Mai puţini, mai bătrâni, mai faliţi. Efectele demografiei asupra economiei

 

Scăderea şi îmbătrânirea populaţiei pune presiune pe bugetul de stat, încetineşte economia şi creşte dependenţa de capitalul străin pentru finanţarea deficitelor sunt de părere analiştii BCR. Soluţii? Câştigarea independenţei…alimentare, economisirea în active la adăpost de tentaţiile statului, poate importul de populaţie.

Unul din 7 români are peste 65 de ani în prezent iar în lipsa unui salt al natalitaţii (acum avem 1,2 copii la o femeie, faţă de peste 2 în Franţa sau Irlanda ori 1,6 media la nivelul UE) raportul va ajunge la 1 la 3 în 2060. Dacă în 1990 la fiecare salariat erau 0,4 pensionari, în acest moment raportul este de un salariat la 1,2 pensionari iar în 2060 vor fi 1,5 pensionari la fiecare salariat. Presiunea maximă pe sistemul de pensii va fi după 2035, când decreţeii încep să se pensioneze în masă. Scăderea şi îmbătrânirea populaţiei încetineşte creşterea economică (avansul potenţial al PIB-ului s-a redus la 1,3% în 2013, sub serviciul datoriei publice-datoria ne creşte în prezent chiar dacă nu contractăm împrumuturi noi), pune presiune pe bugetul statului (deficiele sistemului de pensii sunt în creştere) şi accentuează nevoia de capital străin.

Conform calculelor BCR Cercetare, speranţa de viaţă în vecinătatea vârstei de pensionare (65 de ani) este în medie de 16 ani în prezent dar ar putea urca la 18 ani în 2030. Ce economii ar trebui să avem la pensionare pentru a compensa scăderea previzibilă a puterii de cumpărare a pensiei şi a supravieţui 18 ani din ele? Dacă pornim de la ideea că pensia medie nu va reprezenta decât jumătate din salariul minim pe economie după 2035 (presupunere rezonabilă), ar însemna că fiecare să pună de-o parte macar echivalentul celeilalte jumătaţi a salariului minim pe economie (asta înseamnă economii însumate cât 108 salarii minime, la valoarea de atunci, sau aproximativ 75.000 lei în banii de acum) penru a-şi asigura subzistenţa 18 ani. E mult, e puţin?

Depinde cât de repede vrei să îi economiseşti.   În 20 de ani trebuie să pui de-o parte echivalentul a 312 de lei pe lună în banii de acum, în 30 de ani câte 208 lei, cu alte cuvinte ai nevoie de cel puţin un venit echivalent cu 2.000 lei/lună presupunând că poţi pune de-o parte 10-15% din acesta după ce dai de-o parte toate cheltuielile (coşul zilnic, ratele la casă şi maşină, etc). Întrebarea de 100 de puncte nu este însă “cât poţi economisi?” ci în ce active s-o faci pentru a fi la adăpost de tentaţia statului de a-ţi dilua banii puşi de-o parte, fie printr-o taxă surpriză (vezi Cipru), fie prin inflaţie (România anilor ’90, mai recent SUA după instituirea dobânzilor zero)?

Iar un raspuns posibil este în general în active non-financiare: teren agricol-poate fi arendat, o fermă-poate asigura independenţa alimentară dacă există şi generaţii mai tinere care să gospodărească cu bătrânii. aur în casete de valori-la adăpost de inflaţie, acţiuni la companii energetice care dispun de resurse pe termen lung-ne apropiem de “peak” oil, etc. Decalajele care se acumulează ameninţător între viitorii pensionari şi generaţiile tinere care ar trebui să-i susţină ar putea fi atenuate în cazul unui import de populaţie (întoarcerea căpşunarilor; migraţia pensionarilor din Vestul Europei spre ţările din sud, tentaţi de costul mai mic al vieţii de aici, migraţie acompaniată de importul de furnizori de servicii sociale-îngrijitoare filipineze, menajere din China, etc)