Cel mai mare actionar al Fondului Proprietatea (fondul de hedging Elliott) vrea sa transforme administratorul Templeton in...Lichidator tentandu-l cu un comision suplimentar de “succes”. Motivatia juriului american: vanzand din active si distribuind actionarilor dividende din banii incasati se reduce discontul la care se tranzactioneaza actiunile. Cititi mai jos de ce rationamentul respectiv este subtire si in folosul cui se pregateste de fapt lichidarea feliilor grase din FP.
Americanii de la Elliott au 13% din actiunile FP si s-au gandit sa forteze mana administratorului prin prisma pozitiei pe care o detin determinandu-l sa renunte la o parte din activele gestionate contra unui comision de succes care sa-i compenseze pierderile eventuale (prin vanzare de active scade capitalizarea FP, deci si comisionul de administrare incasat anual de catre Templeton perceput ca procent din capitalizare). Care sunt activele vizate? O spun pe sleau sa nu va perpelesc: distributiile de energie (GDF Suez Energy, Enel Distributie Muntenia si Dobrogea, E.ON Moldova Distributie, etc). Sunt singurele companii tentante, privatizate recent, unde majoritarul vrea sa obtina controlul total ca sa nu mai dea socoteala prin AGA si sa scape de presiunile pentru acordarea de dividende-profitul poate fi ascuns apoi in mod iscusit pentru ca statul sa nu incaseze niciun impozit). Cum Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sunt pregatite pentru listarea la bursa din acest an, incheierea unor tranzactii mult subevaluate nu va fi posibila dupa si nici inainte din ratiuni de ...imagine. Asa ca interesul pentru niste pachete minoritare valoroase mascat de argumentul reducerii discountului mi se pare transparent. Sigur, tranzactiile respective vor fi profitabile in contabilitatea FP. Cand ai un activ intrat la 1 leu si il vinzi cu 3 desi el face 6, se cheama ca esti un bun negociator si poti incasa si comision de succes (1,5% din activele vandute si varsate spre fondul de dividende in urmatorii 2 ani si numai 1% in 2014 propune Elliott). Ma rog, modelul brevetat de baronii SIF.
Sta in picioare reducerea discountului prin vanzarea de active? Nu prea. Mai intai, nici un fond nu se va tranzactiona la valoarea activului net unitar. Cum am mai explicat pe aici: daca vinzi active din portofoliu in profit, suporti un impozit de 16% pe respectivul profit. Dupa care actionarii dau la randul lor mai departe 16% din valoarea dividendului sub forma de impozit. Una peste alta, nu ai cum sa scoti valoarea de lichidare a unui fond listat egala cu cea de activ net (minim 30% minus zic eu-fata de 50% discount acum la FP). Adaugati si ipotezele ca vanzarea de active se face intempestiv, cum o doreste Elliot, in 3 ani si pe o piata proasta (pe ce pariem de pilda ca oferta pe care statul o pregateste la TEL nu se subscrie in martie?) si ca multe din companiile de stat din portofoliul FP pot fi supraevaluate (Hidroelectrica?). Templeton are insa toate motivele sa fie tentat de “oferta” Elliott (se va discuta in viitoarea AGA): nu se stie daca mai prinde un nou mandat de administrator dupa 3 ani, luand in calcul si tampeniile pe care le-a facut pana acum (in 2011 si-a tocat de pilda aproape toate lichiditatile investind “inteligent”in actiuni Raiffeisen si Erste unde mai pastreaza inca o pierdere de peste 50%).
Si uite cum o societate intrata cu surle si trambite in Romania, cu blazonul administratorului profesionist, bla-bla, se pregateste sa iasa pe usa din dos ca ultimul lichidator. O sa aibe ceva de zis CNVM la asta? Ha, ha, cine credeti ca varsa cele mai mari contributii in bugetul institutiei pentru ca salariile grase sa se dea in continuare la caserie? Da, corect, FP-ul.
Se afișează postările cu eticheta FP. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta FP. Afișați toate postările
joi, 23 februarie 2012
marți, 9 august 2011
De ce nu fac doua cepe degerate analizele expertilor. Caz particular: Fondul Proprietatea
In mai putin de 2 saptamani, de la cresteri de salarii iminente pentru bugetari inca din 2011 s-a trecut la unele problematice si in 2012, an electoral. De la optimism pe pietele financiare, la panica. De ce nu reusesc analistii ,expertii, marii guru financiari livrati de mass-media sa nimereasca estimarile, macar pe departe? Simplu, atunci cand nu sunt pur si simplu agenti de marketing sau electorali, expertii extrapoleaza liniar informatiile existente, facand abstractie de “lebedele negre” care pandesc dupa colt.
Va mai amintiti de analizele cu care brokerii inundau piata in preajma listarii Fondului Proprietatea la bursa? Optimism necenzurat, preturi tinta pentru o actiune FP intre 0,72 lei (BCR a fost chiar modesta aici, salutari Mihai Caruntu!) si 0,96 lei (Raiffeisen Zentralbank Österreich). Ba, tin minte ca vorbind cu cineva de la o casa de brokeraj autohtona, am aflat ca actiunile se vor tranzactiona la un moment dat peste activul net unitar (!), doar are active bune Fondul, din domenii cheie. Sigur, ar mai trebui spus ca exista in curtea SSIF-ului cu pricina si un fond mutual care investise masiv in FP inainte de listare, deci...wishful thinking. Acum o actiune e 0,4 lei si nimeni nu se mai inghesuie cu perspectivele optimiste (ca sa ma auto-tamaiez inca o data, am avertizat pe Hotnews ca FP va fi o mare dezamagire pentru cei ce cumpara repede, vezi aici). Nimeni nu introdusese in ecuatie posibilitatea scaderii actiunilor dupa listare, ceea ce s-a si intamplat, constant, cu exceptia perioadei scurte de usor rebound, cand Fondul si-a rascumparat propriile actiuni.
De ce se inseala analistii atat de des? 2 motive pot fi invocate.
1) E o strategie de marketing. Ce vedeti de regula pe la televizor sunt analisti inregimentati in banci, case de brokeraj, institutii guvernamentale. Ei sunt acolo sa vanda ceva, fie si propria imagine institutionala. Cum clientii dau buzna pe cresteri sa cumpere si doar putini se inghesuie pe scaderi sa shorteze, e mai profitabil sa afisezi optimism, chiar daca datele reale nu ar indemna la asa ceva.
2) Analizele sunt o fotografie a prezentului dar viitorul e mereu surprinzator. Datele care razbat din rapoartele bancilor, brokerilor sunt o extrapolare liniara a prezentului. Putini introduc mai multe scenarii (pesimist/optimist/neutru) din considerentele expuse mai sus. Chiar in ipoteza ca analistul in cauza e de buna credinta, viitorul contine o doza de hazard imposibil de surprins, cu atat mai mult in vremuri de criza cand nisipurile sunt miscatoare.
De exemplu, era imposibil ca ratingul SUA sa fie scazut? Nu, daca observam cum s-a comportat cea mai mare economie a lumii in ultima vreme. Avand in vedere insa conformismul marilor agentii de rating, temenelele pe care le-au facut pana acum in fata clientilor, decizia S&P a luat prin surprindere. In alta ordine de idei, cine a spus asta “SUA vor fi mereu o tara de rating maxim, indiferent de ce spun agentiile”? Sigur Obama? Schimband putin numele proprii si contextul, nu cumva Goebbels?
Una peste alta, ignorati orice viziune pesimista/optimista care are un orizont de timp mai larg. “Pe termen lung vom fi oricum morti” spunea un clasic. N-am auzit de clarvazatori care s-o fi nimerit-o la o ora de maxima audienta. Ori sunt popularizati intens si se inseala copios, ori sunt ignorati de toti si aflam ca au indicat corect viitorul. Poate pentru ca orice previziune cunoscuta de multi, este filtrata si modificata de asteptarile si temerile fiecaruia iar asta modifica viitorul comun.
Acum, media abunda de viziuni pesimiste. Sunt justificate? Da, in cea mai mare parte. Focalizarea media se poate schimba? Bineinteles, daca apar noi injectii de lichiditate, declaratii conjugate ale autoritatilor centrale, supralicitari din partea unor mari investitori gen Buffett, etc. Pe termen lung insa, doar o responsabilitate crescuta din partea Guvernelor si constructia unor bugete echilibrate cu frana trasa pe cheltuieli ar mai putea schimba ceva. Altfel vom avea o succesiune dureroasa de depresii temporare si sperante renascute moarte.
Va mai amintiti de analizele cu care brokerii inundau piata in preajma listarii Fondului Proprietatea la bursa? Optimism necenzurat, preturi tinta pentru o actiune FP intre 0,72 lei (BCR a fost chiar modesta aici, salutari Mihai Caruntu!) si 0,96 lei (Raiffeisen Zentralbank Österreich). Ba, tin minte ca vorbind cu cineva de la o casa de brokeraj autohtona, am aflat ca actiunile se vor tranzactiona la un moment dat peste activul net unitar (!), doar are active bune Fondul, din domenii cheie. Sigur, ar mai trebui spus ca exista in curtea SSIF-ului cu pricina si un fond mutual care investise masiv in FP inainte de listare, deci...wishful thinking. Acum o actiune e 0,4 lei si nimeni nu se mai inghesuie cu perspectivele optimiste (ca sa ma auto-tamaiez inca o data, am avertizat pe Hotnews ca FP va fi o mare dezamagire pentru cei ce cumpara repede, vezi aici). Nimeni nu introdusese in ecuatie posibilitatea scaderii actiunilor dupa listare, ceea ce s-a si intamplat, constant, cu exceptia perioadei scurte de usor rebound, cand Fondul si-a rascumparat propriile actiuni.
De ce se inseala analistii atat de des? 2 motive pot fi invocate.
1) E o strategie de marketing. Ce vedeti de regula pe la televizor sunt analisti inregimentati in banci, case de brokeraj, institutii guvernamentale. Ei sunt acolo sa vanda ceva, fie si propria imagine institutionala. Cum clientii dau buzna pe cresteri sa cumpere si doar putini se inghesuie pe scaderi sa shorteze, e mai profitabil sa afisezi optimism, chiar daca datele reale nu ar indemna la asa ceva.
2) Analizele sunt o fotografie a prezentului dar viitorul e mereu surprinzator. Datele care razbat din rapoartele bancilor, brokerilor sunt o extrapolare liniara a prezentului. Putini introduc mai multe scenarii (pesimist/optimist/neutru) din considerentele expuse mai sus. Chiar in ipoteza ca analistul in cauza e de buna credinta, viitorul contine o doza de hazard imposibil de surprins, cu atat mai mult in vremuri de criza cand nisipurile sunt miscatoare.
De exemplu, era imposibil ca ratingul SUA sa fie scazut? Nu, daca observam cum s-a comportat cea mai mare economie a lumii in ultima vreme. Avand in vedere insa conformismul marilor agentii de rating, temenelele pe care le-au facut pana acum in fata clientilor, decizia S&P a luat prin surprindere. In alta ordine de idei, cine a spus asta “SUA vor fi mereu o tara de rating maxim, indiferent de ce spun agentiile”? Sigur Obama? Schimband putin numele proprii si contextul, nu cumva Goebbels?
Una peste alta, ignorati orice viziune pesimista/optimista care are un orizont de timp mai larg. “Pe termen lung vom fi oricum morti” spunea un clasic. N-am auzit de clarvazatori care s-o fi nimerit-o la o ora de maxima audienta. Ori sunt popularizati intens si se inseala copios, ori sunt ignorati de toti si aflam ca au indicat corect viitorul. Poate pentru ca orice previziune cunoscuta de multi, este filtrata si modificata de asteptarile si temerile fiecaruia iar asta modifica viitorul comun.
Acum, media abunda de viziuni pesimiste. Sunt justificate? Da, in cea mai mare parte. Focalizarea media se poate schimba? Bineinteles, daca apar noi injectii de lichiditate, declaratii conjugate ale autoritatilor centrale, supralicitari din partea unor mari investitori gen Buffett, etc. Pe termen lung insa, doar o responsabilitate crescuta din partea Guvernelor si constructia unor bugete echilibrate cu frana trasa pe cheltuieli ar mai putea schimba ceva. Altfel vom avea o succesiune dureroasa de depresii temporare si sperante renascute moarte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
