Cum preferi să fii jefuit?
Prin inflație (varianta soft: dobânzi real-negative), printr-o taxă-surpriză pe
depozitele bancare cum fusese pregătită inițial în Cipru sau prin austeritatea
ce acompaniază planurile de salvare a…băncilor? Există vreun mod de a-ți proteja valoarea economiilor?
Despre salvare s-a tot vorbit
în Europa în ultima vreme. Cetățenii nu văd însă nici un ban din ce s-a
pregătit sau se pregătește pentru Grecia, Irlanda, Spania, Cipru, etc. Este
vorba invariabil despre salvarea băncilor cu probleme-banii sunt pompați în
sistemele bancare fie printr-un împrumut acordat Guvernului de combinata
FMI-UE, fie asistăm la preluarea la datoria publică a mizeriilor din
bilanțurile băncilor- contribuabilul urmând să acopere din viitoarele taxe și
impozite deficitul astfel creat sau serviciul mai mare al datoriei publice
(costurile cu dobânzile).
Ca regulă, pierderile
băncilor din statele salvate nu sunt lăsate să se extindă spre contra-părțile
lor europene cum s-ar întâmpla în cazul unui faliment obișnuit în
economie. Cumva planurile de
salvare sună cam așa: “luați repede niște bani, aruncați-i în băncile voastre
până nu se activează tot soiul de produse toxice care le implică și pe ale
noastre, puneți-vă apoi repede contribuabuabilii la plată și privatizați
accelerat ca să faceți rost de bani”. Închiderea Laiki Bank din Cipru,
convenită în planul de salvare recent,
se face cu transferul “părții bune”și implicit a statutului de
contra-parte față de terții ce contează spre Bank of Cyprus, după modelul
BCR-Bancorex. Pierd acționarii (majoritar e statul cipriot), pierd deponenții
negarantați de plafonul de 100.000 euro dar pierderile se opresc aici, nimic nu
se exportă peste graniță în sistemele bancare ale salvatorilor. După care
cipriotul de rand, care tocmai a fost “salvat” printr-un împrumut angajat ce
trece de jumătate din PIB-ul țării (10 miliarde euro), trebuie să pună osul la
treabă generații de acum în colo.
Se poate și altfel, e mai
bună ieșirea din zona euro a statelor cu probleme și devalorizarea monedei (că de falimentul băncilor și
păstrarea statului în cauză în euro-zone nu cred că se pune problema)? Nivelul
de trai al populației se va deteriora brusc dar apoi economia își poate reveni
prin exporturi (moneda se depreciază abrupt), costul redus al forței de muncă
atrage noi investiții. În caz contrar, rămânerea în euro nu face posibilă
deprecierea, politicile de austeritate sunt singurele puse pe tapet, datoriile
rezultate din salvarea țării ajung să atârne tot mai greu. Esențial este că
politicienii care se află la putere când țara iese din euro riscă să fie
măturați la proximele alegeri dacă
economia nu dă semne de revenire rapid și cine riscă să plece de la
ciolan în șuturi? Așa că aceștia se grăbesc să “salveze” țara prin noi
împrumuturi și să mute viitoarea criză de proporții pe umerii generației
viitoare de politicieni și contribuabili.
Revenind la întrebarea din
titlu, răspunsul este evident Nu! Dacă ai ceva capital, ai mari șanse să ți se
erodeze ca urmare a viitoarelor politici salariale, fiscale și bugetare. Fie
direct-printr-o taxă mai mare pe câștigul din dobândă până ajunge să nu mai
acopere inflația, fie o dobândă real-negativă din start care să susțină
politica mai relaxată a băncilor centrale, ori o taxă surpriză pe
depozite-poate fi botezată taxă de solidaritate. Fie indirect-poate vei apela
la ei ca să te susții când ai probleme la job, să acoperi niște taxe mai mari
pe proprietate, niște impozite neprevăzute sau facturile tot mai presante la
utilități.
Ce poți face? Din păcate, cel
mai bun sfat este să-ți educi flexibilitatea și capacitatea de reacție și
adaptare. Nu se pot indica strategii clare de protecție și plasament din
simplul fapt că situația este volatilă iar evoluțiile imediate greu de
anticipat. Greu, dar nu imposibil, cel puțin pe ultima sută de metri. Existau
semnale și pentru rușii bogați din Cipru (inclusiv prin ziarele germane) dacă
ar fi știut să le audă cu câteva luni înainte de planurile negociate pentru
salvarea țării. Transferuri de bani în țări cu economii mai stabile și grade de
îndatorare mai reduse se pot face rapid, piața europeană permite încă
transferuri ale forței de muncă fără restricții, economiile se pot muta dintr-o
valută în alta, etc. La fel de bine poți investi niște bani în gospodăria unor
rude de la țară (solarii, o livadă) care să îndulcească traiul viitor la oraș,
poți păstra valori mici la purtător (valute forte, metale prețioase-nu sunt
sigur că vor scăpa neatinse casetele bancare cu valori în caz de naționalizări
viitoare), se pot gândi strategii de optimizare fiscală. Actuala putere de
cumpărare a economiilor noaastre se va deteriora în viitor (poate chiar unul
apropiat) dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm să reducem, pe cât se
poate, gradul și viteza
deprecierii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu