma credeti, imaginati-va ridicand semne de intrebare imediat dupa 11 septembrie 2011, “Revolutia” din decembrie, primul razboi din Golf, martie 2009 si achizitia de actiuni, etc. Repet, nu e vorba numai de combaterea bombardamentului media, ci de efortul de ignorare a opiniei aproape generale, de a te “sustrage” mentalului colectiv. Din acest motiv se spune ca rareori iti poti da seama cand te afli intr-o bula speculativa. Nimeni din jurul tau nu crede asta (altfel nici n-ar mai fi bula daca majoritatea n-ar crede ca preturile vor urca in continuare!), e foarte greu sa iti smulgi ochelarii de cal cat timp sunt in mare voga.

Carti si vanitati. Cum se calculeaza dividendele unei investitii in propria biblioteca?

Cu 3 ani si ceva in urma am schimbat resedinta. Inevitabil, a aparut treptat si o mica biblioteca in noua locuinta. La un “recensamant “ superficial, cam 250 de titluri noi achizitionate intre timp. Aproximand la 20 lei pretul mediu per carte, ar rezulta ca am cheltuit cam 5000 lei in 3 ani pentru lectura. E mult, e putin? E putin daca ma raportez la bugetul fumatorului mediu (cam 300 lei/luna, mai bine de 10.000 lei in 3 ani deci, vezi aici). Oi fi insa de 5.000 de lei mai destept, mai cultivat? Greu de spus dar ce ma frapeaza este ca despre multe carti peste care am trecut cu privirea in momentul inventarului nu puteam spune decat “interesanta” ori “insipida”. Retinusem doar impresia dupa lectura, nu si idei pe care sa le pot reproduce. Pentru ca informatia sa fie fixata de memorie, ai nevoie de o amprenta emotionala. Altfel, informatia nuda e perisabila (memoria joaca feste, e plina de spatii albe). Ca sa “capturezi” o informatie ai nevoie fie de un rationament anterior (tii, ia uite, asta e raspunsul pe care il cautam-cartea asta explica limpede ce gandeam eu vag!) fie de o emotie ca suport. In caz contrar, singurul lucru pe care il vei putea spune despre majoritatea cartilor din biblioteca va fi “interesanta”, “plicticoasa”, “seaca”, “indigesta”, etc. Ma rog, pentru un cititor de cursa lunga e poate un risc asumat, pentru cine priveste lectura ca pe-o investitie-este o pierdere neprevazuta. In final, o formula pentru ..dividende culturale.

Cumva, e ca si cu materia predata la scoala. Cat ne mai aducem aminte din informatiile memorate mecanic? Din chimia dintr-a opta si analiza matematica din liceu? Stiu, tabla inmultirii si alfabetul nu le-am uitat, dar tineti cont ca le-am tot exersat zilnic de atunci in viata de zi cu zi. E ca si cu martorii lui Iehova-citeste zilnic Biblia si o sa dai in curand citate la randul tau ca sa-ti intaresti victorios afirmatiile in disputele cu amicii. Ne aducem insa aminte bine de lectiile in care ne-am remarcat, am fost laudati indelung, am luat nota maxima singurii din clasa, am pus intrebarile incuietoare, etc. Ajutate de suportul emotional, informatiile s-au fixat admirabil; memorate mecanic, se vor volatiliza in curand (cati dintre absolventii de Bac la liceu sau posesorii de licenta la facultate ar mai lua note de trecere repetand examenul peste un an, fara sa citeasca nimic intre timp? Din acest motiv e de prerat ca examenul sa evalueze un proiect pentru care cursantul a transpirat, a “suferit” putin pentru a ajunge la concluzii decat un stoc de cunostiinte nedigerate). Ma rog, stiti vorba, majoritatea cartilor nu valoreaza cat o experienta autentica de viata.

Dincolo de utilizarea lor strict utilitara (documentare, reactualizare a cunostiintelor , etc) sau de divertisment (iti umpli timpul in weekend, concediu, metrou), cartile sunt citite si din vanitate. Uneori, aspiri sa bifezi o lista de autori renumiti sperand vag ca iti vor imprumuta oarecum din inteligenta si profunzimea lor, sau macar vei confista niste vorbe cu miez cu care sa-ti uimesti anturajul (evident, fara sa dai sursa). Cel putin un anumit segment din fanii Humanitas spera (cel putin in anii ’90) sa dobandeasca macar o felie din elocinta lui Liiceanu, subtilitatile lui Plesu ori eruditia ostentativa a lui Patapievici. Alteori cauti niste raspunsuri fara sa stii ca vei aprecia ce ti se ofera doar daca le-ai gasit cumva in felul tau. Aici, in a doua categorie, regasim cel mai dezamagit segment de cititori; la polul opus-cititorii de tren: nu-si fac iluzii, nu vor avea deziluzii.

Inainte de ‘89, romanii erau un popor de citori din lipsa de...alternative. Acum, sunt infinit mai multe titluri disponibile dar tirajele au scazut dramatic. Cititorii “de tren” au contra-oferta televiziunii, “cautatorii de raspunsuri” au avut timp pana acum sa se entuziasmeze si sa repudieze de mai multe ori pana s-au blazat iar “vanitosii” sunt tentati si de alte modele, cu un succes mai mare in societate (ce mare branza sa fii intelectual azi? tragi mata de coada pana uiti de foame).

Revenind mea, ce voi face de aici inainte? Bineinteles ca voi mai cumpara carti, o voi face insa mult mai selectiv ca pana acum. Voi cumpara mai putin de pe internet si cu mult mai mare atentie din librarii. Confortul livrarii la domiciliu nu compenseaza neajunsul de a nu putea sa rasfoiesti pe indelete titlul respectiv (asta se intampla uneori si in librarie-ati remarcat cum cartile care se deschid la pasajele interesante au prostul obicei a a pastra grosul pliciticos pentru lecturile de acasa?). Solutia pe care o recomand este sa cumparati carti din...ceainarie. Sunt librarii dotate cu asa ceva (Carturesti, Bastilia), nu ramane decat sa comandati un ceai si sa il beti rasfoind 1-2 ore cartile care v-au facut cu ochiul. O sa cheltuiti 5 lei in plus dar nu aveti nici o scuza daca va treziti acasa ca va plicitisesc cartile ce pareau extraordinare luate din raft.

Asa, acum FORMULA. Cum ce formula, cea cu dividendele. Ce dividend ofera o investitie in propria biblioteca? Se calculeaza asa:

Dividend (hrp)=Profit intelectual/Nr. carti achizitionate,

unde Profitul intelectual este egal cu numarul de idei noi dobandite in urma lecturii, idei reproductibile si la o luna (30 zile) de la prima citire a cartii. Am ales ca unitate de masura pentru dividend, hrp-ul (potriviti dvs initialele in functie de numele propriu care va vine primul in minte....da, si eu la el ma gandeam!)

Cum se pregateste o listare la BVB: S&P ameninta Transgaz cu retrogradarea in preajma lansarii ofertei publice. Suna a discont baban, nu?

Agentia de rating a strans motive vechi pana a ajuns la o retrogradare noua a TGN. Motivele? Incertitudinile din politica de reglementare (Transgaz trebuia sa primeasca de anul trecut o majorare de tarif dar nu se stie cand se va produce asta) si...politica prea generoasa de dividende impusa de stat (tot din 2011, dar pentru toate companiile de stat, care nu sunt insa retrogradate in bloc de S&P ci numai TGN), desi tot agentia recunoaste ca gradul de indatorare al companiei a scazut si va continua sa scada (deci, unde e problema?). Acum, cu perspectiva negativa de rating si cu un SPO gata sa demareze, doar nu va asteptati ca Guvernul sa tina prea mult la pretul din oferta, nu?

Agentia a modificat perspectiva ratingului "BB+" al Transgaz de la "stabila" la "negativa", anticipand ca ar putea cobori din nou in viitorul apropiat calificativul companiei din cauza incertitudinilor privind reglementarea si presiunilor din partea Guvernului pe politica de dividende.

Motivatii:

1."Am inteles ca autoritatea romana de reglementare ia in calcul revizuirea mecanismului actual de stabilire a tarifelor in domeniul transmisiei de gaze pentru a permite Transgaz sa recupereze partial venituri in contul volumelor de gaze pierdute in perioada de reglementare incheiata in iunie 2012. Pe de alta parte, discutiile recente ale Transgaz cu autoritatea indica inrăutatirea perspectivelor de recuperare. In opinia noastra, situatia nu se incadreaza in parametrii de vizibilitate şi predictibilitate a reglementarii constatati anterior",noteaza S&P într-un comunicat.

Interpretare: Transgaz nu a primit o majorare de tarif anul trecut. Nu e o veste prea placuta pentru actionariat, dar sa nu uitam ca vorbim de o companie cu una dintre cele mai mari rate de profitabilitate din industria energetica. Statul a promis ca se rezolva anul asta, dar autoritatea de reglementare nu a intarit promisiunile (dar nici nu le-a infirmat). Nu avem o informatie clara in acest moment ca nu se va produce o majorare a tarifelor si tocmai de aia va retrogradam in prejma SPO-ului (pardon, coincidenta!).

2. S&P considera ca revizuirea politicii salariale de la Transgaz de catre autoritati a fost "prematura".

Interpretare: Anul trecut s-au majorat salariile. Sindicatul care a cerut in justitie sa se aloce un procent mai mare din profit catre salariati a pierdut insa. Agentia a strans ca o furnicuta informatia majorarii salariale acum un an, a lipit-o la cea la fel de veche a amanarii aprobarii majorarii de tarif de catre ANRE, si a dat cu ciomagul ratingului in turloaiele SPO-ului TGN

3. S&P avertizeaza ca situatia financiara a companiei ar putea fi afectata de presiunile si asteptarile din partea Guvernului pentru "dividende semnificative".

Interpetare: Guvernul Boc, in cautare de fonduri, a impus inca din 2011 ca 90% din profitul companiilor cu capital majoritar de stat sa mearga spre fondul de dividende. De ce n-au fost retrogradate imediat toate companiile de stat de catre S&P? Pai, poate pentru ca nu aveau toate oferte publice gata sa demareze si nu aratau la fel de bine ca TGN.

Luati de aici un argument interesant:”S&P anticipeaza ca datoria ajustata a Transgaz va scadea în 2012 şi 2013, de la nivelul de 146,5 milioane lei (32 milioane euro) inregistrat la finele anului trecut. Pe de alta parte, agenţia crede că Transgaz va readuce investitiile la niveluri normale pana în 2014, strategie care, combinata cu plaţile ridicate in contul dividendelor, ar putea conduce la o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung”.

Daca am vorbi de o companie supraindatorata, sa fortezi plecarea profitului spre dividende ar fi o gogomanie. Dar TGN are o datorie de numai 32 milioane euro (capitalizare bursiera de 509 milioane euro, profit net pe 2011 de 84 milioane euro) care in plus o sa mai si scada in 2013 si 2014. E o datorie absolut decenta in ziua de azi, dar nu si pentru S&P care vede “o deteriorare treptata a situatiei de credit a companiei pe termen lung” si asta fara sa ia in calcul proiectul Nabucco, pentru care recunoaste ca sansele de materializare sunt inca reduse.

PS: Era o carte interesanta pe piata la un moment dat, una despre “asasinii economici”. Ati vazut-o pe undeva?

De ce bursa a ajuns o gluma proasta in Romania si ce se (mai) poate face

Sa fim onesti, n-avem bursa pentru ca nici economie nu prea mai avem (dinozaurii lui Ceausescu sunt fier vechi, acum consumam preponderent din import) iar putinul care a ramas e interesat in mica masura de transparenta si evaluarile bursei (va imaginati abonatii pe viata la contractele cu statul trepindand la ideea listarii?). In plus, nici spiritul antreprenorial nu ne da afara din casa iar amintirea unor scheme Ponzi vechi (“multiplicam banii de 8 ori” sau “dormi linistit”), spargerea bulelor noi (“BET-FI 100.000), deciziile de management neinspirate (singura campanie de promovare a bursei a fost lansata cu surle si trambite in...2008) si comisioanele umflate ale brokerilor au sufocat in scutece bruma de retail din piata de capital. Se mai poate face ceva cu BVB sau emigram la Varsovia impreuna cu Frankie Templeton si FP-ul?

Poti sa ai bursa dinamica fara economie viguroasa in spate? Nu prea. Spuneti in 10 secunde 10 mari companii private care, odata listate, ar inviora tranzactiile lesinate ale BVB.Bine, hai in 30. Nu fiti suparati, daca intrebi brokerii marile sperante se leaga tot de companiile de stat-Hidro, Romgaz, Nuclearelectrica. FP-ul a mai salvat ceva altfel noua conducere a bursei ar fi avut drept unica responsabilitate stingerea luminii la ora 17 (dorinta unei duble listari din partea administratorului Templeton spune insa multe).

Pentru cine nu stie, bursa reprezinta o parghie de finantare ieftina si o trambulina media. Iei bani fara costuri de la cei care vor sa-ti intre in actionariat si ai promovare gratuita in vitrina bursei pana pune ochii pe tine vreun fond sau o companie mai mare care sa te preia la un multiplu al profitului generos. Suna bine in practica dar pe cine sa intereseze asta in Romania? Companiile de stat care sunt capusate pana la refuz? Firmele abonate la contractele cu statul sa accepte transparenta? De ce ar face-o, sa-i vina DNA-ului idei? Sa nu uitam apoi ca suntem o economie unde cererea se bazeaza pe importuri. Daca pana si legumele din piete vin din Turcia si Grecia iar principala preocupare a autoritatilor este ca nu cumva sa creasca euro (da-i naibii de exportatatori!) ce sperante sa ai ca economia iti va furniza carne proaspata pentru bursa?

Vorbim deci de o slabiciune naturala a ofertei, dar nici la capitolul mentalitate nu stam pe roze. Nu poti fi mirat nici de subtirimea micilor antreprenori locali ori a afacerilor gata de listare (o sectiune a start-up-urilor la BVB? da, da, cu marmote poate) cand poporul roman a pierdut in ultimii 20-30 de ani mare parte din fractiunile care dadeau dinamism (evreii, mai nou“capsunarii”) si rigoare (sasii) mediului de business.

Si daca asta nu era destul, am avut si falimente rasunatoare la inceputul anilor ’90 si o prabusire a economiei care au spoliat prima generatie de “investitori” urmate de spargerea bulelor din piata imobiliara si de capital din 2007 si o noua cadere a economiei care au pus pe fuga si urmatoarea generatie de investitori. Plus o conducere a bursei care a visat cai verzi pe pereti in mare parte din timp pana a pierdut contactul cu realitatea (singura campanie de promovare a venit exact in momentul cand se bateau minime dupa minime-in 2008 ) si un CNVM abulic, care se invioreaza doar in ziua de chenzina. Bun, si ce facem de aici?

1.Vizibilitate si incisivitate

Daca seful BNR are parghia declaratiilor de ce n-ar avea si seful BVB (sau unul dintre vectorii de imagine alesi in acest scop) instrumentele sale? Sigur, impactul e mult redus, dar daca te limitezi sa taci intr-un colt inghitind in sec ce ai obtinut? In toate dezbaterile despre viitorul mediului de afaceri, fiscalitate, macro si microeconomie de ce nu vad 1-2-3 din lupii tineri ai BVB-ului spunand lucruri cu miez? Doar Misu Negritoiu isi poate da cu parerea despre curs? Sau oamenii bursei exceleaza doar in jargonul pasaresco-financiar care te face sa casti dupa primele 30 de secunde? Unde sunt editorialistii din BVB care sa scrie pe o tema sau alta cand evenimentele o cer? Am vazut prin ZF dandu-si cu parerea bancheri, oameni de afaceri, investitori. Vectorii de imagine ai bursei sunt sublimi dar cam lipsesc cu desavarsire de peste tot.

N-am remarcat intalniri relaxate cu presa si furnizorii de continut independenti din on-line (bloggeri) la initiativa BVB (cel putin pe mine nu m-au chemat desi nu mananc mult si nu faceam paguba ireparabila institutiei). Un suc, niste fursecuri, camasi fara cravata, pretext pentru a genera pe tava niste continut ziaristului disperat ca n-are cum umple pagina maine si promovare gratis institutiei bursei. O fi dificil? Da un cont de Facebook bine intretinut cat de greu de facut o fi? O fi scump sa angajezi 1-2 “agenti de influenta” care sa vorbeasca la reuniuni de afaceri, emisiuni TV, sa-si dea cu parerea pe forumuri despre avantajele bursei si viata colorata de acolo? O sponsorizare de titlu economic la un targ de carte, o fereastra video pe site-ul BVB in care niste personaje cu notorietate in societate sa povesteasca experientele lor deosebite pe piata de capital-cat au pierdut cand erau siguri ca vor castiga, ce au invatat din asta, etc-ma rog, povesti de “culoare”?

Inteleg ca nu e vremea IPO-urilor acum dar statul are nevoie de bani si mai multa disciplina in bugetele companiilor sale, corect? N-am prea vazut fruntasii bursei sa sara in sus cand mare parte dintre listarile promise pentru 2012 tind sa se amane spre Pastele Cailor. Eu ma asteptam ca macar intermediarii selectati la Transgaz si Romgaz care trebuiau sa aiba deja IPO-ul pe masa sa vina cu declaratii, sa-si franga mainile, sa se victimizeze, sa faca galagie asurzitoare intr-un cuvant. Avem in schimb o tacere politicoasa de parca ar astepta si ei majorarile de pensii dinspre Guvernul Ponta si nu risca sa-l supere.

La un moment dat existau niste road-show-uri de promovare a bursei pentru companiile private din provincie. Am asistat parca la unul, nu mai stiu exact la care, ca era sa adorm in sala. Asa se atrag emitentii potentiali, precum clientii de network marketing? 1-2 oameni de vanzari destupati, recompensati cu comision gras la orice listare materializata si care sa stie pe de rost abc-ul si avantajele bursei n-ar fi mai eficienti decat un set de reuniuni obosite gen “trofeul calitatii”?

2. Cum iti cresti retailul asa il ai

Bun, nu te ajuta economia, mentalitatea publicului, n-ai noroc in viata si trebuie sa gestionezi o bursa costeliva. Ce facem, mergem sa ne imbatam sa uitam de asta? Intercapital organiza la un moment dat niste conferinte pentru clienti foarte misto (am asistat la una cu Mukul Pal de la Cluj). Bursa putea sa mi-i aduca pe Jim Rogers, Soros, Stiglitz, Roubini. Ok, n-ai bani, esti orfan, nu poti plati integral..oamenii astia au fost adusi insa de altii in Romania, au tinut conferinte, puteau fi deturnati pentru 15 minute prin Armeneasca daca se tinea cineva de asta din timp. Costa o avere? Eu ca potential investitor m-as fi dus cu placere la conferinta sau as fi urmarit atent relatari de la un astfel de eveniment. Ei, dar cine s-o faca, cine sa alerge, cine sa se zbata, nu vezi ce situatie, ce canicula, ce economie, si drobul de sare sta sa cada, si bietul Simion e expus fara stop-loss, of-of, mai-mai.

Apoi, cat de greu ar fi sa incerci sa interactionezi direct cu putinii membri ai comunitatii investitorilor (blog, un forum)? Sa trezesti interesul incepatorilor cu niste jocuri de investitii amuzante pe o pagina speciala a BVB si premii in carti sau chiar in actiuni (premii simbolice, sa zicem 1.000 de SIF-uri pentru castigatorii de etapa)?

Ma rog, ar mai fi multe de spus aici, dar las asta pe seama unui viitor articol.

Ce se intampla cu deponentii si debitorii bancilor grecesti din Romania in cazul |”Grexitului”?

Teoretic, lucrurile sunt simple si linistitoare. Banca-punte, institutie creata de BNR, se suprapune coregrafic peste bancile cu probleme, le intra in casa (va opera din aceleasi sedii) si deruleaza aceleasi operatiuni putand sa transfere o parte dintre depozitele clientilor la alte institutii “sigure”sau sa se imprumute de la Ministerul Finantelor la nevoie (cereri precipitate de retragere). Practic,azi la ghiseu te conversezi cu Ionescu, Popescu, Georgescu de la Piraeus, Alpha, Bancpost, etc, maine te trezesti ca iti zambesc linistitor Georgescu, Popescu, Ionescu de la banca punte. Chiar asa de simplu sa fie?

Cum banca-punte nu poate intra in faliment, toata lumea e invitata sa doarma linistita, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (actionar unic al bancii) vegheaza la preluarea activelor si pasivelor bancilor cu probleme urmand ca peste maxim 2 ani (perioada de functionare a bancii-punte) acesta sa vanda noua entitate unui investitor privat. Cum FGDSB nu acopera cu fondurile pentru despagubiri decat un faliment mic spre mediu din sistemul bancar, la nevoie Ministerul Finantelor poate imprumuta Fondul pentru a face fata primelor valuri de cereri de retragere. La si mai mare nevoie, Catalin Radu Tanase poate relua reportajul celebru din anul 2000, cand vajnicul angajat al Pro TV-ului filma de la BCR cu un munte de bani in spate si mesajul implicit “avem sa dam la toata lumea, nu va panicati”( in acel moment aparuse zvonul ca FNI-ul proaspat decedat avea bani la BCR si toata lumea se repezea sa retraga depozitele din BCR sa nu se poticneasca si institutia in cauza-in mentalul colectiv erau inca proaspete falimentele Bancii Religiilor, Bancoop, Albina, Credit Bank, etc).

Intrebarea de 100 de puncte este ce se va intampla daca cererile de retragere nu tin cont de semnalele linistitoare emise de autoritati, pe fondul unei panici generalizate in Europa (in prezent se poarta retragerea depozitelor din banci si in Spania nu doar in Grecia)? Ministerul Finantelor poate ruga BNR sa emita de urgenta niste titluri de stat pentru a face fata cererilor de retragere, ce te faci insa daca acestea sunt atat de consistente incat iti arunca deficitul in aer? La ce dobanzi se va refinanta ulterior Romania pentru a acoperi elegant cu presul sumele retrase de bancile grecesti transformate in cochilii goale de bancile mama?

Sa nu ne iluzionam ca sumele obtinute din vanzarea bancii-punte cu bilantul curatat vor acoperi alocarile de bani publici. Ganditi-va la rata mare de credite cu probleme si la procentele vehiculate la vanzarea acestora catre recuperatori (20-30% din valoarea unui astfel de imprumut). Ca sa nu mai pomenim de evolutiile cursului de schimb in eventualitatea deraparii parametrilor “macro” dupa o astfel de operatiune de salvare, fapt ce va inmulti creditele cu probleme.

Una peste alta, cine are de dat inapoi bani bancilor grecesti are motive sa fie optimist daca acestea dispar din peisaj. Cine a avut de a face cu institutiile care au preluat credite de la banci, stie ca exista spatiu mai mare de negociere si chiar ceva facilitati avand in vedere discounturile practicate la preluare. Cine are depozite...hm, hm...chiar vi se pare ca va imbogatiti cu un 1-2% in plus la dobanda? Chiar si intr-un deznodamant fericit, stresul nu-l puneti la socoteala?

Cum se va sfarsi criza euro si care este momentul optim pentru a cumpara actiuni, valute “abandonate” si alte acareturi

Aparitia euro-obligatiunilor poate stinge criza zonei euro, in momentul in care contribuabilii din flancul nordic vor fi destul de speriati pentru a le accepta costurile (asta dupa iesirea Greciei si amenintarea ca Spania, Italia, Portugalia o vor urma). Si ce motivatie mai buna decat un sistem bancar in pragul falimentului, retrageri precipitate ale deponentilor, dobanzi uriase la bondurile porcusorilor, burse in picaj, haos, prefigurarea unui somaj exploziv? Exista si o parte buna: se vor intoarce promotiile la burse pentru cei cu cash la dispozitie si nervii tari.

Uneori ne e deloc rau sa-ti abandonezi convingerile si sa te limitezi la ipoteze. Oricum realitatea e prea vasta, prea fluida pentru a fi inghetata usor intr-o definitie si risti sa-ti reevaluezi teoriile exact in momentul in care pareau gata-gata sa se tranforme in practica. Iar in materie de euro-zone pare sa se inchege tot mai mult convingerea ca moneda unica este “terminata”. Apogeul acestei miscari se va consuma probabil dupa iesirea Greciei din euro, in valurile uriase care se vor sparge de tarmurile Italiei,Spaniei, Portugaliei ori Irlandei. Va fi momentul ideal pentru introducerea obligatiunilor comune ale zonei euro, cele prin care toate statele ramase vor garanta impreuna si nu fiecare emitent in parte ca pana acum (statele cu probleme se vor imprumuta deci mai ieftin, Germania, Olanda, Finlanda, Austria-mai scump). Si cu asta gata criza financiara, ramane in orizontul indepartat inflatia, inapoi la locurile voastre.

Inainte de iesirea Greciei n-are sens sa lansezi euro-obligatiuni, grecii le pot compromite (statul elen nu mai poate rambursa datoriile acumultate ori cum o iei iar o stergere a lor ar fi un exemplu prost pentru restul datornicilor). Grecia va fi deci pisica de aratat amatorilor de faliment suveran (“daca iti repudiezi obligatiile patesti ca grecii, iti cade moneda cu 50%, iti scade nivelul de trai, cresc delicventa, somajul, scad prestatiile sociale, etc”) iar Spania & Co vor fi salvate pentru ca nimeni nu-si permite sa renunte la piete de o asemenea marime (ca sa nu mai zic ca o iesire a flancului sudic in blocul euro ar obliga comunitarii din nord sa-si reconstruiasca de le zero sistemele bancare, iar aici implicatiile sunt imense nu doar mia de miliarde estimate in cazul plecarii Greciei).

Sigur, contribuabilul neamt nu va accepta usor sa plateasca dobanzi mai mari pentru altii. N-o sa aibe insa incotro daca alternativa este somajul (cu drahma, pesetas, lira italiana proasptat devalorizate exporti mai putin cand produci in marci, nu?).

Bancile nu mai tranzactioneaza intre ele. Deja-vu?

Va amintiti cum au decurs ostilitatile in pietele de capital dupa falimentul Lehman? Banci ingrozite, refuzand sa tranzactioneze intre ele de teama ca isi pot bloca banii, deponenti repezindu-se sa retraga depozitele, fonduri mutuale asaltate de investitori pentru rascumparari si lichidand in graba portofolii, burse in picaj, etc. Cam asta s-ar putea intampla dupa iesirea Greciei din zona euro si pariurilor impotriva bondurilor spaniole, italiene, etc. Sigur, nu imediat. Dupa valul recent de scaderi ar trebui ca pietele sa isi traga putin sufletul, n-ar fi exclus ca in Grecia coalitia pro-austeritate sa revina la limita la putere. Scenariul de care vorbeam mai sus se poate materializa spre finalul lui 2012 sau poate in 2013. Va fi insa un moment in care nimeni nu va dori sa mai auda de actiuni, active riscante, cand bancile si deponentii vor tremura. Ma rog, echivalentul lui martie 2009. Poate pastrati niste cash la indemana atunci si o mentalitate de contrarian autentic. Desi acum 4 ani se vorbea de oportunitati care nu apar decat odata la o generatie, sansa poate surade din nou celor cu nervii tari.

PS: Evident, daca scenariul de mai sus incepe sa devina prea popular, va trebui sa ne gandim la altceva.