Scrisoare deschisă pentru câinele lui Dan Tapalagă

Dragă Lăbuş,

Nu ştiu foarte sigur dacă exişti, nu ştiu dacă nu te numeşti Patrocle, dar ştiu că risc să fiu linşat de organizaţiile de protecţie a animalelor pentru că te expun poate nejustificat atenţiei opiniei publice. Îmi asum totuşi acest risc în speranţa că din experienţa, instictele şi principiile tale pot să apară lucruri utile pentru noi ca jurnalişti şi oameni în general şi pentru stăpânul tău în particular. De pildă, cred că este absolut admirabil modul în care îţi slujeşti stăpânul, felul în care îi iei apărarea şi îţi asumi riscuri pentru a-l proteja. Evident, pe Adevăratul tău stăpân. Putem învaţă asta de la tine. Pentru că Lăbuş, noi jurnaliştii nu identificăm corect adevartul nostru stăpân, cel pentru care merită să-ţi asumi riscuri pentru a-ţi face meseria. Stăpânul nostru ar trebui să fie Publicul, în folosul său ar trebui să ne mânuim noi spiritul critic aşa cum îţi foloseşti tu colţii. Pentru el ar trebui să ne riscăm zona de confort (vezi, nici nu cer foarte mult! n-am zis viaţa sau integritatea fizică...). Or, cei care au făcut asta sunt puţini şi asta chiar dacă nu-i numărăm doar pe ziarişti aici.

Electorat second-hand

Puzderia de reacții din mediul virtual, oscilând între ironie și sarcasm, după mitingul Antena 3 de vineri e sintetizată de Dan Tăpălagă în ultima frază a articolului său din Hotnews ("Mulțumim Antena 3!”). "Data viitoare când va mai lăudați cu publicul vostru tânăr și vioi, gata să măture puterea abuzivă din temelii, măcar scoateți cumva reclamele la "Urinal". Nu prea poți începe revoluții eliberatoare când publicul tău merge cam des la toaletă”.

O astfel de atitudine are rădăcini adânci, trecând prin Piața Universității 1990, când fanii lui Iliescu deși majoritari erau "proști”, pe la bugetarul gras cocoțat în cârca slabului sector privat la tăierile de salarii și pensii de la apogeul crizei, pentru a vorbi apoi de tinerii frumoși și liberi de pe Facebook care și-au luat țara înapoi în 2014 votând cum se cuvine. Avem deci un electorat de rangul doi, subdezvoltat și incult, care viciază uneori opțiunile avizate ale cremei alegătorilor din mediul urban, angajați la privat și cu venituri peste media pe țară. Nimeni nu pare să se întrebe cum a apărut prăpastia dintre cele două Românii, de ce unii votează cum votează și au opțiunile pe care le au. Iar explicațiile nici n-ar fi prea greu de găsit, e suficient să urmărim traiectoria micilor orașe monoindustriale de provincie care se zbat în sărăcie la 25 de ani de la căderea comunismului, la o categorie de populație care a rămas în aer după prăbușirea industriei autohtone fiind prea în vârstă să migreze spre servicii, la pensionarii cu venituri de mizerie care se simt trădați de toate clasele politice.

Un nevertebrat de mare anvergura

Despre existenta lui Marius Ghilezan am aflat cu ocazia controversei privind Rosia Montana. Cu o regularitate de metronom, omul publica in Evenimentul Zilei articole pro RMGC, pro exploatare, ma rog, cu argumentele lobbyului din acea vreme-locuri de munca, siguranta in exploatare, etc. Mai apoi aflu ca este monarhist-sinecurist, oplosit pe langa casa regala in ideea ca de la mesele bogate pica cate-un oscior fie si accidental. Apoi dau cu ochii de minunatia asta de text din Romania Libera....greu de gasit ceva mai debalansat si mai insinuant prin online, exceptand desigur creatia editorialistilor din BNR (salut Daniel Oanta!)...ah, omul e mai nou editorialist la Romania Libera, ocazie cu care va cauta cu infrigurare alt lobby pe care sa-l capuseze.

Antena 3 va deveni televizunea personala de osanale si propaganda pentru Iohannis

Dupa declaratiile presedintelui de azi (libertatea de expresie nu poate fi suprimata din motive administrative; ANAF a facut exces de zel), parteneriatul schitat dupa periplul Gadea-Mihalache prin strainataturi pare cimentat solid. Inceputul fusese oricum facut, de cand cu sprijnul neconditionat al Antenelor fata de Busoi... Si eu care deplangeam evacuarea intempestiva a Antenelor de ANAF vs. toleranta fata de datornici de cursa lunga precum Realitatea...Nu stiu daca circul cu ANAF a fost premeditat sau doar speculat, ce pare destul de clar acum este ca vom avea o noua trompeta propagandistica prezidentala, in contrapondere la PSD-RTV. Doar vin alegerile si guvernul tehnocrat n-avea prea mult spor doar cu televiziunea lui Gusa...Lucrurile devenisera oricum un pic ciudate dupa vizita lui Gadea prin SUA, aparuse ceva retorica razboinnica, se demascau manipularile si propaganda Rusiei, ma rog, tacamul complet....Antena 3 avea o bruma de credibilitate si un public-captiv dupa campaniile anti-Basescu, acum se poate considera inregimentata, o sa le prinda bine liberalilor in toamna....Somn usor!

Şeful comunicării din BCR s-a făcut postac

Bancherii ne obişnuiseră cu ceva ştaif, mimau onestitata intelectuală în dezbaterile în care se angajau (uneori destul de convingător) şi se fereau să se ştampileze prea tare ideologic. Ionuţ Stanimir de la BCR ţine să mă contrazică, comportându-se că un simplu postac la un articol critic despre sectorul bancar scris de Adrian Panaite pe profit.ro.

E vorba de articolul “După ce au distrus economia şi clasa mijlocie, băncile vor să distrugă şi democraţia”. Prima frază din articolul lui Adrian Panaite sintetizează foarte bine întreaga sa demonstraţie: “Aceleaşi bănci care au umflat aberant balonul creditării la jumătatea deceniului trecut - trimiţând economia într-o recesiune prelungită şi împovărând cu datorii nesustenabile pe ani de zile pe cei mai productivi dintre români - vor să scape de consecinţele finanţării curbei speculative din imobilare prin intervenţii nevăzute în zona politicului”. Ei bine, şeful comunicării BCR se simte dator să intervină prin comentarii la articol, ca orice postac. “Ridicol şi bolshevik articolul. Demn de Vocea Rusiei. 1. Băncile au adus capital într-o economie decapitalizată 2. Clasa de mijloc nu se naşte din credit ci din competitivitate 3. Democraţia se bazează întâi de toate pe dreptul de proprietate (împrumuţi 1 leu, e dreptul tău să ceri 1 leu înapoi) 4. Legea Dării în Plata nu e problema, ci faptul că nişte penali vor să ascundă sub ea rezolvarea propriilor afaceri nereuşite...”.

Gândesc deontologii cu partea cu care stau pe scaun?

O mostră interesantă de raţionament şchiop trona joi pe Hotnews în editorialul lui Dan Tapalagă, de fapt reîmpachetarea unei idei promovate anterior de Liviu Avram în Adevărul. În articolul său Tapalagă este de părere că s-a deschis o portiţă pentru contestarea la Curtea Constituţională a alegerilor într-un singur tur, proces ce urmează să fie declanşat în cadrul unei acţiuni în contecios administrativ împotriva legii de organizare a alegerilor locale adoptate recent de Guvern. Argumentul contestării, de fapt o invenţie a lui Liviu Avram, este că alegerile într-un singur tur nu sunt constituţionale pentru că încalcă dreptul la reprezentativitate. “Şi oricât de libere, periodice şi corecte ar fi nişte alegeri, organul ales într-un singur tur - care îşi poate câştiga mandatul şi cu doar 15-25 la sută din voturi - are păcătoasă vocaţie de a nu fi reprezentativ, adică de a nu îndeplini rigorile articolului 2 din Constituţie” citează Tapalagă din Avram. Lăsând la o parte speculaţia că doar 15-25% din alegători se vor prezenţa la urne în primul tur, întrebarea de 100 de puncte este de ce ar fi un primar ales în două tururi mai reprezentativ decât unul ales într-un singur tur, având în vedere că între cele două tururi prezenţa scade la urne şi nu creşte. Aşa s-a întâmplat în 2008, când faţă de o medie pe ţară de 54% a prezenţei la urne în primul tur, în localităţile unde s-a organizat al doilea tur de scrutin prezenţa medie a coborât la 50%. Este şi logic de vreme ce o parte din votanţii candidaţilor ieşiţi din competiţie sunt mai greu de mobilizat de candidaţii rămaşi în cursă şi decid să nu se mai prezinte la vot deloc în al doilea tur.

Cât de breaz e sistemul care l-a condamnat pe Vișinescu la 20 de ani?

Fostul comandant al închisorii Râmnicu Sărat are deja 90 de ani așa că să-i mai adaugi încă 20 pentru infracțiuni împotriva umanității, la mai bine de 50 de ani de la abuzurile sale, seamănă mai mult a răzbunare decât a justiție. Bine că s-a renunțat la pedeapsa cu moartea pentru că s-ar fi putut trece repede la "dinte pentru dinte”.

Dacă procesul lui Alexandru Vișinescu ar fi avut loc imediat după căderea comunismului aș fi înțeles accesele de dramatism. Frustrarea, suferințele provocate de regim erau încă proaspete și era nevoie de acte reparatorii concrete. Acum, la mai bine de 25 de ani de la revenirea la capitalism, condamnarea la 20 de ani de detenție a fostului torționar mi-a lăsat un gust amar. Este de fapt a doua condamnare a sa; prima a fost una simbolică, la pachet, în cadrul procesului comunismului când întregul sistem care l-a generat a fost pus la colțul istoriei.

Studiu de impact: credibiliatea lobbyului bancar scade sub zero după aprobarea legii dării în plată

Reluarea dezbaterilor în Parlament pe marginea legii dării în plată a dezlănţuit lobbyul bancar. Pe mai multe voci, cu mai multe strategii, publicul este speriat că urmează un soi de apocalipsă financiară dacă debitorii vor putea să dea casa băncii înapoi înainte de scadenţa creditului fără să mai aibe urmărite şi veniturile după ce îşi pierd imobilul, ca în prezent.

Mai întâi a ieşit Raiffeisen să anunţe că a urcat avansul la creditul său ipotecar standard de la 15% la 35%. Era vorba de un credit fără cerere, având în vedere că avea şi avans mai mare şi dobânda mai mare decât împrumuturile din programul Prima Casă (acolo avansul e de 5% iar dobânda nu trece cu 2% peste Robor). Toată presa şi analiştii înrolaţi în barca propagandei pro-bănci a urlat ca la un semn: e doar primul pas, urmează şi alte bănci, se vor retrage şi din programul Prima Casă (nu s-a întâmplat până acum, nimeni nu s-a retras). Foştii jurnalişti cooptaţi în departamentul de comunicare al BNR au început să facă şi ei valuri-legea dării în plată distruge piaţa creditului, aduce pierderi pentru bănci, debitorii vor accesa mai greu împrumuturile, etc, etc. Nimic despre scăderea benefică a preţurilor la imobile şi implicit a scadentelor la noile împrumuturi. Veţi sta mai mult în chirie sau veţi împărţi garsoniera cu mama până vă vedeţi ceafa! este alt avertisment lansat de bancheri.

Mda, are si Mungiu-Pippidi coledzi care s-o apere

Un articol de acest gen produce in tabloidul Adevarul Buhuceanu de la ACCEPT...Iata un pasaj relevant: "La Bucureşti s-a dezlănţuit o adevărată tevatură, purtată mai ales in mediile online neo-legionare si în cateva neoprotestante, cu ecou grav în HotNews şi Cotidianul, după ce doamna Mungiu-Pippidi a cutezat să se apropie de tristul caz al deja faimoase familii penticostale Bodnariu practicantă de valori tradiţionale (educaţia cu palma) tocmai în Norvegia". Ce il supara, printre altele, pe domnul asta, mare as al victimizari si luptei cu intoleranta...altora?Ca la el merge, ca e minoritar si trebuie musai sa fie disciminat pozitiv...Faptul ca au ajuns voci care sa critice iesirile in decor al mamei ONG-urilor Sorosiste chiar pe Hotnews si Cotidianul! Cum adica, nu mai suntem presa unita in lupta cu reactiunea/Putin/extremismele de orice fel, avem derapaje democratice, practicam pluralismul opiniilor? Rusine! Bine ca in tabloidul Adevarul asa ceva nu se practica...Ma rog, domnul Buhuceanu ar fi avut si alte motive de protest la adresa tabloidului in cauza pentru ca aruncand o privire in pagina articolului, vad cum creatia domnului de la Accept se invecineaza cu o minunatie de articol "Ce trebuie sa stie barbatii despre clitoris. Cand trebuie mangaiat...". Ups, ce scarbos, sa-i iertati domnu' Buhuceanu, n-au stiut ce fac!....

Ce vrea domne’ “propaganda rusă”?

Să apelăm mai întâi la diagnosticul expertului în propagandă rusă, Alina Mungiu Pippidi. “Ce urmăresc ruşii? Păi, nimic mai simplu. Să captureze agenda în care altfel ei ar fi oamenii răi (avem refugiaţi din Siria că Puţin nu a permis Occidentului să rezolve pe fond problema acolo; avem cazul Litvinenko, avem Ucraina, unde ei calcă pe faţă toate legile internaţionale); să culpabilizeze Occidentul şi să îl arate că pe o entitate fragilă şi degenerată (una din ţintele principale de discurs antioccidental e uniunea dintre homosexuali, Putin portretizează constant Occidentul ca pe un paradis al degeneraţilor); să submineze orice fel de reguli internaţionale dat fiind că va continua să le calce în Ucraina şi e masiv lovită de sancţiuni internaţionale din acest motiv; să slăbească unitatea şi coerenţa lumii occidentale sponsorizând mişcări interne de contestare, ca astea cu copiii, mişcările anti-refugiaţi şi partidele antisistem (sunt între timp dovezi ample că ruşii finanţează direct partide de extremă dreapta, inclusiv din Parlamentul European).”

ONG-iştii “progresişti” vor monopol pe propagandă

Alina Mungiu invită SIE să-şi facă treaba şi să demaşte propaganda rusă din spatele campaniei pro-Bodnariu. Tot ca propagandă rusă, că e mai comod, poate fi etichetată în curând critica stilului de a face afaceri de către companiile străine ancorate în monopolurile româneşti din utilităţi. Să zici ceva rău de consecinţele amestecului SUA şi aliaţilor în Irak, Siria, Libia? Propagandă rusă, limpede ca lumina zilei.

Dar să încasezi bani de la ONG-urile Sorosiste pentru tot soiul de programe de creştere a eficienţei în economie (întâmplător puse în practică ca privatizări pe bani puţini şi liberalizări de tarife până în pânzele albe), să militezi pentru pluralism scoţând în faţă minorităţi cu valori şi practici ce scandalizează majoritatea doar ca să bifezi subiecte la modă prin alte părţi băgând în buzunar granturi peste granturi, să te faci că nu vezi că justiţia e folosită ca ciomag de reglare a conturilor în politică, că anticorupţia ocoleşte mereu corupătorul extern dar taie adânc în businessul local doar pentru a nu afecta imaginea luminoasă a capitalismului, multiculturalismului şi globalismului triumfător, asta cum se cheamă? Cumva propagandă? Nuuuu, evident că nu, vorbim doar de spirit progresist, gândire luminată, activism civic. E doar absolut întâmplător faptul că proiectele ONG-iştilor noştri rimează cu interesele economice ale finanţatorilor din străinătate ai societăţii civile.

Sa imi fac un rost in viata?

BNR vrea un referent la serviciul Comunicare.Sa pun CV-ul... sa nu-l pun...sa il pun? Grea intrebare. Totusi, ma mir ca dl Vasilescu nu m-a sunat sa ma intrebe daca sunt interesat. De amicul meu Dan Suciu, cu treaba la Guvern-inteleg, dar de domnul Vasilescu? Sau macar domnul Croitoru sa se fi intrerupt macar putin din lecturile sale filosofice si sa-mi fi dat un sms "George (asa ma confunda el), vezi ca avem ceva la noi, fisa postului e accesibila, nu e critica ratiunii pure". Macar Daniel Oanta sa fi aruncat un pst! pe facebook messenger sau domnul Ionut Balan sa-mi fi tras o injuratura amicala sa ma scol naibii la timp si sa pun dosarul...Nici n-as avea de facut mare lucru: revista presei scrise si online care reflecta activitatea institutiei, redactarea unor comunicate de presa, raspunsuri la intrebarile scrise ale ziaristilor. Mizilic. Ca sa nu ma plictisesc prea tare cred ca in timpul liber m-as apuca de scris articole prin presa, evident pro bono, despre suprematia pietelor libere, despre riscurile reglementarii, chestii din astea tehnice si ideologizate dar neaparat in limbaj academic financerez. Apoi am merge cu baietii in pauza de masa, ne-am pune sortuletele si am filosofa la o ciorbita, despre lume, despre viata, despre fetele de la Capalna. Sa pun CV-ul, sa nu il pun, sa pun CV-ul...?

O scrisoare emotionanta a unui bancher cu probleme de potenta (financiara)

Ma refer la scrisoarea publicata de seful BCR, “romanul Sergiu Manea", privind legea darii in plata, “mult mai radicalizata” in noua sa versiune dupa cum varsa lacrimi de crocodil Manea. Ideile principale:

1.Cand sectorul bancar (sau Manea personal, nu e foarte clar) tocmai se pregatea- in acest context delicat pe plan global, dominat de incertitudini-sa lanseze un proiect de tara amplu, Pactul pentru Prosperitate, “un proiect bazat pe incredere reciproca si aspiratii comune pentru bunastare”, iata ca mediul politic ne adanceste intr-un climat de neincredere, legislatie punitiva si lipsa a dialogului constructiv. In traducere, sectorul bancar tocmai se iertase pe sine pentru abuzurile comise impotriva debitorilor, pacatele tineretii creditarii in Romania fiind sterse, in opinia reprezentantilor sai, de cele cateva conversii cu discount a imprumuturilor in franci, scaderea dobanzilor astronomice cu cateva procente si ceva PR plasat strategic. Cum sa mai aduci atunci in discutie o lege care sa permita debitorilor sa plece acasa liberi de datorii de vreme ce au lasat cheile casei la banca? De ce nu pot uita si oamenii astia de externalizarile si comisioanele abuzive, de costurile rasarite ca peste noapte dupa 2008, de ce nu pot face tabula rasa pentru a se reimprietenii cu bancile pe marginea noilor contracte de credit? Ca vezi bine ca bancile nu le poarta pica si sunt dispuse sa le dea noi imprumuturi, ca doar au capacitate majorata de creatie monetara dupa ultimele reduceri ale RMO-urilor operate de papa Isarescu...