ONG-iştii “progresişti” vor monopol pe propagandă

Alina Mungiu invită SIE să-şi facă treaba şi să demaşte propaganda rusă din spatele campaniei pro-Bodnariu. Tot ca propagandă rusă, că e mai comod, poate fi etichetată în curând critica stilului de a face afaceri de către companiile străine ancorate în monopolurile româneşti din utilităţi. Să zici ceva rău de consecinţele amestecului SUA şi aliaţilor în Irak, Siria, Libia? Propagandă rusă, limpede ca lumina zilei.

Dar să încasezi bani de la ONG-urile Sorosiste pentru tot soiul de programe de creştere a eficienţei în economie (întâmplător puse în practică ca privatizări pe bani puţini şi liberalizări de tarife până în pânzele albe), să militezi pentru pluralism scoţând în faţă minorităţi cu valori şi practici ce scandalizează majoritatea doar ca să bifezi subiecte la modă prin alte părţi băgând în buzunar granturi peste granturi, să te faci că nu vezi că justiţia e folosită ca ciomag de reglare a conturilor în politică, că anticorupţia ocoleşte mereu corupătorul extern dar taie adânc în businessul local doar pentru a nu afecta imaginea luminoasă a capitalismului, multiculturalismului şi globalismului triumfător, asta cum se cheamă? Cumva propagandă? Nuuuu, evident că nu, vorbim doar de spirit progresist, gândire luminată, activism civic. E doar absolut întâmplător faptul că proiectele ONG-iştilor noştri rimează cu interesele economice ale finanţatorilor din străinătate ai societăţii civile.


Alina Mungiu nu e singură pe baricade ( “Nu poţi să nu îţi pui întrebarea cum se face, în ţări unde nu a avut loc niciodată o demonstraţie pentru drepturile copilului, ca în România, deşi poveştile orfanilor, cu SIDA sau fără, au ţinut afişul 20 de ani, sau care conduc în topul violenţei domestice, ai brusc mulţimi scoase de un canal de televiziune din casă cu pancarte mari, printate color şi într-o engleză impecabilă, să protesteze contra tratamentului la care sunt supuşi copiii lor în ţările cele mai civilizate din lume”-vorbim de articolul “SIE trezeşte-te! Ruşii sunt în spatele campaniilor anti-occidentale sub pretextul protecţiei copiilor” de pe România Curată). Zilele trecute un alt editorialist (Andrei Pantu) de pe Vox Publica afirma fără echivoc "Ce e de fapt cu atacurile astea aiuristice ȋmpotriva Norvegiei? Cȃt e prostie, cȃt e lipsa de discernamȃnţ, cȃt e propagandă ieftină şi agresivă? Greu de spus. Cert este că ţară asta ȋi enervează pe mulţi tocmai fiindcă rămâne, după toate standardele şi în toate clasamentele (Democracy Index, Democracy Ranking), cea mai consolidată democraţie liberală din lume. Şi asta e ȋn sine suficient cȃt să-i agaseze pe toţi capsalii, gȃzii, cristiancȃmpenii, ionuttenii şi hurduzeii din univers." Cu alte cuvinte, cine e împotriva Norvegiei e împotriva civilizaţiei iar cine mai şi iese în stradă e manipulat, sărac cu duhul, suspect.

Am însă o nedumerire. Cum de n-a fost etichetată drept propagandă rusă campania împotriva preoţilor pedofili din catolicism? (simplul fapt de a pune întrebarea asta este însă acum propagandă rusă!) Cumva pentru că interesele marilor puteri din Occident nu intraseră încă în coliziune cu cele ale Rusiei? Sau mişcarea ecologistă (nu vorbim de cea de la noi, acolo s-au găsit destui să vadă mâna Gazprom în spatele contestatarilor exploatării de la Roşia Montană)? Ceea ce face ca “propagandă rusă” să fie, după caz şi interese, fie mişcare tradiţionalistă, fie naţionalistă, fie anarhistă, fie de-a dreptul şi otova propagandă rusă. Cum le place celor care etichetează şi au trompetele media din care să arunce respectivele etichete. Adevăratul motiv care-i face pe ONG-işti să identifice rapid propaganda rusă în critica la adresa unor aspecte ale politicii/economiei occidentale este însă altul. Se tem că în acest fel va fi pusă în discuţie şi lumea lor idilică de vânători de granturi, câştigători de burse, revendicatori de stagii de pregătire şi masteruri în straintatate. Dacă cei care te finanţează au valori şi practici discutabile, atunci înseamnă că tu ca ONG rişti să-ţi pierzi legitimitatea şi influenţa şi nu după multă vreme şi benenficiile.

Evident, este mult mai simplu să expediezi cu ştampila de propagandă rusă orice critică la adresa societăţii actuale. Scapi de grija fabricării unor contraargumente care se pot şubrezi la o analiză mai atentă, nu îţi mai baţi capul să schimbi percepţia unui prezent sărăcăcios cu promisiunea mereu mai îndepărtată a unui viitor luminos. Cine critică Occidentul, indiferent în ce chestiune şi cu ce argumente, face jocurile Rusiei. Cred că nici lui Ceauşescu nu i-ar fi ieşit mai bine! Deosebirea este că atunci, după decenii de îndoctrinare agresivă, lumea respingea instinctiv orice mesaj care venea pe cale oficială. Acum ideile de-a gata au moduri mult mai insidioase de a fi stecurate. Media e mai variată, divertismentul poate conţine mesaje subtile, pâinea începe să lipsească dar avem circul care ne umple timpul. Unii nu ştiu ce să mai creadă, alţii confundă zgomotul din media cu opinia majorităţii, destui nu mai sunt interesaţi de valori/principii/dispute de idei în căutarea unor experienţe personale cât mai variate promise de societatea de consum.