Electorat second-hand

Puzderia de reacții din mediul virtual, oscilând între ironie și sarcasm, după mitingul Antena 3 de vineri e sintetizată de Dan Tăpălagă în ultima frază a articolului său din Hotnews ("Mulțumim Antena 3!”). "Data viitoare când va mai lăudați cu publicul vostru tânăr și vioi, gata să măture puterea abuzivă din temelii, măcar scoateți cumva reclamele la "Urinal". Nu prea poți începe revoluții eliberatoare când publicul tău merge cam des la toaletă”.

O astfel de atitudine are rădăcini adânci, trecând prin Piața Universității 1990, când fanii lui Iliescu deși majoritari erau "proști”, pe la bugetarul gras cocoțat în cârca slabului sector privat la tăierile de salarii și pensii de la apogeul crizei, pentru a vorbi apoi de tinerii frumoși și liberi de pe Facebook care și-au luat țara înapoi în 2014 votând cum se cuvine. Avem deci un electorat de rangul doi, subdezvoltat și incult, care viciază uneori opțiunile avizate ale cremei alegătorilor din mediul urban, angajați la privat și cu venituri peste media pe țară. Nimeni nu pare să se întrebe cum a apărut prăpastia dintre cele două Românii, de ce unii votează cum votează și au opțiunile pe care le au. Iar explicațiile nici n-ar fi prea greu de găsit, e suficient să urmărim traiectoria micilor orașe monoindustriale de provincie care se zbat în sărăcie la 25 de ani de la căderea comunismului, la o categorie de populație care a rămas în aer după prăbușirea industriei autohtone fiind prea în vârstă să migreze spre servicii, la pensionarii cu venituri de mizerie care se simt trădați de toate clasele politice.


România nu înseamnă doar publicul din clasa medie din marile orașe, la curent cu ce se mai întâmplă în moda, cultura și industria IT din Occident, România înseamnă și zonele rurale de subzistență, părăsite de populația tânăra în căutare de câțiva firfirei prin Europa, orașele de provincie unde maximul realizării sociale este să lucrezi la primărie, etc. Și ei au dreptul la un punct de vedere și, oricât de greu de tolerat ar părea unora, chiar și pe cel de vot, în ciuda "progresiștilor” de prin presă ce îi consideră nereprezentativi. Tristul adevăr este că în România tranziția s-a făcut în principal în favoarea unor privilegiați și corporațiilor private străine dar în defavoarea unor mase largi de populație.

Mă refer la faptul că principiul "restitutio in integrum” s-a practicat cu supra de măsură doar la noi (Ungaria stabilise la 20.000 dolari la începutul anilor ’90 plafonul despăgubirilor acordate de stat foștilor proprietari), că privatizarea pe un euro a fost vedeta transferurilor de active de la stat în mâini private, că ne-am plătit cu cedarea controlului resurselor naturale și a distribuțiilor de energie aderarea la marea familie europeană.

Dacă prin alte părți segregarea bogați-săraci s-a făcut în generații, în România a fost nevoie de numai 25 de ani pentru a vorbi de îmbogățiții tranziției și publicul Antenei 3. Să nu fim prea aspri deci cu bătrânii care ar vota cu oricine promite o brumă de protecție socială, cu "retrograzii” ce resping standardele lumii occidentale mai mult din instinct decât din rațiune, martori fiind la jaful la care a fost supusă România după 1989 sub tot soiul de principii nobile. Dacă suntem o democrație părerea fiecăruia contează la fel de mult iar dacă unii nu pot da like-uri pe Facebook și nu se exprimă vocal prin mediul online asta nu înseamnă că n-ar trebui să existe.