Victor Viorel, macar sa mori frumos

In regimurile unde cetateanul nu e terorizat fatis de organele de forta ale statului, respectarea legii urmareste binomul risc-beneficiu. Daca fiscalitatea e impovaratoare, legislatia haotica, elitele subtiri iar mediul economic neprietenos multi vor fi tentati sa ocoleasca legea cu gandul la castig sau pur si simplu din frustrare. Intr-o societate cu leadership de calitate, cu economie infloritoare, taxare stimulativa a muncii si afacerilor, evaziunea se reduce corespunzator, la fel "balcanismele". Cati dintre moralistii care-l condamna acum pe Ponta, bine scuturati de cerberii ANAF, DNA, DIICOT trimisi la punct fix, n-ar scapa pe jos o mica evaziune (poate au subevalat un apartament in cardasie cu vanzatorul, poate n-au declarat un venit, poate au indicat o valoare mai mica a chiriei, au impartit TVA-ul cu furnizorul cumparand fara factura), un mic nepotism (o ruda angajata in compania unde lucreaza), o mica spaga la medic, profesor, etc? Ganditi-va acum la cateva sute de politicieni care nu sunt in nici un caz mai buni decat media societatii dar au avut ani buni sentimentul infailibilitatii....Sunt foarte usor de santajat, extrem de usor de executat mediatic sub tirurile DNA dupa ce SRI-ul a strans dovezile. 

Problema este ca aceste executii sunt selective si nu servesc atat binelui public oferind un exemplu, cat altor interese mai putin vizibile cu ochiul liber dar perceptibile raportandu-ne la scena geopolitica.

Si acum sa revenim la Ponta. Coincidenta sau nu, anchetarea sa vine in plina ofensiva anti-DNA/SRI. Cazul Rarinca, vamesii de la Otopeni demonstrau ca DNA se poate comporta abuziv, ca unele rechizitorii sunt subtiri. Acum episodul Stanciu-Rarinca paleste definitiv dupa anchetarea lui Ponta, elanul parlamentarilor pentru modificarea codului penal se taie, moralistii cu drag de clantele ambasadelor straine capata apa la moara. Ponta mi-a lasat impresia arivistului fara coloana vertebrala, de o flexibilitate motivata doar de faptul ca ar putea fi santajabil. Acceptarea listei lui Barroso, coabitarea cu Basescu, guvernarea de dreapta cu sloganuri de stanga, acceptarea pe nerasuflate a infrangerii in alegerile prezidentiale dominate de combinatia dintre manipularea din ziua alegerilor (sariti, nu ne lasa sa votam in strainatate!) si fraude la centralizarea voturilor (vezi sondajele la inchiderea urmelor si rezultatele finale). Acum, viitorul sau politic pare torpilat iar partidul iese tare prost nu cu mult timp inainte de 2016 (dupa condamnarea lui Dragnea nu mai exista oricum succesor credibil).

Totusi, de ce atata graba? PSD-ul se putea eroda lent pana in 2016, generatia Facebook era la post pentru noi scenete lacrimogene, STS-ul numara disciplinat, generalul Oprea putea fi convins sa basculeze...Lui Iohannis cred ca i se construieste insa unitatea de monolit in perspectiva anului 2017, un an cand SUA va iesi din alegeri si criza din Ucraina poate intra intr-o noua zodie. Nu strica deci o opozitie slaba. Singura carte cu priza la marele public pe care o mai poate juca Ponta, cum spuneam si dupa alegerile din noiembrie, ar fi nationalismul economic, o politica cu ceva coloana vertebrala in exterior, pe scurt sa-l copieze un pic pe Orban dand electoratului mai sarac ceva satisfactii si corporatiilor mai putine facilitati. Apoi nu doar sa nu demisioneze, ci sa se bata in parte cu DNA/SRI, aratandu-le latura partizana, arbitrariul si lipsa de profesionalism (dovezi se gasesc cu ghiotura, s-a lucrat in mare viteza in ultimul an).Asta, bineinteles, daca pornim de la premisa ca poate decide autnom si nu e altceva decat un pion intors cu cheita. A, sa nu uit: Predoiu Prim Ministru va fi pasaportul spre libertate si pentru Cristian Sima, "brokerul fugar"-cum arhiva WBS ar putea contine ceva lucruri compromitatoare pentru micul peltic, client pagubit la randul sau (conturile din strainatate, alimentarile, transferuri, etc), ma astept ca DNA-ul sa nu-l mai deranjze pe Sima curand.

PS: Aflu din Adevarul ca procurorul care-l ancheteaza pe Ponta (unul dintre "lupii tineri" ai DNA) se ocupa in urma cu un an de infractiuni marunte pe la Craiova. Au gasit deci arivistul perfect. Urmeaza o cariera promitatoare si niste receptii agreabile la ambasada SUA, dupa modelul Camelia Bogdan.

Ce afli despre masonerie de pe net (partea credibila a informatiei)

Acum organizatie de utilitate publica in Romania, masoneria a renuntat la aura de organizatie secreta facand parada doar de discretia sa. Nu sunt expert in masonerie, m-am intersectat cu subiectul vis-a-vis de saracia linkurilor care trateaza tema pe netul de limba romana. Iar exceptand cele cateva bloguri militant crestine, care-i diabolizeaza din ratiuni lesne de banuit, despre masoni vorbesc putine surse independende. Referirile din presa on-line sunt putine, uneori anecdotice. Am gasit cu amicul Google povestea lui Andrei Duban, actorul-mason ce a facut uitat imprumutul acordat de loja din care facea parte, topicurile de pe Softpedia despre cum ajungi mason (de tot hazul),  un interviu cu alt actor dezamagit si frecventa preluare a discutiei cu un mason italian renegat, Leo Zagami, etc. Altceva nimic relevant. Per ansamblu, ideile care razbat din parcurgerea unor surse independente din on-line ar fi urmatoarele:

-masoneria e in principal o retea de PR eficient, o parghie pentru promovare in lumea afacerilor, show-biz-ului, mass-media, in functiile publice (desi oficial politica si religia sunt doar subiecte adiacente in lojile masonice). “Fratii” se promoveaza si se sprijina intre ei.

-masoneria este o excelenta modalitate de influentare a deciziilor la nivel inalt multumita organizarii ei ierarhice (diferite grade si obediente) ce grupeaza elitele cu putere de decizie si capital de incredere/popularitate. Sigur, sa nu ne gandim ca se da un ordin “de sus” si cei inferiori ierarhic il executa disciplinati fara sa cracneasca. Adevaratele intentii pot fi camuflate insa sub justificari si argumentatii aparent inofensive astfel incat doar un grup extrem de subtire din vaful piramidei sa cunoasca adevaratele obiective din spatele recomandarilor transmise ierarhic. De exemplu, transferul resurselor de la stat poate fi justificat prin infuzia de management de calitate, reducerea pierderilor si datoriilor, eficienta; supravegherea cibernetica combate terorismul; “too big to fail” este solutia care fereste economia de haosul post-prabusirea marilor banci; “bail-in”-salvarea bancilor cu banii deponentilor impiedica apelarea din nou la fondurile publice, etc. Dati-mi o structura ierarhica si ma priveste cum impaturesc foaia de drum astfel incat obiectivele trasate sa fie digerabile pentru cat mai multi.

-masoneria este o afacere-vezi cotizatatiile lunare, taxele pentru promovarea la un grad superior, participarea la initieri exclusiviste, etc.
-masoneria este o organizatie exclusivista, care gadila bine orgolii si hraneste satisfacator dorinta de diferentiere fata de gloate cu butaforia de rigoare (ritualuri, insemne, gesturi de recunoastere, recuzita de capa si spada). Asta nu inseamna ca afacerea din spatele miscarii n-ar permite in ultima vreme accesul a tot soiul de neaveniti, asa numitii "carnatari". 

-masoneria presupune casatoria pe viata. De masonerie ca si de serviciile secrete nu prea divortezi cand vrei, cel mult intri in "adormire"; adica nu se pleaca de regula cand nu-ti convine ceva pentru ca sa dai apoi din casa cu naturalete...poate de asta lipseste dimensiunea exterioara a unor voci critice din interior
-las la urma partea legata de umanism, filosofie masonica, ezoterie dintr-un motiv simplu. Nu poti hrani pe saturate egoul pretinzand ca lupti pentru libertate, transparenta, diferenta, democratie. Mi se pare o contradictie logica iar umanismul si filosofia sunt eclipsate oricum de reteaua de promovare si influentare a deciziilor de care vorbeam mai sus.

Definesc eronat fenomenul? Ma completeaza/corecteaza cineva? Poate ma citeste vreun teoretician al masoneriei, sunt convins ca pe blogul asta mai intra si anumiti “frati”, deci curaj! (mai ales se poate posta si anonim, de pe IP-uri mobile, sau din retelele de net ale cafenelelor de fite)… Revenind, cum se explica saracia surselor despre masonii autohtoni/masonerie avand in vedere ca avem peste 5.000 de frati activi si o puzderie de loje? Controleaza aproape toate vehicolele mari de media masoneria sau se autocenzureaza voluntar cei potential interesati de subiect? Hai ca nu cenzurez nimic (nimic decent) despre topicul asta-postati, dati-va cu parerea, barfiti, chibitati nestingheriti…

S-or fi facut multi bani din pariuri la Iasi-Steaua/ASA-Otelul?

"Ultima etapa decide campionatul". Un campionat tot mai modest, animat de o inexplicabila recuperare de catre ASA a decalajului ce o separa de Steaua, o inexplicabila poticneala a Stelei cu ditamai avansul in brate, in conditiile in care se coonfrunta totusi cu adversare modeste. Mare tensiune mare, nu-i asa? Poate pentru cine crede in povesti cu zane. Hoinarind pe bulevardele netului dau peste site-ul gsp.ro inainte de finalul meciurilor de joi. Ce sa vezi, pe articolul cu “live text” din cele doua meciuri-vedeta, scorul la ASA-Otelul era trecut 1-2 cu mai bine de 20 de minute inainte de ultimul fluier al arbitrului. Ce greseala premonitorie, nu? Chiar asta a si fost scorul final iar Steaua n-a scos decat un amarat de 0-0, mare noroc cu Otelul....Eu zic altceva: mare noroc ca poti scoate ceva bani dintr-un campinat care nu prea mai produce fotbalisti, cu un nivel tehnic tot mai scazut, cu o firma care a cumparat drepturile tv dar care n-ar mai vrea sa dea banii negociati, etc...Ce, daca o faci cu pariurile, e gaura in cer? Doar DNA are alte treburi si tinte....Nu vreau sa fiu insa prea abstract: cred ca marea cursa de recuperare, duelul umar la umar de la finalul campionatului ar trebui privit prin prisma cotelor de la casele de pariuri...Iar ASA a fost un pion, nu o piesa principala. Parerea mea.Oricum, sa nu ne para rau dupa "fanii care sufera prin tribune". Astia au ajuns specie pe cale de disparitie in Romania. Prin tribune a ramas o mana de sociopati care nu vin atat pentru fotbal, ci mai mult pentru cafteala si sentimentul de haita.

Propaganda justitiara si odioasa sa sotie, manipularea: Tapalaga si Avram. Bonus: CTP si Danilet. UPS, l-am uitat pe Turturica!

Faptele: Presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu, a comis o scrisoare prin care solicita public preseditelui Johannis sa le demita pe sefele DNA si Inaltei Curti, Codruta Kovesi si Livia Stanciu deoarece un om nevinovat, cum s-a demonstrat prin decizia de achitare- e vorba de cazul Rarinca- a stat in arest preventiv 6 luni. Demisiile erau motivate de faptul ca DNA a anchetat cazul iar Livia Stanciu era denuntatorul (sefa ICCJ a reclamat santajul, pana la urma aflandu-se ca sumele solicitate de “infractoare” erau de fapt bani datorati de Livia Stanciu). De aici pornind au curs valuri de cerneala virtuala in apararea cerberilor justitiei sau, dimpotriva, pentru demonizarea celor doua doamne (ceva mai anemice in acest caz). Ma opresc asupra catorva puncte de vedere emise de deontologi ai presei si fani ai statului de drept, interesante prin argumentatie si sincronizare.

Marti, 26 mai, Dan Tapalaga publica pe Hotnews un articol panicat (Aparati Justitia. E tot ce ne-a mai ramas) in care trece in revista tentativele de modificare ale unor legi privind actul de justitie iar in privinta cazului Rarinca, Tapalaga are urmatoarea parere. “Domnul Tariceanu nu spune in scrisoare ca mai multi judecatori au decis prelungirea arestului preveniv, masura confirmata de cateva ori, si ca femeia primise o condamnare la inchsioare cu suspendare in prima instanta. De ce arestarile succesive si condamnarea in prima instanta ar fi mai suspecte decat decizia de achitare? Acolo, in decizia de achitare, ceva n-a fost in regula, dupa unele indicii”. Dupa ce Tapalaga planteaza aluzia ca ceva n-a fost in regula in decizia de achitare, Liviu Avram furnizeaza si demonstratia, in Adevarul din 28 mai (articolul se numeste Un batranel precoce: Calin Popescu Tariceanu). “Mariana Rarinca, fosta contabilă a răposatului soţ al Liviei Stanciu, reclama o datorie rămasă de la fostul său angajator. În loc să apeleze la instanţă, Mariana Rarinca o asalta cu SMS-uri pe Livia Stanciu şi îi spunea că dacă nu-i restituie datoria, iese pe televiziuni şi face scandal. Altminteri, ingenioasă femeia: în paralel cu aceste mesaje, de pe un alt telefon, cu număr necunoscut, trimitea SMS-uri în care pretindea că e jurnalist şi îi solicita Liviei Stanciu un interviu în legătură cu nişte acuzaţii. Nu ştiu cine altcineva, în locul Liviei Stanciu, nu ar fi simţit în asta un şantaj. Codul Penal defineşte şantajul ca fiind ”ameninţarea cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare”. Avram subliniaza apoi ca motivarea reprezinta cheia de bolta pentru intelegerea acestui caz. Pana la motivare, care poate intarzia luni bune, timp in care opinia publica va uita despre ce a fost vorba in propozitie, am de gand sa fac aici o dezvaluire tulburatoare. Ei bine....iata ce zice noul cod penal despre santaj (articolul 207, 3 aliniate mari si late):

(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
 
Cum vedeti santajul reprezinta constrangerea unei persoane sa faca sau sa nu faca, sa dea, sa sufere ceva in scopul de a dobandi IN MOD INJUST un folos nepatrimonial. Cu alte cuvinte, Mariana Rarinca nu putea intra la categoria santaj de vreme ce solicita banii datorati acesteia de Livia Stanciu, deci nicivorba de modul injust de care pomeneste legea. Acum, in mod curios, marele expert in justitie Tapalaga n-o fi avut curiozitatea sa citeasca articolul privind santajul dar e convins ca decizia de achitare este in neregula, “DUPA UNELE INDICII” . Care sunt indiciile acelea domnule Tapalaga, ne spuneti si noua sau vreti sa... va protejati sursele? Liviu Avram in mod cert l-a citit insa, dovada ca s-a simtit dator sa-l manipuleze in favoarea demonstratiei sale. Ia revedeti ce zice Avram. “Codul Penal defineşte şantajul ca fiind ”ameninţarea cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare”. Citatul exact (aliniatul 2 din lege): “Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, IN SCOPUL PREVAZUT IN ALIN. (1)”. Amenintarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare-corect, dar in scopul prevazut in articoolul (1), adica “în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul”-asta domnul Avram "uita" sa precizeze..
 
Nu doar Tapalaga si Avram au sarit sa apere onoarea celor doua doamne calcata in picioare de Calin Popescu Tariceanu, ci si CTP-ul in Gandul, pe 27 mai. De aceasta data nu se mai furnizeaza aluzii la temeinicia achitarii, nici nu se manipuleaza Codul Penal pentru acuratetea demonstratiei, CTP-ul minimalizeaza doar episodul, oferind victimei...colaterale  sansa unui proces in justitie. “Dacă un judecător sau procuror a greşit, cu sau fără premeditare, în cazul dnei Mariana Rarinca, el poate fi acţionat în Justiţie, fie de către persoana lezată, fie prin autosesizarea Inspecţiei Judiciare, a CSM. De asemenea, dna Rarinca poate să o dea în judecată pe şefa ÎCCJ pentru denunţ calomnios în cazul de şantaj în care a fost achitată”. Minimalizare dar si temporizare (pana la o sentinta definitiva intr-un eventual proces cu Livia Stanciu acuzata de denunt calomnios pot trece ani buni, interval in care aceasta poate nici nu va mai fi in functie). Nicio referire la articolul 207 din Codul Penal in acest caz, ma rog, poate ca CTP-ul nu e atat de expert in justitie ca Tapalaga si Avram. Nici alt expert, de aceasta data veritabil (judecatorul Cristi Danilet), nu sufla o vorba despre ce contine articolul 207 in postarea de pe blogul personal la care face referire Evenimentul Zilei din 27 mai. “Afirmaţi că probele cu privire la existenţa faptei nu au existat niciodată (e vorba de o scrisoare adresata Senatului). Or, eu constat din datele publice existente pe portalul instanţelor că motivul achitării nu este nicidecum inexistenţa faptei, ci fie că fapta nu este prevăzută de legea penală, fie că nu a fost comisă cu vinovăţia prevăzută de lege. Dar pentru aceasta trebuie să aşteptăm cu toţii motivarea hotărârii, care încă nu a fost redactată” (argument intalnit si la Liviu Avram-sa asteptam motivarea, probabil cateva luni bune, nn). Observ ca l-am omis pe Turturica, patronul de ziaristi de la Romania Libera. In articolul "Reactivarea magistratilor antijustitiari", din 1 iunie, Turturica afirma ca, nici mai mult nici mai putin, cei doi magistrati care au achitat-o pe doamna Rarinca, aveau o agenda personala. "Prin achitarea Marianei Rarinca ei nu au făcut altceva decât să preia ștafeta de la rinocerii justiției comuniste, trași pe linie moartă, condamnați, marginalizați, dar dornici de revanșă, și să ducă în numele lor, dar și în interes propriu, un război cu magistrații care au determinat o schimbare revoluționară în justiție". Dar cei apucase oare pe ce doi-Gagescu si Dolache? "Ce alternativă are o judecătoare precum Risantea Găgescu, eroina Antenei 3, pentru a promova la Înalta Curte, după ce a fost respinsă în urma unui interviu cu Livia Stanciu? Una singură. Să pună umărul la schimbarea actualei președinte al instanței supreme. Este o coincidență, oare, faptul că Risantea Găgescu a scris o carte alături de doi magistrați cu asocieri în dosarul de corupție Voicu-Costiniu?" Deci, oameni buni, judecatoarea Gagescu vroia de fapt s-o demita pe Livia Stanciu, reiese asta si modul in care si-a ales colaboratorii cu care a semnat o carte in trecut! Mai poti spune ceva la o asemenea argumentatie? Cand le convin, sentintele justitiei nu se comenteaza de catre deontologi, cand apar brese in sistem, judecatorii au agende personale! 
 
Ei bine, ce concluzie se poate desprinde de aici? Teribila sincronizare intre deontologi. Sincronizare (toate articolele au foost scrise in intervalul marti-joi) dar si completare reciproca (nu se prea repeta argumente si strategii). Arsenalul lor? Aluzii inteligent plasate, manipularea articolelor de lege si implicit a opiniei publice, minimalizarea cazului si a vinovatiilor (totusi, un om a stat 6 luni degeaba in puscarie, cine ii da inapoi felia asta de viata doamnei Rarinca?), pedanterie cand nu e cazul, fumigene. Eu sper sa fie bineintentionati dar ....superficiali. Alternativa ar fi ca o parte a acestor domni aude foarte clar picaturile de ploaie pe epoletii plasati strategic pe sub tricou. Idem niste magistrati (o fi venit motivarea primului complet, cel care o condamna cu suspendare pe Mariana Rarinca?).Sistemul functioneaza. E tot ce a fost, tot ce ne-a mai ramas, ca sa il parafrazez pe Tapalaga (acestuia ii raman insa si...ambasadele).

PS: Va dati seama daca pentru cateva telefoane si SMS-uri Mariana Rarinca a facut 6 luni de puscarie, ce ar trebui sa pateasca armata de angajati ai firmelor de recuperare care-si bombardeaza datornicii cu droaie de telefoane de amenintare, scrisorele in care anunta executarea lor iminenta, intalniri cu vecinii, etc. Dar datornicii nu sunt Livia Stanciu.... 

“Bancile nu sunt magazine de case”

Aceasta cugetare profunda apartine Guvernatorului BNR, in contextul in care o initiativa legislativa urmareste sa elibereze debitorii de povara cloacelor cumparate pe varf de bula. Dar in America cum pot fi bancile magazine de case Benerel? Un parlamentar PNL (bravo PNL, deci se pot gandi legi si pentru oameni, nu doar pentru corporatii chiar daca suntem de “dreapta”) s-a gandit ca e momentul pentru o lege prin care debitorii supraindatorati, cu imobile luate pe varf de bula, sa le poata lasa bancii fara vreo alta obligatie, in prezent acestia ramanand datori cu diferenta dintre valoarea soldului creditului si suma obtinuta de banca in urma executarii silite a garantiilor. Lumea bancara s-a inflamat iar institutia de lobby si, printre altele, de reglementare-e vorba de BNR-a spus cu vocea Guvernatorului “stop, bancile nu sunt magazine de case!”.

Adica, "ce sa faca o banca cu o casa"? Pai, ce face si acum cand executa garantiile, cu deosebirea ca ar putea ramane cu o pierdere in brate. Caz in care exclamarea mugurisareasca se reduce la “stop, bancile nu sunt magazine de case vandute in pierdere” Pentru ca bancile din Romania nu stiu sa piarda din activitatea de creditare in cazul persoanelor fizice (la firme e mai simplu, falimentezi, ti se executa garantiile si la revedere), datornicul e legat de glie de banca pana achita toata datoria, chiar daca si-a pierdut casa. Ce ne facem insa ca in America, patria liberalismului, debitorul in dificultate poate lasa frumos cheile bancii plecand din casa pe care nu si-o mai permite? Fenomen care a dus in timpul crizei la niste miscari “simpatice” din partea unor banci, acestea preferand sa demoleze niste proprietati decat sa plateasca taxele aferente acestora pe termen luung sau se le vanda in piata prabusind preturile si pentru alte garantii imobiliare. Deci in America se poate, probabil pentru ca parlamentarii de acolo n-au putut fi trasi de urechi de domnul Daniel Oanta, fost ziarist si actual angajat BNR, editorialist si forumist  foarte activ cand vine vorba de aparat pozitia institutiei-"bancile se ocupa cu intermedierea financiara, nu sunt magazine de case pentru debitori mofturosi", spune domnul Oanta pe Facebook.

Am mai vorbit despre povestea unui astfel de “mofturos”. Credit de 90.000 euro, luat in 2008 cand cursul era bine sub 4 lei/euro, pe 25 de ani. Acum apartamentul sau cumparat cu 96.000 euro face 35.000, si ar putea sa mai scada pentru ca in zona s-au construit blocuri noi unde se cer tot 35.000 euro pentru 2 camere. Veniturile sale au scazut cu peste 30%, ca deh, e criza, dar ar trebui sa plateasca bancii cam 300.000 in cei 25 de ani cat este maturitatea imprumutului. Cum isi permite un astfel de mofturos sa dea bancii casa inapoi in loc sa achite diferenta dintre 300.000 si 35.000 pana la sfarsitul vietii sale active multuminid bancii ca i-a aprobat dosarul de credit acum 7 ani?

Vorbind serios domnule Oanta, chiar n-o avea nicio responsabilitate banca ce l-a creditat? Riscul n-ar trebui impartit pentru calculele gresite, evaluarile paguboase, alocarea gresita a capitalului? 
Care sunt argumentele BNR si, implicit, domnului Oanta? In esenta, bancile nu vor mai da credite iar economiile populatiei ar putea fi afectate. Sa le luam pe rand. Bancile din SUA n-au fost impiedicate sa dea credite chiar daca debitorul are posibilitatea sa lase bancii cheile casei cand nu mai poate plati ratele, ba au avut chiar o noua bula imobiliara sparta in 2007. Asta pentru ca bancherii sunt tare sensibili la bonusuri. Cel mult ar determina o creditare ceva mai responsabila si preturi la case ceva mai realiste, adica nu garsoniere de 70.000 euro in Militari (desi nu e absolut sigur, increderea in sectorul financiar se pierde si se recastiga repede cum spunea domnul Adrian Vasilescu cu ani in urma, dupa prabusirea FNI). Vor suferi economiile populatiei? Doar in mica masura, pentru ca imprumuturile nu vin din depozite cum mai explicam pe aici (exceptand sumele destinate rezorvelor minime obligatorii-2% in curand, la nivel de zona euro), bancile pot dilata masa monetara fabricand "bani din nimic". Vor suferi in mare masura insa banii actionarilor, acestia trebuind sa vina cu bani de acasa cand bancile au pierderi alternativa fiind falimentul (iar bancile sunt prea mari sa cada, nu?). 

PS: Domnul Oanta s-a suparat ca l-am facut propagandist sinistru dupa o astfel de postare pe Facebook. Imi cer scuze domnule coleg, m-au luat emotiile pe sus ce sa fac, eu mai vad si oamenii din spatele bilanturilor si targeturilor de profit, chiar daca nu mi-am pus particula de "national" in sigla.Vad insa ca Daniel Oanta a trecut repede peste, dovada ca recidiveaza cu un text mai inchegat pe Vox Publica.

Bunăstarea și compasiunea sunt strâns legate

Destui cred, în mod eronat, că doza mai mare de empatie, de preocupare pentru soarta celor defavorizați care vine din Vest se explică prin calități personale și nu prin stabilitatea socială și bunăstarea generală. 

 Sunt mai “buni creștini” occidentalii care sunt repede dispuși să investească emoțional și material pentru îmbunătățirea situației categoriilor defavorizate din lumea a treia, a animalelor pe cale de dispariție, conservării site-urilor arheologice, etc decât orientalii sau africanii care tratează aceste chestiuni mult mai lejer? Cam greu de spus asta pentru societăți seculatizate dar diferența de “umanitate” cam sare în ochi totuși. Care să fie explicația diferenței de sensibilitate și empatie-religia, educația, caracteristicile societăților de baștină? 

 Din punctul meu de vedere bunăstarea și capacitatea de a arăta compasiune sunt strâns legate. Când ai tot ce-ți trebuie, când trăiești într-o societate stabilă astfel încât să nu te temi că vei pierde mâine lucrurile de care te bucuri azi, ești mult mai dispus să întorci spre ceilalți o parte din norocul, activele, fericirea ta sub forma compasiunii, implicării în proiecte sociale, donațiilor, etc. Când viața ta este precară, dominată de nesiguranță și lipsuri e mai greu să rezonezi la suferința din jur (te bruiază propria ta suferință) fără motivații externe (comandamente religioase de pildă care să te facă să “investești” în alții cu gândul recompensei divine). 

 Cu alte cuvinte, în mult mai mare măsură calitatea vieții generează calitatea răspunsului față de problemele celorlalți decât calitățile personale. Asta nu însemna că nu găsim oameni absolut opaci față de problemele altora în Vest sau empatie și generozitate în zonele sărace din restul lumii. Cu atât mai mult în ultimul caz cu cât problemele celuilalt din prezent pot fi percepute că problemele viitoare ale subiectului/comunității. 

Nu vreti un selfie cu "eroii" americani? Sau cum creste coada la pupat fundul Americii…

De ceva vreme se duce o campanie dezgustatoare de imagine pentru brava armata americana eliberatoare si bravii ei eroi. Dupa reportajele Hotnews &Co cu lumea care intampina cu entuziasm cavaleria SUA avem si un eveniment McCann cu moastele in viata ale “eroilor” ce au rapus balaurul Osama bin Laden. Despre “eroismul” soldatilor care l-au impuscat pe bin Laden, au mai scris si altii, chiar in SUA (vezi aici) si pare ca mostrele de eroism in acel caz au fost precum in cazul croitorasului cel viteaz, cu cele 7 muste legate la ochi…

Ce m-a nedumerit, pana la un punct, a fost ca evenimentul din 28 mai n-a primit numai relatari binevoitoare (e util sa ciugulesti din palma agentiilor de publicitate) ci chiar si advertoriale in toata regula si asta de unde te astepti mai putin. Vezi aici o mostra din Catavencii, chiar sub semnatura lui Doru Buscu. De la baietii cu cianuri din Noua Zeelanda, care l-au plimbat si pentru care a scris niste reportaje entuziasmate, Buscu nu mai lasase jos garda deontologiei. Iata un pasaj relevant:

“Pînă la apariția Americii în forma ei postbelică, jandarmeria mondială a fost mereu același lucru: smulgere de teritorii și sustragere de resurse. De la hitiți la egipteni, de la asirieni la perși, de la greci la romani, de la mongoli la turci și de la epoca lui Napoleon la zilele reginei Victoria, imperiile lumii și-au ținut vecinii într-o continuă teroare. I-au ocupat, le-au incendiat orașele, le-au schimbat legile, le-au împrăștiat populațiile. Uneori, le-au lăsat apeducte și drumuri, semn că civilizația poate înflori chiar printre cadavre și scrum. Cînd imperiile au atins poziții de putere militară absolută pe continent sau pe planetă, istoria popoarelor s-a schimbat cu violență. Există, din fericire, excepția unică a Statelor Unite, o formă de imperialism decent și rațional, bazat pe valori iluministe, pe drepturi și libertăți, pe democrație și tehnologie, pe piețe globale și profit, pe umanitarism și ecologie, pe hegemonie economică, pe diplomație, pe alianțe și pe cea mai puternică armată din sistemul solar. Sînt și lucruri la care America trebuie să mai lucreze, sînt imperfecțiuni și erori pe care imperiul le introduce în sistemul mondial, sînt atitudini care insultă culturi, națiuni și regimuri politice, dar ia să închidem puțin ochii și să ne imaginăm că ordinea lumii s-ar afla azi în mîna Rusiei. Sau a Chinei, sau a Orientului Apropiat și Mijlociu. Să ne imaginăm că materia de schimb între popoare ar fi azi nu democrația, ci totalitarismul sau religia. Să ne imaginăm că în locul diplomației am avea amenințarea, iar în locul ecumenismului politic am primi războaie religioase”.

Scuze pentru lungimea pasajului, argumentatia mi se pare relevanta. Buscu face o flotare logica in start si compara imperii de mii de ani cu imperialismul american “luminat” postbelic din ultimii…70 de ani. Sigur, sunt si lucruri la care America trebuie sa mai lucreze, cum zice Buscu, si desi acesta nu le enumera, o fac eu in mare viteza:

-peste 1 milion de morti in Irak, Siria, Libia si alte milioane in drum spre libertate cu pluta.

-manipulare ordinara in cazul armelor de distrugere in masa detinute de Saddam

-cateva revolutii portocalii, inclusiv in lumea araba, care au facut loc ISIS, un adversar care sa justifice bugetele mai mari la aparare si mai mici la sanatate

-un atentat la libertatea individului-vezi legile post 11 septembrie si dezvaluirile lui Snowden.

-ocazia de a vinde ceva arme in curs de casare tarilor europene pe fondul isteriei bine intretinute cu Rusia=URSS si Putin=Hitler.
-coreea, vietnam, serbia-kosovo-o, tempora!

-ceva inchisori peste hotare in care calaii care tortureaza sa nu poata fi acuzati de incalcarea drepturilor omului.

Iar asta cu "daca nu era America, era China sau Rusia sau ISIS" e ca si cum i-as zice eu lui Buscu "daca nu te nasteai nici nu te mai interesau odele". Poate ca fara America pe post de hegemon lumea era mai echilibrata in ultimii 25 de ani, dupa prabusirea URSS. Legat de PR-ul pro american, asta nu e decat inceputul, vom mai vedea asa ceva in lunile, anii ce vin. Din partea unor ziaristi “echidistanti”, din partea ONG-urilor ingrasate pentru a face munca CIA cu aere de expertiza independenta, etc. Doar suntem colonie iar Deveselu, Cincu, etc vor deveni baze americane permanente…ca sa nu mai zic ca e nevoie de carne de tun pentru a raspandi democratia iar ostasii americani nu prea bat drumul pana la marginea asta de imperiu sa moara pe capete pentru nobilele idealuri ale democratiei….

Militarismul ia o pauză. Minim 2 ani

Vizita șefului diplomației americane, John Kerry, la Soci și tonul mult mai conciliant adoptat în relația cu Rusia arată că SUA nu vor să intre în an electoral cu spectrul unui conflict cu marele său rival, fie și prin interpuși. E bine pentru climatul de afaceri și piețele de capital. 

 Kerry a pomenit chiar de ridicarea sancțiunilor împotrivă Rusiei, dacă acordul de la Minsk e respectat de ambele părți (ucrainiana și rusă), ba chiar a recomandat Ucrainei să nu atace unilateral Donbasul. După defilările de tehnică militară și personal angajat de prin țările baltice, România și Polonia din ultima vreme, asistăm la o schimbare importantă de ton. Explicații?

 În primul rând, anul electoral (alegerile sunt în 2016) se apropie în SUA și n-ar fi tocmai nimerit ca discursurile belicoase să-l anime. Am putea avea deci o perioadă de acalmie care să se întindă până în 2017 și, cu ceva noroc, poate că tensiunile nu vor fi alimentate din nou. Apoi, să nu uităm că Fed se pregătește de schimbarea paradigmei monetare în SUA-creșterea dobânzilor-iar economia și bursele ar putea avea un șoc în acest caz. N-ar avea deci sens că o astfel de decizie să se suprapună cu propaganda pro-război și anti-Rusia. În sfârșit, să nu uităm de conflictele din Baltimore, ultimele într-un șir mai lung, ce reaprind problemele rasiale și discuțiile despre populația exclusă de la ospățul economiei capitaliste americane (când ai probleme acasă, ai rețineri să angajezi altele peste hotare).

 Una peste alta, o detensionare care prinde bine. Pentru economiile emergente din zona ce începusera să fie privite cu temere de potențialii investitori, pentru piețele de capital care se văd eliberate de un potențial șoc suplimentar, pentru calitatea discursului public. Romania, ca de obicei, ia putina leapsa. S-a incordat inutil la ursul din Rasarit iar cand gazul romanesc va ajunge pe fundul sacului o sa vina si factura, plus ca gazul rusesc va cauta pana atunci trasee prin Turcia, va cumpara tehnica militara in curs de casare ca tot si-a marit bugetul pentru aparare, a facut parada gretoasa de servilism si lipsa a coloanei vertebrale  absolut gratuit (antologice imaginile cu elicopterul de lupta american parcat pe peluza muzeului Peles, reportajele Hotnews cu taranii care fac cu mana cavaleriei americane, desantul diplomatilor americani in Parlament sa puna ordine in legislatia anticoruptie).

Dragoste & shopping

De prea multe ori cumpărăm altceva decât intentionam distrasi de cei ce ne vor banii așa cum sentimentele umane elementare au motivații mai puțin evidente.

 “Te iubesc!” Am spus și am auzit asta de multe ori în adolescentă și în prima tinerețe. Ce se ascunde însă sub banalul “te iubesc”? Admirație? Poate, dar nu numai. Admirăm și alte persoane dar nu le facem declarații de dragoste. De fapt, dragostea este recunoașterea calității timpului petrecut în prezent cu celălalt. Deci recunoștiință plus dorință (vreau să repetăm experiențele plăcute). Te iubesc înseamnă mă simt bine cu tine, îmi place să fim împreună majoritatea timpului. E vorba deci mai mult despre mine decât despre tine. Dar dragostea față de părinți? Aici e vorba tot de recunoștiință, de recunoașterea calității timpului petrecut în trecut cu aceștia, dar fără dorința de a repeta însă experiențele trecute. Din acest motiv nu se poate compensa pierderea unui părinte, dar a unui partener de regulă da (cunoști pe altcineva cu care timpul trece repede și plăcut). Dar dragostea față de copii? Recunoștiință plus atasament pentru munca depusa pentru formarea lor plus nevoia de a ne continua prin cineva după moarte. Ca și în cazul unui părinte, dragostea față de copil nu poate fi substituită, poate doar dacă apar și alți copii. Am făcut tot acest ocol pentru a sublinia că dragostea nu prea este ce credem de obicei (admirație, recunoașterea unor calități, devotament), ci focalizare ocolită asupra propriei persoane. Și cam așa stau lucrurile și cu achizițiile mari din viață noastră. Nu prea sunt ceea ce par.

 Ce ar trebui să cumpărăm când achiziționam o casă? Din punctul meu de vedere o casă este o sumă de 3 factori: intimitate, infrastructură, ambianță. În această ordine, deși majoritea cumpără doar ambianță (zonă, aspect, dotări) și ignoră celelalte aspecte. Așa se face că s-au vândut pe vârful bulei imobiliare cu succes și foarte scump vile în ansambluri rezidențiale în plin câmp, fără infrastructura necesară (școli, grădinițe, magazine) și fără mare intimitate (curți de 250 mp-un soi de blocuri pe orizontală). Sigur, de vină sunt și agenții imobiliari care insistă mult pe ambianță.

 Ce ar trebui să cumpărăm când achiziționam un smartphone? Internet portabil. Fără internet, doar cu camerele foto din dotare (existau și înainte de perioada de boom a telefoanelor inteligente camere atașate sau gps-uri separate, etc) n-ar avea parcă niciun farmec telefonul inteligent, în tot cazul n-ar avea succesul din prezent. Vânzătorii insistă însă pe performanțe, memorii, viteze ale procesoarelor făcându-ne să uităm că pentru performanță avem laptopuri iar pentru sarcinile dorite în cazul portabilității netului (citirea mailului, ceva browsing) nu sunt mari pretenții. Cu alte cuvinte te poți limita la un telefon de 300 de lei, care face cam ce face și unul foarte inteligent de 3.000 lei. 

 Ce ar trebui să cumpărăm când achiziționam o mașină? Mobilitate. Cei mai mulți dintre noi vor să meargă doar din punctul A în punctul B pe distanțe scurte. Pentru distanțele lungi există riscuri aferente (oboseală, accident) sau alternativa trenului, avionului, vaporului. Vânzătorii de mașini încearcă, cu succes, să ne facă să achiziționam doar performanță, design, brand.

Personalizarea internetului anulează libertatea deciziei

Ai cont pe Facebook? Folosești Google ca motor de căutare? Află că și tu poți fi un instrument pentru respectivele jucării care "personalizează internetul” și nu doar în interes comercial. 

 O conferință interesantă pe această temă a fost ținută de Eli Periser pe TED (vezi aici, și cu subtitrare în română). Acesta explică câteva fenomene interesante. De pildă, o căutare după aceleași cuvinte-cheie pe Google derulată simultan de două persoane va întoarce rezultate diferite, uneori chiar foarte diferite. News feed, sistemul de selectare a postărilor noi de pe coloana din mijloc a paginii de Facebook poate lua decizii “surprinzatoare”, de pildă punerea într-un con de umbră a anumitor opinii sub pretextul relevanței lor mai mici. 

 Inițial, această filtrare avea la bază interese comerciale. Istoricul accesărilor tale pe Google va creiona structura rezultatelor căutărilor viitoare (ți se vor scoate în față paginile sponzorizate susceptibile să te intereseze și să determine achiziții). Filtrele Facebook-ului urmăresc, teoretic, să crească traficul selectând subiectele de cel mai mare interes pentru utilizator. Aici apar însă două probleme.

 Prima e sintetizată foarte bine de Periser. “Cred că dacă iei împreună toate aceste filtre, iei toți acești algoritmi, obții un turn de fildeș, un spațiu filtrat. Iar turnul tău de fildeș este universul tău personal de informație în care trăiești on-line. Iar ce se află în această proximitate filtrată depinde de cine ești și ce faci. Problema însă e că nu tu decizi ce intră în acest spațiu. Chiar mai important, nu vezi ce se șterge”. Cu alte cuvinte nu prea mai există liberatea alegerii cu atâtea filtre. 

 A doua problemă decurge din prima. Afectarea libertății de alegere este pasul intermediar pentru impunerea anumitor alegeri subiectului care are impresia că doar se conformează opiniilor majorității. Să nu subestimați dorința de conformare, este unul dintre cele mai importante motoare ale deciziilor noastre, puțini riscă să se simtă excluși sau dezaprobați de majoritate, rolul de Gică Contra nu e deloc comod psihologic (aveți aici un filmuleț simpatic pe tema asta). 

 Exemple? O fi exagerat să presupunem că revoluțiile pornite de pe rețelele sociale aveau la bază news feed-uri atent selectate? E suficient să dai impresia că opinia majoritară merge într-o direcție și tot mai mulți vor dori să sara în aceeași barcă doar pentru a nu face opinie separată. “Revolutia din noiembrie” de pe Facebook culminând cu alegerea președintelui Iohannis a folosit ingrediente asemănătoare? A fost oricum surprinzător cum generația care nu mai vroia să audă de partide (“PDL, USL=aceeași mizerie”) a dat brusc buzna să voteze după o campanie furibundă pe Facebook.  O campanie care n-ar fi fost poate posibilă fără exercițiul anterior de mobilizare, cel privind Roșia Montană. Recent, am avut un nou exercițiu de mobilizare pe Facebok, apărarea pădurilor. O mobilizare susținută prin spațiile lărgi acordate și de presa pro-Iohannis, deși întoarcerea codului silvic de Președinte nu-l recomanda ca mare ecologist. E de bon ton ecologia, toți vrem o lume cât mai verde, rămâne să sperăm că nu va urma o nouă campanie mai puțin ecologică și mai mult politică/militară cu ajutorul Facebok-ului, cum s-a întâmplat cu "revoluția" din noiembrie după campania Roșia Montană.

Nu vorbim doar despre profit, baieti

Comunismul a esuat incercand sa subordoneze interesele individuale interesului colectiv. Nici nu-i de mirare,  asa ceva merge doar in comunitatile mici unde oamenii se cunosc iar renuntarea la urmarirea interesului personal in favoarea celor defavorizati e “palpabila” (vezi kibbutz-ul evreiesc) ori in societatile ceva mai mari unde se practica zeciuiala (cedarea unei fractiuni din venit din motive religioase) in folosul comunitatii. Asa cum si democratia este functionala mai ales in comunitatile mici, cu un nivel ridicat de educatie si constiinta civica (cetatile grecesti, cantoanele elvetiene) dar duce la politicianism, cu toate hibele sale, in cele mari si educate in spiritul divertismentului si consumismului. 

In consecinta, unii au devenit repede mai egali decat altii in comunism si pentru a-si conserva privilegiile (magazine cu circuit inchis, case mai mari, masini mai bune, posturi sigure in administratie) au apelat la cenzura si politia politica. In paranteza fie spus si in capitalism unii tind sa devina mai egali decat altii (corporatiile) chiar daca nu folosesc cenzura ci cumpararea principalelor vehicole media si ONG-urile pentru diseminarea unor "informatii" convenabile, partidul corporatist unic, cu doua mari factiuni (stanga/dreapta) a inlocuit partidul comunist iar serviciile speciale sunt folosite de putere si pentru a spiona opozitia iar terorismul a devenit recent o scuza acoperitoare pentru o monitorizare generala.

Esecul capitalismului devine treptat la fel de spectaculos ca cel al comunismului-alocarea eficienta a capitalului e sublima dar mergem spre aceeasi polarizare ca in comunism, in loc sa avem o crestere generala a bunastarii in societate prapastia dintre cei foarte bogati si saracii tot mai numerosi se adanceste.De ce alocarea eficienta a capitalului tinde sa devina mit? Pai, din acelasi motiv care facea ca in comunism subordonarea intereselor individuale celui colectiv sa fie doar un mit. Am avea alocare eficienta a capitalului daca obiectivul principal al marilor oameni de afaceri ar fi profitul vazut ca scurtatura spre satisfacerea a unor nevoi esentiale si ocazie de acumulare pentru generatiile prezente si viitoare. Din pacate, pentru majoritatea bogatilor planetei, profitul nu mai are o destinatie precisa, pur si simplu au destul pentru a trai fara griji mai multe generatii. E profit de dragul gamblingului, al confirmarii unor calitati antreprenoriale si pretext pentru obtinerea unui statut cat mai inalt in societate (profit=influenta). 

Capitalismul devine scurtatura prin care marii proprietari de corporatii joaca Monopoly cu active reale si acumuleaza putere si influenta, asa cum comunismul era pretext pentru ca politrucii sa acumuleze putere si influenta prin intermediul ideologiei.Capitalismul esueaza in gambling asa cum comunismul a esuat in caste sau chiar dinastii (vezi Coreea de Nord).Solutia? Integrarea comunismului in capitalism pana ajungem la social-liberalism sau a capitalismului in comunism pana la social-democratie. Corporatiile nu trebuie lasate sa devina jucaria unor gambleri obsedati de bani pentru putere si influenta ce folosesc businessul ca parghie asa cum comunismul n-ar fi trebuit sa permita aparitia unor politruci mai egali decat ceilalti membri ai societatii.