Nu vorbim doar despre profit, baieti

Comunismul a esuat incercand sa subordoneze interesele individuale interesului colectiv. Nici nu-i de mirare,  asa ceva merge doar in comunitatile mici unde oamenii se cunosc iar renuntarea la urmarirea interesului personal in favoarea celor defavorizati e “palpabila” (vezi kibbutz-ul evreiesc) ori in societatile ceva mai mari unde se practica zeciuiala (cedarea unei fractiuni din venit din motive religioase) in folosul comunitatii. Asa cum si democratia este functionala mai ales in comunitatile mici, cu un nivel ridicat de educatie si constiinta civica (cetatile grecesti, cantoanele elvetiene) dar duce la politicianism, cu toate hibele sale, in cele mari si educate in spiritul divertismentului si consumismului. 

In consecinta, unii au devenit repede mai egali decat altii in comunism si pentru a-si conserva privilegiile (magazine cu circuit inchis, case mai mari, masini mai bune, posturi sigure in administratie) au apelat la cenzura si politia politica. In paranteza fie spus si in capitalism unii tind sa devina mai egali decat altii (corporatiile) chiar daca nu folosesc cenzura ci cumpararea principalelor vehicole media si ONG-urile pentru diseminarea unor "informatii" convenabile, partidul corporatist unic, cu doua mari factiuni (stanga/dreapta) a inlocuit partidul comunist iar serviciile speciale sunt folosite de putere si pentru a spiona opozitia iar terorismul a devenit recent o scuza acoperitoare pentru o monitorizare generala.

Esecul capitalismului devine treptat la fel de spectaculos ca cel al comunismului-alocarea eficienta a capitalului e sublima dar mergem spre aceeasi polarizare ca in comunism, in loc sa avem o crestere generala a bunastarii in societate prapastia dintre cei foarte bogati si saracii tot mai numerosi se adanceste.De ce alocarea eficienta a capitalului tinde sa devina mit? Pai, din acelasi motiv care facea ca in comunism subordonarea intereselor individuale celui colectiv sa fie doar un mit. Am avea alocare eficienta a capitalului daca obiectivul principal al marilor oameni de afaceri ar fi profitul vazut ca scurtatura spre satisfacerea a unor nevoi esentiale si ocazie de acumulare pentru generatiile prezente si viitoare. Din pacate, pentru majoritatea bogatilor planetei, profitul nu mai are o destinatie precisa, pur si simplu au destul pentru a trai fara griji mai multe generatii. E profit de dragul gamblingului, al confirmarii unor calitati antreprenoriale si pretext pentru obtinerea unui statut cat mai inalt in societate (profit=influenta). 

Capitalismul devine scurtatura prin care marii proprietari de corporatii joaca Monopoly cu active reale si acumuleaza putere si influenta, asa cum comunismul era pretext pentru ca politrucii sa acumuleze putere si influenta prin intermediul ideologiei.Capitalismul esueaza in gambling asa cum comunismul a esuat in caste sau chiar dinastii (vezi Coreea de Nord).Solutia? Integrarea comunismului in capitalism pana ajungem la social-liberalism sau a capitalismului in comunism pana la social-democratie. Corporatiile nu trebuie lasate sa devina jucaria unor gambleri obsedati de bani pentru putere si influenta ce folosesc businessul ca parghie asa cum comunismul n-ar fi trebuit sa permita aparitia unor politruci mai egali decat ceilalti membri ai societatii.