Cum se va sfarsi criza euro si care este momentul optim pentru a cumpara actiuni, valute “abandonate” si alte acareturi

Aparitia euro-obligatiunilor poate stinge criza zonei euro, in momentul in care contribuabilii din flancul nordic vor fi destul de speriati pentru a le accepta costurile (asta dupa iesirea Greciei si amenintarea ca Spania, Italia, Portugalia o vor urma). Si ce motivatie mai buna decat un sistem bancar in pragul falimentului, retrageri precipitate ale deponentilor, dobanzi uriase la bondurile porcusorilor, burse in picaj, haos, prefigurarea unui somaj exploziv? Exista si o parte buna: se vor intoarce promotiile la burse pentru cei cu cash la dispozitie si nervii tari.

Uneori ne e deloc rau sa-ti abandonezi convingerile si sa te limitezi la ipoteze. Oricum realitatea e prea vasta, prea fluida pentru a fi inghetata usor intr-o definitie si risti sa-ti reevaluezi teoriile exact in momentul in care pareau gata-gata sa se tranforme in practica. Iar in materie de euro-zone pare sa se inchege tot mai mult convingerea ca moneda unica este “terminata”. Apogeul acestei miscari se va consuma probabil dupa iesirea Greciei din euro, in valurile uriase care se vor sparge de tarmurile Italiei,Spaniei, Portugaliei ori Irlandei. Va fi momentul ideal pentru introducerea obligatiunilor comune ale zonei euro, cele prin care toate statele ramase vor garanta impreuna si nu fiecare emitent in parte ca pana acum (statele cu probleme se vor imprumuta deci mai ieftin, Germania, Olanda, Finlanda, Austria-mai scump). Si cu asta gata criza financiara, ramane in orizontul indepartat inflatia, inapoi la locurile voastre.

Inainte de iesirea Greciei n-are sens sa lansezi euro-obligatiuni, grecii le pot compromite (statul elen nu mai poate rambursa datoriile acumultate ori cum o iei iar o stergere a lor ar fi un exemplu prost pentru restul datornicilor). Grecia va fi deci pisica de aratat amatorilor de faliment suveran (“daca iti repudiezi obligatiile patesti ca grecii, iti cade moneda cu 50%, iti scade nivelul de trai, cresc delicventa, somajul, scad prestatiile sociale, etc”) iar Spania & Co vor fi salvate pentru ca nimeni nu-si permite sa renunte la piete de o asemenea marime (ca sa nu mai zic ca o iesire a flancului sudic in blocul euro ar obliga comunitarii din nord sa-si reconstruiasca de le zero sistemele bancare, iar aici implicatiile sunt imense nu doar mia de miliarde estimate in cazul plecarii Greciei).

Sigur, contribuabilul neamt nu va accepta usor sa plateasca dobanzi mai mari pentru altii. N-o sa aibe insa incotro daca alternativa este somajul (cu drahma, pesetas, lira italiana proasptat devalorizate exporti mai putin cand produci in marci, nu?).

Bancile nu mai tranzactioneaza intre ele. Deja-vu?

Va amintiti cum au decurs ostilitatile in pietele de capital dupa falimentul Lehman? Banci ingrozite, refuzand sa tranzactioneze intre ele de teama ca isi pot bloca banii, deponenti repezindu-se sa retraga depozitele, fonduri mutuale asaltate de investitori pentru rascumparari si lichidand in graba portofolii, burse in picaj, etc. Cam asta s-ar putea intampla dupa iesirea Greciei din zona euro si pariurilor impotriva bondurilor spaniole, italiene, etc. Sigur, nu imediat. Dupa valul recent de scaderi ar trebui ca pietele sa isi traga putin sufletul, n-ar fi exclus ca in Grecia coalitia pro-austeritate sa revina la limita la putere. Scenariul de care vorbeam mai sus se poate materializa spre finalul lui 2012 sau poate in 2013. Va fi insa un moment in care nimeni nu va dori sa mai auda de actiuni, active riscante, cand bancile si deponentii vor tremura. Ma rog, echivalentul lui martie 2009. Poate pastrati niste cash la indemana atunci si o mentalitate de contrarian autentic. Desi acum 4 ani se vorbea de oportunitati care nu apar decat odata la o generatie, sansa poate surade din nou celor cu nervii tari.

PS: Evident, daca scenariul de mai sus incepe sa devina prea popular, va trebui sa ne gandim la altceva.

Grecia: mare drama, mica drahma. Cel mai pesimist scenariu: eurozone, piete financiare, leu

Grecia a luat-o pe drumul alegerilor anticipate. Cele mai mari sanse pentru a configura o noua majoritate le au partidele anti-austeritate si pana la urma anti-UE. Criza supraindatorarii tarii isi gaseste una dintre cele doua rezolvari posibile: cu falimentul refuzat Grecia se pregateste sa-si falimenteze moneda revenind la o ‘ultraperformanta” drahma si, previzibil, la inflatie. Care vor fi efectele pe pietele financiare si nu numai?

1. Modelul austeritatii, tinut cu dintii de Germania, va fi abandonat.
2. Dupa o prabusire agresiva a pretului activelor (si nu doar financiare) teama de inflatie va grabi refugiul banilor din banci spre active-forte: aur/petrol/marfuri in general.
3. Dolarul va creste accelerat fata de euro, la fel francul. In final euro va supravietui totusi, dar fara componenta spaniola, portugheza, poate si italiana.Leul? Se va deprecia cum a inceput deja, chiar si fata de euro (n-ar strica deci sa aveti ceva dolari economisiti, sau lei proaspat convertiti). Investitiile straine sunt sublime dar lipsesc deja cu desavarsite, remiteri tot mai subtiri, exporturile depind de starea economiei in zona euro, in schimb toti vor bunuri din import cumparate cu euro-cum naiba sa o duca bine leul, Romania avand intamplator un varf de plati in contul datoriei externe in 2013-2014? Sa le luam acum pe rand.

Grecia a incercat sa se ajusteze la recomandarile UE (de fapt in fata pumnilor batuti in masa de Germania), nu a privatizat cine stie ce (aici merita felicitati, oare cu ce ar mai fi ramas Romania daca eram in locul lor?) si are o scadere a PIB de 20% in ultimii 4 ani. Solutia UE? Si mai multa datorie si mai multa austeritate. In fond, euro-birocratii au si ei ei dreptatea lor. Obliga Grecia la austeritate din 2 motive. In primul rand, pentru a-si proteja bancile (multe sunt expuse pe Grecia, cele neexpuse sunt legate de cele expuse prin tot felul de produse mai mult sau mai putin toxice, etc). Or, daca bancile europene intra iarasi la carantina, cine mai cumpara obligatiunile porcusorilor? (Schema era pana acum asa: BCE oferea bancilor finantari nelimitate la dobanda modica de 1%, bancile plasau apoi banii cu 3-6%, pentru spanioli mai mult, pentru nemti mai putini, si toata lumea parea multumita). In al doilea rand, desi stiu ca imprumutand Grecia nu cumpara decat timp, europenii incearca pe cealalta parte sa si castige ceva: o parte din activele grecesti care trebuie vandute repede si ieftin pentru “echilibrarea” bugetului, finantarea deficitelor, etc-ma rog, cunoasteti, discursul FMI.

Iesirea Greciei din euro-zone sau doar refuzul planurilor de austeritate de catre noua majoritate guvernamentala va forta Europa sa modifice strategia Germaniei. Mai putina austeritate deci, mai multa inflatie. Altfel, modelul spaniol/portughez/ italian poate urma celui grecesc. Sigur, Germania are de pierdut-va vinde mai putin daca inflatia lor e inferioara mediei europene- dar cat va asteptati sa isi impuna si Germania punctul de vedere, cata vreme duetul Merkozi a devenit istorie?

Cum vor evolua pietele financiare? Destul de asemanator momentului post-Lehman. Prabusire agresiva (banci insolvente, economii nesigure, dispare euro, bu-hu-hu!) si apoi cresteri spectaculoase avand in vedere baza de pornire (vine inflatia, protejati-va economiile personale, luati dolari, luati franci sau mai bine active forte-aur, marfuri, actiuni defensive). Cine are oua (ma gandesc evident la posesorii de ferme din Cornu si nu numai) ar putea face un ban frumos luand aproape de minime niste actiuni/active valoroase.

Ce va face leul? Pai ce sa faca saracul? Varf de plati apropiat, investitii straine lipsa, val de retrageri (ma intreb ce-or face bancile grecesti cu activele din Romania daca se revine la drahma?), un servicu al datoriei externe tot mai greu de suportat si..bani mai multi de salarii si pensii. Ce optiuni are leul? Sa se intareasca? BNR o sa traga de-acum in piata tot mai mult cu declaratii si tot mai putin cu milioane de euro pentru a calma cursul. Unde ajunge euro/leul? Dar ce, ma credeti Carmen Hara? Depinde de aplitudinea panicii viiitoare, de potentiala contagiune Grecia-Spania, etc.Cum am mai tot scris pe aici, diversificarea e inca o optiune (lei contra dolari/franci) desi temporar cursul euro/leu poate lua o pauza de respiratie. Altfel, mare grija si de unde/cum luati valuta, bancile romanesti sunt hapsane si la sume mici va taxeaza din start la cumparare cu 2-3% in plus fata de cursul oficial.

“Spargerea euro”: cine pe cine a salvat si pentru cat timp

Bancile au primit asigurari ca nu vor mai pati “rusinea” restructurarii datoriilor suverane ca in cazul Greciei. In compensatie, vor trebui sa se “simta”si sa imprumute Guvernele cu probleme pasand mai departe banii fara numar furnizati la dobanda de 1% de BCE. Pentru ca actionarii bancilor si investitorii sa nu maraie, Guvernele se angajeaza sa tina in frau cheltuielile bugetare dupa o regula “de aur” prea abstracta ca sa nu poata fi aplicata de fiecare dupa preferinte. Probabil urmeaza in 2012 un nou summit pentru “salvarea euro”, inca “10 zile critice” in care BCE va primi rolul de imprumutator de ultima instanta. Cum vor reactiona insa cetatenii statelor cu probleme care vedeau pana acum UE ca izvor de bunastare si acum se trezesc cu o sursa de constrangere pe termen lung?

Dobanda de politica monetara a fost recent coborata in spatiul euro la 1% (poate o vedem chiar mai jos in lunile ce vine) pentru ca bancile trebuie momite sa imprumute statele cu probleme care nu mai pot apela deocamdata la pusculita virtuala a BCE. Filozofia? Iei cu 1% de la domnul Draghi si plasezi cu 7% domnului Monti. Ca sa nu caraie actionarii bancilor si investitorii vazand cum bilanturile se umplu cu gunoaie, statele din euro-zone (mai putin Marea Britanie) promit sa se responsabilizeze fiscal si bugetar. Adica, “stim ca suntem o gaura neagra, ca datoriile noastre nu mai pot fi platite si cu toate astea va cerem bani in plus sa finantam deficitele, dar va rugam frumos sa tineti cont ca viteza cu care va cerem bani o sa scada, la fel si sumele solicitate”.

Deficit structural de 0,5% din PIB nu inseamna mai nimc. Este vorba de deficitul bugetar din care scoatem efectul ciclic al banilor pompati in recesiune. Si fiecare va calcula cum vrea musch.., pardon, expertii sai respectiva contributie “ciclica”. Basca dificultatea si taraiala cu care se poate implementa in legislatie asa ceva.

De ce respectivul plan e subred? Uniunea Europeana a fost considerata un izvor de prosperitate pentru statele membre. Saracii si neperformantii economic se puteau imprumuta ieftin si consuma peste posibiitati, importand din productia bogatilor si eficientilor economic. Si uite asa Germania are cam 40% din PIB exporturi si componenta latina a Uniunii se zbate cu datoriile de gat. Vor accepta tarile cu probleme sa stranga cureaua pe termen lung? Eu nu cred. Din vaca grasa UE se transforma in buba neagra (pentru greci nu e deloc exagerat!). De ce sa ramai cu forta intr-o structura care te obliga sa strangi cureaua in loc sa adopti modelul islandez si sa dai cu flit celor care au pretentii financiare de la tine? Exista viata si dupa falimentul suveran, argentinienii pot fi chemati sa conferentieze pe tema asta. Modelul islandez va deveni tot mai tentant odata cu trecerea timpului.

Tot ce s-a facut la summitul incheiat vineri a fost sa se traga de timp pentru banci. Asigurarea impotriva falimentului le-a fost garantata, dar sa nu uitam ca politicienii care si-au asumat asta nu sunt vesnici. Se va mai obtine un moment de respiro poate in primavara, cand BCE mai are sa-si asume rolul de imprumutator de ultima instanta. Daca se canta insa in continuare aria austeritatii, despre euro putem vorbi deja la trecut, cu tot rolul de sosie a Fed asumat eventual de BCE. Singura sansa reala de salvare a euro nu poate ocoli restructurarea datoriilor si o legislatie impotriva speculatiilor financiare care sa impiedice bancile sa vina din timp in timp cu mana intinsa la Guvern amenintand ca sunt prea mari sa fie lasate sa cada.

Doua vorbe despre Marea Britanie, marele “izolat” de ieri. Ca nu vrei sa-ti asumi constrangeri bugetare parafate in contextul in care n-ai o moneda unica de aparat, pot intelege (mai greu inteleg de ce au dinamitat britanicii in ultima vreme constructia euro prin tot soiul de declaratii ce parea copiate din laboratoarele Goldman Sachs). Dar sa pretinzi asigurari ca industria ta financiara nu va avea amenintate profiturile si bonusurile dupa ce tocmai se dadeau asigurari ca bancile nu vor da faliment, mi se pare o dovada de mare nesimtire.

Mai sunt 14.400 minute pana la sfarsitul euro!

Am vazut politicieni panicati, euro se poate prabusi in 10 zile! Stati linistiti la locurile voastre, politicianul minimalizeaza cand e ceva serios, apoi exagereaza posibilele efecte pentru a face digerabila decizia deja pregatita. Iar in cazul euro este vorba de pierdere de suveranitate, apelarea la tipar, noi masuri de austeritate. Ni se vor anunta gradual, pentru ca focul de artificii (“am salvat euro!”) sa fie mai credibil. Ce inseamna renuntarea la euro? Inseamna in primul rand Restructurarea datoriilor. Imaginati-va state care deja gafaie la dobanzi din ce in ce mai mari cum si la ce costuri se vor refinanta in monedele nationale iesite de sub plapuma euro! Stiu, marca o sa iasa in forta, intarita, dar exportatorii germani nu vor fi deloc incantati. Dolarul? Aparent tiparul Fed nu mai are de ce sa-si faca griji. Aparent. Ia ganditi-va, care va fi refugiul investitorilor in lipsa unei alternative pentru dolar (ca era clasica deja leapsa euro-dolar cand datele economice veneau mai proaste intr-o parte sau alta)? Aurul! Iar Bancile Centrale nu se simt deloc confortabil cu ideea asta.

Deci nimeni nu prea vrea sa reniunte la euro in mod real. Sigur, unora le convine sa avem impresia ca euro dispare (speculatorii din pietele Forex, “investitorii” in bonduri la randamente de peste 7%, etc), dar asta sa ramana doar o simpla impresie, buna pentru fraierii care ies panicati de pe euro si cumpara dolarii scumpi chiar inainte de a se inversa trendul. Cum spuneam, renuntarea la euro inseamna in primul restructurarea datoriilor, deci falimentul creditorilor si deranj mare pentru banci, cele pentru care s-au indatorat statele accelerat din 2008. Vi se pare posibil un astfel de scenariu in care bancile pierd masiv? Hai sa fim seriosi! Vor mai fi salvate inca o data cu aerul ca salvam intreaga constructie europeana.

Pana atunci, dupa o injectie de panica bine dozata era si timpul ca pietele sa mai ia o pauza de respiratie in preajma sarbatorilor (vezi injectiile neconditionate de lichiditate anuntate ieri de 5 mari banci centrale in special pentru buzunarele ciuruite ale bancilor europene). Dupa care ciclul se reia, nu va stresati. Mentalul colectiv a inregistrat deja ideile principale. Le vom recapitula in 2012 dupa un nou ciclu de crestere bursiera care sa permita pietelor sa cada mai de sus. Iar dupa revizitarea Problemei, se va implementa in sfarsit Solutia!

PS: LUME, LUME, CONCURS CU PREMII! Intrebarea la care trebuie sa raspundeti argumentat este: CUM SE VOR NUMI URMATORII 2 GUVERNATORI AI BNR DUPA RETRAGEREA LA TEASCUL PROPRIU A D-LUI ISARESCU? Ipoteza mea este ca vor fi, in ordine, Mihai Tanasescu si Mihai Radu. Primul pentru ca este reprezentatul Romaniei la FMI iar FMI este singura voce care mai conteaza in tarisoara asta dupa ce am luat poala de 20 miliarde dolari imprumut iar d-l Radu, pentru ca este un bancher tanar, de perspectiva, si reprezentant al Romaniei in Comisia Trilaterala, ca si domnii Isarescu si Tanasescu de altfel (un vot pentru continuitate deci). Daca aveti teorii mai credibile sau doar mai interesante, puteti castiga-pam, ram, pam!- Marele Premiu: un pahar de vorba cu autorul acestui blog pe teme de criza financiara, evident pe cheltuiala castigatorului (fiti pe pace, ma limitez la apa plata cu lamaie). Trei, doi, unu..START!

Despre latura... morala a Crizei economice. Ha, ha, ha…

Cand vezi ca potentialele victime ale crizei s-au tranformat in profitorii ei (bancherii, gulerele albe din financiar), ca oalele sparte le platesc tot cei fraieriti de primii (austeritate pentru catei, nu pentru dulai), ca marile ”schimbari” de pana acum au consolidat pozitiile privilegiate (ajutoare doar pentru cei prea mari sa cada, strangerea curelei pentru angajatii corporatiilor spre multumirea actionarilor si cresterea cotatiilor bursiere, etc) iti vine sa fluieri a paguba in biserica Wall Street-ului. De ce am sperat oare altceva? Trecem in revista mai jos cateva dintre viitoarele apocalipse deja anuntate (destramarea euro, picajul burselor, falimentele suverane, etc) din perspectiva intereselor marilor licurici financiari si creionam solutii pentru ...mase (de manevra, evident).

1.Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale Europei
Euro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce se va intampla daca euro dispare? Pai, in primul rand niste datorii acumulate in euro vor fi mai greu de platit. Va imaginati de pilda ca Grecia, Portugalia, Irlanda care au deja datorii inrobitoare in euro, vor avea viata mai usoara revenind la monedele nationale proaspat depreciate? Datoriile lor vor cantari si mai mult brusc. Poate doar Germania s-ar simti mai bine parasind euro. Ar scapa de nota de plata inghesuita pe umerii sai in ultima vreme si ar achita mai usor datoria sa de vreme ce marca ar deveni un soi de franc. Dar poate accepta asta o natiune exportatoare? Una peste alta, destramarea euro ar fi o grea lovitura pentru bancheri, acele fiinte delicate care nu suporta asa ceva avand naturelul delicat. Parasirea spatiului euro echivaleaza cu defaultul pentru porcusori de pilda, din acest motiv nimeni nu vrea sa ia in calcul asa ceva, mai bine mai luati cate credite e nevoie, bitii din calculator nu inseamna de fapt nimic.

Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Eu suntr convins ca in ipoteza ca va urma inca o zguduitura serioasa in regiune, panica creata va avea acest unic scop: acceptarea mai usoara a unei constructii supra-statale in plan fiscal, o cedare de suveranitate pentru “salvarea” euro. Pentru bancheri, e oricum mai usor sa aiba de a face cu un bloc al debitorilor decat cu entitati disparate si cu miscari centrifuge. Pisica disparitiei euro se va arata doar pentru ca dulaul fiscalitatii si austeritatii sa alerge mai slobod prin Europa.

Ce puteti face in acest caz? Mai nimic, doar sa nu alergati panicati sa tot schimbati economiile din lei in euro, din euro in dolari din dolari in franci si apoi din nou in euro, usurati. Euro nu dispare, dispare doar o felie din propriul vostru confort material.

2. Bursele se pregatesc de un nou picaj? Poate cumparati ceva....
Cum spuneam mai sus, scenariul destramarii euro presupune si asa ceva. Poate pica si o banca importanta din euro-zone, sa amplifice efectele (Societe Generale?). Va fi o buna ocazie sa luati din nou actiuni ieftine, poate ultima in aceasta decada. Vom vorbi din nou de insolvabilitate, blocarea schimburilor interbancare, ma rog, un mic Lehman. Totul se va rezolva cu aparitia “Statelor Unite ale Europei” (vorba marinarului de la Cotroceni, tot mai grabit in ultima vreme sa lustruiasca bombeurile marilor licurici, vezi si declaratiile privind Rosia Montana) si o noua runda de QE-uri in SUA care vor pune bazele unei bule proaspete in piete. Cu Europa “rezolvata” datoriile suverane vor parea mai digerabile iar stirile legate de acestea vor incepe usor-usor sa se estompeze. Daca scenariul de mai sus se confirma, fiti pregatiti sa cumparati din nou actiuni cu preturi discountate. Probabil anul viitor, e pacat ca semnificatia deja construita in mentalul colectiv pentru 2012 sa nu isi gaseasca un corespondent in pietele financiare, nu?

Stiu, criza a facut vizibile personalitati din afara ordinii prestablite, am aflat mai multe despre modul in care functioneaza industria financiara, publicul nu mai e la fel de ignorant ca in 2007. La nivelul decidentilor schimbarile sunt insa minore. Lobby-ul bancar e la fel de eficient, n-au aparut forte politice care sa isi propuna sa schimbe substanta sistemului. Cand acest lucru se va produce, voi crede in dimensiunea reformatoare a crizelor financiare. Deocamdata persistam in aceleasi greseli, eventual altfel ambalate, ceea ce inseamna ca masa critica pentru a modifica radical sistemul nu s-a format inca.

“Fiat money” exclude marile falimente suverane

“Defaultul” SUA e o gluma buna. Cum sa intre in faliment un stat care poate tipari cat doreste? Portugalia, Italia,Spania? Noi credite de la BCE asteapta pe “teava”. Cand datoria publica urca in stratosfera iar banii nu sunt legati de vreun activ forte, nu se pune problema daca detinatorii de obligatiuni isi vor recupera investitia, ci la ce putere de cumparare li se vor rascumpara detinerile.Cititi mai jos care poate fi refugiul investitorilor din bonduri guvernamentale in perioada urmatoare.

M-au amuzat discutiile din ultima vreme despre “falimentul” SUA. Se indoia cineva ca plafonul de indatorare urma sa fie ridicat? Intre a starni nemultumiri printre pensionari, soldati, asistatii social, etc in pre-an electoral si ridicarea plafonului de indatorare, deci inchiderea gurilor cu dolari mai multi si mai “slabi”, ce varianta credeati ca vor alege politicienii? “In trecut, ridicarea plafonului de indatorare era rutina. Din 1950, Congresul a aprobat-o mereu si fiecare Presedinte si-a pus semnatura. Reagan a facut-o de 18 ori, George W Bush de 7 ori. Iar noi va trebui s-o aprobam pana pe 2 august, altfel nu vom putea sa ne onoram angajamentele” spunea Barack Obama recent. Chiar nu mai e nimic de adaugat. Cand platesti cu “hartii”, ti se returneaza hartii la scadenta, e simplu, numai ca nu se precizeaza nicaieri la ce putere de cumparare.

Paranteza: ati observat cum s-a comportat dolarul dupa anuntul privind ridicarea plafonului de indatorare in SUA (luni)? Apreciere fata de euro dar scadere fata de francul elvetian (in urma cu un an, raportul dolar/franc era de 1,05, acum a coborat la 0,78), francul atingand noi maxime atat fata de dolar cat si fata de euro. Sigur, dupa evolutia din ultima vreme, e greu sa recomanzi fara rezerve francul, exportatorii lor sunt tot mai vocali, cerand actiune din partea Bancii Centrale a Elvetiei; ideea este ca marile valute ale lumii au probleme la fel de mari si n-are sens sa ne tot refugiem de pe dolar pe euro si invers (asta daca nu aveti nimic impotriva ingrasarii bancilor cu comisioane). Francul e doar una dintre supape, poate cea mai vizibila, monedele din Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Norvegia dar si cele ale tarilor cu un echilibru bugetar mai bun pot fi de asemenea alternative viabile la euro si dolar. Inchid paranteza.

Tarile care s-au supraindatorat, care au facut din consum o religie si care n-au resurse energetice la discretie, vor trebui sa stranga cureaua in viitor. Si care este cel mai bun mod de a face acest lucru, fara convulsii sociale majore, deci fara taieri brutale de prestatii sociale? O devalorizare lenta a monedelor, in tandem cu o reducere in pasi mici a prestatiilor sociale. Investitorii vor fi din ce in ce mai reticenti sa acopere cheltuielile publice, fondurile de pensii vor fi mai prudente pe masura pensionarii generatiei baby-boom, bancile isi vor proteja mai atent capitalul. Guvernele vor fi deci obligate sa puna pe taraba ceva masuri de austeritate, nici intr-atat de draconice incat sa provoace electoratul sa le mature la viitoarele alegeri, nici absolut decorative incat sa sperie nevroticii cumparatori de bonduri. In paralel, slabirea monedei face bine serviciului datoriei, mai ales cand esti dator unor entitati din exterior carora le poti returna dolari/euro “slabi” chiar daca ti-au imprumutat banii cand monedele erau mult mai puternice. Banii si standarul de viata din Vest se vor subtia lent, sa speram ca fara convulsii majore care sa impuna deturnarea atentiei populatiei.

Unde migreaza detinatorii de bonduri?
Cand ai miliarde de plasat, cand esti mare administrator de fond de pensii sau de investitii, nu ai prea multe optiuni. Titlurile de stat erau considerate pana acum refugiul ultim, ratingul era pe masura, piata era foarte lichida. Miscarea care incepe acum in piata bondurilor e asemenea celei a placilor tehtonice. Lenta, dar consistenta. Investitorii vor incepe sa se uite foarte atent la gradul de indatorare, deficite, executia bugetara. Cum spuneam, nu se asteapta nimeni sa nu isi ia banii la scadenta bondurilor americane, intrebarea este “ce fel de bani”? Vor fi tot mai preferate statele care au deficite si datorii mici, resurse energetice in spate. Companiile solide s-ar putea sa adune in curand mai repede bani decat statele in dificultate, mai ales daca emisiunile de obligatiuni sunt denominate in valute mai sigure decat euro si dolarul. Plasamentele in marfuri si actiuni ale unor companii cu capacitati productive vor fi tot mai cautate, terenurile agricole vor arata mai bine in portofolii decat ansamblurile rezidentiale.

Chilipiruri imobiliare, euro-zone, dolari la saltea, etc

1. Nu va tenteaza un apartament cu 50 de eurocenti? Bine, suma reprezinta rata…orara, dar ce mai conteaza asta cand vorbim de numai jumatate de euro (tot mai) amarat? Mi-a sarit in ochi la inceputul saptamanii un banner in buricul targului, pe la Unirea: “12 euro/zi, cel mai mic pret de pe pamant (690 euro/mp contruit, fara TVA)”. Era vorba bineinteles de ansamblul fratilor Negoita, cel situat in camp langa groapa de gunoi Glina-Confort City. Mi-am permis sa fac un pas mai departe, sa le dau o mana de ajutor celor doi frati imobiliari, si sa calculez rata pe…ora (tarif cu care cei doi am vazut ca sunt oarecum familiarizati), pentru a le face si mai atractiva oferta. E vorba doar de un nevinovat banner, nimeni nu sta sa se gandeasca cand il vede ca nu exista rate zilnice (ha, cum ar fi sa mergi zi de zi la ghiseu?), in minte ramane doar ideea de extraordinara “oportunitate”. Daca si la anul pe vremea asta mai sunt apartamente nevandute (sau neeexecutate de banca finantatoare), promit sa revin cu un articol in care pretul va fi exprimat in euro-centi/minut, sau chiar secunda. Platesti cum respiri, doar e casa ta hombre!

2. Am citit tot soiul de rapoarte apocaliptice despre dezintegrarea zonei euro in ultima vreme. Stiu, speculatorii de pe Forex au nevoie de carne de tun pentru a marca profiturile si analistii au teme pentru acasa mai multe in perioada asta. Va imaginati ca cei care au folosit euro-zone ca trambulina pentru a obtine imprumuturi ieftine vor sa renunte la moneda unica pentru a rambursa in monedele nationale, in plin picaj de devalorizare? Adica vor fi victime printre banci (ca fondurile de pensii pot pierde, doar nu pierd din banii administratorilor)? Grecia returnand in drahme creditele in euro mi se pare o gluma buna, la fel Spania, Portugalia, Italia, Irlanda. Renuntarea la euro ar fi teapa secolului pentru banci si cum in actuala criza ele au fost mult prea importante pentru a pierde (ce sa mai zic de faliment al vinovatilor), mi-e greu sa cred ca se va merge in directia asta. Asta nu inseamna ca euro/dolar nu ar mai avea loc de scazut. Un raport de 1,3 mi se pare in continuare mare pentru gradele de indatorare din UE si lipsa unei politici fiscale comune, plus greutatea cu care se incheaga o viziune comuna. Nu ma tem de “dezintegrarea” euro, dar mizez in continuare pe o intarire a dolarului, chiar daca in zilele ce vin moneda americana poate lua o pauza de respiratie.

3. Apropo de dolar. Aveam ceva bancnote verzi de schimbat sambata. Am observat cu uimire ca mi se refuza la o casa de schimb una dintre ele pe motiv ca…”este prea veche” (hat, tocmai din.. 1996). Cine tine banii in casa, basca faptul ca renunta la dobanda, s-ar putea trezi la un moment dat ca pierde si bani (exista comision de inlocuire a banilor vechi sau uzati-vreo 10-15%). Ce sistem parsiv: cine are bani, musai sa-i tina in banci, altfel iese in pierdere fie prin inflatie, fie prin “de-modarea” bancnotelor daca amenintarea cu inflatia nu e suficienta.Si mai ne intrebam de ce s-a renuntat la etalonul aur.