Concediaza-ti administratorul de fond. Esti inclus fara voia ta in turma oilor sacrificate la bursa

Un fond mutual de actiuni reprezinta chintesenta comportamentului de turma desi isi vinde imaginea folosindu-se de pretinsa experienta a administratorilor. Fondul are un varf de subscrieri cand bulele stau sa se sparga si se confrunta cu un val de retrageri cand bursele ating minimele. Gluma proasta e ca trebuie sa platesti lunar pentru privilegiul de a fi expus emotivitatii grosului “colegilor investitori”.

Un fond mutual este o masina de facut bani. Trebuie sa incaseze comisioane de administrare lunare (cam 0,2-0,3% din activul net) iar performantele sunt in plan secund:vin-bine, nu vin-asta e (de regula administratorii prefera sa se insele in turma decat sa aibe dreptate in mod separat, asa ca rezultatele sunt asemanatoare-fondurile cresc mai putin decat piata cand verdele predomina si scad mai mult pe trend descendent).

S-au scris mai multe articole de-a lungul vremii care arata caracterul aleatoriu al castigurilor la bursa (iar de cand robotii de tranzactionare fac regula asta e valabil o data in plus). Burton Malkiel, profesor de economie la Princeton University, a oferit ca tinta paginile cu tabele si cotatii bursiere din ziarele de specialitate unei maimute, urmand ca aceasta sa selecteze un portofoliu de actiuni prin aruncari succesive cu sagetile de darts. Ei bine, portofoliile selectate in acest fel au fost la fel de performante precum cele alese de specialisti, fapt ce a ilustrat foarte bine teoria profesorului, privind “pietele eficiente”. Pornind de la experimentul lui Malkiel, un grup de jurnalisti de la Wall Street Journal a aruncat la tinta selectionand la intamplare un portofoliu format din mai multe actiuni tranzactionate la bursa. Pe parcursul a 52 de saptamani, acest portofoliu a fost urmarit fara a se interveni in nici un fel, fara a se efectua nici o operatiune. Apoi a fost analizat si comparat cu performantele celor mai importante fonduri de investitii, comparatie din care “specialistii” au iesit din nou sifonati.

Experimentul s-a facut si in 2009, cand bursele reveneau in forta, de aceasta data in Rusia. Revista de business „Finans“ a pus o maimuta de circ, sa aleaga dintre principalele companii listate la bursa din Moscova. Portofoliul maimutei crescuse la sfarsitul anului 2009 cu 194%, aproape dublu fata de performanta medie a caselor de brokeraj si a fondurilor de investitii locale (“doar” 100%).Vezi aici un articol pe aceasta tema.

Dormi linistit, turma lucreaza pentru tine
Un fond mutual este supus deciziilor celor mai neexperimentati investitori la bursa, cei care nu stiu sa isi plaseze banii personali si au nevoie de un sfatuitor pentru asta. Ei bine, novicii intra la bursa in masa cand preturile sunt la maximul istoric si ziarele abunda de stiri optimiste, relatari despre cotatii care tot salta, preluari si mari profituri. Administratorul fondului, chiar daca sesizeaza ca preturile sunt nesustenabile, nu poate trage obloanele ci prefera sa inchida ochii si sa incerce cel mult sa plaseze banii nou intrati in actiuni care au crescut mai putin decat media sau care promit rezultate peste medie. Cu alte cuvinte, fondurile mutuale au cele mai mari subscrieri pe varful bulelor.

Cand exista cele mai mari retrageri? Pai, pe minimele istorice. Va amintiti ce mai vindea “Iulica”(fondurile Julius Bear) in primavara lui 2009? Un fond este sufocat de cereri de retragere cand bursele scad sustinut, desi investitorii experimentati abia atunci intra la cumparare. Per total, fondurile mutuale va ofera la pachet nu experienta si expertiza pe care o promit ci marea sansa de a va include in turma oilor sacrificate la bursa. Din acest motiv (grosul banilor se plaseaza pe maxime, majoritatea rascumpararilor se fac pe minime) majoritatea fondurilor mutuale orientate spre actiuni vor fi depasite constant de indicii bursieri.

Capitalism glorios, comunism odios. Patru picioare-bine, doua picioare rau.

Sa facem un efort de imaginatie: cum ar arata binomul democratie+capitalism in Somalia sau Sudan? Dar comunismul implementat cu forta in cantoanele elvetiene sau Benelux? Pariez ca n-ar fi raiul pe pamant in primul caz si nici dracul n-ar fi atat de negru in cel de-al doilea. Jonglam printre sistemele posibile (ca tot a pus criza in discutie falimentul capitalismului) dar ignoram detaliile esentiale: gradul de educatie, maturitatea emotionala a liderilor care le impun si a populatiei care le adopta. Democratia fara educatie pica in populism, in capitalismul fara repere morale vor coexista opulenta si bantustanul iar comunismul nu poate fi experimentat decat in societati unde altruismul si empatia sunt dominante, altfel dorinta de posesie se deghizeaza in privilegii politice si rang social.

Se spune ca orice intamplare pe care o traim este in esenta neutra. Noi ii conferim atribute in functie de sistemul propriu de valori. Nicolae Steinhardt descrie in “Jurnalul fericirii” cum detentia din perioada comunista poate fi traita ca o experienta utila, de crestere interioara. Poti descoperi peste ani ca ai trait reusite care te-au imputinat si esecuri care te-au ridicat in proprii ochi. De ce n-am extinde ipoteza din start si asupra sistemelor pollitice? Dupa Revolutie am trait o etapa de demonizare a comunismului, acum descoperim ca si capitalismul are limitele sale. Putem condamna/ridica in slavi un sistem facand abstractie de societatea in care se aplica, de gradul de educatie, calitatea umana, sistemul de valori al celor pusi sa il implementeze si a celor care opereaza in interiorul sau?

Vorbim cu emfaza despre Grecia antica, leaganul democratiei, trecand repede peste caracteristicile societatii respective. Lasand la o parte inechitatea sociala niciodata pusa in discutie in orasul-stat (un grupuscul de 20-30.000 de cetateni, de doua ori mai multi meteci-“expatii”-si cateva sute de mii de sclavi fara drepturi) nu putem ignora gradul de educatie (desavarsita in scoli apoi in agora) al celor care o practicau. O populatie redusa numeric si relativ educata deci, cam ca in cantoanele elvetiene unde se practica cu succes democratia directa si institutia referendumului e foarte populara. Poate fi democratia un succes translatata in societati numeroase, lipsite de gradul de educatie necesar si cu un set dominant de valori care pune accent pe individualim si posesie? Obtinem, dupa caz, un amestec de populism si capitalism feroce, ori acelasi populism cu egalitarism de fatada, dar lupte interne pentru privilegii si putere de decizie.

Ciclic, capitalismul si comunismul isi organizeaza procese. Nu dam in judecata si natura umana?

Imi amintesc ce revolta a starnit cugetarea lui Ion Iliescu “comunismul, o idee generoasa aplicata prost”. Nu aplicarea a fost gresita, societatea in care s-a aplicat nu avea valorile necesare. Sunt comvins ca si despre capitalism, acum la 20 de ani de la Revolutie, sunt multi care pot gandi la fel, mai ales dintre cei cocosati de rate, sau locuitori ai oraselor monoindustriale in curs de desertificare. La ce v-ati fi asteptat dupa 45 de ani de egalitarism fortat? Complexele de inferioritate si dorinta de parvenire au dat repede nastere multor ocupanti de fotolii in Top 300, s-au facut in cativa ani averi care in societati asezate se fac in generatii. Nu eram pregatiti pentru capitalism asa cum nu eram pregatiti nici pentru comunism. Dovada ca oamenii sunt importanti si nu sistemul pe care il adopta o avem contempland socialismul decent din statele nordice, capitalismul digerabil din Europa de Vest ori variantele sale extreme, cu bantustanele rasarind printre palate prin Africa si America de Sud sau cultul eficientei si profitului corporatist amintind de inceputurile industrializarii prin Asia.

Ce sens are atunci condamnarea comunismului, dincolo de discutabilul capital politic al celor care o propun? Sa condamnam si capitalismul pentru excesele sale din secolul trecut, pentru derapajele corporatiste din lumea a treia (vezi Cochabamba in Bolivia) ori modul in care castanele azvarlite in foc de bancheri sunt scoase acum de contribuabilul de rand? Ce vina au bietele sisteme cand societatea care le aplica e bolnava? Avem cenzura si politie politica si in capitalism (vezi Pinochet), simbioza stat-corporatism (Mussolini), putem avea chiar si comunismul-capitalist daca ne place China. Unde va ajunge lumea araba cu un import de democratie si capitalism? La fundamentalism sau impartire feudala a resurselor. Circulatia libera a ideilor poate genera progres si bunastare ori purificare etnica si genocid cum au patit-o niste state africane. Atentie, mare atentie deci la modul in care manuim lozincile si la ce se afla in spatele lor. Prea repetam ca niste tonomate refrenul orwelian din “Ferma Animalelor”-patru picioare-bine, doua picioare-rau.

Lumea intreaga e in crize. Vestea buna: exista solutii. Vestea proasta:actuala clasa politica nu poate sa le aplice

SUA si-a pierdut ratingul de fite. Euro-zone scartaie din toate incheieturile. China a scapat haturile inflatiei, Londra e in flacari si nici eu nu ma simt prea bine. Nu va panicati, exista solutii decente de iesire din criza (vezi mai jos). Nu ne-a ajuns cutitul la os pentru a trece la aplicarea lor, atata tot.

Bine v-ati intors in 2008: breaking news cu burse zgribulite, Roubini avertizeaza, Soros speculeaza, eternul Isarescu coboara tinta de inflatie doar ca sa-si ia avant pentru a o impinge mai sus. Ca si atunci, aflam in aceste zile ca o ducem prost pentru ca indicii burselor au mai luat o tranta. Ma rog, nu o duceam bine nici cand acestia cresteau sustinut intre aprilie 2009-mai 2010 dar mizeria avea alta poleiala. In ciuda panicii care ni se strecoara in suflet din jurnalele de stiri, exista solutii de iesire de criza. Asta cu conditia sa accepte sa piarda cei care castiga de regula mereu: pietele si inginerii financiari, wallstreet-ul in favoarea mainstreet-ului. Iata-le:

1. Lasati bancile sa falimenteze
Din 2008 se pompeaza trilioane si trilioane (ma rog, poate ca s-a schimbat intre timp si ordinul de marime) in sistemele bancare. Recent, bancile centrale au anuntat din nou injectii nelimitate de lichiditate. De ce asta? Pentru ca gunoaiele de sub presurile bancilor sunt atat de mari incat bancile au devenit adevarate gauri negre. Asta dupa ce au fost salvate cu bani publici iar statele salvatoare sunt la randul lor cu un picior in groapa. Nota de plata va fi transferata la un moment dar contribuabilului de rand, care va plati pentru excesele bancherilor (“prea mari sa fie lasati sa cada”) prin taxe si impozite mai mari. De ce n-am lasa insa bancile sa intre in faliment in corpore? Ne pierdem economiile? Ce impiedica bancile centrale, dornice sa repereze la infinit onoarea bancherilor, sa tipareasca banii celor care au depozite in falitele banci? Sa falimenteze bancile, sa isi primeasca deponentii integral agnoseala, sa schimbam apoi regulile jocului, sa impunem reglementari draconice care sa faca imposibile excesele si sa lasam apoi doritorii sa construiasca alt gen de institutii de acest tip. Vedeti ce usor e?

2. Lasati vechea clasa politica sa falimenteze
Vi se pare ca exista diferente notabile intre actualii politicieni? Cand esti Goldman Sachs sponsorizezi ambele partide, republican si democrat. Cand vezi cum au distrus economia, reperele morale si bunul simt, mai conteaza ca politicianul X vine din PD-L, PNL, PSD? Alte fete trebuie sa apara, alte discursuri. Vi se pare imposibil? Nu, nu am ajuns doar in acel punct, nu suntem suficient de disperati. Va amintiti de URR (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei)? Multi ii simpatizau, erau tineri, scoliti, cu spirit antreprenorial si abilitati exersate prin multinationale, dar n-au avut succes din pricina rationamentului “votului util”(de ce sa votez cu ei? nu castiga oricum si eu irosesc votul). Ei bine, asta e mentalitate de domnisoare care n-au strans cureaua. Daca URR isi conserva pozitia, inasprea tonul si refuza sitematic sa colaboreze cu marile partide, altfel discutam acum despre lipsa de alternative la vot. N-au fost suficient de hotarati, au gandit prea pragmatic, au vrut rezultate repede. Acum avem nevoie de altfel de discurs politic, de oameni care sa-si propuna sa ofere solutii reale, sa tina la principii si sa nu vizeze castigul imediat. La modul rapid in care se dezintegreaza societatea se vor face curand auziti.

3. Lasati globalizarea sa falimenteze
Cui foloseste globalizarea? Grosul profiturilor merge in buzunarele marilor corporatii care se delocalizeaza, folosesc mana de lucru ieftina si uneori si resursele mai ieftine ale bastinasilor si vand productia in tarile de origine, la aceleasi preturi mari. Cateva firimituri ajung si in tarile gazda, din spagi bine plasate si salarii modeste platite angajatilor. Locurile de munca se pierd in tarile marilor corporatii, apar grupuri dezabuzate care rabufnesc din cand in cand in acte de vandalism (Londra, revoltele din Paris, etc. Nu e departe insa momentul in care revoltatii vor avea si o platforma, nu toti cei care au iesit in strada in Londra erau infactori-vezi aici). Globalizarea trebuie sa lase locul relocalizarii, comunitatea locala trebuie sa ia locul “satului global”.

Sa nu ne temem exagerat nici de taxele vamale. Adeptii comertului liber ca pasarea cerului sunt avocatii celor care primesc subventii generoase in tarile de origine si sparg apoi pietele unde acordarea lor e considerat ajutor de stat.

Taxarea marilor averi e de asemenea bine venita. Inteleg ca libera initiativa, spiritul antreprenorial si acumularea de capital trebuie incurajate dar nu va faceti un fetis din asta. Goana dupa profit dezumanizeaza de la un punct in colo si se pare ca oamenii trebuie trasi de maneca cand sar prea mult calul in directia asta. Care o fi diferenta intre 50 si 500 milioane dolari cand vine vorba de nivel de trai? Cate iahturi sa-ti iei, cate limuzine, amante, vile in Monaco? De ce sa strangi averi pentru sute de generatii intr-una singura? De ce nordicii pot sa puna niste bariere acumularilor de acest tip si restul lumii nu?

“Supravandute”, actiunile si-ar fi revenit indiferent de sughiturile Fed. De ce “pisica moarta topaie”

Ieri panica mare pe burse. O singura speranta: Fed-ul va pune tiparul in functiune. Bernanke incepe sa vorbeasca seara, nu zice nimic de QE3 (nasol), recunoaste ca economia incetineste accentuat (nasol, too) dar promite ca dobanzile vor ramane la zero pana in 2013 (cu datoriile imense ale SUA si cu o economie incetinind se astepta cineva la altceva?). Bursa americana, pana atunci “verde, se intoarce deci si reincepe scaderea dar in ultima ora isi revine miraculos si termina pe un plus consistent. Concluzia? Revine optimismul, iesim din criza? Nici pe departe. “Pisica moarta topaie”, in miscari puternic descendente (multe actiuni de la BVB fac niste grafice “lumanare” in ultimele zile, nici pomeneala de renumitii dinti de fierastrau) apar din cand in cand miscari agresive de revenire, care sa aduca ceva cumparatori, carne proaspata pentru cei care incearca sa iasa din piete.

Scaderile erau prea mari pentru a nu avea si reveniri spectaculoase. Cine isi aminteste de panicile din 2008-2009 la BVB, stie ca bursele au ramas, de putine ori e drept, si fara vanzatori in anumite momente, cu multe actiuni la +15%. Pe orice miscare agresiva de scadere apar din timp in timp “vanatorii de chilipiruri”, incurajati de “amnezia” temporara a celor care vor sa faca exituri. Indiferent de sughiturile Fed, indiferent de ce ar fi spus Bernanke, miscarea s-ar fi produs. Sigur, daca informatiile furnizate erau chiar sumbre, momentul s-ar fi amanat un pic, cumparatorii decoland la cea mai mica veste roz. Ieri s-au agatat de paiul dobanzilor zero mentinute pana in 2013, de parca se astepta cineva la o ridicare de dobanzi in contextul fragilitatii economiei. Toata lumea astepta QE, sau macar majoritatea participantilor, n-au primit bani proaspeti, au aflat ca economia incetineste asa cum se banuia, dar s-au prefacut bucurosi ca dobanzile raman la zero.

De regula, aceste raliuri de crestere in piete cu trend descendent tin cam 2 zile. Ramane de vazut daca bursele vor avea oxigen pentru inca o sedinta de crestere. Daca insa se intra sub minimele atinse ieri la epuizarea acestei miscari de revenire, semnalul va fi cat se poate de prost. Cum SUA a fost vioara intai in declansarea scaderilor, este posibil ca viitorul combustibil pentru shorteri sa fie oferit de batrana Europa. Miscarile francului arata oricum (ieri coborase pana aproape de paritatea cu euro) ca tensiunile subterane sunt mai mari decat banuim.

Ce va face azi BVB? Dupa corectii agresive e momentul ca soarele sa straluceasca putin si pe strada micilor investitori. Din pacate, futuresul in SUA e pe minus acum, asa ca plusul de azi ar putea fi cam anemic. Pe o piata putin lichida, cumparatorii sunt oricum mai timizi astfel incat cresteri mai conssitente vom avea doar daca marile burse se mentin mai mult timp in teritoriu verde.

De ce nu fac doua cepe degerate analizele expertilor. Caz particular: Fondul Proprietatea

In mai putin de 2 saptamani, de la cresteri de salarii iminente pentru bugetari inca din 2011 s-a trecut la unele problematice si in 2012, an electoral. De la optimism pe pietele financiare, la panica. De ce nu reusesc analistii ,expertii, marii guru financiari livrati de mass-media sa nimereasca estimarile, macar pe departe? Simplu, atunci cand nu sunt pur si simplu agenti de marketing sau electorali, expertii extrapoleaza liniar informatiile existente, facand abstractie de “lebedele negre” care pandesc dupa colt.

Va mai amintiti de analizele cu care brokerii inundau piata in preajma listarii Fondului Proprietatea la bursa? Optimism necenzurat, preturi tinta pentru o actiune FP intre 0,72 lei (BCR a fost chiar modesta aici, salutari Mihai Caruntu!) si 0,96 lei (Raiffeisen Zentralbank Österreich). Ba, tin minte ca vorbind cu cineva de la o casa de brokeraj autohtona, am aflat ca actiunile se vor tranzactiona la un moment dat peste activul net unitar (!), doar are active bune Fondul, din domenii cheie. Sigur, ar mai trebui spus ca exista in curtea SSIF-ului cu pricina si un fond mutual care investise masiv in FP inainte de listare, deci...wishful thinking. Acum o actiune e 0,4 lei si nimeni nu se mai inghesuie cu perspectivele optimiste (ca sa ma auto-tamaiez inca o data, am avertizat pe Hotnews ca FP va fi o mare dezamagire pentru cei ce cumpara repede, vezi aici). Nimeni nu introdusese in ecuatie posibilitatea scaderii actiunilor dupa listare, ceea ce s-a si intamplat, constant, cu exceptia perioadei scurte de usor rebound, cand Fondul si-a rascumparat propriile actiuni.

De ce se inseala analistii atat de des? 2 motive pot fi invocate.

1) E o strategie de marketing. Ce vedeti de regula pe la televizor sunt analisti inregimentati in banci, case de brokeraj, institutii guvernamentale. Ei sunt acolo sa vanda ceva, fie si propria imagine institutionala. Cum clientii dau buzna pe cresteri sa cumpere si doar putini se inghesuie pe scaderi sa shorteze, e mai profitabil sa afisezi optimism, chiar daca datele reale nu ar indemna la asa ceva.

2) Analizele sunt o fotografie a prezentului dar viitorul e mereu surprinzator. Datele care razbat din rapoartele bancilor, brokerilor sunt o extrapolare liniara a prezentului. Putini introduc mai multe scenarii (pesimist/optimist/neutru) din considerentele expuse mai sus. Chiar in ipoteza ca analistul in cauza e de buna credinta, viitorul contine o doza de hazard imposibil de surprins, cu atat mai mult in vremuri de criza cand nisipurile sunt miscatoare.

De exemplu, era imposibil ca ratingul SUA sa fie scazut? Nu, daca observam cum s-a comportat cea mai mare economie a lumii in ultima vreme. Avand in vedere insa conformismul marilor agentii de rating, temenelele pe care le-au facut pana acum in fata clientilor, decizia S&P a luat prin surprindere. In alta ordine de idei, cine a spus asta “SUA vor fi mereu o tara de rating maxim, indiferent de ce spun agentiile”? Sigur Obama? Schimband putin numele proprii si contextul, nu cumva Goebbels?

Una peste alta, ignorati orice viziune pesimista/optimista care are un orizont de timp mai larg. “Pe termen lung vom fi oricum morti” spunea un clasic. N-am auzit de clarvazatori care s-o fi nimerit-o la o ora de maxima audienta. Ori sunt popularizati intens si se inseala copios, ori sunt ignorati de toti si aflam ca au indicat corect viitorul. Poate pentru ca orice previziune cunoscuta de multi, este filtrata si modificata de asteptarile si temerile fiecaruia iar asta modifica viitorul comun.

Acum, media abunda de viziuni pesimiste. Sunt justificate? Da, in cea mai mare parte. Focalizarea media se poate schimba? Bineinteles, daca apar noi injectii de lichiditate, declaratii conjugate ale autoritatilor centrale, supralicitari din partea unor mari investitori gen Buffett, etc. Pe termen lung insa, doar o responsabilitate crescuta din partea Guvernelor si constructia unor bugete echilibrate cu frana trasa pe cheltuieli ar mai putea schimba ceva. Altfel vom avea o succesiune dureroasa de depresii temporare si sperante renascute moarte.

BCE tureaza tiparul, America si-a pierdut cei 3 A. Asta imi aduce aminte de baiatul ala, Lehman, si de fratii lui.

Banca Centrala Europeana mai pune de un QE incercand sa ia din piata bonduri italiene si spaniole pe care nimeni nu le vrea. S&P si-a luat inima in dinti aratand ca hainele de 3 A ale imparatului sunt de fapt niste carpeli. Avem insa reuniuni peste reuniuni de urgenta, mesaje de linistire, totul va fi bine. Oare? Iata cel mai negativ scenariu cu putinta in urmatoarele luni.

In cartelile tot mai accentuate ale Germaniei, BCE se pregateste sa ia repede din piata bonduri italiene si spaniole, oferind finantarea pe care piata o refuza celor doua economii. Ce, numai Bernanke sa fie injurat pentru QE-uri? Care Bernanke va trebui sa reactioneze saptamana asta dupa taierea ratingului SUA. Probabil ca o va face in stilul sau caracteristic, inca o runda de tipar (QE3). Cat timp euro si dolarul raman principalele valute din lume, baietii astia din bancile centrale chiar isi permit sa se joace cu bitii din banii electronici. Unde sa fugi? De pe euro (se sparge uniunea monetara, Germania tipareste deja marci, fugiiiti!!) pe dolar (va deveni hartie igienica, nu isi mai pot plati datoriile iar asiaticii nu ii vor finanta la infinit, etc, etc!) si viceversa intr-o goana bezmetica fara perspectiva (francul e o gara prea mica pentru toti panicatii). Se dau asigurari peste asigurari de bancherii centrali ca sunt pregatiti sa faca fata turbulentelor, ca vor furniza bancilor injectii interminabile de lichiditate. Si asta vor si face , spre nesansa tuturor.

Unde vor plasa bancile si speculatorii banii proaspeti de la Fed/BCE/BOJ/SNB?

Parca am mai vazut odata filmul asta, nu? Era prin 2009, pietele bursiere dadeau cu fundul de pamant iar bancherii centrali incepeau sa pompeze bani in banci cu nemiluita si sa taie dobanzile. Asta a ajutat bursa americana sa ajunga aproape de maximul dinaintea crizei si marfurile sa bata noi recorduri. Iata ca o noua runda globala de pompare a lichiditatilor bate la usa, moment in care preturile actiunilor si ale marfurilor abia au apucat sa se corecteze usor. Teama mea cea mare este ca de aceasta data banii vor merge cu precadere spre marfurile agricole si metale industriale (perspectiva revenirii recesiunii nu incurajeaza prea mult cumpararea de actiuni), ma rog, genul de lucruri de care populatia nu se prea poate dispensa.

Cu bucata mea de paine, am rupt dintii unui caine
Pentru ca bancile europene si americane sa ramana in picioare iar bancherii sa isi pastreze fotoliile calde si bonusurile de rigoare, lumea o sa flamanzeasca la propriu de aceasta data. Si nu ma refer doar la lumea a treia unde se moare deja de foame (vezi Somalia), probleme de acest gen vor apare si in zona mai dezvoltata, cel putin in paturile sarace ale populatiei. Si nimeni nu isi mai permite acum sa urce curand dobanzile de politica monetara pentru a aspira banii fierbinti din piete, la gradul de supra-indatorare la care au ajuns statele. Preturi si taxe mai mari, iata mandra lume noua.

Ce facem noi, muritorii de rand?
Daca aveti economii zero si credite cat curprinde, e nasol. Eu as mai da un telefon rudelor de la tara, poate au nevoie de ceva medicamente, un detergent, o vorba buna. S-ar putea ca in curand sa aveti si voi nevoie de o stevie, un copan de pui ecologic, o ciosvarta dintr-o pulpa de porc, etc din batatura lor. Daca aveti ceva economii si nici un credit, e cazul sa va diversificati banutii. Stiu, va trebuie sume foarte mari pentru a specula la bursele de marfuri, dar va puteti plasa banii in actiuni traditionale, asta numai dupa ce bursele mai dau o data de pamant. In caz de inflatie maricica, preturile actiunilor vor urca si ele dupa primul val de panica.

De franc nu pot sa zic cu inima impacata multe. E deja foarte sus, ar mai putea urca ceva, mai ales daca de zona euro se alege praful. 50/50 in opinia mea, bun cel mult pentru o diversificare. De alte valute nu pomenesc, bancile romanesti nu ofera posibilitatea asta decat pe private banking. Nici de aur nu zic nimic, e greu sa-l vinzi la pretul corect cand il ai fizic la usa, iar speculatiile cu aurul de hartie nu sunt pentru toata lumea. Iar daca aurul ajunge refugiul ultim, alte lucruri vor fi mai importante (aaa, o pusca buna?).

Daca nu sunteti legat de vreo ipoteca de banca, s-ar putea ca inflatia mai mare sa va faca chiar bine, oricum indicii de referinta vor creste mai lent decat preturile din piata. Daca aveti rate mult mai mari decat 1/3 din salariu si nici un bun executabil, o optiune valabila este sa nu mai platiti ratele. Oricum, un val de falimente pentru bancile mici/medii (din cele care nu sunt prea mari sa pice) bate la usa, in special din tarile cu probleme din Europa.

Nu vreau sa inchei pe un ton pesimist. Poate ca tot raul care ar putea urma va fi de fapt spre bine. Poate ca noua generatie de politicieni nu va mai fi presul lobby-ului bancar, poate ca sistemul monetar se aseaza pe alte baze, mai sanatoase, poate ca lumea “civilizata” invata sa se lateasca doar cat ii permite plapuma. Sper sa invatam (la viitoarea scoala..austriaca, obligatorie) ca parghiile monetariste nu aduc prosperitatea, ca expansiunea necontrolata a creditului ne poate pulveriza si bruma de agoniseala cand bulele se sparg. Poate ca excesele din trecut vor pune bazele cumpatarii si realismului din viitor.

Ultima gogoasa la bursa: isi vand SIF-urile actiunile BCR!

Ultima doza din drogul “SIF-urile si actiunile lor valoroase la banci” este injectata in venele investitorilor naivi in aceste zile. Erste a facut o oferta societatilor de investitii iar cei care viseaza cai verzi pe pereti spera ca pretul pe actiune sa fie, daca nu cat cel platit de austrieci la cumpararea pachetului majoritar al bancii, macar proportional cu indicatorii de evaluare ai rivalei listate BRD. Va explicam mai jos de ce nu se va intampla acest lucru si de ce actionarii ar trebui sa fie mai ingrijorati de banii care ar putea intra pe mana administratorilor SIF decat de blocarea lor mai departe in actiunile BCR.

Va amintiti de slagarul “BET-FI 100.000?”. Se canta de brokeri si mici investitori saraci cu duhul in 2007 si urma sa incununeze adevarata valoare a activelor SIF, in urma listarii BCR la bursa. B(i)ET-FI n-a mai ajuns insa la 100.000 ci la...7.000 de puncte, doi ani mai tarziu, pe fondul crizei financiare (pe care administratorii SIF nici n-au visat-o, astfel incat sa mai iasa din ceva actiuni listate si sa-i prinda deranjul cu cash pentru achizitii la preturi mici). Nimeni nu parea sa observe in 2007 ca activele atat de valoroase (bineinteles, bancare) nu isi gaseau reflectarea in profitabilitatea celor cinci societati, managementul lor remarcandu-se in ultimii ani prin tot felul de afaceri paguboase (ma rog, cel putin pentru actionari), unele cu conotatie penala (Dinel Staicu, Catalin Chelu au avut de altfel ocazia de a-si pune ideile in ordine in locuri racoroase).

Cum universul, si bineinteles pietele de capital, au o structura fractala, anumite teme se incapataneaza sa revina. De pilda, activele SIF, etern “nemeritat de subevaluate in raport cu pretul actiunilor la bursa”. Cu alte cuvinte, prostii de investitori nu pun niciodata pret real pe actiunile pe care le detin. Ultima flotare optimista referitor la actiunile SIF vine din oferta pe care Erste a facut-o SIF-urilor pentru cele 30% din actiunile BCR pe care acestea le au. Oferta are drept scop renuntarea la pretentia listarii BCR la bursa, un angajament asumat de altfel de austrieci care vor insa sa fie “nemti” doar cand asta e in avantajul lor.

Tepele din piata...Universitatii
De ce e vorba aici de inca o gogoasa expediata pe adresa investitorilor SIF? Din doua motive:

1.Exista abordari prin media care vor sa induca ideea unui pret nesperat de mare care urmeaza sa fie obtinut de SIF-uri. Evident, nu se stie inca nimic concret despre acesta. Calculele pe care le face azi ZF-ul pleaca insa de la evaluarea la bursa BRD, de la multiplii actiunilor sale. Nimeni nu pare sa observe insa ca BRD este mult mai eficienta decat BCR. Ba mai mult, articolul in cauza pluseaza: “e adevarat ca BCR face un profit similar cu BRD, dar are active cu 50% mai mari, deci acesta ar putea fi proportional la un moment dat”! (dar provizioanele, urmeaza si ele aceeasi regula, nu? Mai ales pe criza...). Cu alte cuvinte, 30% din BCR ar trebui sa faca cat 45% din BRD la bursa, adica nici mai mult nici mai putin de 1 miliard euro, cam 200 milioane pentru fiecare SIF! Cu alte cuvinte, iar ne imbatam cu apa rece. Ce ne facem insa daca estimarea Erste asupra valorii detinerilor SIF nu coincide cu cea a jurnalistului de la ZF? Sigur, sansele sunt mici, dar totusi...

Si de ce ar vrea Erste sa plateasca nu pretul supraevaluat al actiunilor BCR (cum e adus din condei mai sus), ci macar pretul “corect” al acestora? Doar ca sa nu se vada listata la bursa? Adica, de frica raportarilor periodice, Erste o sa scoata din buzunar cateva sute de milioane de euro (sa nu zic miliardul ca ZF-ul), pe criza asta? Eu zic asa: daca austriecii chiar sunt nebuni sa asvarle cu capitalul acum, o vor face superavantajos pentru ei si le vor oferi SIF-urilor exitul la un discont apreciabil fata de valoarea contabila a actiunilor BCR.

2. Sa presupunem ca in contul SIF-urilor intra niste bani in urma tranzactiei, multi sau putini (mai degraba putini fata de cat se asteapta investitorii, avand in vederea experienta istorica de mari negociatori a administratorilor SIF). Avand in vederea experienta ultimilor ani, a tranzactiilor incheiate de SIF-uri, a participatiilor vandute mai mereu la preturi modice, in contratimp cu piata, eu unul as fi tare nelinistit daca suma in cauza intra in contul SIF. Unu, pentru ca dintr-o data va valora cu 45% mai putin, cam cat e raportul dintre activul net al SIF-urilor si capitalizarea lor bursiera, doi pentru ca respectivii banii vor fi supusi efectului de administrare al SIF-urilor si vor fi suferi noi corectii in timp (cu alte cuvinte, mai bine sa aibe SIF-urile active valoroase la distanta, decat sume mari in casa).

A capiat francul? Cateva solutii pentru debitori

Va ganditi la o refinantare? Proasta idee in momentul in care francul bate maxime istorice fata de euro, dolar si implicit, leu. Chiar daca potentialul de crestere nu e total epuizat pentru moneda elvetiana, mai ales in conditiile amplificarii crizei, cine se refinanteaza acum nu face decat sa marcheze pierderile din curs din ultimii ani. Sfatul meu: intarziati deliberat la plata ratelor, fortati mana bancilor pentru a va oferi macar acum dobanzi decente la creditele vechi in franci.

Cred ca am mai povestit pe aici despre amicul cu un credit de nevoi personale in franci elvetieni, fara ipoteca, dar cu o dobanda colosala de 10%, asta in conditiile in care Liborul la franci e sub 1%. Creditul e luat in 2007 si in curand amicul cu pricina va contempla o crestere de 100% a valorii debitului sau in...lei (uitati-va la evolutia cursului CHF/Ron in intervalul 2007-2011). Dupa amenintari multiple, banca i-a propus in cele din urma sa plateasca lunar doar fractia din rata corespunzatoare rambursarii principalului, nu si a dobanzii deci (se pare ca BNR e intelegatoare cu bancile care obtin macar atata lucru de la datornici si nu le mai impune provizioane). Sigur, din timp in timp e sunat de la banca si i se ofera tot soiul de scheme de refinantare, care de care mai avantajoasa...pentru banca. Omul l-a luat insa pe “nu” in brate si functionarii bancii renunta cu coada intre picioare.

Alt amic, caz recent de aceasta data, a obtinut saptamana trecuta o refinantare de la BRD, pentru acelasi tip de credit in franci elvetieni, tot de la Bancpost. Cum s-a comportat banca, a sarit cumva in sus de bucurie ca scapa de un credit cu potential de a deveni restant, avand in vedere evolutiile cursului? Nu, nici vorba. Mai intai i-au propus sa ramana in parohia proprie, la o dobanda de 8% la franc (in loc de 10%!). Apoi au coborat stacheta la 7,5%. Intr-un final, un ultim efort de negociere: “nici cu 5% nu ramaneti la noi?”. Interesant, nu? Prin urmare, iata sfaturile mele legate de acest tip de imprumuturi:

1.E pacat sa va refinantati acum.
Poate francul va ajunge la paritate cu euro, cam la 3,9-4 lei/CHF. Nu va ganditi insa panicati ca s-ar putea sari calul mult mai mult. Cursul euro-franc nu este un fel de SIF, sa urce de la 10.000 la 100.000 puncte si apoi sa coboare iar la 10.000. Pe piata valutara, oscilatii de +/-20% sunt rare (vezi evolutia franc/dolar in ultimul an, in comparatie cu graficul multianual). Vreau sa spun ca sunt sanse mult mai mari ca francul sa se intoarca la 3 lei in urmatorii 3 ani sa spunem decat ca acesta sa urce la 5 lei. Iar creditele acordate sunt in majoritatea cazurilor pe 10 ani, aveti deci timp pana la scadenta sa prindeti o astfel de intoarcere.

2.E pacat sa va refinantati, dar nu strica sa amenintati cu refinantarea (vezi cazul expus). Daca sunt banci unde analiza dosarului nu costa si nu vi se impune ipoteca (costuri cu reevaluarea imobilului), poate chiar nu strica sa obtineti un astfel de credit de refinantare,doar ca sa aveti forta de negociere mai mare cu finantatorul initial in franci (nu il veti folosi deci decat pentru a obtine conditii mai bune la imprumutul initial)

3. Nu va puteti refinanta demonstrativ sau nu obtineti conditii mai bune de creditare? Nu mai platiti pur si simplu ratele. Stiu, e o decizie grea, dar nu ar trebui sa ezitati prea mult mai ales daca nu aveti ipoteca. Ce se poate intampla? Sa vi se popreasca 30% din salariu? Pariez ca suma e mai mica decat rata lunara. Si credeti ca bancii i-ar conveni sa primeasca o suma mai mica si sa constituie in plus provizioane? Pariez ca nu. Asa ca mergeti frumos la banca si cereti o scadere consistenta de dobanda (mai ales daca aveti una nesimtita de 10%). Nu vor, amenintati cu refinantarea. Tot nu vor, nu mai platiti ratele. La viitoarea negociere avansati dvs nivelul de dobanda preferat (incepeti de la 3-4% la franc si urcati pana la maxim 5-5,5%). Succes!

“Fiat money” exclude marile falimente suverane

“Defaultul” SUA e o gluma buna. Cum sa intre in faliment un stat care poate tipari cat doreste? Portugalia, Italia,Spania? Noi credite de la BCE asteapta pe “teava”. Cand datoria publica urca in stratosfera iar banii nu sunt legati de vreun activ forte, nu se pune problema daca detinatorii de obligatiuni isi vor recupera investitia, ci la ce putere de cumparare li se vor rascumpara detinerile.Cititi mai jos care poate fi refugiul investitorilor din bonduri guvernamentale in perioada urmatoare.

M-au amuzat discutiile din ultima vreme despre “falimentul” SUA. Se indoia cineva ca plafonul de indatorare urma sa fie ridicat? Intre a starni nemultumiri printre pensionari, soldati, asistatii social, etc in pre-an electoral si ridicarea plafonului de indatorare, deci inchiderea gurilor cu dolari mai multi si mai “slabi”, ce varianta credeati ca vor alege politicienii? “In trecut, ridicarea plafonului de indatorare era rutina. Din 1950, Congresul a aprobat-o mereu si fiecare Presedinte si-a pus semnatura. Reagan a facut-o de 18 ori, George W Bush de 7 ori. Iar noi va trebui s-o aprobam pana pe 2 august, altfel nu vom putea sa ne onoram angajamentele” spunea Barack Obama recent. Chiar nu mai e nimic de adaugat. Cand platesti cu “hartii”, ti se returneaza hartii la scadenta, e simplu, numai ca nu se precizeaza nicaieri la ce putere de cumparare.

Paranteza: ati observat cum s-a comportat dolarul dupa anuntul privind ridicarea plafonului de indatorare in SUA (luni)? Apreciere fata de euro dar scadere fata de francul elvetian (in urma cu un an, raportul dolar/franc era de 1,05, acum a coborat la 0,78), francul atingand noi maxime atat fata de dolar cat si fata de euro. Sigur, dupa evolutia din ultima vreme, e greu sa recomanzi fara rezerve francul, exportatorii lor sunt tot mai vocali, cerand actiune din partea Bancii Centrale a Elvetiei; ideea este ca marile valute ale lumii au probleme la fel de mari si n-are sens sa ne tot refugiem de pe dolar pe euro si invers (asta daca nu aveti nimic impotriva ingrasarii bancilor cu comisioane). Francul e doar una dintre supape, poate cea mai vizibila, monedele din Rusia, Africa de Sud, Brazilia, Norvegia dar si cele ale tarilor cu un echilibru bugetar mai bun pot fi de asemenea alternative viabile la euro si dolar. Inchid paranteza.

Tarile care s-au supraindatorat, care au facut din consum o religie si care n-au resurse energetice la discretie, vor trebui sa stranga cureaua in viitor. Si care este cel mai bun mod de a face acest lucru, fara convulsii sociale majore, deci fara taieri brutale de prestatii sociale? O devalorizare lenta a monedelor, in tandem cu o reducere in pasi mici a prestatiilor sociale. Investitorii vor fi din ce in ce mai reticenti sa acopere cheltuielile publice, fondurile de pensii vor fi mai prudente pe masura pensionarii generatiei baby-boom, bancile isi vor proteja mai atent capitalul. Guvernele vor fi deci obligate sa puna pe taraba ceva masuri de austeritate, nici intr-atat de draconice incat sa provoace electoratul sa le mature la viitoarele alegeri, nici absolut decorative incat sa sperie nevroticii cumparatori de bonduri. In paralel, slabirea monedei face bine serviciului datoriei, mai ales cand esti dator unor entitati din exterior carora le poti returna dolari/euro “slabi” chiar daca ti-au imprumutat banii cand monedele erau mult mai puternice. Banii si standarul de viata din Vest se vor subtia lent, sa speram ca fara convulsii majore care sa impuna deturnarea atentiei populatiei.

Unde migreaza detinatorii de bonduri?
Cand ai miliarde de plasat, cand esti mare administrator de fond de pensii sau de investitii, nu ai prea multe optiuni. Titlurile de stat erau considerate pana acum refugiul ultim, ratingul era pe masura, piata era foarte lichida. Miscarea care incepe acum in piata bondurilor e asemenea celei a placilor tehtonice. Lenta, dar consistenta. Investitorii vor incepe sa se uite foarte atent la gradul de indatorare, deficite, executia bugetara. Cum spuneam, nu se asteapta nimeni sa nu isi ia banii la scadenta bondurilor americane, intrebarea este “ce fel de bani”? Vor fi tot mai preferate statele care au deficite si datorii mici, resurse energetice in spate. Companiile solide s-ar putea sa adune in curand mai repede bani decat statele in dificultate, mai ales daca emisiunile de obligatiuni sunt denominate in valute mai sigure decat euro si dolarul. Plasamentele in marfuri si actiuni ale unor companii cu capacitati productive vor fi tot mai cautate, terenurile agricole vor arata mai bine in portofolii decat ansamblurile rezidentiale.