Iluzia înotătorului

Înotul te face zvelt și bine legat sau înotătorii de top sunt zvelți și bine legați pentru că aceste calități îi ajută să se detașeze de înotătorii de duzină?

 Observația îi aparține economistului Nicholas Taleb și poate fi extinsă și la alte aspecte. Taleb încerca să practice un sport dar era dezamăgit de imaginea celor care fac jogging (“prea sfrijiți”), celor care trag de fiare la sală (“cam mari și cu IQ modest”) sau practică tenisul (“prea elitiști”). Așa că a ales înotul, cucerit de umerii lați și silueta frumoasă a înotătorilor. Din păcate, tot mic și îndesat a rămas deși mergea de două ori pe săptămână la piscină, de unde a dedus că aspectul înotătorilor de top nu este neapărat rezultatul efortului din bazin ci al unor calități native, care îi ajută se se impună în fața competitorilor.

 Similar, companiile care vând cosmetice și aleg pentru spoturile lor de promovare manechine și persoane cu o fizionomie perfectă, te induc în eroare. Ești tentat să crezi că vei fi frumos dacă folosești intensiv produsele lor de înfrumusețare, ignorând faptul că imaginea celor care le promovează are mai multă legătură cu calitățile dobândite fără efort, prin naștere. Și așa mai departe: produsele de slăbit sunt promovate de persoane care n-ar avea nevoie să slăbească, cele pentru igiena părului de posesorii unor podoabe capilare perfecte, etc. 

 Morala? Nu confundă însușiri pre-existente cu cele obținute prin efortul propriu. Asta ca să nu mai pomenim și de faptul că și în cazul efectelor obținute în urma unei cure/ingerarii de medicamente/utilizării unui echipament contextul poate fi foarte diferit de la participant la participant (o reacție aparte a organismului, un metabolism atipic, etc) iar rezultatele celor care se grăbesc să copieze rețeta nu vor fi automat identice.