“Operatiunea Udrea”, esec rasunator pentru SRI

Pentru evenimentul central al ultimei saptamani sunt 2 scenarii majore: fie serviciile, cu ramurile lor din justitie au schimbat macazul, oferindu-si omagiile noii puteri de la Cotroceni impreuna cu capul fostului cabinet 2 pe tava, fie asistam la o operatiune de “pacificare” a Romaniei, in contextul unor operatiuni pe frontul Rusia-Nato in pregatire (o tara macinata de perceptia ca sistemul lucreaza in folosul Cotroceniului si acolitilor iar anti-coruptia ii ocoleste nu poate face front comun impotriva noului/vechi dusman de la rasarit).

In ambele situatii, ceea ce s-a dorit-o operatiune de imagine-s-a transformat intr-un cor de contestari a modului netrasparent in care serviciile actioneaza, a modului in care legea a conceput controlul serviciilor si resurselor ce li se aloca (crestere de 50% a bugetului SRI din 2010, de la 950 la 1400 milioane lei, cum mai spuneam pe aici). Daca in primul caz greseala ar consta in precipitare si timing, fiiind in totalitate opera strategilor din servicii, in cel de al doilea eroarea ar fi oarecum scuzabila de…context, de graba cu care se insista pe o reactie contondenta a aliatilor (separatistii, in ofensiva in Ucraina, au cucerit recent cateva sute de kilometri iar la Bucuresti se vorbeste pe langa adoptarea rapida a legilor supravegherii cibernetice si de forte armate aliate-corpul de reactie rapida).

Ne vom lamuri in saptamanile/lunile urmatoare care scenariu sta in picioare. In mod cert, refuzul Elenei Udrea de a accepta docila postura de victima a cam lasat in zdrente imaginea SRI, construita atent in ultimii ani din tot soiul de comunicate trimfaliste ale DNA (cu sprijinul SRI mentionat invariabil) si linguseli ale acoperitilor din presa . Probabil ca in zilele ce vin, dupa ceva negocieri, Udrea nu se va mai victimiza pomenind SRI-ul iar Coldea va iesi din lumina reflectoarelor; n-ar fi exclus sa-l vedem si pe Basescu luat la intrebari, pentru ca efectul emotional/mediatic/etc sa fie maxim iar opinia publica definitiv castigata de partea “dreptatii” (dreptatea e cu cei puternici, nu?).

Un articol super-misto scris de Costi Rogozanu aici