În piață se vorbește despre
un proiect legislativ care ar permite bancherilor să aibă acces, prin STS, la
bazele de date ale clienților de la Evidența Populației și Fisc, prezentat ca
inițiativă care va descuraja tentativele de fraudă prin asumarea unei
identități false. Paternitatea ideii e pasată între ARB și BNR. Bancherii pomenesc în
contextul acestei inițiative doar de contracararea fraudelor prin obținerea
datelor de la Evidența Populației, nu și despre utilitatea datelor de la Fisc.
Să ne gândim însă la debitorii cu restanțe la creditele de nevoi personale fără
ipotecă. Unii au proprietăți dar băncile nu știu de ele mai ales dacă adresa de
domiciliu și cea a imobilelor în cauză nu coincid. Amenințarea cu executarea
silită a unui imobil are însă o mai mare greutate decât cea cu poprirea unei
treimi din salariu pentru răi-platnici, mai ales că în multe cazuri valoarea
ratei lunare sare bine de respectiva treime. Iar în caz extrem, se poate trece
de la amenințare la punerea ei în practică; iar dacă bancherii ezită să facă
asta pe scară largă din cauza prejudiciilor de imagine, recuperatorii de
creanțe nu au aceleași rețineri.
In altă ordinie de idei, dacă bancherii pot avea acces la datele personale ale clienților, de ce n-ar avea și agentii imobiliari care au luat țeapă, avocații neplatiți și curvele înșelate? Mi se pare discriminatoriu....
Si populatia ar trebui sa aiba acces la datele financiare ale managerilor bancilor si directorilor de sucursala... tot pentru evitarea fraudelor... vreau si eu sa stiu daca un director la banca X a fost candva director la Bancorex spre exemplu... sa stiu sa nu fac afaceri cu banca respectiva.
RăspundețiȘtergereOare atat de jos am ajuns incat sa putem permite astfel de abuzuri? Mai exista cumva in lumea asta un exemplu similar?
RăspundețiȘtergere