Un cap in gura SRI-ului

Trage elegant, cu mijloace jurnalistice si argumente juridice, Doru Buscu in Catavencii in articolul Cum salvam SRI?, text pe care bizonii din Parlament, Guvern, Cotroceni si DNA ar trebui sa-l citeasca cu pixul in mana. Doua pasaje relevante:

“Toate comunicatele DNA care anunță noi capturi au sufixul publicitar “anchetă desfășurată cu sprijinul SRI”. Ca urmare, popularitatea celor două instituții crește în sondaje ca vezica unui băutor de bere, amenințînd piscurile dominate de Biserică, Armată și SMURD. Acest joint venture destinat să dezorganizeze rețelele de corupți și să bage la zdup, de-a valma, pe hoți și pe adversari, e construit însă pe neatenția legii, pe nebăgarea de seamă a instituțiilor însărcinate cu rigoarea, pe lipsa de vigilență și complicitatea clasei politice. Are voie SRI să se amestece în anchetele penale? Să cităm dintr-un răspuns oficial pe care instituția îl trimite, cu semnătură și parafă, cuiva care a pus întrebări: “Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, activitatea Serviciului Român de Informații nu are o natură judiciară, cadrelor instituției fiindu-le interzisă, prin lege, efectuarea unor acte de cercetare/urmărire penală”.Prin urmare, cercetarea în materia infracțiunilor penale îi este interzisă, iar SRI nu prea are voie să trimită către DNA, DIICOT sau Parchetul General informările pe care vedeam seară de seară la televizor că le trimite. Legea, cel puțin, interzice acest lucru, chiar dacă protocoalele semnate între SRI și aceste instituții o permit. Dar o să vedem mai jos și cum e cu aceste protocoale, pe care ar fi mai nimerit să le numim rute ocolitoare ale legii. În afară de sesizări protocolare, SRI mai colaborează cu parchetele și pe înregistrări telefonice. Am lămurit în multe rînduri cum această producție de stenograme este ilegală, cum SRI ascultă oameni inocenți sau presupuși răufăcători fără ca acest lucru să fie prescris de vreo lege, și cum a căpătat această activitate permisiune pe șest, în baza unei hotărîri CSAȚ și a uneia emise de ANCOM, ambele fără putere de lege. Nu insist, căci e o poveste mai cunoscută ca “Ursul păcălit de vulpe”, vreau doar să avansăm cu vindecarea bolnavului împotriva voinței lui”.

“După cum se vede, nu reiese de nicăieri că schimbul de sms-uri dintre Cici Bratu și Ana Maria Topoliceanu, sau convorbirile pe iPhone dintre Ioan Niculae și Cruduța se pot încadra la amenințări la adresa securității naționale. SRI persistă, totuși, în această confuzie și, încet-încet, la capătul a două decenii de reformare a serviciului, a ajuns azi să se substituie parțial organelor de cercetare penală. Faptele de corupție – presupuse sau reale – nu sînt amenințări la adresa securității naționale, fiindcă nu există nici o lege care să spună așa ceva. Cît despre protocoalele care o spun, ele au aspirații de lege, dar nu sînt altceva decît niște contracte între instituții. Faptul că au caracter de secret de stat și nu sînt accesibile decît persoanelor cu certificat ORNISS spune destule despre intenția SRI de a fugi de lumina legii. La celălalt capăt al tunelului stau legea 51/1991 și legea 14/1992 ca să amintească generalilor, procurorilor și politicienilor că serviciile secrete nu au competențe în zona judiciară și nu întreprind acțiuni de cercetare/urmărire penală”.

Ce-ar mai fi de spus? Legile Big Brother incercau, printre altele, sa conserve statutul actual al SRI de putere malefica in preajma schimbari de paradigma la Cotroceni, santajul institutional si parteneriatul de alcov SRI-DNA cimentat de relatia privilegiata Coldea-Kovesi. Ca baietilor nu le ajungeau bugetul de 300 milioane euro anual, firmele sub acoperire, sforariile sub umbrela NATO. Daca va intrebati ce a produs aceasta tara in ultimii 25 de ani, daca putem excela la ceva anume in timpul in care economia pleca la fier vechi si populatia activa din urbanul mic si ruralul mare la cules de capsuni, raspunsul il avem privind modul in care s-au labartat cele 7 (sau mai multe, cine stie ce e si in “privat?) servicii de informatii. Romania clanurilor securiste. Sa le reformam? Mi-e teama ca ne vor reforma ele pe noi, nu uitati de acoperitii, agentii de influenta, lobby-ul parlamentar si oamenii santajabili plasati in pozitii-cheie. Sa le desfiintam? Ar putea sa ma combata analistii BNR cu argumentul imbatabil “s-ar prabusi economia odata cu cererea agregata”. Cel putin sa le demascam.

In final, un link cu un articol din familia largita Catavencu, cel al lui Liviu Mihaiu care afirma ca cea mai plauzibila varianta privindu-l pe Hellvig este nu cea larg vehiculata ("omul lui Iohannis pentru servicii") ci una trecuta sub tacere de presa ("omul serviciilor pentru Iohannis"), asa cum si eu sugeram, cu modestie, in postarea "Talentatul domn Hellvig".  

PS: Oare ce-o fi in capul lui Tapalaga, dupa ce Basescu l-a numit "omul care linge clanta ambasadelor"? S-or fi recunoscut si deontologii de la Romania Libera sub brandul asta?