Romania va avea 18 milioane de locuitori in 2050 (tribuna isi tine respiratia). Scaderea natalitatii e o problema generalizata in Vest (tribuna isi sterge o lacrima). Fara suportul generatilor tinere, generatia baby-boom va face elegant foamea (tribuna isi smulge parul de groaza). Lasand flotarile retoricii la o parte, cresterea populatiei globale seamana cu graficul oricarei bule speculative. De la 1 milard la inceputul secolului trecut, la 7 miliarde in prezent, asta pornind de la cele 300 milioane din vremea lui Hristos. Scaderea natalitatii in lumea occidentala poate avea de-a face cu legile ciclicitatii dar mai degraba cu schimbarea modului de viata si a sistemului de valori. Le trecem mai jos in revista.
Inainte de orice, tendintele demografice reprezinta un semnal de alarma in functie de locul din care le privesti. Din India sau lumea araba sau din Europa. Per total, populatia planetei continua sa creasca, scaderea din Occident fiind compensata de evolutia din Orient. Nu e comod sa asisti la o reducere constanta a numarului de tineri, mai ales cand te-ai nascut intr-o perioada de boom demografic (anii ’65-’75 in Romania) sau imediat dupa razboi in statele occidentale. Sistemul asigurarilor sociale se bizuie pe contributia tinerilor, sistemele de pensii nereformate asisderea. Perspectiva unei Europe-azil de categoria a III a nu e deloc roza, mai ales cand faci parte din generatia trecuta de 40 de ani. Firesc as zice, de vreme ce pentru majoritatea dintre noi, lumea incepe si se termina cu propria persoana. Poate insa ca generatiile nascute in secolul XXI nu vor face o tragedie din asta. Sigur, perspectiva bunicilor sarantoci nu e placuta, dar cate proprietati de mostenit vor fi peste 30 de ani! O casa pe care sa o platesti in 30-40 de ani tremurand la gandul ca banca o sa te execute va fi o amintire palida pentru tinerii de azi. De ce scade natalitatea in lumea occidentala?
1.”Emanciparea” femeii
Mai tineti minte filmele americane vechi, de prin anii ’50? Imaginea sotului care se intoarce obosit de la job si este asteptat de sotia casnica cu mancarea pe masa si de copiii care topaie dezinvolt in jurul casei? Nevestele nu mai sunt de mult casnice in lumea occidentala, au un program la fel de lung si de stresant ca sotii lor, bunicii sunt la casa lor din alt oras. Formarea profesionala cere timp, banca isi vrea apoi ratele la timp, seful vrea si el ore suplimentare. Decizia aducerii pe lume a unui copil se ia destul de greu (unul,nu 2-3 cat ar reprezenta rata de inlocuire) si uneori prea tarziu. Alfel stateau lucrurile acum 100-200 de ani. Femeia era dependenta economic de sot, de multe ori nici nu avea drept de proprietate sau de vot. A face copii intra in fisa postului, o diploma de onorabilitate pentru orice nevasta care si-ar fi justificat cu greu in caz contrar locul ocupat in gospodarie.
2. Copiii nu mai sunt “active”, ci entitati greu controlabile
“Un copil in plus, o mana de lucru suplimentara”-cam asta era logica taraneasca acum cateva generatii. PamanTul se lucra slab mecanizat iar familiile numeroase aveau un avantaj. Copii se faceau si pentru a transmite un sistem de valori sau pentru a te conforma unuia. Vezi si acum familiile numeroase din cultele neo-protestante sau din lumea araba. Tarile din batrana Europa sunt insa departe de orice fervoare religioasa (SUA ramane inca destul de habotnica in anumite portiuni). In plus, nici la capitolul sistem de valori schema nu mai functioneaza. Ar putea sa imi enumere cineva cu certitudine care vor fi valorile generatiilor de maine, ce principii vor pune pe primul plan?. Vor fi ecologisti sau consumeristi, atei sau new-age-isti, principiali sau arivisti,etc, etc?. Nici parintii nu mai sunt prea siguri pe adevarurile lor la rapiditatea cu care avanseaza stiinta si mentalitatile intr-o lume unde schimbarea a devenit principala constanta.
3. Efectele individualismului
Copii nu mai inghit pe nemestecate ce le transmit parintii si isi doresc o viata independenta de cele mai multe ori in alt oras daca nu chiar in alta tara decat in cea in care s-au nascut. “Fac un copil ca sa aiba cine sa imi dea o cana cu apa” e un principiu din societatile traditionale, unde 2-3 generatii coabitau sub acelasi acoperis sau locuiau in imediata apropiere. Cand stii ca sunt mari sanse ca principiile si ideile tale sa intre in coliziune cu cele ale copiilor, ca vor pleca cel mai probabil de acasa la un moment dat si ca singuratatea la batranete e greu de evitat te decizi mai greu sa faci copii in ziua de azi. Iar daca motivatia transmiterii unui sistem de valori e tot mai subreda, la fel a ajuns cea a transmiterii unor categorii de active. “Sa fac un copil sa aibe cine sa mosteneasca ce am agonisit” nu prea se mai poarta. In primul rand pentru ca vesticii au ajuns sa fuga de proprietatea obtinuta dupa o viata de sclavie la banci, apoi pentru ca impozitele pe mosteniri sunt oricum inrobitoare.
Exploatarea petrolului si utilizarile lui “colaterale” (mase plastice, ingrasaminte), progresele din medicina au generat explozie demografica fara precedent in secolul XX. Planetei i-au trebuit 2000 de ani ca sa isi tripleze populatia dar au fost suficient un singur secol ca sa crestem de aproape 7 ori numeric (vezi aici un discurs efectele cresterii exponentiale, profesorul Albert Bartlett e o autoritate in domeniu ). Or, ce creste parabolic mai si scade la un moment dat, nu? Adoptarea modelului occidental va grabi probabil o incetinire a cresterii demografice la nivel global, mai ales in zonele unde religia nu se opune vehement schimbarilor de paradigma. Altfel, ce nu aduce schimbarea modului de viata si a sistemului de valori se va produce prin imputinarea resurselor naturale. Deja apa e o problema in multe parti ale lumii, ne apropiem de “peak oil” iar poluarea si chimicalele din mancare cresc exponential frecventa cancerelor.
vineri, 27 mai 2011
luni, 23 mai 2011
Credite pe stil nou, iobagie pe stil vechi
Cum va suna “creditul poate fi declarat in orice moment scadent, daca nu respectati prevederile din contract”? Iar aici intra de la oferirea de date false bancii la intarziere la plata ratelor-fara a se preciza insa vreo valoare a ratelor restante sau perioada de neplata a lor- sau neconstituire de garantii suplimentare. Sau ca sunteti obligati sa va reevaluati din 3 in 3 ani proprietatea adusa drept garantie iar daca valoarea ei scade sa aduceti o noua ipoteca drept gaj? Nu, nu vorbim de vechile contracte semnate cu ochii inchisi de debitori pe varful bulei creditului, ci de unul nou-nout oferit saptamana trecuta de BRD spre consultare unui amic, inainte de a fi semnat. Adevarat, dobanzile sunt acum mai mici, marja suportata peste Euribor fiind de numai 3,5% dar riscurile propuse debitorilor spre inghitire pe nemestecate raman indecent de mari.
Stiam ca bancile nu prea mai dau credite. Am privit deci cu uimire draftul unui contract “de nevoi personale cu ipoteca”, in euro, de la BRD propus recent spre semnare. E vorba de contractul cadru, cel cu conditiile generale oferit tuturor solicitantilor si nu de conditiile particulare ale finantarii (cuantum comisioane si dobanzi, etc) unde apar fluctuatii usoare in functie de puterea de negociere a solicitantului. Ei bine, mai dau credite bancile din Romania, dar conditiile pe care le pun taie apetitul oricarui solicitant cu capul pe umeri. Si iata de ce:
1.Creditul poate fi declarat scadent pe nepusa masa
Citez din contractul respectiv, punctul 8 (“Declararea scadentei anticipate a creditului”).
“Banca este in drept sa solicite rambursarea imediata a Creditului aprobat sau sa reduca cuantumul creditului aprobat in cazuri justificate, determinate de:
-furnizarea de Imprumutat sau Co-Imprumutati a unor date nereale (….).
-nerambursarea la scadenta a ratelor si/sau neplata dobanzilor, comisioanelor, primelor de asigurare si a celorlalte cheltuieli ce deriva din prezentul contract
-nerespectarea de catre Imprumutat sau Co-Imprumutati a oricarei clauze sau/si obligatii prevazute in prezentul Contract”
Cu alte cuvinte, daca ai intarzieri la plata ratelor creditul poate fi declarat scadent. Ok, e dreptul bancii sa isi regleze conturile cu cei care nu mai pot plati dar nu era normal sa se defineasca intarzierile astea mai bine? De pilda, neplata ratelor mai mult de 3 luni consecutive, sau restante cumulate reprezentand x% din valoarea imprumutului, etc?. Asa, rezulta ca la orice intarziere (si mai grav, la orice nerespectare a literei contractului semnat, de parca acesta ar fi Sfanta Scriptura!) imprumutul poate fi declarat scadent si adu banii inapoi daca poti! Iar in acest caz vorbim de un imprumut de nevoi personale cu ipoteca, cu o valoare sub cea a bunului ipotecat evident, intelegeti asadar frisoanele amicului la vederea respectivului paragraf.
2. Conversie valuta-lei in cel mai prost moment
Tot din contractul cu pricina citire:
“In situatia in care valuta principalelor venituri ale Imprumutatului s-a devalorizat semnificativ fata de valuta Creditului, iar Imprumutatul inregistreaza restante mai mari de 45 de zile la achitarea unei proportii de cel putin 50% din valoarea unei rate a Creditului, Banca va transmite Imprumutatului o notificare prin care propune conversia soldului Creditului din valuta in care a fost acordat acesta in Ron”.
Avand insa in vederea ciclicitatea evolutiilor valutare, exista sansele ca respectiva conversie sa se produca pe un varf al cursului euro/leu iar bietul imprumutat, care va incepe relativ repede sa gafaie si din cauza dobanzilor mari la lei, sa solicite o conversie inversa tocmai cand euro revine la un curs minim fata de leu! Si uite asa, te poti invarti de o majorare a soldului creditului fara sa beneficiezi in nici un fel de respectiva diferenta. E drept, conformcontractului, clientul poate refuza conversia creditului.
3. Imprieteneste-te cu un evaluator.
Creditul nostru cu ipoteca are un bun imobiliar adus in garantie. Banca s-a gandit ca valoarea sa ar putea sa scada. Moment in care, indiferent daca nefericitul proprietar a fost parolist la plata lunara a ratelor sau nu, ii poate solicita sa vina cu o garantie suplimentara. De exemplu, daca contractul respectiv ar fi fost semnat in 2008, pentru un imprumut de nevoi personale in vederea amenajarii unui apartament cumparat cu resurse proprii de catre debitor pe varful bulei imobiliare, acum banca i-ar cere nefericitului proprietar sa mai aduca inca un apartament drept garantie pentru imprumutul obtinut pentru zugravirea primului, de vreme ce piata s-a prabusit intre timp cu 50%!!
Iar pentru ca prabusirea pietei imobiliare sa nu vina tiptil, titularul de contract este obligat sa faca pe cheltuiala sa o reevaluare a proprietatii, odata la 3 ani. Ma intreb daca acest cost a fost introdus in DAE, fiind o taxa imposibil de ocolit (daca “uiti” banca va angaja in contul tau un evaluator). Citam din nou din contract, capitolul 11.
“Imprumutatul se obliga sa prezinte cel putin o data la 3 ani Bancii, pe toata perioada de creditare pana la rambursarea integrala a creditului, rapoarte de evaluare aferente imobilului descris in Conditiile Particulare. In cazul in care Imprumutatul omite sa prezinte rapoartele de evaluare, Banca isi rezerva dreptul, fara ca prin aceasta sa fie obligata in vreun fel, sa solicite societatilor de evaluare abilitate sa realizeze reevaluarea imobilului, in numele si pe seama Imprumutatului. Prin prezentul contract Imprumutatul imputerniceste Banca sa reevalueze imobilul in numele si pe seama sa si autorizeaza Banca sa-i debiteze orice cont cu sumele repezentand contravaloarea intocmirii raportelor de evaluare si sa efectueze plata acestora”.
“In situatia in care, pe parcursul derularii creditului, gradul de acoperire cu garantii s-ar situa sub valoarea stabilita in momentul acordarii creditului, Banca isi rezerva dreptul de a cere ca Imprumutatul sa constituie sau sa faca sa se constituie garantii suplimentare pentru rambursarea Creditului. Neconstituirea acestor garantii suplimentare va putea fi considerata de banca drept un caz de nerespectare a prevederilor contractului”.
Si, ia sa va vad daca ati invatat bine lectia, ce se intampla daca nu respectati prevederile contractului? Foarte bine, contractul e declarat scadent, banca va poate executa proprietatea faultata deja de evolutiile pietei imobiliare.
Ce se mai poate spune in incheiere? Bancile sunt cat se poate de prudente si sufla si in iaurt incercand sa se supra-blindeze in fata oricaror situatii nefavorabile. Debitorul, care isi asuma oricum un risc in acest moment pornind de la dobanzi de referinta pe valuta apropiate de minime istorice (Euribor in jur de 1,25% de pilda), e pus deci cu spatele la zid. Daca insa accepta credul conditiile draconice propuse de banci la acordarea creditelor “pe stil nou”, integral, e ca si cum ar apasa singur pe tragaci. Rambursare usoara!
Stiam ca bancile nu prea mai dau credite. Am privit deci cu uimire draftul unui contract “de nevoi personale cu ipoteca”, in euro, de la BRD propus recent spre semnare. E vorba de contractul cadru, cel cu conditiile generale oferit tuturor solicitantilor si nu de conditiile particulare ale finantarii (cuantum comisioane si dobanzi, etc) unde apar fluctuatii usoare in functie de puterea de negociere a solicitantului. Ei bine, mai dau credite bancile din Romania, dar conditiile pe care le pun taie apetitul oricarui solicitant cu capul pe umeri. Si iata de ce:
1.Creditul poate fi declarat scadent pe nepusa masa
Citez din contractul respectiv, punctul 8 (“Declararea scadentei anticipate a creditului”).
“Banca este in drept sa solicite rambursarea imediata a Creditului aprobat sau sa reduca cuantumul creditului aprobat in cazuri justificate, determinate de:
-furnizarea de Imprumutat sau Co-Imprumutati a unor date nereale (….).
-nerambursarea la scadenta a ratelor si/sau neplata dobanzilor, comisioanelor, primelor de asigurare si a celorlalte cheltuieli ce deriva din prezentul contract
-nerespectarea de catre Imprumutat sau Co-Imprumutati a oricarei clauze sau/si obligatii prevazute in prezentul Contract”
Cu alte cuvinte, daca ai intarzieri la plata ratelor creditul poate fi declarat scadent. Ok, e dreptul bancii sa isi regleze conturile cu cei care nu mai pot plati dar nu era normal sa se defineasca intarzierile astea mai bine? De pilda, neplata ratelor mai mult de 3 luni consecutive, sau restante cumulate reprezentand x% din valoarea imprumutului, etc?. Asa, rezulta ca la orice intarziere (si mai grav, la orice nerespectare a literei contractului semnat, de parca acesta ar fi Sfanta Scriptura!) imprumutul poate fi declarat scadent si adu banii inapoi daca poti! Iar in acest caz vorbim de un imprumut de nevoi personale cu ipoteca, cu o valoare sub cea a bunului ipotecat evident, intelegeti asadar frisoanele amicului la vederea respectivului paragraf.
2. Conversie valuta-lei in cel mai prost moment
Tot din contractul cu pricina citire:
“In situatia in care valuta principalelor venituri ale Imprumutatului s-a devalorizat semnificativ fata de valuta Creditului, iar Imprumutatul inregistreaza restante mai mari de 45 de zile la achitarea unei proportii de cel putin 50% din valoarea unei rate a Creditului, Banca va transmite Imprumutatului o notificare prin care propune conversia soldului Creditului din valuta in care a fost acordat acesta in Ron”.
Avand insa in vederea ciclicitatea evolutiilor valutare, exista sansele ca respectiva conversie sa se produca pe un varf al cursului euro/leu iar bietul imprumutat, care va incepe relativ repede sa gafaie si din cauza dobanzilor mari la lei, sa solicite o conversie inversa tocmai cand euro revine la un curs minim fata de leu! Si uite asa, te poti invarti de o majorare a soldului creditului fara sa beneficiezi in nici un fel de respectiva diferenta. E drept, conformcontractului, clientul poate refuza conversia creditului.
3. Imprieteneste-te cu un evaluator.
Creditul nostru cu ipoteca are un bun imobiliar adus in garantie. Banca s-a gandit ca valoarea sa ar putea sa scada. Moment in care, indiferent daca nefericitul proprietar a fost parolist la plata lunara a ratelor sau nu, ii poate solicita sa vina cu o garantie suplimentara. De exemplu, daca contractul respectiv ar fi fost semnat in 2008, pentru un imprumut de nevoi personale in vederea amenajarii unui apartament cumparat cu resurse proprii de catre debitor pe varful bulei imobiliare, acum banca i-ar cere nefericitului proprietar sa mai aduca inca un apartament drept garantie pentru imprumutul obtinut pentru zugravirea primului, de vreme ce piata s-a prabusit intre timp cu 50%!!
Iar pentru ca prabusirea pietei imobiliare sa nu vina tiptil, titularul de contract este obligat sa faca pe cheltuiala sa o reevaluare a proprietatii, odata la 3 ani. Ma intreb daca acest cost a fost introdus in DAE, fiind o taxa imposibil de ocolit (daca “uiti” banca va angaja in contul tau un evaluator). Citam din nou din contract, capitolul 11.
“Imprumutatul se obliga sa prezinte cel putin o data la 3 ani Bancii, pe toata perioada de creditare pana la rambursarea integrala a creditului, rapoarte de evaluare aferente imobilului descris in Conditiile Particulare. In cazul in care Imprumutatul omite sa prezinte rapoartele de evaluare, Banca isi rezerva dreptul, fara ca prin aceasta sa fie obligata in vreun fel, sa solicite societatilor de evaluare abilitate sa realizeze reevaluarea imobilului, in numele si pe seama Imprumutatului. Prin prezentul contract Imprumutatul imputerniceste Banca sa reevalueze imobilul in numele si pe seama sa si autorizeaza Banca sa-i debiteze orice cont cu sumele repezentand contravaloarea intocmirii raportelor de evaluare si sa efectueze plata acestora”.
“In situatia in care, pe parcursul derularii creditului, gradul de acoperire cu garantii s-ar situa sub valoarea stabilita in momentul acordarii creditului, Banca isi rezerva dreptul de a cere ca Imprumutatul sa constituie sau sa faca sa se constituie garantii suplimentare pentru rambursarea Creditului. Neconstituirea acestor garantii suplimentare va putea fi considerata de banca drept un caz de nerespectare a prevederilor contractului”.
Si, ia sa va vad daca ati invatat bine lectia, ce se intampla daca nu respectati prevederile contractului? Foarte bine, contractul e declarat scadent, banca va poate executa proprietatea faultata deja de evolutiile pietei imobiliare.
Ce se mai poate spune in incheiere? Bancile sunt cat se poate de prudente si sufla si in iaurt incercand sa se supra-blindeze in fata oricaror situatii nefavorabile. Debitorul, care isi asuma oricum un risc in acest moment pornind de la dobanzi de referinta pe valuta apropiate de minime istorice (Euribor in jur de 1,25% de pilda), e pus deci cu spatele la zid. Daca insa accepta credul conditiile draconice propuse de banci la acordarea creditelor “pe stil nou”, integral, e ca si cum ar apasa singur pe tragaci. Rambursare usoara!
joi, 19 mai 2011
Goldman Sachs fluiera in Biserica mizand pe deprecierea dolarului. Bonus: ghid de interpretare a paritatilor valutare. Moca: o paralela DSK-Wikileaks
Cand tot mujicul din piata Forex parea setat pe shortat Euro/USD si revenirea miraculoasa a dolarului, dumnezeii de la GS schimba complet perspectiva. Motivatiile sunt bineinteles macro, de parca ciclicitatea evolutiei celor doua valute ar tine cont de asa ceva in mod real. Cititi mai jos detaliile plus un mic ghid de interpretare a oscilatiilor valutare in functie de pshihologia jucatorilor.
Cine s-a jucat pe pietele valutare stie ca multi brokeri ofera servicii de analiza, rapoarte macro bine up-datate, selectie de stiri la zi. Asta de parca pietele ar tine in mod real cont de asa ceva. Sa luam de pilda perechea euro/dolar. In prima parte a lui 2008 ajunsese la 1,6. A fost apoi 1,2 cand cu problemele porcusorilor, apoi aproape 1,5 luna trecuta. Ce s-a intamplat atat de diferit in economomiile celor doua zone-mamut pentru a justifica volatilitatea in cauza? Sigur, daca te referi in rapoarte numai la reperele analizei tehnice, si ii dai oblu cu suporturi, rezistente, MACD-uri si lumanari japoneze iti pierzi audienta pe traseu. Bizonii vor argumente mult mai “solide” decat un numar de linii trase pe un grafic, asa ca avem raporte macro, cu deficite comerciale si bugetare, evolutii PIB, etc. Numai ca astfel de “detalii” influenteaza pietele doar pe termen scurt, trendul principal continuand apoi netulburat odata cu de-focalizarea media.
Cel mai bine e sa te misti la apogeul unor sentimente profund umane: teama si euforia. Cine mai dorea dolari cand euro valora 1,5 usd luna trecuta? Dar euro la 1,2 dolari la inceputul anului? Stiu, nu e deloc simplu sa identifici corect momentul de intrare sau iesire de pe o anumita pereche valutara. Urmareste insa atent corul media. Daca ziarele vorbesc tot mai mult de momentul ideal pentru a vinde sau cumpara o valuta, e cazul sa faci invers. In general, momentul in care turma e manata concertat intr-o anumita directie marcheaza o schimbare de trend.
Euro/Dolar prin filtrul GS
Sa revenim acum la dumnezeii de la Goldman (preseditele bancii de investitii asemuia cu ceva timp in urma activitatea bancherilor cu cea a lui Dumnezeu). Interesant e aici contextul si nu argumentatia. GS pariaza impotriva unui trend care parea consolidat in piete, vazand in continuare depreciere a dolarului, targetul sau pentru raportul Euro/Dolar fiind de 1,45; 1,5 si 1,55 pe un orizont de 3,6 respectiv 12 luni (1,42 in prezent). Goldman zice asa:
-Deficitul structural al contului curent al SUA intensifica nevoia strangerii de fonduri. Pentru ca dolarul sa se stabilizeze sau sa se aprecieze ar trebui ca investitorii sa fie convinsi ca este momentul unui plasament pe termen lung in SUA, ceea ce nu pare cazul.
-Cu un somaj ridicat, o consolidare fiscala amanata si o continua slabire a pietei imobiliare sperantele de crestere economica in SUA sunt mai fragile decat in alte parti.
Ceea ce face tot mai greu de finantat deficitele americane.
-In absenta investitorilor, politica Fed va ramane la fel de permisiva iar dobanzile reduse. Diferentialul de dobanda este in defavoarea dolarului.
-Cresterile de preturi din domeniul energiei reduc venitul disponibil pentru alte cheltuieli de consum la nivelul gospodariilor, cererea in scadere afectand negativ PIB-ul. Un pret mai mare la petrol adanceste de asemenea deficitul comercial al SUA, punand din nou problema strangerii de fonduri din exterior.
Mai multe despre viziunea GS gasiti aici. Acum, nu trebuie sa va mizati toti banii pe analizele lor pentru ca mai sunt si alte interese de aparat prin vecini cu genul asta de instrumente. Sa nu uitam apoi de recomandarea lor de “BUY” cand pretul petrolului atinsese maximele in iunie 2008, cu target de 200 dolari/baril. Este insa interesant de urmarit “feelingul” GS si efectele lui deloc neglijabile, avand in vedere ca Goldman este printre putinii mamutii care a supravietuit dupa glaciatiunea financiara.
Addendum
Pentru ca textul de azi e ceva mai scurt, va propun o completare fara legatura cu subiectul. Cititi aici niste conexiuni inedite legate de arestarea boss-ului FMI, recent demisionat din fruntea institutiei. Eu parca as paria ca evolutiile ulterioare vor semana cu cazul Wikileaks. Si acolo am avut un scandal sexual, aratarea hotarata a pisicii spre Julian Assange si apoi o tacere mormantala (ati mai vazut vreo “scurgere” semnificativa de informatii marca WL in ultima vreme? Parca urma ceva important despre o banca Americana, etc, etc..?). Probabil ca dupa demisia lui DSK sapaturile media prin trecutul sau vor inceta (aud ca si o jurnalista de la Realitatea s-a declarat curtata excesiv de personaj. Oare unde o fi fost la ora aia Bianca lui Bote?), articolele despre episodul neclar cu violul vor fi tot mai putin numeroase iar procesul declansat ulterior va trena terminandu-se in coada de peste. Astept insa intr-un viitor relativ apropiat o initiativa majora demarata de institutie (FMI), bineinteles sub bagheta noului board.
PS: Vad ca tocmai s-a lansat ideea unui plan Marshall pentru lumea araba. Sunt curios care va fi rolul FMI aici.
Cine s-a jucat pe pietele valutare stie ca multi brokeri ofera servicii de analiza, rapoarte macro bine up-datate, selectie de stiri la zi. Asta de parca pietele ar tine in mod real cont de asa ceva. Sa luam de pilda perechea euro/dolar. In prima parte a lui 2008 ajunsese la 1,6. A fost apoi 1,2 cand cu problemele porcusorilor, apoi aproape 1,5 luna trecuta. Ce s-a intamplat atat de diferit in economomiile celor doua zone-mamut pentru a justifica volatilitatea in cauza? Sigur, daca te referi in rapoarte numai la reperele analizei tehnice, si ii dai oblu cu suporturi, rezistente, MACD-uri si lumanari japoneze iti pierzi audienta pe traseu. Bizonii vor argumente mult mai “solide” decat un numar de linii trase pe un grafic, asa ca avem raporte macro, cu deficite comerciale si bugetare, evolutii PIB, etc. Numai ca astfel de “detalii” influenteaza pietele doar pe termen scurt, trendul principal continuand apoi netulburat odata cu de-focalizarea media.
Cel mai bine e sa te misti la apogeul unor sentimente profund umane: teama si euforia. Cine mai dorea dolari cand euro valora 1,5 usd luna trecuta? Dar euro la 1,2 dolari la inceputul anului? Stiu, nu e deloc simplu sa identifici corect momentul de intrare sau iesire de pe o anumita pereche valutara. Urmareste insa atent corul media. Daca ziarele vorbesc tot mai mult de momentul ideal pentru a vinde sau cumpara o valuta, e cazul sa faci invers. In general, momentul in care turma e manata concertat intr-o anumita directie marcheaza o schimbare de trend.
Euro/Dolar prin filtrul GS
Sa revenim acum la dumnezeii de la Goldman (preseditele bancii de investitii asemuia cu ceva timp in urma activitatea bancherilor cu cea a lui Dumnezeu). Interesant e aici contextul si nu argumentatia. GS pariaza impotriva unui trend care parea consolidat in piete, vazand in continuare depreciere a dolarului, targetul sau pentru raportul Euro/Dolar fiind de 1,45; 1,5 si 1,55 pe un orizont de 3,6 respectiv 12 luni (1,42 in prezent). Goldman zice asa:
-Deficitul structural al contului curent al SUA intensifica nevoia strangerii de fonduri. Pentru ca dolarul sa se stabilizeze sau sa se aprecieze ar trebui ca investitorii sa fie convinsi ca este momentul unui plasament pe termen lung in SUA, ceea ce nu pare cazul.
-Cu un somaj ridicat, o consolidare fiscala amanata si o continua slabire a pietei imobiliare sperantele de crestere economica in SUA sunt mai fragile decat in alte parti.
Ceea ce face tot mai greu de finantat deficitele americane.
-In absenta investitorilor, politica Fed va ramane la fel de permisiva iar dobanzile reduse. Diferentialul de dobanda este in defavoarea dolarului.
-Cresterile de preturi din domeniul energiei reduc venitul disponibil pentru alte cheltuieli de consum la nivelul gospodariilor, cererea in scadere afectand negativ PIB-ul. Un pret mai mare la petrol adanceste de asemenea deficitul comercial al SUA, punand din nou problema strangerii de fonduri din exterior.
Mai multe despre viziunea GS gasiti aici. Acum, nu trebuie sa va mizati toti banii pe analizele lor pentru ca mai sunt si alte interese de aparat prin vecini cu genul asta de instrumente. Sa nu uitam apoi de recomandarea lor de “BUY” cand pretul petrolului atinsese maximele in iunie 2008, cu target de 200 dolari/baril. Este insa interesant de urmarit “feelingul” GS si efectele lui deloc neglijabile, avand in vedere ca Goldman este printre putinii mamutii care a supravietuit dupa glaciatiunea financiara.
Addendum
Pentru ca textul de azi e ceva mai scurt, va propun o completare fara legatura cu subiectul. Cititi aici niste conexiuni inedite legate de arestarea boss-ului FMI, recent demisionat din fruntea institutiei. Eu parca as paria ca evolutiile ulterioare vor semana cu cazul Wikileaks. Si acolo am avut un scandal sexual, aratarea hotarata a pisicii spre Julian Assange si apoi o tacere mormantala (ati mai vazut vreo “scurgere” semnificativa de informatii marca WL in ultima vreme? Parca urma ceva important despre o banca Americana, etc, etc..?). Probabil ca dupa demisia lui DSK sapaturile media prin trecutul sau vor inceta (aud ca si o jurnalista de la Realitatea s-a declarat curtata excesiv de personaj. Oare unde o fi fost la ora aia Bianca lui Bote?), articolele despre episodul neclar cu violul vor fi tot mai putin numeroase iar procesul declansat ulterior va trena terminandu-se in coada de peste. Astept insa intr-un viitor relativ apropiat o initiativa majora demarata de institutie (FMI), bineinteles sub bagheta noului board.
PS: Vad ca tocmai s-a lansat ideea unui plan Marshall pentru lumea araba. Sunt curios care va fi rolul FMI aici.
miercuri, 18 mai 2011
Conditia jurnalistului. Sau de ce ziaristii sportivi il merita pe Mitica Dragomir si viceversa
Ce cauta un text despre fotbal pe un blog de economie, mai ales ca autorul nu are atatea resurse de masochism incat sa se mai uite la meciuri? Aveti putintica rabdare, nu e doar despre fotbal, e despre intoxicarile de presa, o ditamai talpa pusa imaginii jurnalismului sportiv. Dar sa nu va mai fierb. In preziua “finalei” campionatului, GSP iese cu o stire bomba: meciul Pandurii-Otelul se rejoaca, asa a decis TAS!” Impact psihologic imens, din favorita (1 punct avans) Otelul se transforma in challenger. Nu le este suficient egalul pentru a-si conserva sansele de a termina pe primul loc, trebuie sa invinga cu orice pret!
Acum, poate va intrebati care erau sursele jurnalistilor? Citez:
“Conform surselor Gazetei, Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne va dicta ca meciul cu Pandurii să se dispute, iar gălăţenii ar putea rămîne fără cele trei puncte cîştigate în februarie la "masa verde". Zilele trecute, TAS le-a trimis celor de la Ligă o hîrtie prin care îi ruga să le traducă mai multe paragrafe din regulamentul LPF. Apoi, a revenit şi a vrut să afle dacă în istoria fotbalului românesc a exitat vreun precedent în condiţii asemănătoare: "S-a mai întîmplat vreodată ca o echipă să nu fie programată din cauza datoriilor?". Răspunsul Ligii a fost negativ, iar elveţienii au anunţat sec: "Ok, luni veţi avea verdictul nostru!". Aceleaşi surse susţin că LPF a primit semnale că meciul se va juca şi că Vasile Avram a fost deja anunţat să delege o brigadă la mijlocul săptămînii viitoare: "Sîntem obligaţi să-l programăm înainte de ultima etapă, deci pînă pe 21 mai! Probabil că se va juca miercuri sau joi, cel tîrziu". Astfel, titlul se va decide în ultima etapă şi, pe lîngă timişoreni, vasluienii mai speră şi ei, mai ales dacă înving mîine Sportul”.
Imi cer scuze daca v-am plictisit cu atatea paragrafe despre dramoletele fotbalului intern. Carevasazica: 1) cineva de la TAS a pus niste intrebari si apoi a incheiat insinuant, “luni veti afla verdictul nostru” (l-au dat apoi marti sau miercuri, fara sa mai anunte "sursele" GSP!), jurnalistii Gazetei incercand sa induca ideea ca acesta nu putea fi decat unul, cel favorabil…Timisoarei. 2) “sursele” Gazetei au primit semnale ca meciul se va rejuca. Asta e facatura tare inabila. N-o sa intreb care surse, dar pot intreba ce fel de semnale mai Dan Udrea si Catalin Popescu? Si sa nu imi spuneti ca spatiul redus in care trebuie sa inghesuiti articolasele voastre n-a permis derularea unei investigatii, sau macar niste intrebari suplimentare aplicate “surselor”.
Ma rog, articol-bomba, titlu-petarda, intoxicare-ca la carte. Este de prisos sa va mai spun ca luni deja tonul era altul in GSP, Otelul care invinsese in derby era ca si campioana, desi cu doar o zi in urma rejucarea meciului cu Pandurii urma sa prelungeasca suspansul din campionat. Ma rog. Azi, un articol "inocent": “Oţelul CAMPIOANĂ! Pandurii au fost anunţaţi de TAS: "Meciul cu Oţelul nu se va disputa" Din pacate, nu semneaza tot Matei Udrea, e “anonim”. Un singur lucru in incheiere: daca tot se bate toba cu sumele de transfer, salarii de jucatori si antrenori, etc, de ce n-am specula si noi? Oare cat o fi costat primul articol, cel cu rejucarea meciului Pandurii-Otelul? Ce parere aveti?
Acum, poate va intrebati care erau sursele jurnalistilor? Citez:
“Conform surselor Gazetei, Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne va dicta ca meciul cu Pandurii să se dispute, iar gălăţenii ar putea rămîne fără cele trei puncte cîştigate în februarie la "masa verde". Zilele trecute, TAS le-a trimis celor de la Ligă o hîrtie prin care îi ruga să le traducă mai multe paragrafe din regulamentul LPF. Apoi, a revenit şi a vrut să afle dacă în istoria fotbalului românesc a exitat vreun precedent în condiţii asemănătoare: "S-a mai întîmplat vreodată ca o echipă să nu fie programată din cauza datoriilor?". Răspunsul Ligii a fost negativ, iar elveţienii au anunţat sec: "Ok, luni veţi avea verdictul nostru!". Aceleaşi surse susţin că LPF a primit semnale că meciul se va juca şi că Vasile Avram a fost deja anunţat să delege o brigadă la mijlocul săptămînii viitoare: "Sîntem obligaţi să-l programăm înainte de ultima etapă, deci pînă pe 21 mai! Probabil că se va juca miercuri sau joi, cel tîrziu". Astfel, titlul se va decide în ultima etapă şi, pe lîngă timişoreni, vasluienii mai speră şi ei, mai ales dacă înving mîine Sportul”.
Imi cer scuze daca v-am plictisit cu atatea paragrafe despre dramoletele fotbalului intern. Carevasazica: 1) cineva de la TAS a pus niste intrebari si apoi a incheiat insinuant, “luni veti afla verdictul nostru” (l-au dat apoi marti sau miercuri, fara sa mai anunte "sursele" GSP!), jurnalistii Gazetei incercand sa induca ideea ca acesta nu putea fi decat unul, cel favorabil…Timisoarei. 2) “sursele” Gazetei au primit semnale ca meciul se va rejuca. Asta e facatura tare inabila. N-o sa intreb care surse, dar pot intreba ce fel de semnale mai Dan Udrea si Catalin Popescu? Si sa nu imi spuneti ca spatiul redus in care trebuie sa inghesuiti articolasele voastre n-a permis derularea unei investigatii, sau macar niste intrebari suplimentare aplicate “surselor”.
Ma rog, articol-bomba, titlu-petarda, intoxicare-ca la carte. Este de prisos sa va mai spun ca luni deja tonul era altul in GSP, Otelul care invinsese in derby era ca si campioana, desi cu doar o zi in urma rejucarea meciului cu Pandurii urma sa prelungeasca suspansul din campionat. Ma rog. Azi, un articol "inocent": “Oţelul CAMPIOANĂ! Pandurii au fost anunţaţi de TAS: "Meciul cu Oţelul nu se va disputa" Din pacate, nu semneaza tot Matei Udrea, e “anonim”. Un singur lucru in incheiere: daca tot se bate toba cu sumele de transfer, salarii de jucatori si antrenori, etc, de ce n-am specula si noi? Oare cat o fi costat primul articol, cel cu rejucarea meciului Pandurii-Otelul? Ce parere aveti?
marți, 17 mai 2011
3 scenarii pentru criza datoriilor suverane: mega-austeritatea, giga-restructurarea, hiper-inflatia. Cum va place?
De-o parte China, cu rezerva sa mamut de 3 trilioane dolari. De cealalta parte grosul lumii civilizate cu datorii publice absolut barbare (numai SUA puncteaza cu 13 trilioane dolari). Nu vi se pare ceva putred in Dane…pardon-.Grecia, Irlanda, Spania ma rog, intregul Vest? Sa speri insa ca lucrurile vor merge schiopatand mai departe, ca si pana acum, si ca grosul veniturilor bugetare va merge in perspectiva spre plata datoriilor publice (cam ca la japonezi acum, cu 200% din PIB datorie guvernamentala) si asta fara convulsii sociale, reprezinta dovada ca stai bine la auto-hipnoza. Trecem in revista mai jos posibilele scenarii de spalare a datoriilor publice la nivel global si victimele lor colaterale.
1.Mega-austeritatea
Avantaj SUA, acolo mai e loc din belsug in materie de fiscalitate (vezi cobustibilii indecent de ieftini, taxarea la nevoie a consumului-adica TVA, etc). Din pacate, clasa politica de acolo si-a cam facut un obicei in a promite scutiri de taxe pe banda rulanta, mai ales in anii electorali, asa ca o schimbare de discurs pentru apostolii cresterii prin consum e mai greu de imaginat. Iar despre Europa, ce sa mai spun, suntem campioni la fiscalitate, de unde sa mai intindem coarda? Populatia imbatraneste in plus pe vechiul continent (emigratia atenueaza efectele pe piata muncii dar generatia baby-boom urmeaza sa isi ceara in curand banii economisiti in fondurile de pensii).
Deocamdata, se pare ca au aparut primele masuri in aceasta directie, cu ceva taieri de cheltuieli guvernamentale, majorari ale varstei de pensionare (poate reusesc sa o duca la concurenta cu speranta de viata, sa nu observe batranii ca fondurile de pensii sunt falimentare?), etc. Singura problema este ca salvarea bancilor a pus in carca bugetelor publice o povara mult prea mare pentru a fi sustinuta de cosmetizarile bugetare care se incearca in acest moment. Si apoi, ce austeritate sa incerce grecii la datoriile pe care le au? Nici daca strang cureaua pana la a se limita la paine, masline si branza, ca pe vremea lui Socrate, nu le iese figura.
2. Giga-restructurarea
Argentina s-a declarat falita si a platit in final 30 de centi la dolar. Economia a cazut brusc, nivelul de trai s-a deteriorat dar pana la urma tara si-a revenit iar creditorii au repus-o pe harta (in definitiv, cand esti manager de fond iar bonusurile se dau in functie de performanta, cum sa nu tresari la auzul unor dobanzi semnificativ peste piata?). Restructurarea datoriilor este inevitabila si in Grecia. Singurul lucru care impiedica inca respectivul fenomen este ca nu s-au calculat efectele, nu se stie sub ce pres vor fi pasate pierderile bancilor-creditoare, etc. Asa ca grecii sunt dopati si cu mai multe credite cautandu-se strategia de imagine potrivita pentru acceptarea inevitabilului.
Cum s-ar petrece o restructurare la nivel global? Pai, cel mai bine prin adoptarea unei monede unice (s-o numim la intamplare…DSK sau strotcanul, compusa dintr-un cos valutar cu dolar, euro, yuan, yen, lira, franc, real, rubla si inevitabilul aur pentru credibilitate. Oare suspectul de serviciu inca din fruncea FMI-ului ce parere o fi avand despre asta?). Ar trebui sa fie insa o moneda accesibila si publicului, care sa isi poata converti economiile in aceasta. Si ce sa vezi, va exista chiar un exod al micului depunator spre ceva mai stabil decat eternii euro sau dolari, afectati de problemele si datoriile zonelor de bastina. In concluzie toate valutele importante vor pierde teren in fata monedei unice-minune, Guvernele vor incepe sa plateasca treptat salariile functionarilor in DSK, sa emita bonduri in DSK, etc. Datoriile vechi raman insa in dolari, euro, yeni, etc care vor continua sa circule in paralel, tot mai rahitici, deci mult mai usor de rambursat.
E un scenariu care dezavantajeaza China, care a acumulat pana cum rezerve importante in principalele valute. Dar, stati putin, nu cumva au anuntat si chinezii ca vor sa scape de rezerva lor (vezi aici)? In plus, China nu isi poate sustine inca economia doar din cererea interna asa ca, vrand-nevrand, va aplauda o revigorare a cererii din Vest. Pierd si fondurile de pensii, dar sunt pierderi care se contabilizeaza treptat, in timp, iar participantii lor nu sunt nici ei vesnici, nu? Mai pierd si bancile cate ceva, dar li se poate bate obrazul la nevoie ca au fost salvate la un moment dat din bani publici (si oricum, in procesul de conversie isi vor scoate o parte din parleala).
3. Hiper-inflatia
Un scenariu cu cele mai mari costuri sociale (pe langa faptul ca ar pulveriza economiile personale, acolo unde acestea mai exista, ar urca alarmant costurile vietii de zi cu zi). Cine isi asuma riscurile revenirii extremismului pe acest fond? Pierde toata lumea, banci si deponenti, alesi si alegatori-sigur, mai putin cei care si-au pus niste aur la ciorap sau au ingropat niste arginti in gradina bunicului. Cine supravietuieste se pregateste pentru un nou ciclu de consum. Probleme: 1) cum ajung banii in portofele? (daca toti eram angajati la stat se petrecea ca in Romania anilor ’90, asa angajatorii privati nu prea sunt dispusi sa se sincronizeze in majorari succesive de venituri). 2) ce facem cu bondurile indexate in functie de inflatie, deloc putine la numar mai ales in SUA?
Cam astea ar fi ipotezele de lucru pentru viitorul care se profileaza la orizontul bugetelor publice. Cum va place, vorba batranului Will (nici nu mai stiu la ce echipa joaca!). Cum toata lumea recunoaste ca nivelul actual al datoriilor este nesustenabil, e vremea ca solutiile sa se contureze. Si, pentru cine a avut urechi de auzit, au existat ceva informatii relevante in ultima vreme (fostul guru Fed, Greenspan vorbin de aur cu nostalgie, seful Bancii Mondiale pomenind aurul in eventualitatea includerii intr-un cos valutar, China care vrea sa isi reduca rezervele, Soros organizand forumuri despre noua ordine...monetara, etc, etc).
PS: Nu e neaparat sa fie 1 din cele 3 scenarii, putem avea si o combinatie a lor. De pilda, incepe cu mega-austeritate, ni se vantura prin fata pericolul hiper-inflatiei si ni se serveste in final giga-restructurarea, ca sa rasuflam usurati. Uite domne' ca n-am pierdut chiar tot!
1.Mega-austeritatea
Avantaj SUA, acolo mai e loc din belsug in materie de fiscalitate (vezi cobustibilii indecent de ieftini, taxarea la nevoie a consumului-adica TVA, etc). Din pacate, clasa politica de acolo si-a cam facut un obicei in a promite scutiri de taxe pe banda rulanta, mai ales in anii electorali, asa ca o schimbare de discurs pentru apostolii cresterii prin consum e mai greu de imaginat. Iar despre Europa, ce sa mai spun, suntem campioni la fiscalitate, de unde sa mai intindem coarda? Populatia imbatraneste in plus pe vechiul continent (emigratia atenueaza efectele pe piata muncii dar generatia baby-boom urmeaza sa isi ceara in curand banii economisiti in fondurile de pensii).
Deocamdata, se pare ca au aparut primele masuri in aceasta directie, cu ceva taieri de cheltuieli guvernamentale, majorari ale varstei de pensionare (poate reusesc sa o duca la concurenta cu speranta de viata, sa nu observe batranii ca fondurile de pensii sunt falimentare?), etc. Singura problema este ca salvarea bancilor a pus in carca bugetelor publice o povara mult prea mare pentru a fi sustinuta de cosmetizarile bugetare care se incearca in acest moment. Si apoi, ce austeritate sa incerce grecii la datoriile pe care le au? Nici daca strang cureaua pana la a se limita la paine, masline si branza, ca pe vremea lui Socrate, nu le iese figura.
2. Giga-restructurarea
Argentina s-a declarat falita si a platit in final 30 de centi la dolar. Economia a cazut brusc, nivelul de trai s-a deteriorat dar pana la urma tara si-a revenit iar creditorii au repus-o pe harta (in definitiv, cand esti manager de fond iar bonusurile se dau in functie de performanta, cum sa nu tresari la auzul unor dobanzi semnificativ peste piata?). Restructurarea datoriilor este inevitabila si in Grecia. Singurul lucru care impiedica inca respectivul fenomen este ca nu s-au calculat efectele, nu se stie sub ce pres vor fi pasate pierderile bancilor-creditoare, etc. Asa ca grecii sunt dopati si cu mai multe credite cautandu-se strategia de imagine potrivita pentru acceptarea inevitabilului.
Cum s-ar petrece o restructurare la nivel global? Pai, cel mai bine prin adoptarea unei monede unice (s-o numim la intamplare…DSK sau strotcanul, compusa dintr-un cos valutar cu dolar, euro, yuan, yen, lira, franc, real, rubla si inevitabilul aur pentru credibilitate. Oare suspectul de serviciu inca din fruncea FMI-ului ce parere o fi avand despre asta?). Ar trebui sa fie insa o moneda accesibila si publicului, care sa isi poata converti economiile in aceasta. Si ce sa vezi, va exista chiar un exod al micului depunator spre ceva mai stabil decat eternii euro sau dolari, afectati de problemele si datoriile zonelor de bastina. In concluzie toate valutele importante vor pierde teren in fata monedei unice-minune, Guvernele vor incepe sa plateasca treptat salariile functionarilor in DSK, sa emita bonduri in DSK, etc. Datoriile vechi raman insa in dolari, euro, yeni, etc care vor continua sa circule in paralel, tot mai rahitici, deci mult mai usor de rambursat.
E un scenariu care dezavantajeaza China, care a acumulat pana cum rezerve importante in principalele valute. Dar, stati putin, nu cumva au anuntat si chinezii ca vor sa scape de rezerva lor (vezi aici)? In plus, China nu isi poate sustine inca economia doar din cererea interna asa ca, vrand-nevrand, va aplauda o revigorare a cererii din Vest. Pierd si fondurile de pensii, dar sunt pierderi care se contabilizeaza treptat, in timp, iar participantii lor nu sunt nici ei vesnici, nu? Mai pierd si bancile cate ceva, dar li se poate bate obrazul la nevoie ca au fost salvate la un moment dat din bani publici (si oricum, in procesul de conversie isi vor scoate o parte din parleala).
3. Hiper-inflatia
Un scenariu cu cele mai mari costuri sociale (pe langa faptul ca ar pulveriza economiile personale, acolo unde acestea mai exista, ar urca alarmant costurile vietii de zi cu zi). Cine isi asuma riscurile revenirii extremismului pe acest fond? Pierde toata lumea, banci si deponenti, alesi si alegatori-sigur, mai putin cei care si-au pus niste aur la ciorap sau au ingropat niste arginti in gradina bunicului. Cine supravietuieste se pregateste pentru un nou ciclu de consum. Probleme: 1) cum ajung banii in portofele? (daca toti eram angajati la stat se petrecea ca in Romania anilor ’90, asa angajatorii privati nu prea sunt dispusi sa se sincronizeze in majorari succesive de venituri). 2) ce facem cu bondurile indexate in functie de inflatie, deloc putine la numar mai ales in SUA?
Cam astea ar fi ipotezele de lucru pentru viitorul care se profileaza la orizontul bugetelor publice. Cum va place, vorba batranului Will (nici nu mai stiu la ce echipa joaca!). Cum toata lumea recunoaste ca nivelul actual al datoriilor este nesustenabil, e vremea ca solutiile sa se contureze. Si, pentru cine a avut urechi de auzit, au existat ceva informatii relevante in ultima vreme (fostul guru Fed, Greenspan vorbin de aur cu nostalgie, seful Bancii Mondiale pomenind aurul in eventualitatea includerii intr-un cos valutar, China care vrea sa isi reduca rezervele, Soros organizand forumuri despre noua ordine...monetara, etc, etc).
PS: Nu e neaparat sa fie 1 din cele 3 scenarii, putem avea si o combinatie a lor. De pilda, incepe cu mega-austeritate, ni se vantura prin fata pericolul hiper-inflatiei si ni se serveste in final giga-restructurarea, ca sa rasuflam usurati. Uite domne' ca n-am pierdut chiar tot!
joi, 12 mai 2011
Client fara voie. La cate produse bancare de care n-ai habar cotizezi?
Toti cei care ati avut la un moment dat certificate de actionar, indiferent la ce companie, ati primit la pachet si un “rest” de actiuni la SIF-uri (cam 60 de bucati). Povestea se repeta oarecum pentru cei care au avut de-a face cu bancile in ultima vreme. Sunt sanse foarte mari sa aveti, fara sa stiti, un cont curent, un card de debit, poate chiar unul de credit. Spre deosebire de “rezidualele” la SIF-uri, produsele bancare-balast au costuri asociate care se acumuleaza. Cititi mai jos cum am devenit fara sa stiu posesor de card Banca Transilvania si cum ti se pot strecura printre degete conturile curente si comisioanele lor de administrare.
Din precambrianul pietei de capital citire, toti cei care au primit certificate de actionar au incluse in conturile de la Depozitarul Central un rest de actiuni la SIF-uri. Unii le-au descoperit in momentul in care au solicitat extrasul de cont pentru a-si vinde actiunile de care stiau, altii poate ca nu, desi au renuntat de mult la celebrele certificate (trebuia cerut un extras de cont pentru toate detinerile, nu numai pentru cele indicate in certificatul de actionar). Suma nu e mare, echivalentul a vreo 60 de actiuni reziduale, cele mai multe la SIF Muntenia, dar la preturile actuale tot vin “din cer” vreo 40-50 de lei. Ma rog, nu mai insist, cazul e destul de cunoscut. Spre deosebire de actionarii fara stire, care pot recupera niste bani, clientii bancari fara voia lor datoreaza niste bani. Si pot fi la fel de multi.
Cardul fantoma
Sa va povestesc cum m-am pricopsit cu un card de debit la Banca Transilvania. M-am prezentat in sucursala Bratianu, plin de bune intentii, incercand sa imi deschid un cont de economii albe pentru ziele negre. “Avem si un card, foarte avantajos, fara comisioane de emitere sau administrare, in plus nici nu va luam comision daca vreti sa va retrageti economiile” ma informeaza radioasa domnisoara de la ghiseu. “Aaaa, fara costuri deci? Atunci as vreau si eu unul” zic. Completez un cearceaf de formulare, semnez si intreb intr-o doara “trebuie sa mai trec pe la ghiseu pentru retragerile din contul de economii prin intermediul cardului”?. Nu-nu, nu ati inteles, cardul e legat de contul curent, nu de cel de economii” vine raspunsul. “Pai, asa m-ati facut sa cred cand ati pomenit de retragerea economiilor, cine economiseste pe contul curent? As vrea sa renunt atunci la acest produs-minune, nu ma ajuta prea tare”. Cererea de renuntare a venit la 2 minute dupa completarea formularelor, am cerut inca o data asigurari ca nu voi avea produsul mult-laudat si am plecat. La o luna distanta, cu ocazia unor operatiuni pe contul de economii in alta sucursala, aflu cu stupoare ca am totusi un card, eliberat de colegii de la “Bratianu”. “Pai cum asa, parca mi s-au dat asigurari ca nu se va emite nici un card? Si daca totusi s-a emis unul, de ce n-am fost instiintat si eu sa il ridic/rup/fac parasolar/etc?” Am primit o ridicare suava din umeri, probabil ca functionarii au niste targeturi de indeplinit cand vine vorba de produse de vandut clientilor. Nu m-am decis daca sa iau sa nu cardul ca…cadou (cacofonie intentionata), singurul sau comision find cel de-coincidenta!-anulare (2,5 lei). Pretextul este insa nimerit pentru a trece in revista circumstantele in care te poti trezi cu produse bancare de care n-ai habar, plus costurile lor asociate.
Zona crepuscular-bancara
Ai avut cumva un credit in valuta pe care l-ai achitat disciplinat? Mai pastrezi la banca in cauza un depozit costeliv in lei? Felicitari, esti posesorul a doua conturi curente, platesti doua comisioane de administrare. Daca n-ai solicitat expres, contul curent asociat creditului in valuta, cel in care depuneai cu regret ratele lunare, a supravietuit miraculos achitarii ultimei rate, si iti trage discret niste banuti din buzunar, proces cu atat mai greu de observat daca costurile de administrare se percep tot in lei iar depozitul tau in lei este cu virarea dobanzii in contul curent.
Similar in cazul mai multor depozite, in valute diferite, pe care le-ati lichidat intre timp. Ai economii in euro dar la un moment dat aveai si depozite in lei si dolari? Foarte bine, platesti 3 comisioane de administrare, pentru 3 conturi curente. Crezi ca e ceva simbolic? Administrarea unui cont curent inseamna cateva zeci de lei pe an. Inmulteste cu 3 si vei vedea ca platesti echivalentul abonamentului la cablu de pilda. Cum ti s-ar parea daca baietii de la cablu ti-ar dubla abonamentul brusc? O obraznicie incalificabila, nu?
Ce vreau sa mai spun: orice produs bancar reprezinta un carlig de marketing pentru alte produse bancare. Depozitul in care ai economiile presupune cont curent, poate internet banking ca sa operezi de acasa, poate card de debit daca vrei sa scoti banii fara comision cand totusi te nimeresti prin oras fara cash, nu strica si un mic-mic-mititel descoperit de cont cand mai ai cate o placere de bifat, poate o combinatie depozit-fonduri de investitii pentru o ceva adrenalina, etc, etc, etc. Si toate vin cu ceva costuri asociate.
Din precambrianul pietei de capital citire, toti cei care au primit certificate de actionar au incluse in conturile de la Depozitarul Central un rest de actiuni la SIF-uri. Unii le-au descoperit in momentul in care au solicitat extrasul de cont pentru a-si vinde actiunile de care stiau, altii poate ca nu, desi au renuntat de mult la celebrele certificate (trebuia cerut un extras de cont pentru toate detinerile, nu numai pentru cele indicate in certificatul de actionar). Suma nu e mare, echivalentul a vreo 60 de actiuni reziduale, cele mai multe la SIF Muntenia, dar la preturile actuale tot vin “din cer” vreo 40-50 de lei. Ma rog, nu mai insist, cazul e destul de cunoscut. Spre deosebire de actionarii fara stire, care pot recupera niste bani, clientii bancari fara voia lor datoreaza niste bani. Si pot fi la fel de multi.
Cardul fantoma
Sa va povestesc cum m-am pricopsit cu un card de debit la Banca Transilvania. M-am prezentat in sucursala Bratianu, plin de bune intentii, incercand sa imi deschid un cont de economii albe pentru ziele negre. “Avem si un card, foarte avantajos, fara comisioane de emitere sau administrare, in plus nici nu va luam comision daca vreti sa va retrageti economiile” ma informeaza radioasa domnisoara de la ghiseu. “Aaaa, fara costuri deci? Atunci as vreau si eu unul” zic. Completez un cearceaf de formulare, semnez si intreb intr-o doara “trebuie sa mai trec pe la ghiseu pentru retragerile din contul de economii prin intermediul cardului”?. Nu-nu, nu ati inteles, cardul e legat de contul curent, nu de cel de economii” vine raspunsul. “Pai, asa m-ati facut sa cred cand ati pomenit de retragerea economiilor, cine economiseste pe contul curent? As vrea sa renunt atunci la acest produs-minune, nu ma ajuta prea tare”. Cererea de renuntare a venit la 2 minute dupa completarea formularelor, am cerut inca o data asigurari ca nu voi avea produsul mult-laudat si am plecat. La o luna distanta, cu ocazia unor operatiuni pe contul de economii in alta sucursala, aflu cu stupoare ca am totusi un card, eliberat de colegii de la “Bratianu”. “Pai cum asa, parca mi s-au dat asigurari ca nu se va emite nici un card? Si daca totusi s-a emis unul, de ce n-am fost instiintat si eu sa il ridic/rup/fac parasolar/etc?” Am primit o ridicare suava din umeri, probabil ca functionarii au niste targeturi de indeplinit cand vine vorba de produse de vandut clientilor. Nu m-am decis daca sa iau sa nu cardul ca…cadou (cacofonie intentionata), singurul sau comision find cel de-coincidenta!-anulare (2,5 lei). Pretextul este insa nimerit pentru a trece in revista circumstantele in care te poti trezi cu produse bancare de care n-ai habar, plus costurile lor asociate.
Zona crepuscular-bancara
Ai avut cumva un credit in valuta pe care l-ai achitat disciplinat? Mai pastrezi la banca in cauza un depozit costeliv in lei? Felicitari, esti posesorul a doua conturi curente, platesti doua comisioane de administrare. Daca n-ai solicitat expres, contul curent asociat creditului in valuta, cel in care depuneai cu regret ratele lunare, a supravietuit miraculos achitarii ultimei rate, si iti trage discret niste banuti din buzunar, proces cu atat mai greu de observat daca costurile de administrare se percep tot in lei iar depozitul tau in lei este cu virarea dobanzii in contul curent.
Similar in cazul mai multor depozite, in valute diferite, pe care le-ati lichidat intre timp. Ai economii in euro dar la un moment dat aveai si depozite in lei si dolari? Foarte bine, platesti 3 comisioane de administrare, pentru 3 conturi curente. Crezi ca e ceva simbolic? Administrarea unui cont curent inseamna cateva zeci de lei pe an. Inmulteste cu 3 si vei vedea ca platesti echivalentul abonamentului la cablu de pilda. Cum ti s-ar parea daca baietii de la cablu ti-ar dubla abonamentul brusc? O obraznicie incalificabila, nu?
Ce vreau sa mai spun: orice produs bancar reprezinta un carlig de marketing pentru alte produse bancare. Depozitul in care ai economiile presupune cont curent, poate internet banking ca sa operezi de acasa, poate card de debit daca vrei sa scoti banii fara comision cand totusi te nimeresti prin oras fara cash, nu strica si un mic-mic-mititel descoperit de cont cand mai ai cate o placere de bifat, poate o combinatie depozit-fonduri de investitii pentru o ceva adrenalina, etc, etc, etc. Si toate vin cu ceva costuri asociate.
marți, 10 mai 2011
3 greseli majore care iti subtiaza economiile in pietele de capital
Afla de ce este riscant sa te limitezi la analistii care iti spn ce vrei sa auzi, de ce e buna bursa ca instrument de diversificare dar poate fi nociva ca parghie de imbogatire si de ce e bine sa pleci la razboiul din pietele financiare cu o strategie pe care s-o respecti intocmai.
1.Nu asculta doar parerile care-ti plac sau analistii care-ti confirma propriile teorii
Este una din greselile cele mai frecvente. Si asta desi majoritatea recunosc caracterul ciclic al pietelor financiare. Ce se accepta insa cu usurinta in cazul acestora este mai greu de acceptat cand vine vorba de propria persoana. Marturisesc ca eu insumi am facut aceasta greseala in 2009. N-am vazut dimensiunea revenirii bursiere ce urma, ocupat sa citesc din scepticii confirmati pana atunci de piete. Peter Schiff, Gerald Celente, Chris Martenson, “Zero Hedge” au fost ghizii formidabili in 2007-2009, dar sfatuitori mediocri pentru 2009-2010 (exceptand metalele pretioase). Este pana la urma o mostra de orgoliu. Ai tendinta sa asculti sfaturile celor care iti spun intr-o forma inchegata cam ce gandeai si tu intr-una vaga, slab conturata. Urmarea? Sa abandonezi pozitii sau puncte de vedere poate fi uneori destul de greu, asta pana devine tardiv. Pana la urma, e mai profitabil sa mergi cu piata decat cu orice guru financiar la moda, impotriva pietei.
Sfatul meu: fa-ti un obicei din lectura celor cu care nu esti de acord, oricat de greu ti s-ar parea. Daca esti un om onest, vei recunoaste cand contraargumentele lor au substanta. In definitiv, nimeni nu detine adevarul absolut ci numai felii din acesta. Sigur, pentru cei mai slabi de inger si cu mai putina experienta, confruntarea intre puncte diferite de vedere duce la deruta. Cei avizati vor reusi sa aiba insa o perspectiva completa si o privire de ansamblu utila.
2. Nu investi toti banii dintr-o data, indiferent cat de mult iti place activul respectiv
Intotdeauna e loc de o veste proasta, de o schimbare de optica a investitorilor. De ce sa te prinda asa ceva cu o expunere de 100% din fondurile disponibile? Cel mai bine e sa mergi pe trend , adaugand pozitii pe masura ce acesta este confirmat (niciodata nu se adauga noi pozitii cand piata merge impotriva ta, doar pentru a-ti imbunatati media, pietele pot fi irationale mai mult timp decat poti fi tu solvabil). Suplimenteaza investitia cand profiturile se acumuleaza, taie pierderile cand piata e impotriva ta. Daca ai noroc, vei intra pe un trend lung si vei face bani frumosi, daca nu vei iesi la timp dintr-unul la fel de lung pe care pariasesi gresit. Riscul? Sa fii prins intre “dintii de fierastrau” ai bursei, intr-o zona fara trend clar si sa suporti mici pierderi, inchizand si deschizand pozitii in contra-timp. Vei evita insa greselile vanatorilor de oportunitati in 2008, cand brokerii recomandau SIF-urile dpdv. “fundamental” pe masura ce preturile continuau sa scada, actiunile devenind din ce in ce mai “bune”pana cand, la -90% din pretul maxim din 2007, nimeni nu le mai vroia.
3. Bursa: instrument pentru diversificare si nu reteta de imbogatire
Orice activ in crestere sustinuta de ceva vreme incepe sa atraga ca un magnet vanatorii de averi. S-a intamplat in piata imobiliara, s-a intamplat la BVB in 2007. Cei mai multi nou-veniti aterizeaza in preajma maximelor istorice, cand presa vuieste, tocmai la timp pentru a prinde o corectie majora. Vand totul cand piata e aproape de minime, pregatind un nou ciclu de crestere si cand vad evolutiile ulterioare se jura ca nu vor mai intra pe actiuni cate zile au. Furia e cu atat mai mare cu cat au folosit o parte mai importanta din banii disponibili pentru investitii in actiuni. Bursa folosita ca instrument de diversificare a economiilor (10-20% din activele financiare detinute) e amuzanta, poate fi o scoala pentru dezvoltarea cunostiintelor. Bursa ca instrument de imbogatire (toate economiile sunt puse la bataie in acest scop) va oferi surse inepuizabile de stres si doar in rare situatii, cu mult noroc pentru cei care prind contextul potrivit (vezi SIF-urile in 2000, la inceputul bulei creditului, ori Fondul Proprietatea luat cu cativa ani inainte de listare), va fi scurtatura spre imbogatire. Oricum, marea majoritate castiga doar experienta, sa o spunem deschis.
1.Nu asculta doar parerile care-ti plac sau analistii care-ti confirma propriile teorii
Este una din greselile cele mai frecvente. Si asta desi majoritatea recunosc caracterul ciclic al pietelor financiare. Ce se accepta insa cu usurinta in cazul acestora este mai greu de acceptat cand vine vorba de propria persoana. Marturisesc ca eu insumi am facut aceasta greseala in 2009. N-am vazut dimensiunea revenirii bursiere ce urma, ocupat sa citesc din scepticii confirmati pana atunci de piete. Peter Schiff, Gerald Celente, Chris Martenson, “Zero Hedge” au fost ghizii formidabili in 2007-2009, dar sfatuitori mediocri pentru 2009-2010 (exceptand metalele pretioase). Este pana la urma o mostra de orgoliu. Ai tendinta sa asculti sfaturile celor care iti spun intr-o forma inchegata cam ce gandeai si tu intr-una vaga, slab conturata. Urmarea? Sa abandonezi pozitii sau puncte de vedere poate fi uneori destul de greu, asta pana devine tardiv. Pana la urma, e mai profitabil sa mergi cu piata decat cu orice guru financiar la moda, impotriva pietei.
Sfatul meu: fa-ti un obicei din lectura celor cu care nu esti de acord, oricat de greu ti s-ar parea. Daca esti un om onest, vei recunoaste cand contraargumentele lor au substanta. In definitiv, nimeni nu detine adevarul absolut ci numai felii din acesta. Sigur, pentru cei mai slabi de inger si cu mai putina experienta, confruntarea intre puncte diferite de vedere duce la deruta. Cei avizati vor reusi sa aiba insa o perspectiva completa si o privire de ansamblu utila.
2. Nu investi toti banii dintr-o data, indiferent cat de mult iti place activul respectiv
Intotdeauna e loc de o veste proasta, de o schimbare de optica a investitorilor. De ce sa te prinda asa ceva cu o expunere de 100% din fondurile disponibile? Cel mai bine e sa mergi pe trend , adaugand pozitii pe masura ce acesta este confirmat (niciodata nu se adauga noi pozitii cand piata merge impotriva ta, doar pentru a-ti imbunatati media, pietele pot fi irationale mai mult timp decat poti fi tu solvabil). Suplimenteaza investitia cand profiturile se acumuleaza, taie pierderile cand piata e impotriva ta. Daca ai noroc, vei intra pe un trend lung si vei face bani frumosi, daca nu vei iesi la timp dintr-unul la fel de lung pe care pariasesi gresit. Riscul? Sa fii prins intre “dintii de fierastrau” ai bursei, intr-o zona fara trend clar si sa suporti mici pierderi, inchizand si deschizand pozitii in contra-timp. Vei evita insa greselile vanatorilor de oportunitati in 2008, cand brokerii recomandau SIF-urile dpdv. “fundamental” pe masura ce preturile continuau sa scada, actiunile devenind din ce in ce mai “bune”pana cand, la -90% din pretul maxim din 2007, nimeni nu le mai vroia.
3. Bursa: instrument pentru diversificare si nu reteta de imbogatire
Orice activ in crestere sustinuta de ceva vreme incepe sa atraga ca un magnet vanatorii de averi. S-a intamplat in piata imobiliara, s-a intamplat la BVB in 2007. Cei mai multi nou-veniti aterizeaza in preajma maximelor istorice, cand presa vuieste, tocmai la timp pentru a prinde o corectie majora. Vand totul cand piata e aproape de minime, pregatind un nou ciclu de crestere si cand vad evolutiile ulterioare se jura ca nu vor mai intra pe actiuni cate zile au. Furia e cu atat mai mare cu cat au folosit o parte mai importanta din banii disponibili pentru investitii in actiuni. Bursa folosita ca instrument de diversificare a economiilor (10-20% din activele financiare detinute) e amuzanta, poate fi o scoala pentru dezvoltarea cunostiintelor. Bursa ca instrument de imbogatire (toate economiile sunt puse la bataie in acest scop) va oferi surse inepuizabile de stres si doar in rare situatii, cu mult noroc pentru cei care prind contextul potrivit (vezi SIF-urile in 2000, la inceputul bulei creditului, ori Fondul Proprietatea luat cu cativa ani inainte de listare), va fi scurtatura spre imbogatire. Oricum, marea majoritate castiga doar experienta, sa o spunem deschis.
vineri, 6 mai 2011
Masacru in pietele de marfuri. Deja-vu?
Aproape de inchidere bursiera din SUA peisajul era halucinant joi pe pietele de marfuri: argintul pierdea 12%, petrolul aproape 10% (intrare temporara sub 100 dolari/baril), orezul 5%, cuprul peste 4%, aurul scadea cu “numai” 3%, etc. Banii fierbinti se imbulzesc pe scara de incendiu, ajutati si de unele masuri administrative (vezi cresterea marjelor pentru contractele pe argint de pilda) iar intrebarile de 100 de puncte sunt: se repeta scenariul post-Lehman din 2008 (petrolul s-a corectat de la aproape 150 dolari la..35)? Urmeaza inca o migratie temporara pe dolar? Sau “de data asta e diferit”? Atentie, adevaratele oportunitati incep sa se profileze la orizont!
Cine urmareste cat de cat pietele financiare nu poate ignora anumite paralele cu mijlocul anului 2008. Dupa cresteri agresive care dusesera de pilda petrolul in preajma a 150 dolari/baril (atentie, dolarul era si atunci depreciat, euro urcand pana la nivelul de 1,6 dolari!), investitorii au inceput sa se retraga treptat marcandu-si profiturile, tendinta ce avea sa se incheie intr-o adevarata degringolada in momentul falimentului Lehman Brothers, teama de contraparte in lumea bancara determinand investitorii sa se refugieze de pe marfuri si actiuni pe bonduri (dolarul s-a apreciat simultan pana la euro/usd 1,25). Ca si atunci, acum avem preturi ale marfurilor in stratosfera si un dolar pe care aparent nu il mai vrea nimeni. Istoria se repeta, nu-i asa? Mai ales in piete ciclice precum cele financiare…
Cum am scris mai bine de doua luni in urma aici, nu mai cred in scenariul hiperinflationist. Am si enumerat atunci 8 motive. Cei care vedeau preturile materiilor prime urcand la cer in pas de defilare, aurul si mai ales argintul valorand inzecit, sunt destul de bosumflati acum (cu atat mai mult cu cat au mediile de achizitie mai ridicate). Asistam la o corectie cu atat mai agresiva cu cat preturile urcasera mai repede (argintul s-a dezumflat in numai cateva zile de la 50 la 35 dolari/uncie, o scadere deci de 30%). Ce a cauzat aceasta marcare agresiva de profituri? O inasprime inevitabila a politicii monetare in SUA si spatiul euro (deci iesirea banilor fierbinti din joc), niste miscari tehnice (“rezistente”incapatanate precum cea de la 50 dolari in cazul argintului) si masuri administrative (cerinte de crestere a capitalului pentru cei cu pozitii tot in piata argintului, diminund efectul de levier). Intr-o masura mult mai mica, aprecierea de ieri a dolarului fata de euro (2% intr-o singura sedinta, olala!).
Atentie la pendul!
Sa se repete tras la indigo scenariul din 2008? Asta ar insemna ca bursele de actiuni sa urmeze in curand celor de marfuri. Sa nu ne grabim insa. Deocamdata nu vad nimic la orizont care sa inlocuiasca efectul Lehman (poate o majorare intempestiva a dobanzilor in SUA). Mi-e greu sa cred deci ca vom vedea din nou petrolul la 35 dolari, argintul la 11 sau euro/dolar la 1,2. Dar nu exclud total aceasta ipoteza. Oricum, ne vom confrunta cu efectul de pendul. Cand fortezi niste limite intr-o directie, oprirea miscarii de crestere poate genera retrageri la fel de agresive in directia opusa, mai ales iin cazurile in care aprecierea a fost exponentiala, ca in cazul argintului. Cum se intampla deseori in astfel de situatii, miscarea la burse devaseaza stirile de impact care ar justifica-o. Am putea asista in ziele/saptamanile/lunile ce vin la noi perspective pesimiste, noi declaratii panicoase, etc care sa justifice exitul investitorilor. Sigur, in zilele ce vin o revenire tehnica e oricand posibila, pentru a camufla oarecum directia pe care s-au inscris pietele si a deruta investitorii mai putin abili.
Nu ma pot abtine sa reiau insa acest pasaj dintr-un articol de saptamana trecuta
“Pe termen mediu, cresterea dobanzii de politica monetara mi se pare iminenta. Altfel, Fed va ramane singurul cumparator important pentru bondurile americane. Trebuie in plus ca institutia in cauza sa forteze un nou refugiu pe dolar aspirand banii fierbinti din piete (cei oferiti luni bune fara dobanda speculatorilor). Asteptati-va deci la un nou val de deflatie, cu scaderi ale burselor si corectii pentru marfuri, inclusiv pentru aur si argint. Mi-e teama insa ca ar putea fi ultimul pinten deflationist inainte de o inflatie agresiva pe dolar care sa-i schimbe “profilul”. Moment in care ni se va vorbi tot mai mult de rolul stabilizator al aurului, de necesitatea de a reveni la acoperirea in aur a valutelor (intamplator SUA are cea mai mare rezerva de aur)”.
Putina teorie a conspiratiei
Sa punem cap la cap cateva informatii. China vrea sa reduca agresiv rezerva sa valutara in dolari, presedintele Bancii Mondiale vorbeste de rolul aurului intr-un cos valutar de referinta, fostul sef al Fed, Greenspan, vorbeste cu regret de renuntarea la etalonul aur, speculatorul de geniu Soros organizeaza un seminar despre noua ordine…monetara, S&P da perspectiva negativa ratingului SUA. Nu vi se pare iminenta o revenire a dolarului, determinarea prin orice mijloace a investitorilor sa fuga de pe marfuri si actiuni spre certificate ale Trezoreriei SUA? Ramane sa ne intrebam ce urmeaza mai departe.
Am incercat sa formulez luna trecuta 3 scenarii post-criza. Scriam atunci ca “o crestere de dobanzi in SUA, sau macar o declaratie de incetarea a QE 2 (fara prelungirea in QE3) cu prefigurarea unor iminente cresteri de dobanzi nu va pica deloc bine pietelor de actiuni sau de marfuri. Se vor corecta cele care au crescut cel mai mult, deci shortati mai de sus aurul, argintul, cuprul, produsele agricole; evident, long pe dolar, “short” pe euro. Pretul bondurilor urca, alimentat de cresterea dobanzilor si asteptarile deflationiste. Guvernele decid in plus o inasprire a politicii fiscale pentru a insanatosi finantele publice, impozitele cresc. Decizii de aceasta natura pot impinge insa economiile din nou in recesiune, cu o piata a muncii fragilizata anterior si o tendinta deja conturata spre economie in dauna consumului. Modelul japonez deci, cu deflatie si deleveraging in loc de inflatie si global-trading. Conteaza insa foarte mult tipul de reactie a publicului in acest punct. Alegatorii vor cere (foarte vocal, posibil masiv stradal) politicienilor sa intervina, politicienii vor cere Bancilor Centrale sa faca ceva. Consecinta a masurilor adoptate avem recesiune in W, burse in scadere, somaj in crestere, o noua criza, inclusiv de nervi. Bancile Centrale iau taurul de coarne. “Ati vazut ca prima data v-am scos din criza?” Keynes da iar cu tifla scolii austriece. Pentru a lupta cu recesiunea se va monetiza si mai multa datorie, se vor arunca noi stimulente fiscale in piete, dobanzile de politica monetara sunt reduse din nou”.
Strategie pentru investitori
Fie ca asistam doar la o corectie agresiva pe marfuri (moment in care cine cunoaste efectul de pendul va astepta preturi foarte atractive pentru a intra la cumparare) fara ca asta sa ne arunce in din nou in recesiune, fie ca scenariul expus mai sus se materializeaza, moment in care ne aflam intr-o deflatie temporara, ca statie intermediara spre o noua reinflamare a preturilor, e bine sa stati cu ochii pe activele forte-actiuni ale companiilor miniere, metale pretioase dar si imobiliare (o crestere a dobanzilor le va da un nou bobarnac spre scadere). Cum spuneam mai sus, nu mai cred in scenariul hiperinflationist, prin care se distruge valoarea banilor si se reduce ponderea datoriilor istorice. Nu exclud insa un nou Bretton Woods prin care sistemul monetar sa fie resetat, moment in care cine isi pastreaza economiile in..hartie sa iasa destul de ciufulit. Oricum, nu incercati sa prindeti din zbor cutitul care cade. Asteptati ca valul deflationist ce urmeaza sa isi faca consume deplin efectele inainte de a vana “oportunitati” in zona marfurilor. Ce creste in mai bine de 2 ani va scade in cateva luni bune. Ieri a fost doar inceputul.
Cine urmareste cat de cat pietele financiare nu poate ignora anumite paralele cu mijlocul anului 2008. Dupa cresteri agresive care dusesera de pilda petrolul in preajma a 150 dolari/baril (atentie, dolarul era si atunci depreciat, euro urcand pana la nivelul de 1,6 dolari!), investitorii au inceput sa se retraga treptat marcandu-si profiturile, tendinta ce avea sa se incheie intr-o adevarata degringolada in momentul falimentului Lehman Brothers, teama de contraparte in lumea bancara determinand investitorii sa se refugieze de pe marfuri si actiuni pe bonduri (dolarul s-a apreciat simultan pana la euro/usd 1,25). Ca si atunci, acum avem preturi ale marfurilor in stratosfera si un dolar pe care aparent nu il mai vrea nimeni. Istoria se repeta, nu-i asa? Mai ales in piete ciclice precum cele financiare…
Cum am scris mai bine de doua luni in urma aici, nu mai cred in scenariul hiperinflationist. Am si enumerat atunci 8 motive. Cei care vedeau preturile materiilor prime urcand la cer in pas de defilare, aurul si mai ales argintul valorand inzecit, sunt destul de bosumflati acum (cu atat mai mult cu cat au mediile de achizitie mai ridicate). Asistam la o corectie cu atat mai agresiva cu cat preturile urcasera mai repede (argintul s-a dezumflat in numai cateva zile de la 50 la 35 dolari/uncie, o scadere deci de 30%). Ce a cauzat aceasta marcare agresiva de profituri? O inasprime inevitabila a politicii monetare in SUA si spatiul euro (deci iesirea banilor fierbinti din joc), niste miscari tehnice (“rezistente”incapatanate precum cea de la 50 dolari in cazul argintului) si masuri administrative (cerinte de crestere a capitalului pentru cei cu pozitii tot in piata argintului, diminund efectul de levier). Intr-o masura mult mai mica, aprecierea de ieri a dolarului fata de euro (2% intr-o singura sedinta, olala!).
Atentie la pendul!
Sa se repete tras la indigo scenariul din 2008? Asta ar insemna ca bursele de actiuni sa urmeze in curand celor de marfuri. Sa nu ne grabim insa. Deocamdata nu vad nimic la orizont care sa inlocuiasca efectul Lehman (poate o majorare intempestiva a dobanzilor in SUA). Mi-e greu sa cred deci ca vom vedea din nou petrolul la 35 dolari, argintul la 11 sau euro/dolar la 1,2. Dar nu exclud total aceasta ipoteza. Oricum, ne vom confrunta cu efectul de pendul. Cand fortezi niste limite intr-o directie, oprirea miscarii de crestere poate genera retrageri la fel de agresive in directia opusa, mai ales iin cazurile in care aprecierea a fost exponentiala, ca in cazul argintului. Cum se intampla deseori in astfel de situatii, miscarea la burse devaseaza stirile de impact care ar justifica-o. Am putea asista in ziele/saptamanile/lunile ce vin la noi perspective pesimiste, noi declaratii panicoase, etc care sa justifice exitul investitorilor. Sigur, in zilele ce vin o revenire tehnica e oricand posibila, pentru a camufla oarecum directia pe care s-au inscris pietele si a deruta investitorii mai putin abili.
Nu ma pot abtine sa reiau insa acest pasaj dintr-un articol de saptamana trecuta
“Pe termen mediu, cresterea dobanzii de politica monetara mi se pare iminenta. Altfel, Fed va ramane singurul cumparator important pentru bondurile americane. Trebuie in plus ca institutia in cauza sa forteze un nou refugiu pe dolar aspirand banii fierbinti din piete (cei oferiti luni bune fara dobanda speculatorilor). Asteptati-va deci la un nou val de deflatie, cu scaderi ale burselor si corectii pentru marfuri, inclusiv pentru aur si argint. Mi-e teama insa ca ar putea fi ultimul pinten deflationist inainte de o inflatie agresiva pe dolar care sa-i schimbe “profilul”. Moment in care ni se va vorbi tot mai mult de rolul stabilizator al aurului, de necesitatea de a reveni la acoperirea in aur a valutelor (intamplator SUA are cea mai mare rezerva de aur)”.
Putina teorie a conspiratiei
Sa punem cap la cap cateva informatii. China vrea sa reduca agresiv rezerva sa valutara in dolari, presedintele Bancii Mondiale vorbeste de rolul aurului intr-un cos valutar de referinta, fostul sef al Fed, Greenspan, vorbeste cu regret de renuntarea la etalonul aur, speculatorul de geniu Soros organizeaza un seminar despre noua ordine…monetara, S&P da perspectiva negativa ratingului SUA. Nu vi se pare iminenta o revenire a dolarului, determinarea prin orice mijloace a investitorilor sa fuga de pe marfuri si actiuni spre certificate ale Trezoreriei SUA? Ramane sa ne intrebam ce urmeaza mai departe.
Am incercat sa formulez luna trecuta 3 scenarii post-criza. Scriam atunci ca “o crestere de dobanzi in SUA, sau macar o declaratie de incetarea a QE 2 (fara prelungirea in QE3) cu prefigurarea unor iminente cresteri de dobanzi nu va pica deloc bine pietelor de actiuni sau de marfuri. Se vor corecta cele care au crescut cel mai mult, deci shortati mai de sus aurul, argintul, cuprul, produsele agricole; evident, long pe dolar, “short” pe euro. Pretul bondurilor urca, alimentat de cresterea dobanzilor si asteptarile deflationiste. Guvernele decid in plus o inasprire a politicii fiscale pentru a insanatosi finantele publice, impozitele cresc. Decizii de aceasta natura pot impinge insa economiile din nou in recesiune, cu o piata a muncii fragilizata anterior si o tendinta deja conturata spre economie in dauna consumului. Modelul japonez deci, cu deflatie si deleveraging in loc de inflatie si global-trading. Conteaza insa foarte mult tipul de reactie a publicului in acest punct. Alegatorii vor cere (foarte vocal, posibil masiv stradal) politicienilor sa intervina, politicienii vor cere Bancilor Centrale sa faca ceva. Consecinta a masurilor adoptate avem recesiune in W, burse in scadere, somaj in crestere, o noua criza, inclusiv de nervi. Bancile Centrale iau taurul de coarne. “Ati vazut ca prima data v-am scos din criza?” Keynes da iar cu tifla scolii austriece. Pentru a lupta cu recesiunea se va monetiza si mai multa datorie, se vor arunca noi stimulente fiscale in piete, dobanzile de politica monetara sunt reduse din nou”.
Strategie pentru investitori
Fie ca asistam doar la o corectie agresiva pe marfuri (moment in care cine cunoaste efectul de pendul va astepta preturi foarte atractive pentru a intra la cumparare) fara ca asta sa ne arunce in din nou in recesiune, fie ca scenariul expus mai sus se materializeaza, moment in care ne aflam intr-o deflatie temporara, ca statie intermediara spre o noua reinflamare a preturilor, e bine sa stati cu ochii pe activele forte-actiuni ale companiilor miniere, metale pretioase dar si imobiliare (o crestere a dobanzilor le va da un nou bobarnac spre scadere). Cum spuneam mai sus, nu mai cred in scenariul hiperinflationist, prin care se distruge valoarea banilor si se reduce ponderea datoriilor istorice. Nu exclud insa un nou Bretton Woods prin care sistemul monetar sa fie resetat, moment in care cine isi pastreaza economiile in..hartie sa iasa destul de ciufulit. Oricum, nu incercati sa prindeti din zbor cutitul care cade. Asteptati ca valul deflationist ce urmeaza sa isi faca consume deplin efectele inainte de a vana “oportunitati” in zona marfurilor. Ce creste in mai bine de 2 ani va scade in cateva luni bune. Ieri a fost doar inceputul.
joi, 5 mai 2011
Cum au falimentat cititorii Catavencu plus cum am devenit din fan Barcelona suporter Real
Nimic despre economie azi. DAR…
1.Am aflat de falimentul Catavencu SA. Cum nici disidentii de la Kamikaze nu o duc mai roz, sa cautam cateva explicatii. Cu niste ani in urma, era o afacere sa editezi revista, aveai un anumit blazon daca semnai acolo. Ce s-a schimbat intre timp? S-au schimbat in primul rand cititorii care au devenit chiar mai blazati decat editorii, cei din urma avand toate motivele sa lancezeasca pe scaune dupa vanzarea profitabila de actiuni catre SOV. In anii ’90, cine cumpara Catavencu avea impresia ca umorul coroziv va duce la subrezirea regimului Iliescu. Iei Catavencu, comentezi cu prietenii iar articolasele sale acide vor avea un efect similar bancurilor cu Bula din comunism, vor subrezi din interiror sistemul, in mod pasnic, fara riscuri pentru participantii la subversiune.Ei bine, dupa ani buni de haz de necaz, dupa sarabanda de aliante la guvernare, fiecare partid demonstrandu-si convingator incompetenta, spiritul de gasca si imunitatea la bascalia inteligenta, la ce bun sa mai “lupti”cu sistemul prin reviste de umor politic? Plus ca hazul de necaz, desi e benefic pe termen scurt, pe termen lung te poate baga in depresie.Catavencu nu va dispare ci probabil se va reinventa sub alt brand si fara datoriile istorice in spate. In fond oamenii care scriu nu fac parte din activele executate silit. Ma tem insa ca va fi un ziar nou cu poante vechi.
2. Am privit stupefiat (desi speram s-o fac initial incantat) Barcelona-Real Madrid. O semifinala in care Realul n-a mai fost vanat cu cartonase de diferite culori (“Arogantul” facuse taraboi mare pe tema asta) ci prin retezarea actiunilor periculoase. Am vazut deci off-side-uri opportune, faulturi in atac inventate si un gol perfect valabil anulat prompt (e vorba de golul de 1-0, care ar fi relansat semifinala, nu de cel de 1-1 care nu mai avea importanta). De ce se da peste cap FIFA sa ajute Barcelona (va amintiti de semifinala cu Inter de anul trecut, returul, in care Interului i s-a eliminat repede un om pentru a ajuta “masina de fotbal”?)? Pai, e simplu, Barcelona joaca “fotbal”, face spectacol, face audienta, deci face bani buni in contul FIFA. Ajutand Barcelona FIFA isi ajuta afacerea. Eu sunt de acord ca jucatorii Barcelonei joaca frumos, sunt mai tehnici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie ajutati cand altii sunt mai inteligenti si isi joaca bine cartile mai slabe. Altfel, propun sa se renunte la 11 metri (mai ales daca Barcelona ajunge la penaltiuri), iar castigatoarea sa fie transata de “cine face mai bine braziliana”.Oricum, eu am inceput semifinala Barca-Real fan brau-grana si am terminat-o suporter Real. Chiar mi-a devenit simpatic Murinho, asa singur impotriva tuturor cum e.
1.Am aflat de falimentul Catavencu SA. Cum nici disidentii de la Kamikaze nu o duc mai roz, sa cautam cateva explicatii. Cu niste ani in urma, era o afacere sa editezi revista, aveai un anumit blazon daca semnai acolo. Ce s-a schimbat intre timp? S-au schimbat in primul rand cititorii care au devenit chiar mai blazati decat editorii, cei din urma avand toate motivele sa lancezeasca pe scaune dupa vanzarea profitabila de actiuni catre SOV. In anii ’90, cine cumpara Catavencu avea impresia ca umorul coroziv va duce la subrezirea regimului Iliescu. Iei Catavencu, comentezi cu prietenii iar articolasele sale acide vor avea un efect similar bancurilor cu Bula din comunism, vor subrezi din interiror sistemul, in mod pasnic, fara riscuri pentru participantii la subversiune.Ei bine, dupa ani buni de haz de necaz, dupa sarabanda de aliante la guvernare, fiecare partid demonstrandu-si convingator incompetenta, spiritul de gasca si imunitatea la bascalia inteligenta, la ce bun sa mai “lupti”cu sistemul prin reviste de umor politic? Plus ca hazul de necaz, desi e benefic pe termen scurt, pe termen lung te poate baga in depresie.Catavencu nu va dispare ci probabil se va reinventa sub alt brand si fara datoriile istorice in spate. In fond oamenii care scriu nu fac parte din activele executate silit. Ma tem insa ca va fi un ziar nou cu poante vechi.
2. Am privit stupefiat (desi speram s-o fac initial incantat) Barcelona-Real Madrid. O semifinala in care Realul n-a mai fost vanat cu cartonase de diferite culori (“Arogantul” facuse taraboi mare pe tema asta) ci prin retezarea actiunilor periculoase. Am vazut deci off-side-uri opportune, faulturi in atac inventate si un gol perfect valabil anulat prompt (e vorba de golul de 1-0, care ar fi relansat semifinala, nu de cel de 1-1 care nu mai avea importanta). De ce se da peste cap FIFA sa ajute Barcelona (va amintiti de semifinala cu Inter de anul trecut, returul, in care Interului i s-a eliminat repede un om pentru a ajuta “masina de fotbal”?)? Pai, e simplu, Barcelona joaca “fotbal”, face spectacol, face audienta, deci face bani buni in contul FIFA. Ajutand Barcelona FIFA isi ajuta afacerea. Eu sunt de acord ca jucatorii Barcelonei joaca frumos, sunt mai tehnici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie ajutati cand altii sunt mai inteligenti si isi joaca bine cartile mai slabe. Altfel, propun sa se renunte la 11 metri (mai ales daca Barcelona ajunge la penaltiuri), iar castigatoarea sa fie transata de “cine face mai bine braziliana”.Oricum, eu am inceput semifinala Barca-Real fan brau-grana si am terminat-o suporter Real. Chiar mi-a devenit simpatic Murinho, asa singur impotriva tuturor cum e.
Petitie
Am primit pe mail, cauza mi se pare ok, dau mai departe.
"Mai sunt trei zile pentru a salva remediile naturiste, ayurveda, orientale. Va rog trimiteti la randul vostru acest link la cat mai multe persoane pentru a apuca sa semneze.Ne intereseaza pe toti subiectul acestei petitii si este mare nevoie de o masa critica de semnaturi.Veti gasi in text din engleza un link care va duce in pagina unde semnati introducand nume, prenume si adresa mail".
In 3 days, a new EU directive will ban much of herbal medicine, denying us safe remedies and feeding the profits of big pharma. Let's raise a massive outcry to push the Commission to fix the Directive, and our national governments to refuse to implement it. Let's get to 1 million voices to save herbal medicine.
The EU Directive erects high barriers to any herbal remedy that hasn't been on the market for 30 years -- including virtually all Chinese, Ayurvedic, and African traditional medicine. It's a draconian move that helps drug companies and ignores thousands of years of medical knowledge.We need a massive outcry against this. Together, our voices can press the EU Commission to fix the directive, push our national governments to refuse to implement it, and give legitimacy to a legal case before the courts. Sign below, forward this email to everyone, and let's get to 1 million voices to save herbal medicine:
http://www.avaaz.org/en/eu_herbal_medicine_ban/?cl=1042269796&v=8982
"Mai sunt trei zile pentru a salva remediile naturiste, ayurveda, orientale. Va rog trimiteti la randul vostru acest link la cat mai multe persoane pentru a apuca sa semneze.Ne intereseaza pe toti subiectul acestei petitii si este mare nevoie de o masa critica de semnaturi.Veti gasi in text din engleza un link care va duce in pagina unde semnati introducand nume, prenume si adresa mail".
In 3 days, a new EU directive will ban much of herbal medicine, denying us safe remedies and feeding the profits of big pharma. Let's raise a massive outcry to push the Commission to fix the Directive, and our national governments to refuse to implement it. Let's get to 1 million voices to save herbal medicine.
The EU Directive erects high barriers to any herbal remedy that hasn't been on the market for 30 years -- including virtually all Chinese, Ayurvedic, and African traditional medicine. It's a draconian move that helps drug companies and ignores thousands of years of medical knowledge.We need a massive outcry against this. Together, our voices can press the EU Commission to fix the directive, push our national governments to refuse to implement it, and give legitimacy to a legal case before the courts. Sign below, forward this email to everyone, and let's get to 1 million voices to save herbal medicine:
http://www.avaaz.org/en/eu_herbal_medicine_ban/?cl=1042269796&v=8982
miercuri, 4 mai 2011
Mandrul Fond Proprietatea, revizitat
Scriam chiar in ziua listarii FP ca actiunile isi vor dezamagi investitorii (vezi “Fondul Proprietatea, o viitoare fosta speranta bursiera”), ca dividendele mari din 2010 nu se vor repeta, ca presiunea la vanzare isi va face imediat efectul. Avem acum un pret cu 20% sub cel maxim atins in prima sedinta de tranzactionare (va mai amintiti de proiectiile optimiste ale brokerilor de acum cateva luni?), un dividend propus de 0,03 lei fata de 0,08 in 2010 si un trend descendent pentru actiuni in contradictie cu evolutia mai degraba pozitiva a bursei din 25 ianuarie si pana acum. Ce se va intampla cu actiunile FP daca intreaga piata intra puternic pe scadere?
Enumeram atunci 7 motive pentru ca actiunile FP sa nu atinga tintele hiper-optimiste ale brokerilor si analistilor din banci (0,7-0,9 lei/actiune) ba mai mult, sa scada imediat dupa listare. Era vorba atunci de tentatia marcarii profitului de cei care cumparasera in 2008-2009 si la 10% din valoarea nominala (adica la 0,1 lei), de activele supraevaluate ale Fondului, de paralela cu SIF-urile (raport pret la bursa/VUAN), de profitabilitatea scazuta a activelor, de handicapul unei piete putin lichide (investitorii mari nu se blocheaza in asa ceva). Ultimul argument, o eventuala schimbare a fundamentelor politicii monetare in SUA nu si-a facut inca simtita influenta. Cu toate astea actiunile au continuat sa scada, de la un maxim de 0,675 lei atins in prima zi de la listare, la 0,535 lei miercuri la 10,30. Am primit destule injuraturi in momentul publicarii articolului pe Hotnews, inclusiv in comentarii. Era greu de acceptat de cei care detineau actiuni, multi cumparandu-le in ultimele luni dinaintea listarii, ca profiturile nu li se vor majora exponential dupa cotarea la bursa.
Cate ceva despre context
Ce a facut bursa in saptamanile scurse de la sosirea FP (25 ianuarie)? Indicele BET era atunci 5.773 puncte, BET-C 3.374 puncte iar BET-FI 24.387 puncte. Acum, avem indicii cam tot pe acolo, inca in usoara crestere in ciuda unor corectii consumate dupa Paste. FP a scazut insa accelerat in raport cu piata, cel mai bine vazandu-se asta in comparatia SNP-FP (sa nu uitam ca SNP reprezinta principala detinere a Fondului). Pe 25 ianuarie FP inchidea la 0,6495 lei in timp ce SNP era cotat la 0,3690 lei iar in sedinta din 4 mai se tranzactiona in jur de 0,4270 lei, actiunile sale crescand deci intre timp in ton cu bursele de marfuri unde se tranzactioneaza petrolul. De ce n-a reflectat FP evolutia buna de pe segmentul commodities in acest rastimp? Si, mai ales, ce se va intampla cu actiunile FP cand preturile marfurilor vor incepe sa se corecteze mai rapid? Valoarea tranzactiilor cu actiunile FP a inceput sa scada la randul sau, ceea ce nu este deloc un semn bun pentru investitori. Din punctul meu de vedere, FP are cel mai mare potential de…short daca bursele revin hotarat pe rosu, cine mizeaza pe scadere fiind mai bine servit de acest emitent.
Doua vorbe despre argint
Cum laudatorii mei se simt prost astazi, ma voi referi pe scurt si la evolutiile din piata argintului. Dupa un varf care a amenintat serios pragul psihologic de 50 dolari, pretul a continuat sa scada repede, ieri ajungand la 41 dolari/uncia (ce coincidenta, o scadere cam tot ca la FP, de aceasta data in numai o saptamana in loc de 3 luni). Cum spuneam aici, “la inceputul anului 2010 am recomandat si eu argintul (vezi aici). Era in acel moment 18 dolari/uncia si avea potential de crestere, cum s-a demonstrat ulterior. Acum, la peste 40 dolari/uncia l-as recomanda doar celor care spera in varianta de argint a tulip-maniei. In definitiv, daca lipsa de ratiune poate depasi uneori toate asteptarile; nu inseamna insa ca trebuie sa ne pariem toti banii pe asta”. Am nuantat ulterior aici. Argintul a intrat se pare pe o panta descendenta, iar scaderea sa va depasi in amplitudine pe cea a aurului, asa cum si cresterea a fost absolut exploziva in ultimul an si jumatate. Asteptati deci traversarea urmatorului pinten deflationist inainte de a intra mai hotarat pe metalele pretioase, altfel riscati sa experimentati patania amatorilor de actiuni in 2008-2009, care au vazut prea devreme “oportunitatile” si s-au fript urat.
Enumeram atunci 7 motive pentru ca actiunile FP sa nu atinga tintele hiper-optimiste ale brokerilor si analistilor din banci (0,7-0,9 lei/actiune) ba mai mult, sa scada imediat dupa listare. Era vorba atunci de tentatia marcarii profitului de cei care cumparasera in 2008-2009 si la 10% din valoarea nominala (adica la 0,1 lei), de activele supraevaluate ale Fondului, de paralela cu SIF-urile (raport pret la bursa/VUAN), de profitabilitatea scazuta a activelor, de handicapul unei piete putin lichide (investitorii mari nu se blocheaza in asa ceva). Ultimul argument, o eventuala schimbare a fundamentelor politicii monetare in SUA nu si-a facut inca simtita influenta. Cu toate astea actiunile au continuat sa scada, de la un maxim de 0,675 lei atins in prima zi de la listare, la 0,535 lei miercuri la 10,30. Am primit destule injuraturi in momentul publicarii articolului pe Hotnews, inclusiv in comentarii. Era greu de acceptat de cei care detineau actiuni, multi cumparandu-le in ultimele luni dinaintea listarii, ca profiturile nu li se vor majora exponential dupa cotarea la bursa.
Cate ceva despre context
Ce a facut bursa in saptamanile scurse de la sosirea FP (25 ianuarie)? Indicele BET era atunci 5.773 puncte, BET-C 3.374 puncte iar BET-FI 24.387 puncte. Acum, avem indicii cam tot pe acolo, inca in usoara crestere in ciuda unor corectii consumate dupa Paste. FP a scazut insa accelerat in raport cu piata, cel mai bine vazandu-se asta in comparatia SNP-FP (sa nu uitam ca SNP reprezinta principala detinere a Fondului). Pe 25 ianuarie FP inchidea la 0,6495 lei in timp ce SNP era cotat la 0,3690 lei iar in sedinta din 4 mai se tranzactiona in jur de 0,4270 lei, actiunile sale crescand deci intre timp in ton cu bursele de marfuri unde se tranzactioneaza petrolul. De ce n-a reflectat FP evolutia buna de pe segmentul commodities in acest rastimp? Si, mai ales, ce se va intampla cu actiunile FP cand preturile marfurilor vor incepe sa se corecteze mai rapid? Valoarea tranzactiilor cu actiunile FP a inceput sa scada la randul sau, ceea ce nu este deloc un semn bun pentru investitori. Din punctul meu de vedere, FP are cel mai mare potential de…short daca bursele revin hotarat pe rosu, cine mizeaza pe scadere fiind mai bine servit de acest emitent.
Doua vorbe despre argint
Cum laudatorii mei se simt prost astazi, ma voi referi pe scurt si la evolutiile din piata argintului. Dupa un varf care a amenintat serios pragul psihologic de 50 dolari, pretul a continuat sa scada repede, ieri ajungand la 41 dolari/uncia (ce coincidenta, o scadere cam tot ca la FP, de aceasta data in numai o saptamana in loc de 3 luni). Cum spuneam aici, “la inceputul anului 2010 am recomandat si eu argintul (vezi aici). Era in acel moment 18 dolari/uncia si avea potential de crestere, cum s-a demonstrat ulterior. Acum, la peste 40 dolari/uncia l-as recomanda doar celor care spera in varianta de argint a tulip-maniei. In definitiv, daca lipsa de ratiune poate depasi uneori toate asteptarile; nu inseamna insa ca trebuie sa ne pariem toti banii pe asta”. Am nuantat ulterior aici. Argintul a intrat se pare pe o panta descendenta, iar scaderea sa va depasi in amplitudine pe cea a aurului, asa cum si cresterea a fost absolut exploziva in ultimul an si jumatate. Asteptati deci traversarea urmatorului pinten deflationist inainte de a intra mai hotarat pe metalele pretioase, altfel riscati sa experimentati patania amatorilor de actiuni in 2008-2009, care au vazut prea devreme “oportunitatile” si s-au fript urat.
luni, 2 mai 2011
Osama si bursele, ultimul atentat asupra…pietelor de marfuri
Bin Laden n-a mai fost considerat util pe post de sperietoare iar uciderea sa perie oportun prestigiul SUA exact la timp pentru a contrabalansa neincrederea tot mai mare in economia si moneda sa. Ce legaturi exista intre Osama si argint, petrol, dolar, actiunile companiilor de asigurari dar si eventuala retragere din Afganistan cititi mai jos.
Atentatul din 11 septembrie a pregatit indirect criza subprime si tot deranjul ce a urmat in marile economii ale lumii. In acel moment Banca Centrala a coborat succesiv dobanzile la dolar (de la 3,5% in august 2001, pana la 1% in iunie 2003 ) pentru a ajuta economia sa se refaca, piata imobiliara fiind printre beneficiarii certi ai randamentelor scazute. E drept, sarabanda taierilor incepuse ceva mai devreme, dupa explozia bulei dot-com (in mai 2000 dobanda Fed era de 6,5%!). Desi a negat vehement bula imobiliara, Greenspan a recunoscut intr-un tarziu monstrul pe care il crease, astfel incat dupa inca 3 ani, in iunie 2006, dobanda era de 5,25%
Cresterea de peste 4 procente cantareste enorm cand esti supraindatorat, ba te-ai refinantat mizand pe o crestere a valorii casei tale dar te trezesti ca piata imobiliara o ia la vale. Bin Laden n-a fost acuzat de criza financiara dar rolul lui de sperietoare a fost bine speculat (vezi legile anti-terorism si ingradirea unor libertati civile in SUA, dar si invadarea Irakului-pentru a cauta arme de distrugere in masa inexistente si Afganistanului-aici Osama a avut impolitetea sa lipseasca de la domiciliu). Cititi mai jos despre posibilele implicatii ale mortii liderului al Qaeda pe pietele de capital.
1.Companiile de asigurari ies ciufulite
Media va fi invadat in orele urmatoare de presupuneri pesimiste privind razbunarea retelei teroriste. Bomba atomica ascunsa in Europa, copii kamikaze cu detonatoare, etc, etc. In mod cert, actionarii companiilor de asigurari nu se vor bucura in ton cu bursele lumii. Un short moderat dupa ce trece primul val de entuziasm pe pietele de capital ar fi chiar de recomandat pe acesti emitenti
2. Osama, teroristul bulelor
Azi dimineata pietele de actiuni erau euforice, cele de marfuri depresive. La 10,30 argintul scadea cu peste 7% (!), aurul mai modest cu aproape un procent. Oare o fi fortat al Qaeda argintul la peste 50 de dolari zilele trecute iar uciderea liderului sau i-a dat peste cap planurile? De fapt, parerea mea este ca pietele de marfuri cautau de mult un debuseu de care sa se agate pentru a-si incepe drumul in jos. Sa nu uitam de unde s-a pornit la sfarsitul lui 2008: petrolul sub 30 dolari, argintul sub 11 dolari/uncia. Nu e rau deloc un radamament de peste 400% in mai putin de 3 ani, nu?. N-a fost sa fie Ben (cu dobanda Fed), a fost Bin (Laden). Daca intrarea lui bin Laden in scena in 2001 scadea dobanzile in SUA poate ca iesirea sa din scena va grabi acum cresterea lor? Om trai si om vedea.
3.Un glont de argint pentru…dolar
China a anuntat ca se pregateste sa renunte la grosul rezervei sale in dolari, S&P a dat perspectiva negativa ratingului SUA. Ce mai putea oferi o gura de oxigen monedei americane in lupta sa cu celelalte devize importante? O crestere a dobanzilor poate, numai ca Europa operase deja asa ceva. Ramane lovitura de imagine, economia fiind oricum intr-o forma cam proasta pentru a da o mana de ajutor. SUA a scapat deci de principalul sau oponent (la timp pentru a i se oferi unui oarecare candidat fara mari performante in redresarea economiei reale un atuu important in alegerile din 2012), era timpul ca euro-dolar sa se intoarca de la nivelele din prezent. Intrebare de 100 de puncte: presupunand ca va exista o replica “dura” a teroristilor, spre ce instrument isi vor cauta refugiul investitorii? Element ajutator: incepe cu T, se termina in Bonds si are o dobanda mica dar…vanjoasa in vremuri de incertitudine.
Se retrage SUA din Afganistan?
Motivul invaziei era, daca va mai amintiti, haituirea lui bin Laden. Intre timp s-au mai descoperit ceva resurse strategice pe acolo, dar principala miza a prezentei militare a SUA a cam disparut. Pacat ca nu sunt liberalii la guvernare in Romania, ca au abia acum un motiv serios pentru initiativa lor de acum ceva vreme. Revenind la oile noastre cu drept de vot, actiunile companiilor de armament vor iesi cam ciufulite daca intr-adevar SUA iese din Afganistan. E drept, nu la fel de ciufulite precum cele de asigurari, in definitiv mai este un razboi de dus si in Libia iar cu Iranul …nu se stie niciodata.
Atentatul din 11 septembrie a pregatit indirect criza subprime si tot deranjul ce a urmat in marile economii ale lumii. In acel moment Banca Centrala a coborat succesiv dobanzile la dolar (de la 3,5% in august 2001, pana la 1% in iunie 2003 ) pentru a ajuta economia sa se refaca, piata imobiliara fiind printre beneficiarii certi ai randamentelor scazute. E drept, sarabanda taierilor incepuse ceva mai devreme, dupa explozia bulei dot-com (in mai 2000 dobanda Fed era de 6,5%!). Desi a negat vehement bula imobiliara, Greenspan a recunoscut intr-un tarziu monstrul pe care il crease, astfel incat dupa inca 3 ani, in iunie 2006, dobanda era de 5,25%
Cresterea de peste 4 procente cantareste enorm cand esti supraindatorat, ba te-ai refinantat mizand pe o crestere a valorii casei tale dar te trezesti ca piata imobiliara o ia la vale. Bin Laden n-a fost acuzat de criza financiara dar rolul lui de sperietoare a fost bine speculat (vezi legile anti-terorism si ingradirea unor libertati civile in SUA, dar si invadarea Irakului-pentru a cauta arme de distrugere in masa inexistente si Afganistanului-aici Osama a avut impolitetea sa lipseasca de la domiciliu). Cititi mai jos despre posibilele implicatii ale mortii liderului al Qaeda pe pietele de capital.
1.Companiile de asigurari ies ciufulite
Media va fi invadat in orele urmatoare de presupuneri pesimiste privind razbunarea retelei teroriste. Bomba atomica ascunsa in Europa, copii kamikaze cu detonatoare, etc, etc. In mod cert, actionarii companiilor de asigurari nu se vor bucura in ton cu bursele lumii. Un short moderat dupa ce trece primul val de entuziasm pe pietele de capital ar fi chiar de recomandat pe acesti emitenti
2. Osama, teroristul bulelor
Azi dimineata pietele de actiuni erau euforice, cele de marfuri depresive. La 10,30 argintul scadea cu peste 7% (!), aurul mai modest cu aproape un procent. Oare o fi fortat al Qaeda argintul la peste 50 de dolari zilele trecute iar uciderea liderului sau i-a dat peste cap planurile? De fapt, parerea mea este ca pietele de marfuri cautau de mult un debuseu de care sa se agate pentru a-si incepe drumul in jos. Sa nu uitam de unde s-a pornit la sfarsitul lui 2008: petrolul sub 30 dolari, argintul sub 11 dolari/uncia. Nu e rau deloc un radamament de peste 400% in mai putin de 3 ani, nu?. N-a fost sa fie Ben (cu dobanda Fed), a fost Bin (Laden). Daca intrarea lui bin Laden in scena in 2001 scadea dobanzile in SUA poate ca iesirea sa din scena va grabi acum cresterea lor? Om trai si om vedea.
3.Un glont de argint pentru…dolar
China a anuntat ca se pregateste sa renunte la grosul rezervei sale in dolari, S&P a dat perspectiva negativa ratingului SUA. Ce mai putea oferi o gura de oxigen monedei americane in lupta sa cu celelalte devize importante? O crestere a dobanzilor poate, numai ca Europa operase deja asa ceva. Ramane lovitura de imagine, economia fiind oricum intr-o forma cam proasta pentru a da o mana de ajutor. SUA a scapat deci de principalul sau oponent (la timp pentru a i se oferi unui oarecare candidat fara mari performante in redresarea economiei reale un atuu important in alegerile din 2012), era timpul ca euro-dolar sa se intoarca de la nivelele din prezent. Intrebare de 100 de puncte: presupunand ca va exista o replica “dura” a teroristilor, spre ce instrument isi vor cauta refugiul investitorii? Element ajutator: incepe cu T, se termina in Bonds si are o dobanda mica dar…vanjoasa in vremuri de incertitudine.
Se retrage SUA din Afganistan?
Motivul invaziei era, daca va mai amintiti, haituirea lui bin Laden. Intre timp s-au mai descoperit ceva resurse strategice pe acolo, dar principala miza a prezentei militare a SUA a cam disparut. Pacat ca nu sunt liberalii la guvernare in Romania, ca au abia acum un motiv serios pentru initiativa lor de acum ceva vreme. Revenind la oile noastre cu drept de vot, actiunile companiilor de armament vor iesi cam ciufulite daca intr-adevar SUA iese din Afganistan. E drept, nu la fel de ciufulite precum cele de asigurari, in definitiv mai este un razboi de dus si in Libia iar cu Iranul …nu se stie niciodata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
