“Bancile nu sunt magazine de case”

Aceasta cugetare profunda apartine Guvernatorului BNR, in contextul in care o initiativa legislativa urmareste sa elibereze debitorii de povara cloacelor cumparate pe varf de bula. Dar in America cum pot fi bancile magazine de case Benerel? Un parlamentar PNL (bravo PNL, deci se pot gandi legi si pentru oameni, nu doar pentru corporatii chiar daca suntem de “dreapta”) s-a gandit ca e momentul pentru o lege prin care debitorii supraindatorati, cu imobile luate pe varf de bula, sa le poata lasa bancii fara vreo alta obligatie, in prezent acestia ramanand datori cu diferenta dintre valoarea soldului creditului si suma obtinuta de banca in urma executarii silite a garantiilor. Lumea bancara s-a inflamat iar institutia de lobby si, printre altele, de reglementare-e vorba de BNR-a spus cu vocea Guvernatorului “stop, bancile nu sunt magazine de case!”.

Adica, "ce sa faca o banca cu o casa"? Pai, ce face si acum cand executa garantiile, cu deosebirea ca ar putea ramane cu o pierdere in brate. Caz in care exclamarea mugurisareasca se reduce la “stop, bancile nu sunt magazine de case vandute in pierdere” Pentru ca bancile din Romania nu stiu sa piarda din activitatea de creditare in cazul persoanelor fizice (la firme e mai simplu, falimentezi, ti se executa garantiile si la revedere), datornicul e legat de glie de banca pana achita toata datoria, chiar daca si-a pierdut casa. Ce ne facem insa ca in America, patria liberalismului, debitorul in dificultate poate lasa frumos cheile bancii plecand din casa pe care nu si-o mai permite? Fenomen care a dus in timpul crizei la niste miscari “simpatice” din partea unor banci, acestea preferand sa demoleze niste proprietati decat sa plateasca taxele aferente acestora pe termen luung sau se le vanda in piata prabusind preturile si pentru alte garantii imobiliare. Deci in America se poate, probabil pentru ca parlamentarii de acolo n-au putut fi trasi de urechi de domnul Daniel Oanta, fost ziarist si actual angajat BNR, editorialist si forumist  foarte activ cand vine vorba de aparat pozitia institutiei-"bancile se ocupa cu intermedierea financiara, nu sunt magazine de case pentru debitori mofturosi", spune domnul Oanta pe Facebook.

Am mai vorbit despre povestea unui astfel de “mofturos”. Credit de 90.000 euro, luat in 2008 cand cursul era bine sub 4 lei/euro, pe 25 de ani. Acum apartamentul sau cumparat cu 96.000 euro face 35.000, si ar putea sa mai scada pentru ca in zona s-au construit blocuri noi unde se cer tot 35.000 euro pentru 2 camere. Veniturile sale au scazut cu peste 30%, ca deh, e criza, dar ar trebui sa plateasca bancii cam 300.000 in cei 25 de ani cat este maturitatea imprumutului. Cum isi permite un astfel de mofturos sa dea bancii casa inapoi in loc sa achite diferenta dintre 300.000 si 35.000 pana la sfarsitul vietii sale active multuminid bancii ca i-a aprobat dosarul de credit acum 7 ani?

Vorbind serios domnule Oanta, chiar n-o avea nicio responsabilitate banca ce l-a creditat? Riscul n-ar trebui impartit pentru calculele gresite, evaluarile paguboase, alocarea gresita a capitalului? 
Care sunt argumentele BNR si, implicit, domnului Oanta? In esenta, bancile nu vor mai da credite iar economiile populatiei ar putea fi afectate. Sa le luam pe rand. Bancile din SUA n-au fost impiedicate sa dea credite chiar daca debitorul are posibilitatea sa lase bancii cheile casei cand nu mai poate plati ratele, ba au avut chiar o noua bula imobiliara sparta in 2007. Asta pentru ca bancherii sunt tare sensibili la bonusuri. Cel mult ar determina o creditare ceva mai responsabila si preturi la case ceva mai realiste, adica nu garsoniere de 70.000 euro in Militari (desi nu e absolut sigur, increderea in sectorul financiar se pierde si se recastiga repede cum spunea domnul Adrian Vasilescu cu ani in urma, dupa prabusirea FNI). Vor suferi economiile populatiei? Doar in mica masura, pentru ca imprumuturile nu vin din depozite cum mai explicam pe aici (exceptand sumele destinate rezorvelor minime obligatorii-2% in curand, la nivel de zona euro), bancile pot dilata masa monetara fabricand "bani din nimic". Vor suferi in mare masura insa banii actionarilor, acestia trebuind sa vina cu bani de acasa cand bancile au pierderi alternativa fiind falimentul (iar bancile sunt prea mari sa cada, nu?). 

PS: Domnul Oanta s-a suparat ca l-am facut propagandist sinistru dupa o astfel de postare pe Facebook. Imi cer scuze domnule coleg, m-au luat emotiile pe sus ce sa fac, eu mai vad si oamenii din spatele bilanturilor si targeturilor de profit, chiar daca nu mi-am pus particula de "national" in sigla.Vad insa ca Daniel Oanta a trecut repede peste, dovada ca recidiveaza cu un text mai inchegat pe Vox Publica.