Se spune ca fiecare popor isi merita conducatorii. Isi merita deci romanii actuala clasa politica obsedata de propria capatuiala, inevitabil prin spolierea proprietatii publice? Suntem deci hoti, lenesi, flecari si incapabili de coagularea unui proiect concret astfel incat sa ne fi generat conducatori dupa chipul si asemanarea noastra? Aici fiecare isi poate da propriul raspuns, eu imi amintesc ca Bismark afirma (referindu-se la politicienii autohtoni) ca a fi roman nu e o nationalitate ci o profesie. Si nu are perfecta dreptate neamtul? Ce a facut aceasta populatie timp de veacuri? Ne-au calcat romanii, popoare migratoare de tot soiul, turci, tatari, rusi, etc. Nu le-am putut opune rezistenta fatis, ne-am amestecat insa cu ei si i-am integrat pe cei ramasi aici. Pentru a supravietui a trebuit sa fim maleabili, flexibili, sa ne adaptam permanent, sa profitam de avantajele vremelnice, “capul plecat”, fa-te frate cu dracul”, etc, etc. Si oare ce reprezinta furtul, jefuirea banului public, catararea in functii guvernamentale caldute si agatarea cu dintii de pozitiile care confera privilegii? Nu cumva expresia aceleiasi obsesii de supravietuire? "Aduna repede ca harciogul, fura de la altii daca nu ai de unde, pune de-o parte ca nu se stie mai tarziu, asigura repede urmasilor resursele necesare, pana nu pune altul mana pe ele". E ca si cum cel care a rabdat de foame intr-o viata trecuta devine obez in cea viitoare pentru a-si astampara foamea psihologica. Ne meritam deci conducatorii, ei reprezinta doar exacerbarea unor trasaturi specifice ale poporului roman (bineinteles, exarcerbarea trasaturilor negative, cine insista sa fie ales expunandu-si partea buna nu ajunge sa candideze).
Suntem insa harnici si inventivi, romanii fac treaba buna cand pleaca la munca afara. Pai, nu vad nici o contradictie aici, e tot o adaptare la mediu, trasatura in care excelam. Aceeasi intelepciune practica ne fereste de pericolul..idealurilor. Ca orice specie preocupata doar sa se perpetueze, stim instinctiv ca asta reprezinta doar o pierdere de vreme si irosirea unor energii pretioase. Nationalismul si ultra-ortodoxismul cultivate de legionari au fost posibile pentru ca multi dintre purtatorii camasilor verzi nu erau romani neaosi (multi “machidoni”). Iar fara modelul extern-vorbesc de nazisti si fascisti-probabil ca n-am fi avut nici noi o miscare de extrema-dreapta. Aceeasi poveste in cazul pasoptistilor. Modelul contaminant al altor state, importat datorita unei minoritati studioase care a revenit in tara cu ideea revolutiei, si multe elemente ne-autohtone (Negruzzi, Rosetti, Kogalniceanu-parca nu sunt chiar nume romanesti). De altfel nu prea s-a murit in istoria noastra pentru libertate, idei crestine, mesianisme, etc. Au existat revolte sporadice care plecau in majoritate de la neajunsuri materiale, acte de nesupunere pornite din orgoliul si dorinta de marire a unor conducatori (episoadele Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Tepes, etc) si cam atat. In restul timpului am supravietuit. Nu zic ca e neaparat rau, decat sa treci prin cruciade, purificari religioase, epurari entice, etc cum au cunoscut alte popoare care urmareau din timp in timp idealuri exterioare, mai bine sa vegetezi domestic cum am facut noi milenii. Totusi, daca stilul nostru de viata ne-a ferit de excesele altora, acelasi stil de viata ne fereste si de normalitatea pe care au castigat-o alte societati. Sigur, ma puteti contrazice cu perioada interbelica, cand societatea romaneasca parea relativ bine ancorata in lumea occidentala. Lasand la o parte faptul ca existau si atunci acte de coruptie, sa nu uitam de casa regala de..Hohenzolern si de minoritatile germana,a sasilor, evreilor, grecilor, armenilor, etc care erau muuuult mai bine reprezentate decat in ziua de azi.
Concluzia? Suntem un popor de supravietuitori, avem o aplecare fireasca spre oportunism. Dupa 45 de ani de privatiuni si egalitarism fortat, era normal ca profitorii si vanatorii de oportunitati sa sara in fata ca din pusca. In societati asezate, oportunismul nostru poate merge spre antreprenoriat si inovatie. In societati haotice, instabile legislativ si politic, cu o economie subreda-ca acum, oportunismul devine aplecare spre hotie. Oricum, Romania pare bine plasata. Daca economia globala va intra in colaps, vom supravietui din mica agricultura si autoconsum. Daca lucrurile isi revin miraculos, avem terenuri in camp tocmai bune pentru iluzorii ansambluri rezidentiale.
PS: Acest articol se dedica presedintelui Traian Basescu, de ziua lui. Omagiu celui care ne reprezinta atat de bine, in ce avem mai rau.
joi, 4 noiembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
1 euro pentru acest blog. E mult, e putin...?
Tocmai am citit un text pe blogul lui Dan Popa (Hymerion) care m-a pus pe ganduri (http://hymerion.ro/2010/11/02/28-000-de-dolari-pentru-acest-blog-e-mult-e-putin.html). Cum mi se pare esential pentru a intelege starea si conditia presei in acest moment, il voi afisa integral la final. Pe scurt, Dan ne povesteste cum a primit din partea unui publicitar de frunte o oferta super-tentanta, de includere in campania unor banci, “scorul” fluturat pe la nas fiind de 10.000 euro. Iar cand vorbim de 10.000 euro in on-line per site pentru o campanie, suma e chiar considerabila. Dan a refuzat sa accepte, absolut normal pentru un jurnalist care nu considera un neologism imposibil termenul de “etica” Vi s-ar fi parut normal sa scrie despre banci si sa le ia banii in acelasi timp pentru o campanie de promovare? Cand e de criticat-ciocu mic, cand e de laudat, toate boxele sus…? Dan ne mai spune inca ceva: ca a avut o oferta de a-si vinde blogul pentru 28.000 dolari si a refuzat de asemenea.
Daca mai e cazul, sa spunem ca Dan Popa e jurnalist pe financiar-bancar la Hotnews si a scris mult in ultima vreme despre procesele in lant declansate de clientii bancilor, grupati in mai multe asociatii, oferind tribuna blogului sau afiliat la Hotnews si punand practic umarul la coagularea acestor atitudini. Iar daca nu sunteti familiarizati cu termenii bancari si pasareasca financiara, tot ati cititi macar cateva din pamfletele sale cu si despre bancheri in ultimii doi ani. Ofertele de includere in campanii ample lansate de banci si chiar cei 28.000 de dolari pentru a-i cumpara blogul (presupun sub angajamentul ca nu va construi imediat altul similar-nu, Dan?) au venit insa dupa articolele in care a vorbit in extenso despre Asociatiile Clientilor Bancilor.
De ce Dan Popa? Pai ia sa vedem…ce jurnalist cu pareri critice, care sa si le expuna folosind o platforma cu vizibilitate si trafic, cunoasteti? Aaaa…gasiti in Ziarul Financiar asa ceva? (Ma rog, exista si exceptii, cum ar fi pozitia lui Cristian Hostiuc in replica la editorialul lui Misu Negritoiu de acum ceva vreme; exceptii pe care le numeri pe degete insa). Poate in saptamana Financiara, Bursa, etc? Adevarul, Evenimentul, Jurnalul? In afara de Adrian Panaite de la Curierul National si Ilie Serbanescu chiar nu mai pot enumera multe minti limpezi, pozitii consecvente in interesul celor care ii citesc si nu a celor care cumpara spatiile publicitare, Constinte. Exista bloguri care isi permit atitudini “contondente” dar cu trafic mult mai mic, deci mai putin periculoase pentru “imaginea” care inseamna totul in finaciar-bancar.Deci, cum sa nu se puna problema unei "investitii" de 10.000 euro sau chiar 28.000 dolari?
Sa nu ne mintim singuri, ziarele exista doar pentru a “capusa”principalii furnizori de publicitate nu pentru a informa publicul. Cand economia isi va mai reveni iar bancile vor dori iarasi sa crediteze vor dispare poate si cele cateva voci critice care exista in acest moment prin presa financiara (aparute in special datorita pauzelor din campaniile publicitare ale bancilor in ultimii 2 ani). Nu va mai fi poate momentul, nu va mai exista spatiu, conjunctura va fi alta, etc, etc. “Daca vrei sa critici, du-te nene pe blogul tau, vrei sa ne strici bugetele, sa ne distorsionezi cash-flow-ul? Cine te crezi, Mesia”?
Nu vreau sa mai fortez o comparatie Hymerion-Khris (si el cu un blog afiliat Hotnews), pentru ca banuiesc ca situatia e putin diferita si oricum, am abuzat de criticile la adresa lui Khris. Probabil ca Dan Popa are si un salariu de la Hotnews, in timp ce Khris se descurca pe cont propriu. De ce Khris a ajuns sa joace in spoturi ale BCR si sa se transforme in avocatul bancii in replicile care le ofera comentatorilor indignati? Pentru ca BCR a fost printre putinii care au oferit publicitate. Va imaginati ca poti fi critic cu cei care au postat un banner pe site-ul tau, chiar si atunci cand atitudinea ta e justificata, si sa speri ca acesta va fi mentinut cand expira contractul? Eu nu prea. In curand campaniile nu vor mai include insa bannere la vedere cu publicitate explicita ci atitudini binevoitoare cumparate, reclame mascate, etc. Alternativele? Sa faci trafic care nu tine de foame sau sa te “conformezi”. Pe termen lung, isi vor permite probabil sa spuna lucrurilor pe nume doar cei care fac blogging din hobby fara sa urmareasca profitul; cine vrea sa traiasca din blogging va face mai devreme sau mai tarziu compromisuri si un pact tacit cu publicitarii in dauna cititorilor. Din pacate.
Aacum vin in sfarsit la titlul acestei postari. Da, e vorba de un (1) euro. Eu nu sper sa fac bani cu acest blog si vreau totodata sa ajut cu el. Ma ofer deci sa-I ajut prin intermediul sau pe toti cei care si-au facut o afacere din blogurile lor si nu isi pot permite sa muste mana care ii hraneste sau pe cei care nu pot scrie lucrurile care le vor prin publicatiile la care inca lucreaza, cenzurati de sefii care nu vor sa strice relatii cu publicitarii sau autocenzurati de frica. Contra a 1 euro puteti scrie pe acest blog, eventual sub pseudonim, tot ce nu va permiteti la voi acasa, birou, blog, etc. N-o sa fac avere, il cheltuim apoi impreuna la o bere de socializare. Cum vi se pare? Inceputul unei prietenii frumoase?
Ca sa revin la Hymerion, jos palaria Dane! Aveti mai jos postarea sa:
28.000 de dolari pentru acest blog. E mult, e putin…?
“Uite, derulam cateva campanii interesante in care dorim sa te includem. E vorba de cateva banci (urmeaza numele lor) si de care credem ca esti interesat”, zice mailul unui foarte influent om din media online. Si cand spun foarte influent, am sentimentul ca stiu ce spun.Ii raspund, ca asa e politicos, spunandu-i ca sunt interesat de campanii, dar nu venite de la banci. Nu vreau niciun fel de potential conflict de interese si prefer sa am libertatea de a spune ce cred .“Dom`ne, poate nu ai inteles . Discutam de bugete de , sa zicem, 10.000 de euro”, zice.Nu ma intereseaza suma, poate fi oricat, dar daca vine de la o banca ii dau instant reject.Astept infrigurat raspunsul, banuind ca ori ma crede idiot, ori dobitoc. Ii spun intre timp si sotiei ca am o oferta de 10.000 de euro, care hai sa fim sinceri, nu ar strica nimanui, dar pe care am refuzat-o. Ma felicita, semn ca ca e ok.
Nu ma dau banii afara din casa, dar nici nu inteleg sa fac frumos doar la comanda unora.Promit ca daca ma mai streseaza cu asemenea anunturi sa spun care sunt bancile in cauza.
PS. Am avut o oferta de cumparare a acestui blog cu circa 28.000 usd si nu am vandut. Voi fii fiind imbecil, voi fi fiind inspirat…?
Daca mai e cazul, sa spunem ca Dan Popa e jurnalist pe financiar-bancar la Hotnews si a scris mult in ultima vreme despre procesele in lant declansate de clientii bancilor, grupati in mai multe asociatii, oferind tribuna blogului sau afiliat la Hotnews si punand practic umarul la coagularea acestor atitudini. Iar daca nu sunteti familiarizati cu termenii bancari si pasareasca financiara, tot ati cititi macar cateva din pamfletele sale cu si despre bancheri in ultimii doi ani. Ofertele de includere in campanii ample lansate de banci si chiar cei 28.000 de dolari pentru a-i cumpara blogul (presupun sub angajamentul ca nu va construi imediat altul similar-nu, Dan?) au venit insa dupa articolele in care a vorbit in extenso despre Asociatiile Clientilor Bancilor.
De ce Dan Popa? Pai ia sa vedem…ce jurnalist cu pareri critice, care sa si le expuna folosind o platforma cu vizibilitate si trafic, cunoasteti? Aaaa…gasiti in Ziarul Financiar asa ceva? (Ma rog, exista si exceptii, cum ar fi pozitia lui Cristian Hostiuc in replica la editorialul lui Misu Negritoiu de acum ceva vreme; exceptii pe care le numeri pe degete insa). Poate in saptamana Financiara, Bursa, etc? Adevarul, Evenimentul, Jurnalul? In afara de Adrian Panaite de la Curierul National si Ilie Serbanescu chiar nu mai pot enumera multe minti limpezi, pozitii consecvente in interesul celor care ii citesc si nu a celor care cumpara spatiile publicitare, Constinte. Exista bloguri care isi permit atitudini “contondente” dar cu trafic mult mai mic, deci mai putin periculoase pentru “imaginea” care inseamna totul in finaciar-bancar.Deci, cum sa nu se puna problema unei "investitii" de 10.000 euro sau chiar 28.000 dolari?
Sa nu ne mintim singuri, ziarele exista doar pentru a “capusa”principalii furnizori de publicitate nu pentru a informa publicul. Cand economia isi va mai reveni iar bancile vor dori iarasi sa crediteze vor dispare poate si cele cateva voci critice care exista in acest moment prin presa financiara (aparute in special datorita pauzelor din campaniile publicitare ale bancilor in ultimii 2 ani). Nu va mai fi poate momentul, nu va mai exista spatiu, conjunctura va fi alta, etc, etc. “Daca vrei sa critici, du-te nene pe blogul tau, vrei sa ne strici bugetele, sa ne distorsionezi cash-flow-ul? Cine te crezi, Mesia”?
Nu vreau sa mai fortez o comparatie Hymerion-Khris (si el cu un blog afiliat Hotnews), pentru ca banuiesc ca situatia e putin diferita si oricum, am abuzat de criticile la adresa lui Khris. Probabil ca Dan Popa are si un salariu de la Hotnews, in timp ce Khris se descurca pe cont propriu. De ce Khris a ajuns sa joace in spoturi ale BCR si sa se transforme in avocatul bancii in replicile care le ofera comentatorilor indignati? Pentru ca BCR a fost printre putinii care au oferit publicitate. Va imaginati ca poti fi critic cu cei care au postat un banner pe site-ul tau, chiar si atunci cand atitudinea ta e justificata, si sa speri ca acesta va fi mentinut cand expira contractul? Eu nu prea. In curand campaniile nu vor mai include insa bannere la vedere cu publicitate explicita ci atitudini binevoitoare cumparate, reclame mascate, etc. Alternativele? Sa faci trafic care nu tine de foame sau sa te “conformezi”. Pe termen lung, isi vor permite probabil sa spuna lucrurilor pe nume doar cei care fac blogging din hobby fara sa urmareasca profitul; cine vrea sa traiasca din blogging va face mai devreme sau mai tarziu compromisuri si un pact tacit cu publicitarii in dauna cititorilor. Din pacate.
Aacum vin in sfarsit la titlul acestei postari. Da, e vorba de un (1) euro. Eu nu sper sa fac bani cu acest blog si vreau totodata sa ajut cu el. Ma ofer deci sa-I ajut prin intermediul sau pe toti cei care si-au facut o afacere din blogurile lor si nu isi pot permite sa muste mana care ii hraneste sau pe cei care nu pot scrie lucrurile care le vor prin publicatiile la care inca lucreaza, cenzurati de sefii care nu vor sa strice relatii cu publicitarii sau autocenzurati de frica. Contra a 1 euro puteti scrie pe acest blog, eventual sub pseudonim, tot ce nu va permiteti la voi acasa, birou, blog, etc. N-o sa fac avere, il cheltuim apoi impreuna la o bere de socializare. Cum vi se pare? Inceputul unei prietenii frumoase?
Ca sa revin la Hymerion, jos palaria Dane! Aveti mai jos postarea sa:
28.000 de dolari pentru acest blog. E mult, e putin…?
“Uite, derulam cateva campanii interesante in care dorim sa te includem. E vorba de cateva banci (urmeaza numele lor) si de care credem ca esti interesat”, zice mailul unui foarte influent om din media online. Si cand spun foarte influent, am sentimentul ca stiu ce spun.Ii raspund, ca asa e politicos, spunandu-i ca sunt interesat de campanii, dar nu venite de la banci. Nu vreau niciun fel de potential conflict de interese si prefer sa am libertatea de a spune ce cred .“Dom`ne, poate nu ai inteles . Discutam de bugete de , sa zicem, 10.000 de euro”, zice.Nu ma intereseaza suma, poate fi oricat, dar daca vine de la o banca ii dau instant reject.Astept infrigurat raspunsul, banuind ca ori ma crede idiot, ori dobitoc. Ii spun intre timp si sotiei ca am o oferta de 10.000 de euro, care hai sa fim sinceri, nu ar strica nimanui, dar pe care am refuzat-o. Ma felicita, semn ca ca e ok.
Nu ma dau banii afara din casa, dar nici nu inteleg sa fac frumos doar la comanda unora.Promit ca daca ma mai streseaza cu asemenea anunturi sa spun care sunt bancile in cauza.
PS. Am avut o oferta de cumparare a acestui blog cu circa 28.000 usd si nu am vandut. Voi fii fiind imbecil, voi fi fiind inspirat…?
Soarele se invarte in jurul Pamantului!
Dau ieri din intamplare peste un blog cu nume ciudat: Saccsiv. (http://saccsiv.wordpress.com). Era in lista de bloguri a unui site pe care il frecventam (Iesirea din Matrix, o sursa de documentare interesante) asa ca am dat click. Si ce vad? Un articol vituperant despre …homeopatie (“HOMEOPATIA – ratacire NEW AGE. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost MASON”). Ups! Nu rezist si pun un comentariu:“am intrat accidental pe aici…cat obscurantism!!!!….e condamnata pana si acupunctura!…homeopatia e pusa la zid, in schimb ingerarea de chimicale de 2 lei din hapurile traditionale de prin farmacii e cat se poate de crestina…..oare ati aflat ca pamantul se invarte in jurul soarelui sau o fi ramas plat?”
Si ce credeti, mi s-a raspuns cu citate, cu alte linkuri, etc? Corect! Linkuri nu despre sursele si efectele homeopatiei ci despre…..adevarul privind miscarea de rotatie a soarelui in jurul Pamantului (de aia au avut probleme cu Biserica la un moment dat Galileo si Giordano Bruno, ca au contrazis-o in chestiunea cu pricina. Intre timp, oamenii in sutana s-au mai rasgandit, nu insa si ultra-religiosii cum sunt cei care scriu si comenteaza pe astfel de bloguri-deloc neglijabili numeric daca ne uitam ca fiecare postare genereaza cateva zeci de comentarii).
Zice Saccisv:
“Spre maxima ta uluire, cine-i ortodox pricepe ca soarele se invarte in jurul pamantului:
VIDEO: GEOCENTRISM
http://saccsiv.wordpress.com/2009/08/28/video-geocentrism/
De ce cucerirea spatiului cam bate pasul pe loc?
http://saccsiv.wordpress.com/2010/04/16/de-ce-cucerirea-spatiului-cam-bate-pasul-pe-loc/
VIDEO: Ciudatenie in imaginile transmise de Deep Impact, in care se vede miscarea de rotatie a pamantului?
http://saccsiv.wordpress.com/2010/04/22/video-ciudatenie-in-imaginile-transmise-de-deep-impact-in-care-se-vede-miscarea-de-rotatie-a-pamantului/
Probabil ca doar din criza de timp (Saccsiv a generat in ultima luna peste 170 de postari pe blog potrivit Zelist) nu mi s-au furnizat dovezi privind …platitudinea Pamuntului. Dar am mai gasit alte chestii interesante:
http://saccsiv.wordpress.com/2010/08/11/extraterestrii-sunt-draci-new-age-ii-numeste-sefi-secreti/
http://saccsiv.wordpress.com/2010/09/28/in-asteptarea-dracilor-onu-va-desemna-un-responsabil-pentru-primirea-extraterestrilor/
Cu alte cuvinte Soarele se invarte in jurul Pamantului, extraterestri sunt..draci (aici Vaticanul pare sa aiba o alta parere, incercand sa integreze timid ideea existentei lor, cel putin in ultima vreme, in filozofia crestina) iar ecumenismul o inventie masonica (sunt aduse in sprijin citate din mari duhovnici care militau pentru izolarea ortodoxiei stramosesti, la adapost de orice influente). Gasiti de asemenea postari impotriva cipurilor, noii ordini mondiale, conspiratiei iluminatilor, etc, etc.
Ce raspandeste intr-un cuvant acest site ultra-ortodox? Teama, izolare, lipsa de dialog, blocare in jurul unor idei fixe. Asta sa fie esenta crestinismului? Unde e dragostea si deschiderea fata de cel de langa tine?
A, sa nu uit. Pe blog exista si …publicitate. Cu un simplu click puteti comanda sticlute cu mir de nard la 20 lei bucata de la Manastirea Negru Voda. Cum mesajul lui Saccsiv risca sa se propage cu viteza tunetului in societatea contemporana dezorientata, era normal sa apara sabotorii. In dreapta sus pe blog apare deci un avertisment: “Atentie! O grupare spurcata posteaza in presa on-line mesaje anticrestine semnate “saccsiv.”
Si ce credeti, mi s-a raspuns cu citate, cu alte linkuri, etc? Corect! Linkuri nu despre sursele si efectele homeopatiei ci despre…..adevarul privind miscarea de rotatie a soarelui in jurul Pamantului (de aia au avut probleme cu Biserica la un moment dat Galileo si Giordano Bruno, ca au contrazis-o in chestiunea cu pricina. Intre timp, oamenii in sutana s-au mai rasgandit, nu insa si ultra-religiosii cum sunt cei care scriu si comenteaza pe astfel de bloguri-deloc neglijabili numeric daca ne uitam ca fiecare postare genereaza cateva zeci de comentarii).
Zice Saccisv:
“Spre maxima ta uluire, cine-i ortodox pricepe ca soarele se invarte in jurul pamantului:
VIDEO: GEOCENTRISM
http://saccsiv.wordpress.com/2009/08/28/video-geocentrism/
De ce cucerirea spatiului cam bate pasul pe loc?
http://saccsiv.wordpress.com/2010/04/16/de-ce-cucerirea-spatiului-cam-bate-pasul-pe-loc/
VIDEO: Ciudatenie in imaginile transmise de Deep Impact, in care se vede miscarea de rotatie a pamantului?
http://saccsiv.wordpress.com/2010/04/22/video-ciudatenie-in-imaginile-transmise-de-deep-impact-in-care-se-vede-miscarea-de-rotatie-a-pamantului/
Probabil ca doar din criza de timp (Saccsiv a generat in ultima luna peste 170 de postari pe blog potrivit Zelist) nu mi s-au furnizat dovezi privind …platitudinea Pamuntului. Dar am mai gasit alte chestii interesante:
http://saccsiv.wordpress.com/2010/08/11/extraterestrii-sunt-draci-new-age-ii-numeste-sefi-secreti/
http://saccsiv.wordpress.com/2010/09/28/in-asteptarea-dracilor-onu-va-desemna-un-responsabil-pentru-primirea-extraterestrilor/
Cu alte cuvinte Soarele se invarte in jurul Pamantului, extraterestri sunt..draci (aici Vaticanul pare sa aiba o alta parere, incercand sa integreze timid ideea existentei lor, cel putin in ultima vreme, in filozofia crestina) iar ecumenismul o inventie masonica (sunt aduse in sprijin citate din mari duhovnici care militau pentru izolarea ortodoxiei stramosesti, la adapost de orice influente). Gasiti de asemenea postari impotriva cipurilor, noii ordini mondiale, conspiratiei iluminatilor, etc, etc.
Ce raspandeste intr-un cuvant acest site ultra-ortodox? Teama, izolare, lipsa de dialog, blocare in jurul unor idei fixe. Asta sa fie esenta crestinismului? Unde e dragostea si deschiderea fata de cel de langa tine?
A, sa nu uit. Pe blog exista si …publicitate. Cu un simplu click puteti comanda sticlute cu mir de nard la 20 lei bucata de la Manastirea Negru Voda. Cum mesajul lui Saccsiv risca sa se propage cu viteza tunetului in societatea contemporana dezorientata, era normal sa apara sabotorii. In dreapta sus pe blog apare deci un avertisment: “Atentie! O grupare spurcata posteaza in presa on-line mesaje anticrestine semnate “saccsiv.”
marți, 26 octombrie 2010
Acumularea de bunuri vs acumularea de privilegii
S-au inmultit postarile pe blogurile “libertariene”in care se condamna cu elan socialismul. Oamenii se tem probabil ca actuala criza va pune in discutie insusi maria-sa Capitalismul si se comporta precum propagandistii comunisti care infierau lumea capitalului acum peste 20 de ani. In fond, la nivelul instinctului de supravietuire..sociala, ce mare diferenta intre capitalism si comunism?. Intr-un sistem se acumuleaza cu pasiune bunuri materiale, “active”, in celalalt sunt la mare pret privilegiile pe linie de partid, cireasa pe tort fiind dreptul de a-i comanda/controla pe altii. Pe unii sistemul ii invata sa se simta in siguranta acumuland posesiuni, pe altii sa adune functii. Miliardarul de top 300 si activistul de partid sunt simbolurile reusitei individuale in cele doua sisteme. Care va e mai simpatic? Comunismul a batut toba in jurul egalitarismului prin urmare oamenii au inceput sa vaneze functiile in partid in locul bunurilor materiale, pozitii care confereau privilegii si reprezentau reteta reusitei in viata. In schimb, capitalismul a scos in fata proprietatea privata iar rezultatul este celebrul procent 80-20 (20% din populatie detine 80% din avutia nationala). Eu am avut "sansa" sa simt pe pielea mea derapajele socialismului si am beneficiat in ultimii 20 de ani si de “realizarile” capitalismului, inclusiv actuala criza. Cred sincer ca proprietatea privata trebuie descurajata dincolo de anumite valori care depasesc strictul necesar pe mai multe generatii, ca sa nu mai ajungem la anomalii gen Patriciu, Vantu, Bill Gates, etc. Impozitare progresiva pe venituri deci, taxe nemiloase pe proprietate, mai ales cand lista proprietatilor se transforma in cearceaf. Nici egalitarism fortat, dar nici polarizare extrema sau bantustanizare. O societate cat mai apropiata de modelul nordic.
joi, 21 octombrie 2010
Imperial Capital, “marca inregistrata” pentru saracii cu duhul
Prin aprilie, scriam in Banii Nostri despre un ghiseft de ultim moment, creditul cu DAE de 6% in euro, solicitat prin… SMS iar procedura de aprobare derulata prin Posta (“Imperial Capital, o afacere cu credite “ieftine” care pute a Teapa”). Spuneam atunci: “cat de naiv sa fie oare cineva propunand imprumuturi cu DAE fixa, de 6% in euro, timp de 7 ani, in momentul in care Euribor se afla la minimul istoric si ar putea creste chiar peste acest nivel pana la scadenta, provocand pagube finantatorului? Si mai ales, dupa ce ca sunt naivi, oamenii mai sunt si buni crestini: nu percep penalitati pentru intarzierile la plata ratelor! Faceti cunostiinta cu Imperial Capital Ventures, parte a binecunoscutului grup austriac Imperial Capital de care Google n-a auzit insa in primele pagini (atat cat am avut rabdare si noi sa cautam! E drept, exista un Imperial Capital, numai ca respectivii sunt banca de investitii si sunt din America).”Si modalitatea de inmanare a banilor era interesanta: pe langa clasicul transfer bancar acestia puteau veni si prin Posta sau puteau fi inmanati personal!
Ma rog, nu mai insist, marea afacere a creditelor cu DAE de 6% a fost stopata (“Fair Play Credit” se numea produsul!), probabil ca cineva i-a tras de maneca pe cei in cauza. Exista insa un epilog. Vad la inceputul saptamanii ca articolul pe care il salvasem intre timp si pe blogul meu a facut brusc 1.000 de accesari. Ce sa fie, ce sa fie? Dau o cautare repede si ce vad?
“Megaescrocherie pe filieră româno-italo-austriacă/Mii de gălăţeni sunt ademeniţi cu premii fictive de 10.000 de euro, în schimbul unei taxe reale de 95 de euro” (Adevarul.ro)
E vorba de o relatare din Galati. “Sute de concitadini au găsit în cutiile poştale aşa numite „decizii oficiale de acordare a câştigului", garnisite cu ştampile şi semnături. Condiţia îmbogăţirii, o nimica toată: plata unei taxe de 95 de euro pentru „cheltuieli notarile şi prelucrarea dosarului". Hârtia respectivă poartă sigla cu titulatura „Maximilian La Croix", patronul acestui joc şi este semnată şi ştampilată. Pentru a mări încrederea potenţialelor victime, se menţionează că decizia de acordare a câştigului de 10.000 de euro este definitivă şi poate fi oricând revendicată în justiţie. „Extragerea se desfăşoară sub stricta supraveghere a notarului public, dr. Friederich Vielfalt, membru al Camerei Notariale din Austria. Dumneavoastră faceţi parte dintre fericiţii câştigători ai marii extrageri Maximilian La Croix de anul acesta. Valoarea câştigului dumneavoastră este de 10.000 de euro. Ne va face o deosebită plăcere să vă transferăm câştigul în contul bancar, sau să vi-l înmânăm personal la domiciliul dumneavoastră în intervalul 25 - 31 octombrie 2010", semnează pentru „autenticitate" vicepreşedintele societăţii Imperial Capital Ventures, Jean Mari Ferlinden”.
Dupa cum vedeti, lumea e mica. Imperial Capital Ventures, aceeasi firma care oferea credite cu DAE de 6% in euro prin primavara, revine in forta in toamna in Galati cu tombole unde toata lumea castiga cate 10.000 euro. Eu inteleg ca exista sarlatani in permanenta, dar marturisesc ca Imperial Capital e cel mai lipsit de imaginatie “brand”. Cum naiba sa incerci sa dai doua tepe de sub aceeasi basca? Ii durea mana sa schimbe sereleul fantoma sub care operau? Nu isi permiteau costurile infiintarii altuia? Ce ti-e si cu criza asta…
Ma rog, nu mai insist, marea afacere a creditelor cu DAE de 6% a fost stopata (“Fair Play Credit” se numea produsul!), probabil ca cineva i-a tras de maneca pe cei in cauza. Exista insa un epilog. Vad la inceputul saptamanii ca articolul pe care il salvasem intre timp si pe blogul meu a facut brusc 1.000 de accesari. Ce sa fie, ce sa fie? Dau o cautare repede si ce vad?
“Megaescrocherie pe filieră româno-italo-austriacă/Mii de gălăţeni sunt ademeniţi cu premii fictive de 10.000 de euro, în schimbul unei taxe reale de 95 de euro” (Adevarul.ro)
E vorba de o relatare din Galati. “Sute de concitadini au găsit în cutiile poştale aşa numite „decizii oficiale de acordare a câştigului", garnisite cu ştampile şi semnături. Condiţia îmbogăţirii, o nimica toată: plata unei taxe de 95 de euro pentru „cheltuieli notarile şi prelucrarea dosarului". Hârtia respectivă poartă sigla cu titulatura „Maximilian La Croix", patronul acestui joc şi este semnată şi ştampilată. Pentru a mări încrederea potenţialelor victime, se menţionează că decizia de acordare a câştigului de 10.000 de euro este definitivă şi poate fi oricând revendicată în justiţie. „Extragerea se desfăşoară sub stricta supraveghere a notarului public, dr. Friederich Vielfalt, membru al Camerei Notariale din Austria. Dumneavoastră faceţi parte dintre fericiţii câştigători ai marii extrageri Maximilian La Croix de anul acesta. Valoarea câştigului dumneavoastră este de 10.000 de euro. Ne va face o deosebită plăcere să vă transferăm câştigul în contul bancar, sau să vi-l înmânăm personal la domiciliul dumneavoastră în intervalul 25 - 31 octombrie 2010", semnează pentru „autenticitate" vicepreşedintele societăţii Imperial Capital Ventures, Jean Mari Ferlinden”.
Dupa cum vedeti, lumea e mica. Imperial Capital Ventures, aceeasi firma care oferea credite cu DAE de 6% in euro prin primavara, revine in forta in toamna in Galati cu tombole unde toata lumea castiga cate 10.000 euro. Eu inteleg ca exista sarlatani in permanenta, dar marturisesc ca Imperial Capital e cel mai lipsit de imaginatie “brand”. Cum naiba sa incerci sa dai doua tepe de sub aceeasi basca? Ii durea mana sa schimbe sereleul fantoma sub care operau? Nu isi permiteau costurile infiintarii altuia? Ce ti-e si cu criza asta…
marți, 19 octombrie 2010
Tara jumatatilor de adevar
Zile ploioase, stenograme savuroase. Ne impartim din nou in 2 tabere. Pro-basistii condamna modul in care mogulul Vantu intelege sa faca presa, sa-si transforme subordonatii in pres (si servilismul acestora) si sa-si impuna agenda proprie in jurnalele de stiri. Anti-basistii condamna modul in care convorbiri interceptate ajung in presa, lipsa de relevanta a discutiilor surprinse in stenograme in raport cu motivul pentru care este urmarit in justitie Vantu. Este imoral, scandalos, respingator modul in care se face presa in anumite trusturi? DA. Este immoral, scandalos, respingator modul in care serviciile secrete isi aduc obolul intr-o lupta politica ce ar trebui sa le ocoleasca? Este. Deci, ambele tabere au dreptate. Gresesc toti cei care au adoptat ieri o atitudine partizana, pro-Vantu sau pro-Basescu. Oamenii normali ar trebui sa condamne (desi eu zic ca atitudinea mai sanatoasa ar fi sa ignore) ambele tabere nu sa victimizeze una sau s-o acuze pe cealalta. Cu toate astea, astfel de atitudini le poti numara pe degete, in timp ce editorialele vituperante, degetele acuzatoare indreptate spre o tabara sau alta abunda. E mai putin grav traficul de influenta si transformarea organelor de presa din dotare in trompete fara constiinta decat folosirea serviciilor secrete, bine stimulate in prealabil prin majorari succesive de bugete, la decredibilizarea adversarilor politici si deturnarea atentiei de la teme majore (in cazul de ieri, motiunea de cenzura a palit in fata stenogramelor)?
Inca o data. Cum e posibil ca o intreaga natiune sa ramana permanent polarizata, condamnand hotia, prostia, meschinaria, jocul murdar al ..celeilalte tabere, ignorand sau bagatelizand practici similare ale favoritilor? Politica, economia, societatea nu sunt un joc de fotbal! De ce nu inchidem televizorul, ca doar avem telecomanda...votului si a libertatii de asociere-in loc sa privim resemnati meciuri anoste doar cu speranta ca favoritii vor marca pana la urma celorlalti un gol amarat (deseori doar autogol)? Si pana cand o sa tot facem asta? Pe cand un "Tea Party" autohton?
Inca o data. Cum e posibil ca o intreaga natiune sa ramana permanent polarizata, condamnand hotia, prostia, meschinaria, jocul murdar al ..celeilalte tabere, ignorand sau bagatelizand practici similare ale favoritilor? Politica, economia, societatea nu sunt un joc de fotbal! De ce nu inchidem televizorul, ca doar avem telecomanda...votului si a libertatii de asociere-in loc sa privim resemnati meciuri anoste doar cu speranta ca favoritii vor marca pana la urma celorlalti un gol amarat (deseori doar autogol)? Si pana cand o sa tot facem asta? Pe cand un "Tea Party" autohton?
luni, 18 octombrie 2010
Sperietoarea inflatiei
Dupa ce au ramas cam fara gloante ducandu-si dobanzile de politica monetara aproape de zero, reprezentantii mai multor Banci Centrale incearca sa lupte impotriva deflatiei cu declaratii sforaitoare (aici exceleaza Bernanke), aratand pietelor pisica cumpararii de bonduri guvernamentale, altfel spus tiparind bani.
De ce ar trebui sa se duca acesti bani in preturi cata vreme sectorul privat nu prea mai vrea sa auda de credite iar persoanele fizice sunt deja supraindatorate? Cat timp banii proaspat emisi electronic nu circula prin economie, de ce am avea preturi mai mari? Sigur, scenarii se pot imagina oricum. De pilda, banii dati cu generozitate de bancile centrale la dobanzi insignifiante sau chiar fara dobanda vor ajunge sa umfle speculativ cotatiile unor active. Pana acum au facut-o cu bursele de actiuni, de ce nu s-ar repeta schema cu bursele de marfuri, ca in 2008 cand pentrolul ajunsese la 150 dolari/baril?
Eu nu cred ca asta se va intampla, eventual nu pe termen lung. In conditiile in care cererea se contracta, o crestere a pretului va duce la si mai putine achizitii din partea consumatorilor. Iar achizitii mai mici inseamna stocuri mai mari si inevitabil locuri de munca eliminate de companii. Si isi mai permite cineva un somaj mai mare decat cel deja existent? Sa nu uitam de componenta electorala a oricarei strategii economice. Si sa nu uitam nici deficitele in crestere. Cata vreme isi vor mai permite statele sa amane cresterea impozitarii? Or, cu impozite mai mari si cheltuieli publice taiate, parca nu privesti cu simpatie preturile mai mari de la piata, nu? Si poate te gandesti sa pui stampila pe altcineva la proximele alegeri…
Daca vor neaparat inflatie, autoritatile ar putea sa copieze modelul romanesc de la inceputul anilor ’90. Cresti pensiile si salariile si preturile nu au cum sa stea pe loc. Din pacate, multe din bondurile deja emise sunt legate de inflatie iar asta tempereaza zelul autoritatilor in a fabrica bani noi. In plus, daca in Romania schema a functionat si relativ repede inflatia a sarit de 100%, asta a fost posibil si datorita faptului ca economia nu era privatizata iar plata salariatilor si pensionarilor revenea in sarcina bugetului de stat. Or, in conditiile in care grosul salariatilor muncesc la privat iar pensiile sunt platite tot de fonduri private, e mai greu de imaginat o crestere conjugata a veniturilor in economiile dezvoltate.
A, ca tot am vorbit de inflatia de 100-200% din acele vremuri de trista amintire din Romania. Cine oare patrona tiparitul de bani din fruntea BNR in acele vremuri? Element ajutator: respectivul este unul dintre cei doi reprezentanti ai Romaniei in Comisia Trilaterala care s-a reunit recent la Bucuresti. Celelalt este viitorul Prim Ministru al Romaniei, in cazul in care Guvernul Boc pica inainte de alegerile din 2012 sau o majoritate cu PSD in frunte construieste Guvernul dupa (pe ce pariem?).A, sa nu uit, am observat ca din lista membrilor comisiei prezenti la Bucuresti la sf saptamanii trecute facea parte si Marek Belka, guvernatorul Bancii Centrale din Polonia. Oare precedentul guvernator, cel care se opunea unui imprumut de la FMI (luat intre timp), cel care a murit in accidentul de avion din Rusia impreuna cu presedintele Poloniei, o fi facut si el parte din Comisia Trilaterala? Tare sunt curios...
De ce ar trebui sa se duca acesti bani in preturi cata vreme sectorul privat nu prea mai vrea sa auda de credite iar persoanele fizice sunt deja supraindatorate? Cat timp banii proaspat emisi electronic nu circula prin economie, de ce am avea preturi mai mari? Sigur, scenarii se pot imagina oricum. De pilda, banii dati cu generozitate de bancile centrale la dobanzi insignifiante sau chiar fara dobanda vor ajunge sa umfle speculativ cotatiile unor active. Pana acum au facut-o cu bursele de actiuni, de ce nu s-ar repeta schema cu bursele de marfuri, ca in 2008 cand pentrolul ajunsese la 150 dolari/baril?
Eu nu cred ca asta se va intampla, eventual nu pe termen lung. In conditiile in care cererea se contracta, o crestere a pretului va duce la si mai putine achizitii din partea consumatorilor. Iar achizitii mai mici inseamna stocuri mai mari si inevitabil locuri de munca eliminate de companii. Si isi mai permite cineva un somaj mai mare decat cel deja existent? Sa nu uitam de componenta electorala a oricarei strategii economice. Si sa nu uitam nici deficitele in crestere. Cata vreme isi vor mai permite statele sa amane cresterea impozitarii? Or, cu impozite mai mari si cheltuieli publice taiate, parca nu privesti cu simpatie preturile mai mari de la piata, nu? Si poate te gandesti sa pui stampila pe altcineva la proximele alegeri…
Daca vor neaparat inflatie, autoritatile ar putea sa copieze modelul romanesc de la inceputul anilor ’90. Cresti pensiile si salariile si preturile nu au cum sa stea pe loc. Din pacate, multe din bondurile deja emise sunt legate de inflatie iar asta tempereaza zelul autoritatilor in a fabrica bani noi. In plus, daca in Romania schema a functionat si relativ repede inflatia a sarit de 100%, asta a fost posibil si datorita faptului ca economia nu era privatizata iar plata salariatilor si pensionarilor revenea in sarcina bugetului de stat. Or, in conditiile in care grosul salariatilor muncesc la privat iar pensiile sunt platite tot de fonduri private, e mai greu de imaginat o crestere conjugata a veniturilor in economiile dezvoltate.
A, ca tot am vorbit de inflatia de 100-200% din acele vremuri de trista amintire din Romania. Cine oare patrona tiparitul de bani din fruntea BNR in acele vremuri? Element ajutator: respectivul este unul dintre cei doi reprezentanti ai Romaniei in Comisia Trilaterala care s-a reunit recent la Bucuresti. Celelalt este viitorul Prim Ministru al Romaniei, in cazul in care Guvernul Boc pica inainte de alegerile din 2012 sau o majoritate cu PSD in frunte construieste Guvernul dupa (pe ce pariem?).A, sa nu uit, am observat ca din lista membrilor comisiei prezenti la Bucuresti la sf saptamanii trecute facea parte si Marek Belka, guvernatorul Bancii Centrale din Polonia. Oare precedentul guvernator, cel care se opunea unui imprumut de la FMI (luat intre timp), cel care a murit in accidentul de avion din Rusia impreuna cu presedintele Poloniei, o fi facut si el parte din Comisia Trilaterala? Tare sunt curios...
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Wall Street Journal: Cantarea capitalismului
Extrase dintr-un text dezgustator din Wall Street Journal, troneaza astazi (vineri) pe Hotnews.
”Capitalismul i-a salvat pe minerii chilieni” zice Daniel Henninger de la Wall Street Journal, acest Ion Brad in proza al capitalismului triumfator. Pe ce se bazeaza? Burghiul care a asigurat eliberarea minerilor prinsi la 700 m adancime venea de la o firma minuscula din Berlin, Pennsylvania. Cablul de rezistenta provenea din Germania, cablul de comunicatii era din Japonia, etc. Adica daca nu dezvoltau capitalistii sistemele astea minunate, se duceau pe apa sambetei bietii mineri chilieni.
Insa nu consumismul exagerat promovat de acelasi capitalism glorificat de foaia cu “Wall Street” in titulatura (iata cum Wall Street devine sinonim cu activitatile de binefacere, ca tot i-a acuzat Buffet saptamana trecuta ca sunt ca o biserica ce joaca la loterie banii enoriasilor) i-a dus pe mineri in subteran? Ca doar pentru export lucrau ei, si nu pentru exportul in Coreea de Nord presupun…E ca si cum Pravda ar fi condamnat capitalismul pentru accident in urma cu ceva ani, numai ca acum nimeni nu indrazneste sa ironize drept propagandanda ieftina creatia lui Henninger de la WSJ. Eu inteleg de unde vine silogismul jurnalistului American. Dupa ce bancile au provocat dezastrul in care ne aflam iar statele le-au salvat cu bani publici in loc sa le lase sa falimenteze (ca doar asa-i in capitalism, piata libera regleaza dezechiibrele, nu?), tot mai multe voci critice arata cu degetul spre capitalismul occidental, cel care ne poate duce la groapa pe toti daca modelul sau consumist va fi preluat, cu ajutorul mediei obediente, de state suprapopulate precum India si China (oare cum s-o respira pe planeta daca fiecare chinez si indian o sa vrea cate o masina proprie si pungi doldora cu nimicuri de la supermarket)? Era nevoie asadar de o spalare a imaginii sistemului, iar propaganda s-a pus in miscare. Pe acelasi rationament, oprirea scurgerii de petrol din golful Mexic poate fi considerata de asemenea o victorie capitalista, doar tehnologia era tot o creatie a sistemului , nu?
PS: Ce ziceti, compania care a donat celebrul burghiu, si care s-a trezit cu o promovare la nivel planetar, a iesit in pierdere sau in profit?...oricum, PR-ul e tot o inventie capitalista, nu?
”Capitalismul i-a salvat pe minerii chilieni” zice Daniel Henninger de la Wall Street Journal, acest Ion Brad in proza al capitalismului triumfator. Pe ce se bazeaza? Burghiul care a asigurat eliberarea minerilor prinsi la 700 m adancime venea de la o firma minuscula din Berlin, Pennsylvania. Cablul de rezistenta provenea din Germania, cablul de comunicatii era din Japonia, etc. Adica daca nu dezvoltau capitalistii sistemele astea minunate, se duceau pe apa sambetei bietii mineri chilieni.
Insa nu consumismul exagerat promovat de acelasi capitalism glorificat de foaia cu “Wall Street” in titulatura (iata cum Wall Street devine sinonim cu activitatile de binefacere, ca tot i-a acuzat Buffet saptamana trecuta ca sunt ca o biserica ce joaca la loterie banii enoriasilor) i-a dus pe mineri in subteran? Ca doar pentru export lucrau ei, si nu pentru exportul in Coreea de Nord presupun…E ca si cum Pravda ar fi condamnat capitalismul pentru accident in urma cu ceva ani, numai ca acum nimeni nu indrazneste sa ironize drept propagandanda ieftina creatia lui Henninger de la WSJ. Eu inteleg de unde vine silogismul jurnalistului American. Dupa ce bancile au provocat dezastrul in care ne aflam iar statele le-au salvat cu bani publici in loc sa le lase sa falimenteze (ca doar asa-i in capitalism, piata libera regleaza dezechiibrele, nu?), tot mai multe voci critice arata cu degetul spre capitalismul occidental, cel care ne poate duce la groapa pe toti daca modelul sau consumist va fi preluat, cu ajutorul mediei obediente, de state suprapopulate precum India si China (oare cum s-o respira pe planeta daca fiecare chinez si indian o sa vrea cate o masina proprie si pungi doldora cu nimicuri de la supermarket)? Era nevoie asadar de o spalare a imaginii sistemului, iar propaganda s-a pus in miscare. Pe acelasi rationament, oprirea scurgerii de petrol din golful Mexic poate fi considerata de asemenea o victorie capitalista, doar tehnologia era tot o creatie a sistemului , nu?
PS: Ce ziceti, compania care a donat celebrul burghiu, si care s-a trezit cu o promovare la nivel planetar, a iesit in pierdere sau in profit?...oricum, PR-ul e tot o inventie capitalista, nu?
miercuri, 13 octombrie 2010
Ha, ha, ha, hanalistii Raiffeisen au norma: nici un an fara 100% pe SIF-uri!
Prin 2008, cand piata de capital se pregatea de un picaj pe cinste, baieteii de la Raiffeisen Capital & Investment spargeau gura lumii cu un raport de analiza care demonstra ca actiunile SIF se pot aprecia cu peste 100% in urmatoarele 12 luni. Cotatiile s-au facut praf atunci, dar pentru RCI n-a contat, anul urmator au comis ceva similar, avertizand ca urmeaza, dupa calculele lor, cresteri similare. Azi, un nou raport, preluat cuminte de trompeta ZF : “Raiffeisen: SIF-urile sunt de cumpărat, indiferent cum ar fi evaluat BCR”. Subtitlul zice asa :”Acţiunile celor cinci SIF-uri au potenţiale de creştere cuprinse între 35% şi 110%, potrivit unui raport de analiză realizat de firma de brokeraj Raiffeisen Capital&Investment, care recomandă cumpărare pentru toate cele cinci titluri”.
Cu alte cuvinte, analistii RCI isi respecta norma: nici un an fara crestere de 100% pe SIF-uri. Ma rog, exista si variatii, potentialul de crestere intre cele 5 societati variaza an de an, banuim in functie de…interesele clientilor RCI. Care este rationamentul care sta de regula la baza acestor estimari optimiste? VUAN-ul domne’. E mult peste valoarea actiunilor. Deci, au active valoroase SIF-urile. Faptul ca zona financiara e ocolita din ce in ce mai mult, provizioanele bancilor din portofoliul SIF tot cresc iar dividendele acordate acestora tot scad, nu are prea mare importanta pentru RCI. De la nasu mare, catre baietii destepti care mai au de maritat ceva actiuni, procente fara numar, fara numar, ca doar nu dau de la ei baietii si fetele RCI zerourile din rapoartele de analiza cu estimari de crestere. Up, up, up! Pump and dump, ca la BVB nimeni nu mai tine minte azi ce pronosticuri s-au dat ieri.
A, sa nu uit de prietenii de la Erste. Prin februarie, departamentul lor de analiza comitea urmatoarea capodopera. "Romania are cel mai ridicat potenţial de creştere dintre pieţele de acţiuni din Europa Centrală si de Est, cu un avans estimat la 77% al indicelui BET in acest an, un factor determinant fiind scăderea aversiunii faţă de risc, se arata intr-un raport al Erste Bank. " Pana acum, indicele BET a urcat cu 11%. Mai are un mizilic de peste 60% de parcurs in urmatoarele doua luni jumatate pentru a-l felicita pe d-l Ekuchen, strategul Erste. Articolul integral la:
http://cristiandogaru.blogspot.com/2010/02/raport-actiunile-erste-vor-creste-cu-un.html
Cu alte cuvinte, analistii RCI isi respecta norma: nici un an fara crestere de 100% pe SIF-uri. Ma rog, exista si variatii, potentialul de crestere intre cele 5 societati variaza an de an, banuim in functie de…interesele clientilor RCI. Care este rationamentul care sta de regula la baza acestor estimari optimiste? VUAN-ul domne’. E mult peste valoarea actiunilor. Deci, au active valoroase SIF-urile. Faptul ca zona financiara e ocolita din ce in ce mai mult, provizioanele bancilor din portofoliul SIF tot cresc iar dividendele acordate acestora tot scad, nu are prea mare importanta pentru RCI. De la nasu mare, catre baietii destepti care mai au de maritat ceva actiuni, procente fara numar, fara numar, ca doar nu dau de la ei baietii si fetele RCI zerourile din rapoartele de analiza cu estimari de crestere. Up, up, up! Pump and dump, ca la BVB nimeni nu mai tine minte azi ce pronosticuri s-au dat ieri.
A, sa nu uit de prietenii de la Erste. Prin februarie, departamentul lor de analiza comitea urmatoarea capodopera. "Romania are cel mai ridicat potenţial de creştere dintre pieţele de acţiuni din Europa Centrală si de Est, cu un avans estimat la 77% al indicelui BET in acest an, un factor determinant fiind scăderea aversiunii faţă de risc, se arata intr-un raport al Erste Bank. " Pana acum, indicele BET a urcat cu 11%. Mai are un mizilic de peste 60% de parcurs in urmatoarele doua luni jumatate pentru a-l felicita pe d-l Ekuchen, strategul Erste. Articolul integral la:
http://cristiandogaru.blogspot.com/2010/02/raport-actiunile-erste-vor-creste-cu-un.html
marți, 12 octombrie 2010
Tuning In
Un documentar incitant despre mai multe personaje denumite generic “Medium”, fenomen pe care nu m-as grabi sa-l etichetez ca marginal datorita audientei in crestere. Gasiti aici prima parte pe You Tube, apoi va descurcati singuri pentru restul (desi il puteti repede descarca integral si de pe torenti).
http://www.youtube.com/watch?v=0DYUxLkfMJo&feature=related
Marturisesc ca eu insumi la inceput am fost sceptic in privinta sursei comunicarilor, ideile vehiculate sunt insa revolutionare si n-ar trebui ignorate din acest motiv.
Doua filmulete cu Bashar, unul dintre protagonisti, le gasiti si aici (urmariti mai ales partea de intrebari si raspunsuri):
http://fymaaa.blogspot.com/2010/09/bashar-download-28092010.html
http://fymaaa.blogspot.com/2010/08/bashar-prezent-la-evenimentul.html
http://www.youtube.com/watch?v=0DYUxLkfMJo&feature=related
Marturisesc ca eu insumi la inceput am fost sceptic in privinta sursei comunicarilor, ideile vehiculate sunt insa revolutionare si n-ar trebui ignorate din acest motiv.
Doua filmulete cu Bashar, unul dintre protagonisti, le gasiti si aici (urmariti mai ales partea de intrebari si raspunsuri):
http://fymaaa.blogspot.com/2010/09/bashar-download-28092010.html
http://fymaaa.blogspot.com/2010/08/bashar-prezent-la-evenimentul.html
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Bafta de a trai in Romania. Fara ghilimele
Mi-au cazut ochii pe un blog al unui roman care a predat un an la universitatea din New Delhi. Omul isi povesteste plastic aventura iar lumea pe care o descrie pare greu de inteles pentru noi (vezi http://ovidiuivancu.wordpress.com/jurnalul-meu-indian). Zeci de milioane de oameni care dorm pe strada in miezul iernii si care mai si mor acolo, oameni care nici nu viseaza sa aiba macar o locuinta modesta de o camera in care sa se inghesuie mai mult suflete cum poseda acum majoritatea indienilor. Si asta vis-à-vis de zgarie nori si mall-uri ultramoderne. Praf, miros de urina si vaci care se plimba intr-un trafic infernal, vase cu apa umplute manual pe acoperisul blocurilor pentru a asigura apa curenta, apartamente fara incalzire, ashramuri si IT-isti, un sistem anacronic (pentru noi) de caste.
Faceti acum un calcul simplu: cati se bucura de stilul de viata din lumea dezvoltata? 300 de milioane prin SUA, inca pe atat in UE, mai puneti Japonia, Rusia, Canada, Australia, etc. Cam 1 miliard de oameni. Iar restul de 5,5 miliarde se zbat in saracie in India si China, mor de foame si boli prin Africa, se tem sa nu incalce Sharia in lumea musulmana, etc. Noi suntem deci chiar relativ bine plasati, mai feriti de lipsuri decat majoritatea locuitorilor Planetei, traind o viata cu un grad mai mare de siguranta decat a lor.
In definitiv, care era sansa sa cadem din nastere in perimetrul culturii occidentale? Cam 15% nu? Am avut deci bafta, cine viseaza noaptea la Elvetia sa se gandeasca ca sansele de a face ochi intr-o societate stratificata din India erau incomparabil mai mari. Inseamna asta automat ca cei 5,5 miliarde care nu impartasesc standardul de viata si valorile Occidentului sunt nefericiti? Ei bine, nu! Toate sondajele care vor sa determine gradul de fericire scot in fata tarile lumii a treia.
De ce sunt fericiti saracii din tarile sarace si nefericiti saracii (si uneori si bogatii) din tarile bogate? Probabil asta tine de perceptie si raportare. Cand perspectiva e ingusta si optiunile limitate esti oarecum mai bine centrat, mai aproape de propriul centru de greutate al sinelui. O multime de posibilitati egal anxietate, egoul fortat sa se confrunte cu o concurenta puternica ajunge de multe ori la nefericire. Ce vreau sa spun?.Saracii nu se percep ca nefericiti decat cand au ocazia sa se compare cu altii plasati mai sus, eventual cu cei care au pornit de la acceasi linie de start si au ajuns cu multe zerouri in cont (de asta in Romania frustrarea e maxima). Si uneori nici atunci. In India, unde contrastele sunt chiar mai evidente intre bogatie si saracie extrema, exista sistemul de caste si credinta in “karma”. Cei din castele de jos sunt convinsi ca asta e karma lor, traseul lor prin viata in aceasta incarnare si nu ca bogatia care li se cuvenea a fost uzurpata de cei din castele de sus. Apropo de partile bune ale limitarii. Cred ca una dintre cele mai fericite vacante petrecute de mine a fost la Sinaia, cateva zile in care m-am limitat la citirea ziarelor pe bancuta din fata Postei si plimbari pentru siesta la Peles. Anost si repetitiv? Senzatia de tihna pe care am simtit-o atunci n-am mai regasit-o ulterior oricat de sofisticat a fost sejurul si inedita destinatia aleasa.
Si mai este ceva. Fiecare dintre noi cred ca am venit aici pentru o experienta sau o serie de EXPERIENTE si nu cu scopul declarat de a dobandi un bun material sau o serie de bunuri bifate de-a lungul vietii. IAR ADEVARATELE EXPERIENTE SUNT BUCURIA, ENTUZIASMUL, IUBIREA, SENZATIA DE LIBERTATE, COMPASIUNEA, EROTISMUL etc (DAR SI FURIA, URA, TEAMA, IUBIREA DE SINE s.a) SI NU EXENIMENTELE EXTERIOARE CARE LE DECLANSEAZA. In fond, experientele de acest fel pe care le acumulezi in timpul vietii nu ti le poate fura nimeni, ceea ce nu s-ar spune despre avere. Ce spuneti, o fi fost cumva superioara bucuria lui Abramovici cand si-a scos pe apa iahtul de sute de milioane de dolari bucuriei unui amarat din India care pedaleaza la o riscsa si duce acasa seara un bacsis triplu? Saracii si bogatii or iubi diferit, or simti altfel teama in fata mortii? Lista experientelor sunt limitate oricat de inventivi am fi, in vreme ce lista bunurilor pe care le-am putea dobandi pare mai consistenta. In acest context, bogatii n-au nimic in plus fata de saraci, si pot fi chiar mai “saraci” decat acestia in experiente umane. Iar fericirea poate domicilia si in Bangladesh la fel de bine ca in Monaco.
Faceti acum un calcul simplu: cati se bucura de stilul de viata din lumea dezvoltata? 300 de milioane prin SUA, inca pe atat in UE, mai puneti Japonia, Rusia, Canada, Australia, etc. Cam 1 miliard de oameni. Iar restul de 5,5 miliarde se zbat in saracie in India si China, mor de foame si boli prin Africa, se tem sa nu incalce Sharia in lumea musulmana, etc. Noi suntem deci chiar relativ bine plasati, mai feriti de lipsuri decat majoritatea locuitorilor Planetei, traind o viata cu un grad mai mare de siguranta decat a lor.
In definitiv, care era sansa sa cadem din nastere in perimetrul culturii occidentale? Cam 15% nu? Am avut deci bafta, cine viseaza noaptea la Elvetia sa se gandeasca ca sansele de a face ochi intr-o societate stratificata din India erau incomparabil mai mari. Inseamna asta automat ca cei 5,5 miliarde care nu impartasesc standardul de viata si valorile Occidentului sunt nefericiti? Ei bine, nu! Toate sondajele care vor sa determine gradul de fericire scot in fata tarile lumii a treia.
De ce sunt fericiti saracii din tarile sarace si nefericiti saracii (si uneori si bogatii) din tarile bogate? Probabil asta tine de perceptie si raportare. Cand perspectiva e ingusta si optiunile limitate esti oarecum mai bine centrat, mai aproape de propriul centru de greutate al sinelui. O multime de posibilitati egal anxietate, egoul fortat sa se confrunte cu o concurenta puternica ajunge de multe ori la nefericire. Ce vreau sa spun?.Saracii nu se percep ca nefericiti decat cand au ocazia sa se compare cu altii plasati mai sus, eventual cu cei care au pornit de la acceasi linie de start si au ajuns cu multe zerouri in cont (de asta in Romania frustrarea e maxima). Si uneori nici atunci. In India, unde contrastele sunt chiar mai evidente intre bogatie si saracie extrema, exista sistemul de caste si credinta in “karma”. Cei din castele de jos sunt convinsi ca asta e karma lor, traseul lor prin viata in aceasta incarnare si nu ca bogatia care li se cuvenea a fost uzurpata de cei din castele de sus. Apropo de partile bune ale limitarii. Cred ca una dintre cele mai fericite vacante petrecute de mine a fost la Sinaia, cateva zile in care m-am limitat la citirea ziarelor pe bancuta din fata Postei si plimbari pentru siesta la Peles. Anost si repetitiv? Senzatia de tihna pe care am simtit-o atunci n-am mai regasit-o ulterior oricat de sofisticat a fost sejurul si inedita destinatia aleasa.
Si mai este ceva. Fiecare dintre noi cred ca am venit aici pentru o experienta sau o serie de EXPERIENTE si nu cu scopul declarat de a dobandi un bun material sau o serie de bunuri bifate de-a lungul vietii. IAR ADEVARATELE EXPERIENTE SUNT BUCURIA, ENTUZIASMUL, IUBIREA, SENZATIA DE LIBERTATE, COMPASIUNEA, EROTISMUL etc (DAR SI FURIA, URA, TEAMA, IUBIREA DE SINE s.a) SI NU EXENIMENTELE EXTERIOARE CARE LE DECLANSEAZA. In fond, experientele de acest fel pe care le acumulezi in timpul vietii nu ti le poate fura nimeni, ceea ce nu s-ar spune despre avere. Ce spuneti, o fi fost cumva superioara bucuria lui Abramovici cand si-a scos pe apa iahtul de sute de milioane de dolari bucuriei unui amarat din India care pedaleaza la o riscsa si duce acasa seara un bacsis triplu? Saracii si bogatii or iubi diferit, or simti altfel teama in fata mortii? Lista experientelor sunt limitate oricat de inventivi am fi, in vreme ce lista bunurilor pe care le-am putea dobandi pare mai consistenta. In acest context, bogatii n-au nimic in plus fata de saraci, si pot fi chiar mai “saraci” decat acestia in experiente umane. Iar fericirea poate domicilia si in Bangladesh la fel de bine ca in Monaco.
joi, 30 septembrie 2010
Creditul.com vinde chiloti
Mai arunc din cand in cand un ochi prin casuta cu Spam cand frunzaresc e-mailul. Ce vad azi? Un newsletter de la Creditul.com. Hopa! zic, isi revine creditarea, a avut dreptate Basescu, iesim din criza! Il deschid si ce vad? O oferta de la Bon Prix, magazin on-line cu toale de dama, inclusiv lenjerie intima! Ma asteptam adica la ultima strigare in materie de credite de nevoi personale fara ipoteca si ma trezesc cu slip modelator la 54,9 lei! Ha, ha! Asta nu poate decat sa ne bucure boieri dumneavoastra. Stiu, veniturile sunt mai mici, bancile mai prudente, dar faptul ca un broker on-line de credite isi imprumuta bazele de date ca sa faca un banut poate insemna si ca potentialul debitor s-a desteptat dupa primii doi ani de criza financiara si nu mai vrea sa auda de camatarii cu gulere albe.
Apropo de Volksbank, cei mai injurati si dati in judecata din parcarea ARB. Va mai amintiti cu ce banca avea un parteneriat MTS Leasing, SRL-ul ala fantoma care promitea imprumuturi in euro cu 5% dobanda in 2004 dar care a fugit in final cu avansurile colectate de la fraieri? Da, asa e, ati ghicit. Iar cine ajungea la un agent de vanzari MTS afla ca exista si un actionar comun al celor doua entitati, ca bonus de credibilitate. Tot Volksbank incepuse sa vanda si francize, ca doar erau o banca solida si in expansiune. Pe strada mea, intr-un fost spatiu de agentie Loto, de vreo 3 mp, a incaput o astfel de franciza Volksbank. Nu stiu cu ce se mai ocupa acum ca n-am fost curios sa le deschid usa, poate a devenit Tutungerie, dupa modelul Creditul.com care intermediaza vanzarea de chiloti de dama.
Apropo de Volksbank, cei mai injurati si dati in judecata din parcarea ARB. Va mai amintiti cu ce banca avea un parteneriat MTS Leasing, SRL-ul ala fantoma care promitea imprumuturi in euro cu 5% dobanda in 2004 dar care a fugit in final cu avansurile colectate de la fraieri? Da, asa e, ati ghicit. Iar cine ajungea la un agent de vanzari MTS afla ca exista si un actionar comun al celor doua entitati, ca bonus de credibilitate. Tot Volksbank incepuse sa vanda si francize, ca doar erau o banca solida si in expansiune. Pe strada mea, intr-un fost spatiu de agentie Loto, de vreo 3 mp, a incaput o astfel de franciza Volksbank. Nu stiu cu ce se mai ocupa acum ca n-am fost curios sa le deschid usa, poate a devenit Tutungerie, dupa modelul Creditul.com care intermediaza vanzarea de chiloti de dama.
miercuri, 29 septembrie 2010
“Investitia in amintiri”
Am avut curajul sa merg pentru cateva zile …pe litoralul romanesc, la Eforie Sud. Sezonul turistic se terminase deja la inceput de septembrie (dupa …2 luni de animatie) asa ca am gasit saptamana trecuta un orasel ca in Twin Peaks, literalmente pustiu, covoare de frunze miscate de vant, etc. S-a construit mult-vilute de week-end in special-ca la 2 luni pe an de sezon cat sa jumulesti si bizonul autohton? Si ce visuri ne mai faceam in urma cu cativa ani, ce potential vedeau unii in Litoralul nostru….Intre timp plajele sunt inghitite de mare, mizeria e la loc de cinste (mormane de scoici, gunoaie, un ..tractor abandonat pe plaja la nivel de carcasa am gasit eu la Eforie). Pentru temerari, recomand insa experienta mea din extra-sezon. Pentru odihna, calmarea monologului interior si tratarea stresului de obiectiv, ce poate fi mai indicat decat un orasel pustiu la malul marii, cu vegetatie generoasa, copaci seculari dar…fara pasari (in afara de cei cativa pescarusi care patrulau faleza n-am vazut nicio zburatoare prin statiune- asta ca tot am pomenit de Twin Peaks)?.
Asta pe partea de “economie”. Ce m-a intrigat a fost modul in care mi se diluasera amintirile din “prima” tinerete. Parca vizitam un loc abia descoperit desi in urma cu 13-15 ani venisem cam 4 ani la rand prin zona asta de litoral. Cum ramane atunci cu “investitia in amintiri”? O sa-mi para la fel de straine peste timp Barcelona si Venetia pe care le-am vazut anul trecut? Ca banuiesc ca multi avem filozofia asta…sa vedem cat mai mult, sa facem experiente cat mai variate, sa nu avem impresia ca fuge viata pe langa noi….sa investim in… amintiri deci, sa ne trasam repere pe care sa le putem privi cand intoarcem capul in urma…Ei bine, nici reperele astea nu sunt infailibile, cel putin in cazul meu. La proba timpului, toate experientele exterioare se dilueaza…Asa cum se dilueaza si senzatia de satisfactie care ti-o da proprietatea (cat sa tina senzatia de mandrie ca esti posesorul unei vile?), victoriile pe care le obtine ego-ul in disputele cu cei din jur, etc. Suntem prea ocupati sa observam insa asta, inlocuim permanent tinte vechi cu unele noi, si o luam apoi de la capat. Asa se explica succesul nebun de care s-au bucurat vanzatorii de iluzii in ultimii ani, fie ei bancheri, brokeri, administratori de fonduri, furnizori de obiecte in leasing, etc.
Asta pe partea de “economie”. Ce m-a intrigat a fost modul in care mi se diluasera amintirile din “prima” tinerete. Parca vizitam un loc abia descoperit desi in urma cu 13-15 ani venisem cam 4 ani la rand prin zona asta de litoral. Cum ramane atunci cu “investitia in amintiri”? O sa-mi para la fel de straine peste timp Barcelona si Venetia pe care le-am vazut anul trecut? Ca banuiesc ca multi avem filozofia asta…sa vedem cat mai mult, sa facem experiente cat mai variate, sa nu avem impresia ca fuge viata pe langa noi….sa investim in… amintiri deci, sa ne trasam repere pe care sa le putem privi cand intoarcem capul in urma…Ei bine, nici reperele astea nu sunt infailibile, cel putin in cazul meu. La proba timpului, toate experientele exterioare se dilueaza…Asa cum se dilueaza si senzatia de satisfactie care ti-o da proprietatea (cat sa tina senzatia de mandrie ca esti posesorul unei vile?), victoriile pe care le obtine ego-ul in disputele cu cei din jur, etc. Suntem prea ocupati sa observam insa asta, inlocuim permanent tinte vechi cu unele noi, si o luam apoi de la capat. Asa se explica succesul nebun de care s-au bucurat vanzatorii de iluzii in ultimii ani, fie ei bancheri, brokeri, administratori de fonduri, furnizori de obiecte in leasing, etc.
miercuri, 22 septembrie 2010
Ai internet banking? Felicitari! Poate recuperezi niste bani, via Protectia Consumatorului.
Mai multe va explica Cristi Petre, de pe al carui blog am preluat ideea. Textul integral la :
http://cristipetre.wordpress.com/2010/09/21/despre-comisionul-la-plati-realizate-prin-internet-banking-altul-decat-cel-platit-transfond/
“Să zicem că aţi semnat contractul de internet banking (IB) cu ce bancă vreţi dvs. La ce se obligă părţile prin contractul de IB? Păi clientul să plătească un abonament contra unui serviciu. În ce constă serviciul? “Realizarea de plati sau alt gen de operatiuni de trasfer de fonduri din conturile proprii ale Clientului catre conturile unor terti beneficiari“, deci pentru asta se plăteşte abonamentul – citatul nu este din burtă, este COPY/PASTE din contractul de IB oferit de Raiffeisen propriilor clienţi. Deci, carevasăzică, realizarea operaţiunilor de plăţi, causa remota a încheierii contractului de IB de către cumpărător, este inclusă în obiectul contractului de internet banking (deci operaţiunea-scop mediat este cuprinsă în contractul-mijloc scop imediat). Păi atunci comisionarea separată a operaţiunii respective nu reprezintă dublă taxare şi obligaţie fără cauză, aspect care să atragă nulitatea absolută şi necondiţionată a încasării comisionului, conform art. 948, 966 C. civ.? Ba da, desigur, dacă avem în vedere prezentarea produsului internet banking şi documentaţia contractuală, strict juridic vorbind.
Dar nu mă voi limita la o analiză strict juridică, voi încerca să văd problema dintr-o perspectivă mai largă. Pentru a avea acces la internet banking (IB), clientul trebuie să aibe acces la o legătură de internet, cu care să acceseze serverul băncii, deci cheltuiala cu accesul la internet este a clientului. După aia, el se autentifică prin diverse chei de autentificare, prin serverul de acces şi printr-un program interfaţă, direct la sistemul de operare al băncii, căruia îi transmite (fie pachete de date fie în real time) instrucţiuni de plata AUTOMATIZATE, care nu necesită prelucrare manuală, acest rol este asigurat de interfaţă. Banca nu face cheltuieli nici mai mari, nici mai mici cu plăţile efective, nici dacă procesează o singură plată pe zi, nici dacă procesează cinci sute de mii. Banca face aceleaşi cheltuieli cu IB indiferent de numărul de operaţiuni efectiv realizate (menţinerea în funcţiune a serverului de autentificare, programele de securitate, interfaţa cu sistemul de operare funcţionează oricum), aceste cheltuieli sunt fixe , nu sunt influenţate de numărul de operaţiuni realizate sau nerealizate şi sunt cuprinse în abonamentul lunar. Banca trebuie să menţină funcţional serverul, interfaţa, firewall-ul, securitatea şi dacă sunt plăţi şi dacă nu, deci realizarea de operaţiuni nu influenţează în nici un chip costurile fixe ale băncii cu serviciul de IB.
Deci perceperea comisionului de plată intra- şi interancară, pentru fiecare operaţiune realizată este obligaţie fără cauză materială, deoarece nu este determinată de un fapt material generator al respectivei obligaţii, fiind şi la analiza materială, ca şi la analiza juridică, tot obligaţie fără cauză, deci nulă absolut.
NB : aşa cum am arătat în titlu, această analiză exclude comisionul perceput de TRANSFOND la plăţile interbancare (parcă 0,51 RON/operaţiune), deoarece plata efectivă, compensarea dintre bănci nu este realizată de bancă, ci de TRANSFOND. La o analiză superficială, comisionul plătit de bancă TRANSFOND pare a fi datorat licit şi legal, cu cauză juridică validă. Dacă însă mă uit la acţionarii TRANSFOND (BNR şi băncile) înţeleg că “băieţii deştepţi” din bănci au crescut artificial costurile de decontare dintre ele prin crearea unui intermediar la care tot ele, băncile sunt acţionari şi de la care primesc dividende. În lumina deciziei Curţii Europene de Justiţie referitoare la ”Clubul Lombard” dar şi la decizia Autorităţii de Concurenţă din Franţa referitor la practicile concertate franceze, nici practica anticoncurenţială concertată prin tarif minim de decontare, numită TRANSFOND S.A. nu pare a fi legală”
http://cristipetre.wordpress.com/2010/09/21/despre-comisionul-la-plati-realizate-prin-internet-banking-altul-decat-cel-platit-transfond/
“Să zicem că aţi semnat contractul de internet banking (IB) cu ce bancă vreţi dvs. La ce se obligă părţile prin contractul de IB? Păi clientul să plătească un abonament contra unui serviciu. În ce constă serviciul? “Realizarea de plati sau alt gen de operatiuni de trasfer de fonduri din conturile proprii ale Clientului catre conturile unor terti beneficiari“, deci pentru asta se plăteşte abonamentul – citatul nu este din burtă, este COPY/PASTE din contractul de IB oferit de Raiffeisen propriilor clienţi. Deci, carevasăzică, realizarea operaţiunilor de plăţi, causa remota a încheierii contractului de IB de către cumpărător, este inclusă în obiectul contractului de internet banking (deci operaţiunea-scop mediat este cuprinsă în contractul-mijloc scop imediat). Păi atunci comisionarea separată a operaţiunii respective nu reprezintă dublă taxare şi obligaţie fără cauză, aspect care să atragă nulitatea absolută şi necondiţionată a încasării comisionului, conform art. 948, 966 C. civ.? Ba da, desigur, dacă avem în vedere prezentarea produsului internet banking şi documentaţia contractuală, strict juridic vorbind.
Dar nu mă voi limita la o analiză strict juridică, voi încerca să văd problema dintr-o perspectivă mai largă. Pentru a avea acces la internet banking (IB), clientul trebuie să aibe acces la o legătură de internet, cu care să acceseze serverul băncii, deci cheltuiala cu accesul la internet este a clientului. După aia, el se autentifică prin diverse chei de autentificare, prin serverul de acces şi printr-un program interfaţă, direct la sistemul de operare al băncii, căruia îi transmite (fie pachete de date fie în real time) instrucţiuni de plata AUTOMATIZATE, care nu necesită prelucrare manuală, acest rol este asigurat de interfaţă. Banca nu face cheltuieli nici mai mari, nici mai mici cu plăţile efective, nici dacă procesează o singură plată pe zi, nici dacă procesează cinci sute de mii. Banca face aceleaşi cheltuieli cu IB indiferent de numărul de operaţiuni efectiv realizate (menţinerea în funcţiune a serverului de autentificare, programele de securitate, interfaţa cu sistemul de operare funcţionează oricum), aceste cheltuieli sunt fixe , nu sunt influenţate de numărul de operaţiuni realizate sau nerealizate şi sunt cuprinse în abonamentul lunar. Banca trebuie să menţină funcţional serverul, interfaţa, firewall-ul, securitatea şi dacă sunt plăţi şi dacă nu, deci realizarea de operaţiuni nu influenţează în nici un chip costurile fixe ale băncii cu serviciul de IB.
Deci perceperea comisionului de plată intra- şi interancară, pentru fiecare operaţiune realizată este obligaţie fără cauză materială, deoarece nu este determinată de un fapt material generator al respectivei obligaţii, fiind şi la analiza materială, ca şi la analiza juridică, tot obligaţie fără cauză, deci nulă absolut.
NB : aşa cum am arătat în titlu, această analiză exclude comisionul perceput de TRANSFOND la plăţile interbancare (parcă 0,51 RON/operaţiune), deoarece plata efectivă, compensarea dintre bănci nu este realizată de bancă, ci de TRANSFOND. La o analiză superficială, comisionul plătit de bancă TRANSFOND pare a fi datorat licit şi legal, cu cauză juridică validă. Dacă însă mă uit la acţionarii TRANSFOND (BNR şi băncile) înţeleg că “băieţii deştepţi” din bănci au crescut artificial costurile de decontare dintre ele prin crearea unui intermediar la care tot ele, băncile sunt acţionari şi de la care primesc dividende. În lumina deciziei Curţii Europene de Justiţie referitoare la ”Clubul Lombard” dar şi la decizia Autorităţii de Concurenţă din Franţa referitor la practicile concertate franceze, nici practica anticoncurenţială concertată prin tarif minim de decontare, numită TRANSFOND S.A. nu pare a fi legală”
marți, 21 septembrie 2010
Un mod gretos de a face blogging
In urma cu cateva luni, nimerisem din curiozitate pe “cel mai vizitat blog din Romania”.conform trafic.ro, e vorba de Codrosu. N-am apucat sa stau prea mult pentru ca mi-a taiat apetitul o mica istorioara cu McDonalds. Oamenii s-au gandit sa deghizeze o reclama la ultimul meniu introdus intr-o “poveste”. Iata-i deci pe el si ea, discutand incordat la masa in fast-food, discutie surprinsa intamplator de autorul textului. Ea se plange ca nu-i mai vine ciclul, el nu stiu ce mai replica, reporterul profita de ocazie sa povesteasca si ce meniu se servea in momentul ala. Olala, ce gaselnita! Sa strecori in intriga unei “povesti de viata pentru puberi” niscaiva insertii publicitare, sa dai cu alte cuvinte si suspans si sa promovezi si produse, parca am fi in network marketing social club. Ce vad azi pe codrosu blog? Aceeasi figura:
“Remedii contra caderii parului de la egipteni
Vechii egipteni aveau si ei retete contra caderii parului, dar noi NU le recomandam pentru a se imita! Vi le prezentam doar pentru ca mi s-au parut amuzante, doar atat, iar daca vreti cu adevarat un tratament cu adevarat eficace pentru caderea parului, incercati Spectral DNC sau DNC-L pentru barbati si Spectral RS pentru femei de la renumita casa DS Laboratories (le gasiti si in Romania, au intrat anul acesta pe piata romaneasca, pe dslaboratories.ro). Credeti-ma, mama mea face chimioterapie si foloseste Spectral RS. A facut deja 2 sedinte de chimio si parul nu i-a cazut deloc. Dar sa trecem si la partea nostima a acestui post… iata care erau retetele egiptene contra caderi parului…”.
Si de aici incolo urmeaza niste prostioare egiptene. M-am simtit revoltat de modul in care se poate prostitua cinneva in jurnalul sau on-line (ca asta parca erau blogurile) si m-am decis sa pun un comentariu pe blog. Iata-l:
cristian dogaru says:
September 21, 2010 at 09:58
“ce mod gretos de a face blogging…sa amesteci informatii cu reclame creind in capul cititorului confuzie totala…e articol sau advertorial…bai copii, blogul trebuia sa fie jurnal on-line, un spatiu personal, un loc al parerii oneste, nu iarmaroc de creme si alifii”….
Mi-a raspuns imediat “Sorin”, banuiesc ca administratorul blogului (aici blog e un fel de a spune, de vreme ce exista mai multi autori; de pilda Elena-autoarea textului cu egiptenii, are o auto-prezentare simpatica pe site “urasc prefacatoria si minciuna... in rest convietuiesc fara probleme langa tot ce ma inconjoara”).
Zice Sorin: “intr-o oarecare masura ai dreptate, insa la fel cremele, cafelele si alte lucruri de astea fac parte din viata noastra…iar atunci cand descoperi un produs bun pe care il folosesti e pacat sa nu vorbesti despre el”.
Ma rog, discutia a mai continuat in acelasi registru, n-a rezultat insa de ce este important sa vorbesti despre creme si cafele intr-un articol despre...vechii egipteni, iar roboteii astia de marketing mi-au trimis automat pe mail si un ravas:
“Iti multumesc pentru primul tau comentariu pe blogul codRosu.ro.
Asa cum ti-am promis, pentru acest comentariu ai castigat: REDUCERE de 10% la orice comanda plasata pe http://www.erotica.ro folosind cuponul de reducere "codrosu". Te mai asteptam pe blogul nostru pentru a comenta si a descoperii si alte reduceri pe care le poti folosi. La al 5-lea comentariu lasat primesti o noua REDUCERE!
Deci cam spre asta se indreapta si bloggingul. Insertii publicitare mascate, clipulete ciudate de pe youtube strecurate printre banere, “povesti” bine ticluite pentru a lansa subliminal masajul “cumpara produsul X”. Si daca tot m-a tentat Codrosu cu o reducere la un magazin erotic, sa va arat ce postare m-a mai facut paf astazi, tot de pe un blog care face reclama la desuuri si accesori de acest tip (cand nu se ocupa de hemeroizi), adica Zoso.ro.
Zoso a tratat incidentul de la competitia Redbull de sarit in cap in apa cu planorul improvizat din dotare in stilul propriu. O reclama mascata, o intriga confectionata repede si un pupat in fund oportun pentru producatorul de otrava energizanta, ca nu se cade sa injuri tu ca blogger un furnizor de produse pe targetul cititorilor tai, ca nu se stie de unde mai pica o insertie, ceva.
“Mie imi place RedBull. Burn e mai bun la gust, mai ales la sticla, dar RedBull e mai eficient. In weekend, la un concurs, doi prosti si-au distrus viata incercand sa fie amuzanti si cool. Multa lume da vina pe companie, ca i-a lasat in concurs, ca trebuie sa plateasca, ca in America un proces i-ar fi costat milioane. Da si nu. In Romania, nu stiu daca se poate deschide un proces de catre un prost impotriva companiei care n-are nici o vina ca tu esti prost. Sorry, nu e producatorul de cutite de vină ca tu ti-ai taiat degetul”. Ma rog, recunoasteti stilul, Zoso rivalizeaza in autosuficienta cu Mircea Badea, de asta cei doi nici nu se inghit reciproc.
Marturisesc ca simt nostalgii pentru “vechiul” print in fata acestui mod de a produce “informatie”. Mai ramane ca furnizorii de prostii de masa sa-si angajeze proprii bloggeri, ca sa le plaseze reclama insidioasa si sa-i injure hotarat pe cei care emit pareri critice. Ma rog, partidele se pare ca au deja, poate le da prin cap si bancherilor sa angajeze unii (am eu niste propuneri in sensul asta, vezi
http://cristiandogaru.blogspot.com/2010/08/cu-cine-fac-bloggerii-banking.html).
“Remedii contra caderii parului de la egipteni
Vechii egipteni aveau si ei retete contra caderii parului, dar noi NU le recomandam pentru a se imita! Vi le prezentam doar pentru ca mi s-au parut amuzante, doar atat, iar daca vreti cu adevarat un tratament cu adevarat eficace pentru caderea parului, incercati Spectral DNC sau DNC-L pentru barbati si Spectral RS pentru femei de la renumita casa DS Laboratories (le gasiti si in Romania, au intrat anul acesta pe piata romaneasca, pe dslaboratories.ro). Credeti-ma, mama mea face chimioterapie si foloseste Spectral RS. A facut deja 2 sedinte de chimio si parul nu i-a cazut deloc. Dar sa trecem si la partea nostima a acestui post… iata care erau retetele egiptene contra caderi parului…”.
Si de aici incolo urmeaza niste prostioare egiptene. M-am simtit revoltat de modul in care se poate prostitua cinneva in jurnalul sau on-line (ca asta parca erau blogurile) si m-am decis sa pun un comentariu pe blog. Iata-l:
cristian dogaru says:
September 21, 2010 at 09:58
“ce mod gretos de a face blogging…sa amesteci informatii cu reclame creind in capul cititorului confuzie totala…e articol sau advertorial…bai copii, blogul trebuia sa fie jurnal on-line, un spatiu personal, un loc al parerii oneste, nu iarmaroc de creme si alifii”….
Mi-a raspuns imediat “Sorin”, banuiesc ca administratorul blogului (aici blog e un fel de a spune, de vreme ce exista mai multi autori; de pilda Elena-autoarea textului cu egiptenii, are o auto-prezentare simpatica pe site “urasc prefacatoria si minciuna... in rest convietuiesc fara probleme langa tot ce ma inconjoara”).
Zice Sorin: “intr-o oarecare masura ai dreptate, insa la fel cremele, cafelele si alte lucruri de astea fac parte din viata noastra…iar atunci cand descoperi un produs bun pe care il folosesti e pacat sa nu vorbesti despre el”.
Ma rog, discutia a mai continuat in acelasi registru, n-a rezultat insa de ce este important sa vorbesti despre creme si cafele intr-un articol despre...vechii egipteni, iar roboteii astia de marketing mi-au trimis automat pe mail si un ravas:
“Iti multumesc pentru primul tau comentariu pe blogul codRosu.ro.
Asa cum ti-am promis, pentru acest comentariu ai castigat: REDUCERE de 10% la orice comanda plasata pe http://www.erotica.ro folosind cuponul de reducere "codrosu". Te mai asteptam pe blogul nostru pentru a comenta si a descoperii si alte reduceri pe care le poti folosi. La al 5-lea comentariu lasat primesti o noua REDUCERE!
Deci cam spre asta se indreapta si bloggingul. Insertii publicitare mascate, clipulete ciudate de pe youtube strecurate printre banere, “povesti” bine ticluite pentru a lansa subliminal masajul “cumpara produsul X”. Si daca tot m-a tentat Codrosu cu o reducere la un magazin erotic, sa va arat ce postare m-a mai facut paf astazi, tot de pe un blog care face reclama la desuuri si accesori de acest tip (cand nu se ocupa de hemeroizi), adica Zoso.ro.
Zoso a tratat incidentul de la competitia Redbull de sarit in cap in apa cu planorul improvizat din dotare in stilul propriu. O reclama mascata, o intriga confectionata repede si un pupat in fund oportun pentru producatorul de otrava energizanta, ca nu se cade sa injuri tu ca blogger un furnizor de produse pe targetul cititorilor tai, ca nu se stie de unde mai pica o insertie, ceva.
“Mie imi place RedBull. Burn e mai bun la gust, mai ales la sticla, dar RedBull e mai eficient. In weekend, la un concurs, doi prosti si-au distrus viata incercand sa fie amuzanti si cool. Multa lume da vina pe companie, ca i-a lasat in concurs, ca trebuie sa plateasca, ca in America un proces i-ar fi costat milioane. Da si nu. In Romania, nu stiu daca se poate deschide un proces de catre un prost impotriva companiei care n-are nici o vina ca tu esti prost. Sorry, nu e producatorul de cutite de vină ca tu ti-ai taiat degetul”. Ma rog, recunoasteti stilul, Zoso rivalizeaza in autosuficienta cu Mircea Badea, de asta cei doi nici nu se inghit reciproc.
Marturisesc ca simt nostalgii pentru “vechiul” print in fata acestui mod de a produce “informatie”. Mai ramane ca furnizorii de prostii de masa sa-si angajeze proprii bloggeri, ca sa le plaseze reclama insidioasa si sa-i injure hotarat pe cei care emit pareri critice. Ma rog, partidele se pare ca au deja, poate le da prin cap si bancherilor sa angajeze unii (am eu niste propuneri in sensul asta, vezi
http://cristiandogaru.blogspot.com/2010/08/cu-cine-fac-bloggerii-banking.html).
luni, 20 septembrie 2010
Da, sunt de dreapta! Vorbesc de emisferele creierului aici
Ati avut vreodata senzatia ca ratiunea si intuitia se bat cap in cap? Eu cel putin, de cele mai multe ori cand am incercat sa merg pe mana ratiunii, cucerit de seria argumentelor fara cusur si a rationamentelor implacabile, bagand sub pres avertizarile “umorale” ale intuitiei, am avut de pierdut. De fiecare data s-a dovedit ca pornisem de la premise gresite, ca scapasem din vedere detalii esentiale, sau pur si simplu ca aparusera pe parcurs detalii care sa imi schimbe perspectiva complet. Intuitia stie astea dar nu poate argumenta la fel de coerent ca ratiunea si e data la o parte in majoritatea situatiilor. Stiati ca emisfera creierului care guverneaza intuitia, creativitatea, poezia din viata noastra este cea dreapta, o emisfera care coordoneaza insa mana stanga? Si ca vocea ratiunii, argumentarii, pasiunea pentru matematica vine din emisfera stanga, cea care coodoneaza mana dreapta? Da, legaturile sunt incrucisate…De asta stangacii sunt poate “persecutati” in scoala, fiind perceputi ca potentiale surse de subminare a ordinii actuale, bazate pe “ratiune”, conformism, respectare a regulilor. Marele pericol pentru cei care vor sa urmeze vocea intuitiei este sa o confunde insa cu cea a dorintelor care vin din ego, care urmaresc sa obtina sau sa posede ceva care sa-I intareasca pozitia si care pot fi aparent la fel de “ilogice”. Un pasaj frumos pe care l-am citit in ultima vreme legat de asta este din Osho-Intuitia.
“Daca nu-ti rezolvi lupta launtrica dintre emisfera dreapta si emisfera stanga n-ai sa fii impacat in iubire pentru ca lupta interna se reflecta in afara. Daca te lupti in tine si te identifici cu emisfera stanga, emisfera ratiunii, si incerci permanent sa infrangi emisfera dreapta, vei incerca sa faci acelasi lucru cu femeia pe care o iubesti. Daca femeia se lupta continu cu ratiunea ei, se va lupta continu si cu barbatul pe care il iubeste. Toate relatiile-aproape toate, exceptiile sunt neglijabile-sunt urate. La inceput sunt frumoase, la inceput nu arati realitatea, la inceput te prefaci. Odata ce relatia a intrat pe un fagas stabil si te relaxezi, conflictul intern incepe sa iasa la suprafata si sa se reflecte in relatie. Atunci apar certurile, cicalelile, dorinta de a-l distruge pe celalalt. Atata timp cat nu ti-ai rezolvat lupta interna mai bine nu intra in relatii pentru ca vei crea mai multe probleme decat ai deja. Daca esti in afara casatoria pare o oaza frumoasa in desert dar pe masura ce vii mai aproape oaza incepe sa se usuce si sa dispara. Odata ce esti prins in ea casatoria devine inchisoare dar nu uita ca inchisoarea nu vine de la celalalt, ea vine din tine. Daca emisfera stanga a creierului continua sa te domine, vei trai o viata plina de succese-atatea succese incat la 40 de ai o sa ai ulcer, pana la 45 vei fi avut unul sau doua infarcturi. La 50 de ani vei fi aproape mort-dar un mort incununat de succese! Emisfera stanga este partea lumeasca a creierului, ea e preocupata mai mult de lucruri precum masinile,banii, casele, puterea, prestigiul. Emisfera dreapta este orientarea sannyasinului, cel care e interesat mai mult de fiinta sa launtrica, de pacea interioara, de fericirea lui, si e mai putin preocupat de lucruri. Daca ele vin usor-bine, daca nu vin-tot bine. El e mai preocupat de moment, mai putin preocupat de viitor; mai preocupat de poezia vietii, mai putin preocupat de aritmetica ei”.
“Daca nu-ti rezolvi lupta launtrica dintre emisfera dreapta si emisfera stanga n-ai sa fii impacat in iubire pentru ca lupta interna se reflecta in afara. Daca te lupti in tine si te identifici cu emisfera stanga, emisfera ratiunii, si incerci permanent sa infrangi emisfera dreapta, vei incerca sa faci acelasi lucru cu femeia pe care o iubesti. Daca femeia se lupta continu cu ratiunea ei, se va lupta continu si cu barbatul pe care il iubeste. Toate relatiile-aproape toate, exceptiile sunt neglijabile-sunt urate. La inceput sunt frumoase, la inceput nu arati realitatea, la inceput te prefaci. Odata ce relatia a intrat pe un fagas stabil si te relaxezi, conflictul intern incepe sa iasa la suprafata si sa se reflecte in relatie. Atunci apar certurile, cicalelile, dorinta de a-l distruge pe celalalt. Atata timp cat nu ti-ai rezolvat lupta interna mai bine nu intra in relatii pentru ca vei crea mai multe probleme decat ai deja. Daca esti in afara casatoria pare o oaza frumoasa in desert dar pe masura ce vii mai aproape oaza incepe sa se usuce si sa dispara. Odata ce esti prins in ea casatoria devine inchisoare dar nu uita ca inchisoarea nu vine de la celalalt, ea vine din tine. Daca emisfera stanga a creierului continua sa te domine, vei trai o viata plina de succese-atatea succese incat la 40 de ai o sa ai ulcer, pana la 45 vei fi avut unul sau doua infarcturi. La 50 de ani vei fi aproape mort-dar un mort incununat de succese! Emisfera stanga este partea lumeasca a creierului, ea e preocupata mai mult de lucruri precum masinile,banii, casele, puterea, prestigiul. Emisfera dreapta este orientarea sannyasinului, cel care e interesat mai mult de fiinta sa launtrica, de pacea interioara, de fericirea lui, si e mai putin preocupat de lucruri. Daca ele vin usor-bine, daca nu vin-tot bine. El e mai preocupat de moment, mai putin preocupat de viitor; mai preocupat de poezia vietii, mai putin preocupat de aritmetica ei”.
duminică, 19 septembrie 2010
Promotie de promotie: La fiecare 100 de mii de lei tranzactionati, SSIF Broker iti da o chifla!
Vineri suna postasul la usa, evident, de doua ori. Scrisoare de la SSIF Broker. Aflu doua lucruri. Ca sunt actionar si ca mi s-a pregatit o oferta de nerefuzat. Pentru mine, ca definitiv vindecat de microbul cazinoului stiintific BVB, surpriza cea mare a fost calitatea de actionar de care nu-mi mai aminteam. Probabil uitasesm un rest de actiuni de la a N-spea majorare de capital a societatii. Eram deci actionar si urma sa fiu recompensat. Cum? Daca eram dispus sa imi transfer portofoliul de actiuni de la societatea de brokeraj unde tanzactionez de obicei ACASA, la SSIF Broker unde avem atatea in comun, ei bine, voi primi o reducere a comisionului de tranzactionare. Tineti-va bine, acum urmeaza vestea: reducerea e de 0,1% din valoarea acestuia. Ce inseamna asta? Sa zicem ca faceti tranzactii de 1 miliard de lei vechi (100.000 RON). Eu aveam parca pe vremea cand mai jucam la bursa un comision de 0,6%. Adica la suma respectiva brokerul baga in buzunar 600 lei doar ca apasa niste taste ca sa imi cumpere actiuni de toti banii. Cat as economisi daca apelez la SSIF Broker? Pai 0,1% din 600 lei egal 0,6 lei. Cu banii astia iti iei o chifla, sigur ca merita efortul de transfer al actiunilor! Iar daca te infranezi la prima achizitie, la o tranzactie dubla, de vanzare-cumparare de actiuni in valoare de un milliard de lei vechi, ai putea economisi chiar o franzela. Scrisorica e semnata de Mirela Maxim, directoarea sucursalei Bucuresti, deci e lucru serios. Aparent e doar o ..chifla pe care o dau brokerii din Cluj, lansand o oferta cu castig derizoriu (in definitiv, putin dispun de 1000.000 lei pentru achizitii de actiuni). Eu banuiesc insa ca in mintea lor incoltise speranta ca vor exista suficient de multi naivi care sa considere, citind pe diagonala, ca prima de 0,1% se aplica la valoarea tranzactiei si nu a comisonului vechi (care trebuie sa fie peste 0,45%, altfel nici cu chifla respectiva nu va mai alegeti, scrie mic cu steluta undeva in josul paginii). Ca nu pot sa cred ca foamea prin piata de capital ar fi asa de mare.
PS: Uitai sa va spui. Daca aduci si un prieten, SSIF Broker ii va acorda si lui reducerea de 0,1% chiar daca nu e actionar iar tu ai un bonus suplimentar de...0,05%! Adica, vii cu Dorel de mana, fiecare cu 1 miliard de lei vechi la tescherea, un mizilic la urma urmei, si cu discountul pe care il da cu generozitate SSIF Broker, va luati impreuna cate un covrig!! Oau!
PS: Uitai sa va spui. Daca aduci si un prieten, SSIF Broker ii va acorda si lui reducerea de 0,1% chiar daca nu e actionar iar tu ai un bonus suplimentar de...0,05%! Adica, vii cu Dorel de mana, fiecare cu 1 miliard de lei vechi la tescherea, un mizilic la urma urmei, si cu discountul pe care il da cu generozitate SSIF Broker, va luati impreuna cate un covrig!! Oau!
China abandoneaza bondurile americane. Urmarea? Vom auzi din nou de slabiciunile “euro-zone”!
In 2009, China a renuntat la 11% din expunerea sa pe bondurile americane. Nu este vorba de o vanzare agresiva, ci de refuzul de a reinnoi pozitii la scadenta. In acest an, China a cumparat bonduri in iulie, pentru prima data in ultimele 3 luni anterioare, iar detinerile sale in bonduri americane au crescut atunci cu “modesta” suma de 3 miliarde USD. Intre septembrie 2009 si iulie 2010 insa, potrivit raportului Trezoreriei citat de Daily Reckoning, detinerile chinezilor in bonduri s-au redus de la 938 miliarde dolari la 846 miliarde, o scadere de 91 miliarde in 9 luni. Chinezii se retrag “organizat” si metodic de pe instrumentele legate de datoria publica Americana, reducandu-si astfel vulnerabilitatea in fata previzibilului declin al celei mai mari economii din lume. Daca chinezii vand, cine cumpara bonduri americane mascandu-le retragerea? Aici nu exista decat un singur raspuns: Fed, Banca Centrala, care tipareste bani “proaspeti” pentru aceste achizitii. Asta poate explica si avansul aurului fata de dolar din ultima vreme si declinul viitor al monedei americane in fata valutelor din economiile unde nu se abuzeaza de tipar.
Bineinteles, iesirea de pe dolar nu se va face fara convulsii si fara petardele aferente. Ma astept cat de curand sa se reinflameze cestiunea greceasca si sa revina porcusorii europeni in prima plan. Scenariul e clasic. Analistii bancilor de investitii incep sa arunce rapoarte care ajung “intamplator” in fluxurile de stiri de presa, specialistii din agentiile de rating incep sa se incrunte si sa fie “ingrijorati” in mod public, apar recomandari pentru investitori de vanzare a monedei europene fata de dolar (ca asta e ideea fixa, revine criza, lumea fuge pe dolar, de parca n-ar fi in acest moment cea mai peticita valuta), etc.
Vezi aici un articol interesant pe aceasta tema:
http://dailyreckoning.com/chinese-dollar-torture/
Bineinteles, iesirea de pe dolar nu se va face fara convulsii si fara petardele aferente. Ma astept cat de curand sa se reinflameze cestiunea greceasca si sa revina porcusorii europeni in prima plan. Scenariul e clasic. Analistii bancilor de investitii incep sa arunce rapoarte care ajung “intamplator” in fluxurile de stiri de presa, specialistii din agentiile de rating incep sa se incrunte si sa fie “ingrijorati” in mod public, apar recomandari pentru investitori de vanzare a monedei europene fata de dolar (ca asta e ideea fixa, revine criza, lumea fuge pe dolar, de parca n-ar fi in acest moment cea mai peticita valuta), etc.
Vezi aici un articol interesant pe aceasta tema:
http://dailyreckoning.com/chinese-dollar-torture/
sâmbătă, 18 septembrie 2010
De ce le doresc eu falimentul grecilor de la Bancpost
M-am vazut astazi cu un fost coleg de scoala elementara, cam descumpanit saracul. Omul, posesor al unui credit in franci elvetieni oferit de Bancpost in 2007, avuse ideea sa intrebe la ghiseu, in momentul platii ratei (vineri 17 ) de ce nu primeste actul aditional la contract, conform Ordonantei 50. A primit un draft, cu chiu cu vai, nesemnat, din care afla, pe langa algoritmul nou de calcul al dobanzii, ca imprumutul sau fusese cesionat unui SRL, tot cu EFG in titulatura dar cu capital social de 90.000 euro, fiind invitat sa aprobe cesiunea in acelasi act additional, cesiune de care nici nu fusese insa instiintat. Ce m-a scandalizat insa mai tare era modul de calcul al dobanzii.
Aici trebuie sa ne intoarcem insa la momentul semnarii contractului initial. L-am vazut cu ochii mei azi, altfel n-as fi crezut ca asa ceva este posibil. Stiti ce dobanda avea amicul la un imprumut de 25000 CHF pe 10 ani? 7,95% si o DAE de 13%, acum mai bine de 3 ani. Vi se pare mult? Mie mi se pare enorm avand in vedere Liborul de atunci. Cat plateste acum ca dobanda? Pai, 10,95%!!! Adica dobanda de referinta pe piata internationala la franc a scazut sub 1% iar lui Bancpostul i-a crescut dobanda! Asta pentru ca in contract nu exista nici un algoritm de calcul al dobanzii, ba mai mult, se preciza ca banca poate modifica unilateral nivelul acesteia, notificand debitorul. Acesta poate accepta noul nivel al dobanzii, fara nici o legatura cu piata cum s-a vazut, sau poate ..returna imprumutul, banca avand dreptul sa-l declare scadent daca clientul nu accepta noul nivel al dobanzii. Adica grecii de la Bancpost, care stiau bine ca nimeni nu ia un credit cu DAE de 13% pentru a-l pastra apoi intr-un depozit la 2% dobanda, strang omul cu usa cat vor, stiind bine ca nu va urma o riposta.
Cum se raliaza Bancpost OUG 50/2010, adoptata pentru armonizarea cu o recomandare la nivel European?. Pai, considera nivelul actual al dobanzii ca marja (10,95%), la care se adauga o diferenta dintre nivelul actual al Libor si cel ulterior (masuratorile se fac semestrial). Adica daca Libor pe franc ajunge la…-5%, amicul o sa aiba si el o dobanda decenta de 5,95%, daca nu, ci creste insa la 2%, acesta va plati aproape 13% doar dobanda la credit. Va ganditi ce este in sufletul omului, cata recunostiinta si rugi de multumire la adresa bancii grecesti ridica, de vreme ce in momentul acordarii creditului francul era putin peste 2 lei si acum e…3,25 la casa de schimb a bancii?.
Acum, sunt sigur ca o parte dintre cei care citesc acest post imi vor considera amicul sarac cu duhul, de vreme ce a semnat ca primarul un contract de imprumut pe 10 ani, unde dobanda varia practic cum vroiau muschii bancii. “Bine i-a facut, daca e lacom si slab de minte, nu?”. Nu sunt deloc de acceasi parere. Pe logica asta condamnam victima unui viol ca purta o fusta scurta si l-a provocat pe agresor si batem pe umar patiserul care baga oua stricate in savarine, acuzand clientii ca “sunt lacomi si mananca mult!”.Cum v-ati simti daca vi se sparge casa iar politia ridica din umeri “ce asta e incuietoare?!”. Asa ca, o fi avand si amicul cu pricina partea lui de vina, dar ce a facut Bancpost tot magarie cu majuscule se cheama.
Profit de ocazie sa arunc mingea in terenul BNR. Cand bancile noastre iubite se intreceau in acordarea de imprumuturi cu scadente lungi si dobanzi arbitrare, unde era musiu BNRel Masonescu? Stiu, in acelasi loc din care contempla desfasurarea evenimentelor in cazul FNI sau a Caritasului, pe care le-a admirat in trecut la fel de olimpian si fara reactie. OUG 50/2010 este opera Guvernului, care armonizeaza legislatia cu o recomandare la nivel European, si nicidecum o trezire la realitate a BNR. Multumita BNR care a dormit in front atunci (ba chiar le-a permis bancilor sa cresca gradul de indatorare acceptat pana la 70%, pe varful bulei imobiliare), acum legarea de indici de referinta la nivel international (Libor, Euribor) se face cand acestia se afla la minime istorice. Cand acestia vor creste, romanii vor avea de dus suplimentar in carca si niste marje gigantice.
Culmea, despre Mugurel BNRescu opinia publica are o parere buna, doar el este aparatorul leului. Da, tot el este si aparatorul intereselor bancilor. Le-a permis in ultimii doi ani sa externalizeze credite de miliarde pentru a nu face provizioane si acum multi debitori sunt executati de SRL-uri dubioase, le-a permis sa urce gradul de indatorare de la 33 la 70% pentru imprumuturile ipotecare pe varful bulei, a fost de acord sa le elibereze din RMO-uri acoperind gaura cu imprumutul de la FMI. Iar in ceea ce priveste cursul, ganditi si aici din perspectiva bancilor. Un leu mai slab, mai multe credite cu probleme, mai multe provizioane de facut, mai multi bani de adus de bancheri de acasa, nu?
De ce nu a descurajat BNR imprumuturile masive in valuta? Pai, nu era pacat ca la trecerea la euro romanii sa n-aibe batute in cuie la dobanda creditelor Euribor plus marje de pana la 9%, si asta chiar la ipotecare? Ce, ati fi vrut sa intrati in zona euro cu imprumuturi in lei, la care Roborul sa se transforme in Euribor si sa platiti mai putin bancii?
Aici trebuie sa ne intoarcem insa la momentul semnarii contractului initial. L-am vazut cu ochii mei azi, altfel n-as fi crezut ca asa ceva este posibil. Stiti ce dobanda avea amicul la un imprumut de 25000 CHF pe 10 ani? 7,95% si o DAE de 13%, acum mai bine de 3 ani. Vi se pare mult? Mie mi se pare enorm avand in vedere Liborul de atunci. Cat plateste acum ca dobanda? Pai, 10,95%!!! Adica dobanda de referinta pe piata internationala la franc a scazut sub 1% iar lui Bancpostul i-a crescut dobanda! Asta pentru ca in contract nu exista nici un algoritm de calcul al dobanzii, ba mai mult, se preciza ca banca poate modifica unilateral nivelul acesteia, notificand debitorul. Acesta poate accepta noul nivel al dobanzii, fara nici o legatura cu piata cum s-a vazut, sau poate ..returna imprumutul, banca avand dreptul sa-l declare scadent daca clientul nu accepta noul nivel al dobanzii. Adica grecii de la Bancpost, care stiau bine ca nimeni nu ia un credit cu DAE de 13% pentru a-l pastra apoi intr-un depozit la 2% dobanda, strang omul cu usa cat vor, stiind bine ca nu va urma o riposta.
Cum se raliaza Bancpost OUG 50/2010, adoptata pentru armonizarea cu o recomandare la nivel European?. Pai, considera nivelul actual al dobanzii ca marja (10,95%), la care se adauga o diferenta dintre nivelul actual al Libor si cel ulterior (masuratorile se fac semestrial). Adica daca Libor pe franc ajunge la…-5%, amicul o sa aiba si el o dobanda decenta de 5,95%, daca nu, ci creste insa la 2%, acesta va plati aproape 13% doar dobanda la credit. Va ganditi ce este in sufletul omului, cata recunostiinta si rugi de multumire la adresa bancii grecesti ridica, de vreme ce in momentul acordarii creditului francul era putin peste 2 lei si acum e…3,25 la casa de schimb a bancii?.
Acum, sunt sigur ca o parte dintre cei care citesc acest post imi vor considera amicul sarac cu duhul, de vreme ce a semnat ca primarul un contract de imprumut pe 10 ani, unde dobanda varia practic cum vroiau muschii bancii. “Bine i-a facut, daca e lacom si slab de minte, nu?”. Nu sunt deloc de acceasi parere. Pe logica asta condamnam victima unui viol ca purta o fusta scurta si l-a provocat pe agresor si batem pe umar patiserul care baga oua stricate in savarine, acuzand clientii ca “sunt lacomi si mananca mult!”.Cum v-ati simti daca vi se sparge casa iar politia ridica din umeri “ce asta e incuietoare?!”. Asa ca, o fi avand si amicul cu pricina partea lui de vina, dar ce a facut Bancpost tot magarie cu majuscule se cheama.
Profit de ocazie sa arunc mingea in terenul BNR. Cand bancile noastre iubite se intreceau in acordarea de imprumuturi cu scadente lungi si dobanzi arbitrare, unde era musiu BNRel Masonescu? Stiu, in acelasi loc din care contempla desfasurarea evenimentelor in cazul FNI sau a Caritasului, pe care le-a admirat in trecut la fel de olimpian si fara reactie. OUG 50/2010 este opera Guvernului, care armonizeaza legislatia cu o recomandare la nivel European, si nicidecum o trezire la realitate a BNR. Multumita BNR care a dormit in front atunci (ba chiar le-a permis bancilor sa cresca gradul de indatorare acceptat pana la 70%, pe varful bulei imobiliare), acum legarea de indici de referinta la nivel international (Libor, Euribor) se face cand acestia se afla la minime istorice. Cand acestia vor creste, romanii vor avea de dus suplimentar in carca si niste marje gigantice.
Culmea, despre Mugurel BNRescu opinia publica are o parere buna, doar el este aparatorul leului. Da, tot el este si aparatorul intereselor bancilor. Le-a permis in ultimii doi ani sa externalizeze credite de miliarde pentru a nu face provizioane si acum multi debitori sunt executati de SRL-uri dubioase, le-a permis sa urce gradul de indatorare de la 33 la 70% pentru imprumuturile ipotecare pe varful bulei, a fost de acord sa le elibereze din RMO-uri acoperind gaura cu imprumutul de la FMI. Iar in ceea ce priveste cursul, ganditi si aici din perspectiva bancilor. Un leu mai slab, mai multe credite cu probleme, mai multe provizioane de facut, mai multi bani de adus de bancheri de acasa, nu?
De ce nu a descurajat BNR imprumuturile masive in valuta? Pai, nu era pacat ca la trecerea la euro romanii sa n-aibe batute in cuie la dobanda creditelor Euribor plus marje de pana la 9%, si asta chiar la ipotecare? Ce, ati fi vrut sa intrati in zona euro cu imprumuturi in lei, la care Roborul sa se transforme in Euribor si sa platiti mai putin bancii?
joi, 16 septembrie 2010
Despre aur, cu calm
Un articol interesant scris de Adrian Ash pentru Daily Reckoning legat de evolutia puterii de cumparare a aurului poate fi citit aici (http://dailyreckoning.com/speculating-in-gold/). Cele doua grafice fac de fapt toti bani. In primul se urmareste evolutia puterii de cumparare a aurului in SUA, in ultimii 200 de ani, luand ca reper valoarea din 1930, conventional considerata 100 puncte. Observam ca pana in 1980, puterea de cumparare a unciei de aur a fluctuat intre 100 si 200, pentru a sari apoi spectaculos la 600 dupa ce dolarul si-a pierdut acoperirea in aur. Terapia de soc a lui Paul Volcker, de crestere a dobanzii de politica monetara (dobanzile la bonduri in SUA au saltat la randul lor spre 20%) a calmat inflatia si a coborast aurul cu picioarele pe pamant, metalul galben continuand sa scada pana la inceputul anilor 2000, cand puterea sa de cumparare atinge din nou valoarea de 100. Unde este acum? La 300. Daca va amintiti, foarte putini au facut campanii de marketing in 2000 cu “buy gold” (Daily Reckoning este una dintre exceptii) dar acum, exista tot mai multe site-uri care recomanda achizitii furibunde. Ma rog, cresterea dobanzilor nu prea mai tine acum, cand statul si persoanele fizice sunt supraindatorate, dar nici sa cumperi aur cu ochii inchisi parca nu mai merita, de la acest pret in sus. Cel de al doilea grafic urmareste puterea de cumparare a aurului in Anglia, intre anul 1560 (!) si 2008, tot cu valoarea de 100 pentru 1930 luata ca referinta. Din nou, o banda de variatie relative redusa, intre 100 si 200, sparta in anii 1500 (270) si apoi abia in anii ‘80 ai secolului trecut, cand indicele a urcat la 400. Cum in acest moment, varianta deflatiei dupa model japonez sta inca in picioare, aurul nu are de ce sa “explodeze”. Ar face-o in cazul hiperinflatiei, dar pana la asta (hiper-inflatie e ceva diferit de inflatie, reprezinta pierderea completa a increderii in banii de hartie si nu o “banala” si graduala pierdere a puterii lor de cumparare) drumul e destul de lung si pariul pe aur, cum spuneam, destul de riscant in acest moment.
Cu rabdare si perseverenta puteti da bancilor peste mana
Am descoperit ieri un blog interesant, care va poate ridica niste mingi la fileu in relatia cu bancile. Ma refer la cei intrigati, revoltati sau exasperati de arbitrariul stabilirii costurilor serviciilor bancare, de taxele si comisioanele scoase din burta si umflate cu pompa. Va invit sa cititi de pe blogul lui Cristi Petre un text despre banalele dar omniprezentele comisioane de interogare sold, administrare cont si plati interbancare. Omul demonstreaza ca este abuziva perceperea lor simultana si, ceea ce este esential de subliniat, a si avut success in tentativa de a recupera de la o anumita banca sumele percepute ilegal. Textul integral la
http://cristipetre.wordpress.com/2010/09/14/
de-ce-cred-ca-sunt-abuzive-comisionul-de-interogare-sold-la-atm-comisionul-de-depunere-numerar-si-comisionul-de-plata-intrabancara/
“De ce cred că sunt abuzive comisionul de interogare sold la ATM, comisionul de depunere numerar şi comisionul de plată intrabancară"
"Contractul de cont curent este contractul prin care două părţi, numite corentişti, îşi compensează reciproc creanţele deţinute unul împotriva celuilalt, deopotrivă lichide şi exigibile, denumite remise sau rimese, prin înscriere în cont, urmând ca la sfârşitul perioadei convenite să fie plătit numai soldul debitor sau creditor. Cu alte cuvinte, convenţia de cont curent funcţionează, prin natura şi esenţa sa, prin înscrierile în cont (rimesele).
Aşa fiind, care este menirea comisionului de administrare cont? Păi denumire sugerează că acest comision este perceput de bancă pentru administrarea contractului de cont curent, adică pentru administrarea debitărilor şi creditărilor, din moment ce ele sunt de esenţa contractului. Aşadar, boierii dumneavoastră, dacă dvs., care deţineţi un cont administrat de bancă, faceţi din contul curent un virament intrabancar, în alt cont curent administrat de bancă şi plătiţi comisioane de plată intrabancară, iar beneficiarul suportă şi el un comision de încasare intrabancară, asta înseamnă că banca câştigă pe toate părţile : ia comisioane de administrare de la ambii clienţi, ia comision de plată dar şi comision de încasare intrabancară, în condiţiile în care soldul agregat al depozitelor la vedere rămâne neschimbat (deoarece se iau banii dintr-un cont şi se mută în altul), deci nici o modificare a situaţiei financiare a instituţiei de credit.
În concluzie, una din două : ori comision de administrare LUNAR sau ANUAL, şi banca nu comisionează în nici un fel debitările şi creditările contului curent, deoarece serviciile sunt incluse prin esenţa lor în administrarea contului, ori nu se percepe nici un comision de administrare dar se comisionează fiecare debitare şi creditare. Cumularea celor două comisioane este nelegală, cel puţin unul reprezintă o obligaţie fără cauză în sensul art. 948, 966 C. civ., deci nulă absolut.
Mai mult de atât, expunerea de motive la Directiva 2007/64/CE privind serviciile de plată vorbeşte expresiis verbis despre practica bancară ”normală” de a nu se comisiona încasările în conturile curente, dar BNR şi băncile au “reuşit” să nu transpună nimic din respectiva prevedere, ce-i drept facultativă, deoarece era în interesul consumatorilor şi nu al băncilor.
Unele bănci au ajuns cu imbecilitatea până la a comisiona inclusiv depunerile de numerar la ghişeu în cont (rimesa prin excelenţă), cu toate că îi percep de regulă clientului comisioane cu administrarea contului, adică cu administrarea rimeselor, i.e. a debitărilor şi creditărilor.
În Belgia lucrurile sunt de o simplitate rară : cont curent, conturi de economii (două sau trei, la alegerea clientului), card şi card suplimentar, retrageri de la ATM propriu fără număr, internet banking în SEP fără limită de operaţiuni, 36 operaţiuni manuale pe an, s.a.m.d. cu numai 30 EURO/an, sumă pe care o ştiam de la bun început. Nu contează după aceea câte operaţiuni fac, câte plăţi cu cardul, câte retrageri, câte viramente etc., deoarece nu sunt comisionate, intră toate în comisionul de adminstrare cont, al cărui cost îl cunosc de la bun început. Numai în Abusenland România nu ai cum să ştii cât de costă sau cât te vor costa operaţiunile realizate prin contul curent.
La sfârşit mă laud şi vă spun că am obţinut de la o bancă (nu-i dau numele, este sucursală şi compania mamă este din Amsterdam) două restituiri de comisioane încasate de-amboulea, fără cauză juridică şi mă gândesc să iau în vizor o altă bancă, mare, franţuzească şi foarte lacomă pe partea operaţională. La fel vă invit şi pe dvs., să punem întrebări extrasului de cont cu ciocanul. Să vedem câte zile mai au actualele comisioane".
http://cristipetre.wordpress.com/2010/09/14/
de-ce-cred-ca-sunt-abuzive-comisionul-de-interogare-sold-la-atm-comisionul-de-depunere-numerar-si-comisionul-de-plata-intrabancara/
“De ce cred că sunt abuzive comisionul de interogare sold la ATM, comisionul de depunere numerar şi comisionul de plată intrabancară"
"Contractul de cont curent este contractul prin care două părţi, numite corentişti, îşi compensează reciproc creanţele deţinute unul împotriva celuilalt, deopotrivă lichide şi exigibile, denumite remise sau rimese, prin înscriere în cont, urmând ca la sfârşitul perioadei convenite să fie plătit numai soldul debitor sau creditor. Cu alte cuvinte, convenţia de cont curent funcţionează, prin natura şi esenţa sa, prin înscrierile în cont (rimesele).
Aşa fiind, care este menirea comisionului de administrare cont? Păi denumire sugerează că acest comision este perceput de bancă pentru administrarea contractului de cont curent, adică pentru administrarea debitărilor şi creditărilor, din moment ce ele sunt de esenţa contractului. Aşadar, boierii dumneavoastră, dacă dvs., care deţineţi un cont administrat de bancă, faceţi din contul curent un virament intrabancar, în alt cont curent administrat de bancă şi plătiţi comisioane de plată intrabancară, iar beneficiarul suportă şi el un comision de încasare intrabancară, asta înseamnă că banca câştigă pe toate părţile : ia comisioane de administrare de la ambii clienţi, ia comision de plată dar şi comision de încasare intrabancară, în condiţiile în care soldul agregat al depozitelor la vedere rămâne neschimbat (deoarece se iau banii dintr-un cont şi se mută în altul), deci nici o modificare a situaţiei financiare a instituţiei de credit.
În concluzie, una din două : ori comision de administrare LUNAR sau ANUAL, şi banca nu comisionează în nici un fel debitările şi creditările contului curent, deoarece serviciile sunt incluse prin esenţa lor în administrarea contului, ori nu se percepe nici un comision de administrare dar se comisionează fiecare debitare şi creditare. Cumularea celor două comisioane este nelegală, cel puţin unul reprezintă o obligaţie fără cauză în sensul art. 948, 966 C. civ., deci nulă absolut.
Mai mult de atât, expunerea de motive la Directiva 2007/64/CE privind serviciile de plată vorbeşte expresiis verbis despre practica bancară ”normală” de a nu se comisiona încasările în conturile curente, dar BNR şi băncile au “reuşit” să nu transpună nimic din respectiva prevedere, ce-i drept facultativă, deoarece era în interesul consumatorilor şi nu al băncilor.
Unele bănci au ajuns cu imbecilitatea până la a comisiona inclusiv depunerile de numerar la ghişeu în cont (rimesa prin excelenţă), cu toate că îi percep de regulă clientului comisioane cu administrarea contului, adică cu administrarea rimeselor, i.e. a debitărilor şi creditărilor.
În Belgia lucrurile sunt de o simplitate rară : cont curent, conturi de economii (două sau trei, la alegerea clientului), card şi card suplimentar, retrageri de la ATM propriu fără număr, internet banking în SEP fără limită de operaţiuni, 36 operaţiuni manuale pe an, s.a.m.d. cu numai 30 EURO/an, sumă pe care o ştiam de la bun început. Nu contează după aceea câte operaţiuni fac, câte plăţi cu cardul, câte retrageri, câte viramente etc., deoarece nu sunt comisionate, intră toate în comisionul de adminstrare cont, al cărui cost îl cunosc de la bun început. Numai în Abusenland România nu ai cum să ştii cât de costă sau cât te vor costa operaţiunile realizate prin contul curent.
La sfârşit mă laud şi vă spun că am obţinut de la o bancă (nu-i dau numele, este sucursală şi compania mamă este din Amsterdam) două restituiri de comisioane încasate de-amboulea, fără cauză juridică şi mă gândesc să iau în vizor o altă bancă, mare, franţuzească şi foarte lacomă pe partea operaţională. La fel vă invit şi pe dvs., să punem întrebări extrasului de cont cu ciocanul. Să vedem câte zile mai au actualele comisioane".
miercuri, 15 septembrie 2010
10 parti bune ale Crizei
Politicienii se simt obligati sa ia masuri, presa o demonizeaza, somerii o invinuiesc pentru situatia lor, angajatii pentru munca in exces…nimeni nu vede castigul pe care l-am putea dobandi in urma crizei economice globale.
1. Scade cererea. Asta pe termen scurt se reduce la somaj, austeritate, depresie nervoasa pentru intreprinzatori. Aparent, foarte inconfortabil. Pe termen lung insa , ne ofera o gura de oxigen, economisim resurse neregenerabile. Cresterea economica ne apropie accelerat de momentul terminarii petrolului (nu exista alternative viabile), de aerul irespirabil din orase (ati vrea sa traiti intr-un mare oras chinezesc?), de suprapopulare.
2. Am descoperit dimensiunea reala a vietii pe datorie si fata adevarata a bancherilor. Cine ar fi crezut in 2005-2007 cand era la mare moda creditul cu buletinul ca veniturile pot sa si scada iar dobanzile sa mai creasca? Cine banuia ca poate fi excutat silit si dat afara din casa daca nu-si achita ratele la un banal credit de nevoi personale fara ipoteca? Cati stiau ca isi pot pierde locuinta ipotecata ramand in plus datori in continuare la banca?
3. Am vazut partea neagra a mentalitatii speculative. Poate ca o mica parte dintre proprietari au reusit sa vanda pe maximele istorice, in mod sigur cine a cumparat si-a ruinat finantele personale pe vecie.
4. Am aflat cata incredere merita trompetele din media oficiala si ce baza poti pune pe declaratiile optimiste ale oficialilor. In definitiv, atat presa serioasa, “economica”, cat si injectiile cu optimism ale guvernantilor (economia “duduie”) au avut rolul unor carlige de marketing pentru carnea de tun care trebuia sa deschida teschereaua si sa cumpere (case, terenuri, credite, actiuni, etc).
5. Suprapopularea planetei ia o pauza de respiratie. Cand strangi cureaua nu iti mai vine sa…o dai jos, nu? Cel putin in tarile “dezvoltate”, care puneau cea mai mare presiune pe cererea globala fenomenul e destul de vizibil (din pacate in Africa, unde e motiv de mare ironie la crasma sa ai un singur copil, sau in India-Pakistan-mare parte din tarile musulmane unde familiile numeroase sunt un dat cultural, mentalitatile se schimba mult mai greu).
6. Structura economiei tinde sa se modifice. Scade ponderea angajatilor ocupati in sectoare-balast (servicii financiare si… servicii in general) si creste cea a populatiei prinsa in activitati direct productive. Unde nu avem noi bafta ca in urma acestei crize sa apara cat mai multe ferme care sa se autosustina si care sa aduca pe piata alimente ecologice si nu dopate cu chimicale?
7. Recuperam partea spirituala a vietii noastre. Boom-ul economic ne-a dat senzatia ca obiectivele materiale sunt singurele viabile, scaderea economica ne focalizeaza si in alte directii. Plus ca multe prietenii si relatii de lunga durata trec prin teste utile in aceasta perioada, cele false, de conjunctura disparand, cele adevarate consolidandu-se.
8. Se elimina excesele din bugetele publice, burtile din schemele de personal ale companiilor private, cheltuielile de fite.
9. Se cern apele in politica si managementul privat (partea cu politica pare insa fara speranta in Romania).
10. Lumea intreaga isi ia lectia de cumpatare si bun simt. Cu sansa, lectia respectiva va determina schimbari corespunzatoare in plan legislativ si in mentalul colectiv pentru cateva generatii.
Criza ne spune intr-un cuvant ca am apucat-o pe un drum gresit. Nu e comod sa o afli din postura de somer, debitor, antreprenor falit, de acord. E bine ca se intampla insa cat timp mai exista un drum de intoarcere. Pericolul cel mare este ca politicienii sa actioneze pentru remedierea efectelor Crizei si nu a cauzelor care au generat-o. E comod sa dai satisfactie gloatei cand te vrei reales. Vom risca insa sa repetam totul la o magnitudine crescuta exponential in cativa ani de dragul mentinerii catorva fotolii caldute pentru cei cu putere de decizie?. Deocamdata, cu tiparirea de bani si salvare a bancilor din bani publici, s-a pornit din start in directia gresita. Politicienii, cei cu functii de conducere din organismele internationale sunt majoritatea trecuti de 60 de ani si nu par interesati prea mult de haosul care s-ar dezlantui dupa epuizarea resurselor energetice peste 20-30 de ani de vreme ce speranta lor de viata e tot cam atata iar averile lor mari le pun la relativ adapost progeniturile, fiind deci axati pe conservarea pozitiilor actuale. Deciziile sunt in continuare gandite sa aiba impact maxim pe termen scurt, pe termen lung singurul tratament fiind declaratiile sforaitor-optimiste. Cat timp adevarata responsabilitate va fi impopulara iar dorinta de cosmetizare a sistemului mai mare decat cea a schimbarii sale radicale, viitorul nostru pare pecetluit. Singura necunoscuta ramane viteza dezintegrarii lumii actuale. Cum am avut grija sa parjolim mediul inconjurator, un urias salt inapoi la stadiul de vanatori-culegatori nu prea mai e posibil. Cu solul compromis de chimicale si animalele supravietuind doar prin gradinile zoologice si rezervatii, viitorii vanatori-culegatori vor intinde mana din nastere la ajutorul de somaj. Oricum, 7 miliarde de vanatori-culegatori ar fi prea mult. Nici nu avem suficienta credinta pentru a reedita Evul Mediu (in varianta tehnologizata) desi ne pricepem inca la vanatoarea de vrajitoare. Avem insa suficient apetit de dominare pentru intoarcerea la sclavagism, desigur, intr-o forma “soft”. Sigur, exagerez voit dar intelegeti unde bat. N-am spus inca nimic de "Renastere". Pentru asta nu e nevoie de un salt inapoi ci de unul inainte si..inainte de asta de o masa critica gandind diferit, o masa critica ce va da directie majoritatii amorfe. Eu nu vad inca asa ceva in jur, poate doar insulite de normalitate care accepta si cultiva ideea schimbarii. Avem insa nevoie de un eveniment exterior major care sa grabeasca coagularea lor.
1. Scade cererea. Asta pe termen scurt se reduce la somaj, austeritate, depresie nervoasa pentru intreprinzatori. Aparent, foarte inconfortabil. Pe termen lung insa , ne ofera o gura de oxigen, economisim resurse neregenerabile. Cresterea economica ne apropie accelerat de momentul terminarii petrolului (nu exista alternative viabile), de aerul irespirabil din orase (ati vrea sa traiti intr-un mare oras chinezesc?), de suprapopulare.
2. Am descoperit dimensiunea reala a vietii pe datorie si fata adevarata a bancherilor. Cine ar fi crezut in 2005-2007 cand era la mare moda creditul cu buletinul ca veniturile pot sa si scada iar dobanzile sa mai creasca? Cine banuia ca poate fi excutat silit si dat afara din casa daca nu-si achita ratele la un banal credit de nevoi personale fara ipoteca? Cati stiau ca isi pot pierde locuinta ipotecata ramand in plus datori in continuare la banca?
3. Am vazut partea neagra a mentalitatii speculative. Poate ca o mica parte dintre proprietari au reusit sa vanda pe maximele istorice, in mod sigur cine a cumparat si-a ruinat finantele personale pe vecie.
4. Am aflat cata incredere merita trompetele din media oficiala si ce baza poti pune pe declaratiile optimiste ale oficialilor. In definitiv, atat presa serioasa, “economica”, cat si injectiile cu optimism ale guvernantilor (economia “duduie”) au avut rolul unor carlige de marketing pentru carnea de tun care trebuia sa deschida teschereaua si sa cumpere (case, terenuri, credite, actiuni, etc).
5. Suprapopularea planetei ia o pauza de respiratie. Cand strangi cureaua nu iti mai vine sa…o dai jos, nu? Cel putin in tarile “dezvoltate”, care puneau cea mai mare presiune pe cererea globala fenomenul e destul de vizibil (din pacate in Africa, unde e motiv de mare ironie la crasma sa ai un singur copil, sau in India-Pakistan-mare parte din tarile musulmane unde familiile numeroase sunt un dat cultural, mentalitatile se schimba mult mai greu).
6. Structura economiei tinde sa se modifice. Scade ponderea angajatilor ocupati in sectoare-balast (servicii financiare si… servicii in general) si creste cea a populatiei prinsa in activitati direct productive. Unde nu avem noi bafta ca in urma acestei crize sa apara cat mai multe ferme care sa se autosustina si care sa aduca pe piata alimente ecologice si nu dopate cu chimicale?
7. Recuperam partea spirituala a vietii noastre. Boom-ul economic ne-a dat senzatia ca obiectivele materiale sunt singurele viabile, scaderea economica ne focalizeaza si in alte directii. Plus ca multe prietenii si relatii de lunga durata trec prin teste utile in aceasta perioada, cele false, de conjunctura disparand, cele adevarate consolidandu-se.
8. Se elimina excesele din bugetele publice, burtile din schemele de personal ale companiilor private, cheltuielile de fite.
9. Se cern apele in politica si managementul privat (partea cu politica pare insa fara speranta in Romania).
10. Lumea intreaga isi ia lectia de cumpatare si bun simt. Cu sansa, lectia respectiva va determina schimbari corespunzatoare in plan legislativ si in mentalul colectiv pentru cateva generatii.
Criza ne spune intr-un cuvant ca am apucat-o pe un drum gresit. Nu e comod sa o afli din postura de somer, debitor, antreprenor falit, de acord. E bine ca se intampla insa cat timp mai exista un drum de intoarcere. Pericolul cel mare este ca politicienii sa actioneze pentru remedierea efectelor Crizei si nu a cauzelor care au generat-o. E comod sa dai satisfactie gloatei cand te vrei reales. Vom risca insa sa repetam totul la o magnitudine crescuta exponential in cativa ani de dragul mentinerii catorva fotolii caldute pentru cei cu putere de decizie?. Deocamdata, cu tiparirea de bani si salvare a bancilor din bani publici, s-a pornit din start in directia gresita. Politicienii, cei cu functii de conducere din organismele internationale sunt majoritatea trecuti de 60 de ani si nu par interesati prea mult de haosul care s-ar dezlantui dupa epuizarea resurselor energetice peste 20-30 de ani de vreme ce speranta lor de viata e tot cam atata iar averile lor mari le pun la relativ adapost progeniturile, fiind deci axati pe conservarea pozitiilor actuale. Deciziile sunt in continuare gandite sa aiba impact maxim pe termen scurt, pe termen lung singurul tratament fiind declaratiile sforaitor-optimiste. Cat timp adevarata responsabilitate va fi impopulara iar dorinta de cosmetizare a sistemului mai mare decat cea a schimbarii sale radicale, viitorul nostru pare pecetluit. Singura necunoscuta ramane viteza dezintegrarii lumii actuale. Cum am avut grija sa parjolim mediul inconjurator, un urias salt inapoi la stadiul de vanatori-culegatori nu prea mai e posibil. Cu solul compromis de chimicale si animalele supravietuind doar prin gradinile zoologice si rezervatii, viitorii vanatori-culegatori vor intinde mana din nastere la ajutorul de somaj. Oricum, 7 miliarde de vanatori-culegatori ar fi prea mult. Nici nu avem suficienta credinta pentru a reedita Evul Mediu (in varianta tehnologizata) desi ne pricepem inca la vanatoarea de vrajitoare. Avem insa suficient apetit de dominare pentru intoarcerea la sclavagism, desigur, intr-o forma “soft”. Sigur, exagerez voit dar intelegeti unde bat. N-am spus inca nimic de "Renastere". Pentru asta nu e nevoie de un salt inapoi ci de unul inainte si..inainte de asta de o masa critica gandind diferit, o masa critica ce va da directie majoritatii amorfe. Eu nu vad inca asa ceva in jur, poate doar insulite de normalitate care accepta si cultiva ideea schimbarii. Avem insa nevoie de un eveniment exterior major care sa grabeasca coagularea lor.
marți, 14 septembrie 2010
Mai aveti 6 zile pentru a schimba ceva la dobanda creditului
Pana pe 20 septembrie puteti trimite o notificare bancii in care sa anuntati ca nu sunteti de acord cu actele aditionale conform OUG 50/2010, altfel se considera ca le-ati acceptat tacit. Majoritatea covarsitoare a bancilor, dupa semnalele pe care le am, au propus conservarea dobanzilor actuale, inlocuind dobanzile de referinta interne, cu o dobanda de referinta la nivel national sau international (Robor/Euribor/Libor) plus o marja care reprezita exact diferenta dintre cele doua. Prin urmare, va trebui sa platiti de fapt marja initiala din contract, plus noua marja propusa prin actele aditionale plus Euribor/Robor/Libor. Adica tot cu dobanzi de 10% la ipotecar va treziti, desi multe banci au in oferta lor actuala dobanzi de 6-7%. Cu alte cuvinte, prin actele aditionale avansate clientilor, nici macar nu se propune un cost similar creditelor acordate noilor indatorati, debitorii mai vechi urmand sa-si duca crucea ca pana acum, impovarati si gafaind a paguba. Sfatul meu:
1. Notificati imediat banca. Precizati ca actul aditional propus nu respecta prevederile OUG 50/2010, solicitati ca dobanda din contract sa fie egala cu indicele de referinta international (Euribor/Robor/Libor) plus marja initiala din contract, fara alte adaosuri.
2. Cautati clienti in aceeasi situatie (exista deja forumuri ale clientilor pentru diferite banci, vezi
http://blog.flavian.ro/2010/09/grupuri-de-clienti-pentru-diferite.html
3. Cotizati impreuna pentru demararea actiunii in justitie, cu cat mai numeros e grupul, cu atat mai redus va fi onorariul avocatului. Pana la solutionarea actiunii in justitie, notificati banca ca nu veti mai plati ratele aferente contractului (patrati banii respectivi separat, va trebui sa platiti retroactiv daca sentinta nu va e favorabila). Nu uitati insa: judecatorii sunt si ei oameni (citeste debitori) si nu au motive sa-i iubeasca prea mult pe bancheri
4. Cea mai dureroasa relatie cu banca o au cei care s-au indatorat pe mai bine de 10 ani si au o ipoteca atasata imprumutului. Se tem si cei care nu au ipoteca dar au proprietati si in eventualitatea ca nu mai inregistreaza venituri care pot fi poprite, banca le poate executa imobilul. Ce fac insa cei care au credite de nevoi personale fara ipoteca, nu au proprietati, nici giranti la imprumut, dar au venituri stabile si se zbat cu un raport rata venituri de peste 50%? Va dau o informatie: daca nu mai platiti rata la imprumut, creditorul nu poate obtine poprire decat pe 30% din venituri. Ce ziceti, mai merita sa va rupeti de la gura pentru a plati bancii 40, 50, 60, chiar 70% din ce castigati? Nu e mai bine sa traiti decent cu 70% din venituri, urmand ca banca sa isi retina restul, economisind in acelasi timp un drum inutil la ghiseu in fiecare luna? Stiu, nimeni nu o sa va mai dea vreodata un imprumut. Paguba in ciuperci, nu sunteti satul de dobanzi crescute arbitrar, comisioane inventate si taxe nesimtite? Aveti in plus satisfactia ca produceti la randul dvs un discomfort bancii, acesta trebuind sa faca provizoane pentru creditul restant, adica sa ia din banii de dividende ai actionarilor si din bonusurile pentru angajati. Ce ziceti, merita?
1. Notificati imediat banca. Precizati ca actul aditional propus nu respecta prevederile OUG 50/2010, solicitati ca dobanda din contract sa fie egala cu indicele de referinta international (Euribor/Robor/Libor) plus marja initiala din contract, fara alte adaosuri.
2. Cautati clienti in aceeasi situatie (exista deja forumuri ale clientilor pentru diferite banci, vezi
http://blog.flavian.ro/2010/09/grupuri-de-clienti-pentru-diferite.html
3. Cotizati impreuna pentru demararea actiunii in justitie, cu cat mai numeros e grupul, cu atat mai redus va fi onorariul avocatului. Pana la solutionarea actiunii in justitie, notificati banca ca nu veti mai plati ratele aferente contractului (patrati banii respectivi separat, va trebui sa platiti retroactiv daca sentinta nu va e favorabila). Nu uitati insa: judecatorii sunt si ei oameni (citeste debitori) si nu au motive sa-i iubeasca prea mult pe bancheri
4. Cea mai dureroasa relatie cu banca o au cei care s-au indatorat pe mai bine de 10 ani si au o ipoteca atasata imprumutului. Se tem si cei care nu au ipoteca dar au proprietati si in eventualitatea ca nu mai inregistreaza venituri care pot fi poprite, banca le poate executa imobilul. Ce fac insa cei care au credite de nevoi personale fara ipoteca, nu au proprietati, nici giranti la imprumut, dar au venituri stabile si se zbat cu un raport rata venituri de peste 50%? Va dau o informatie: daca nu mai platiti rata la imprumut, creditorul nu poate obtine poprire decat pe 30% din venituri. Ce ziceti, mai merita sa va rupeti de la gura pentru a plati bancii 40, 50, 60, chiar 70% din ce castigati? Nu e mai bine sa traiti decent cu 70% din venituri, urmand ca banca sa isi retina restul, economisind in acelasi timp un drum inutil la ghiseu in fiecare luna? Stiu, nimeni nu o sa va mai dea vreodata un imprumut. Paguba in ciuperci, nu sunteti satul de dobanzi crescute arbitrar, comisioane inventate si taxe nesimtite? Aveti in plus satisfactia ca produceti la randul dvs un discomfort bancii, acesta trebuind sa faca provizoane pentru creditul restant, adica sa ia din banii de dividende ai actionarilor si din bonusurile pentru angajati. Ce ziceti, merita?
luni, 13 septembrie 2010
Bancherii isi expun resursele de ipocrizie
Recunosc, nu mai citesc de ceva vreme Ziarul Financiar, aceasta trompeta a corporatismului triumfator, care a tacut chitic insa cand strategii bulelor speculative din imobiliar, piata creditului si cea bursiera umflau zgomotos bulele speculative care s-au spart in 2007-2008. Eu nu mai citesc, eu pierd. Asta pentru ca am ratat cateva opinii memorabile de bancheri gazduite saptamanile trecute in paginile sale (vorbim mai jos de Misu Negritoiu si Pascariu), opinii care continua azi cu cea a lui Ionut Patrahau, fostul “vice” de la Banca Transilvania, care joaca cel mai abil cartea “sinceritatii”.
Patrahau, bancherul “pocait”
Omul pleaca de foarte departe, de la o poveste orientala in care Emirul este solicitat sa faca dreptate intr-o disputa dintre creditor si debitor (activul imprumutat? o camila!). Dupa ce asculta calm ambele parti, Emirul le da dreptate amandorora, ba si sfetnicului care ii atrage atentia ca nu pot avea dreptate ambele parti din conflict. Deci, dupa umila parere a lui Patrahau, toata lumea are dreptate. Dupa cum spune chiar el “ in ultimii 10-15 ani, aceste aşteptări (ale bancherilor, n.n) au ajuns la cote nerezonabile din cauza creşterii economice nesustenabile. Şi asta a dus la strădania conducătorilor de bănci de a oferi clienţilor produse din ce în ce mai sofisticate şi riscante, menite a maximiza profiturile instituíţiilor financiare. Fără a insista asupra acestui fenomen discutat şi răsdiscutat în contextul cauzelor crizei şi revenind la băncile din România anilor de dinaintea crizei, cred că am fost atinşi şi noi cei din bănci de flagelul lăcomiei exagerate, de entuziasmul creşterii. Dar asta în aceeaşi măsură cu lăcomia clienţilor acelor vremuri, care pe bună dreptate plecând de la bucuria acoperirii unor nevoi de bază - casă, maşină, afacere, călătorii, tehnologie - au plătit ratele care le-au fost cerute, au semnat contractele care le-au fost prezentate fără să le aprofundeze şi înţelegând puterea pe care băncile o au asupra viitorului lor, au ignorat-o multumiţi de noul nivel de trai”.
Adica, o fi lacom cel care excrocheaza, flutarand pe la nasul fraierilor ideea de a obtine usor ce isi doresc (“vis si facut” este sloganul ultimei campanii a ING pentru creditul de nevoi personale, ca tot ne ocupam mai jos si de Misu Negritoiu), dar sunt lacomi domne si aia care se lasa prostiti, cum de pot pune botul asa de usor? Revenind la ultimul scandal din media noastra (arestarea lui Vantu), o fi fost lacom SOV care a conceput mecanismul de spoliere a 300.000 de romani, dar erau lacomi frate si astia care vroiau sa se imbogateasca repede. De ce e arestat numai Vantu, daca toata lumea suferea de acelasi pacat? Idem in cazul Stoica-Caritas.
Patrahau isi termina articolul cu o noua flotare de sinceritate: “În final îmi recunosc ipocrizia. Am fost conducător de bancă în România, sunt membru în Consiliul de Administraţie al unei bănci din străinătate, am făcut greşeli laolaltă cu lucruri bune şi astăzi nu fac destul în sprijinul părerilor de mai sus. Mi-ar plăcea însă ca atât bancherii, cât şi clienţii să-şi înveţe lecţia, să renunţe la mânie şi să-şi schimbe atitudinea de acum încolo. Şi vorba Emirului: cred că toţi avem dreptatea noastră”. Acum, eu inteleg domnu Patrahau de ce ar trebui sa se supere clientii si sa fie furiosi, e suficient sa ne uitam la dobanzile si comisioanele care le platesc, dar de ce mama naibii ar trebui sa fie maniosi bancherii? Doar asa, ca toata lumea sa “aibe dreptate” si sa fie bagata in aceeasi oala?
Negritoiu si logica bancara
Intr-un articol mai vechi (vezi link la sfarsit), Misu Negritoiu demonstreaza ca romanii nu au cum sa plateasca 4% in euro la creditele ipotecare, ba mai mult, nici nu pot cobori sub 8%. Cum se face asta? Rabdare si tutun, urmeaza un pasaj mai lung, domnu Negritoiu se vrea convingator..
“Rata dobânzii pe piaţa interbancară (internaţională) la tranzacţiile în euro (EURIBOR) considerat etalonul pentru costul de finanţare în euro (cu scadenţa până la un an), se formează şi publică zilnic în urma tranzacţiilor de volume mari între câteva (circa 40) dintre cele mai mari bănci internaţionale cu risc foarte scăzut. Dar acesta este cel mai redus cost de finanţare în euro (astăzi EURIBOR cu scadenţa la 6 luni este de 1,14%) cu caracter exclusivist, la care au acces doar un număr foarte redus de bănci şi nu reprezintă dobânda efectivă a tranzacţiilor interbancare internaţionale. În urma crizei financiare tranzacţiile între instituţiile financiare în general se fac la Euribor la care se adaugă o primă de risc (în funcţie de banca cu care se tranzacţionează), precum şi o primă de lichiditate, care se ridică acum la 10-15 puncte de bază (dar care a ajuns chiar până la 100 de puncte de bază în ultimii doi ani), ceea ce duce rata dobânzii în tranzacţiile pe pieţele internaţionale interbancare (noul EURIBOR) la minim 1,25%. (considerată "dobânda de referinţă" în Directiva UE şi Ordonanţa 50). Dar băncile comerciale din România nu se finanţează pe pieţele internaţionale la această rată a dobânzii. Costul banilor creşte cu o primă care acoperă riscul specific de ţară, cunoscută ca prima CDS (Credit Default Swap) pe care o percep cei dispuşi să-şi asume riscul de ţară, pentru liniile de credit destinate unei anumite ţări (în cazul României această primă este acum de 3,8 puncte procentuale). Dar prima de risc cea mai relevantă este reflectată de costul de finanţare guvernamentală (titluri de stat în euro). Nicio instituţie privată dintr-o ţară nu se poate finanţa pentru nevoile proprii sau de creditare la un cost mai mic decât Guvernul. Titlurile de stat denominate în euro emise de Guvernul României cu scadenţa cea mai apropiată (mai 2012) sunt tranzacţionate momentan la 4,6%. Un instrument similar emis de Guvernul Germaniei are o rată a dobânzii de 0,5%.
Diferenţa dintre cele două rate de dobândă (cca 4 puncte procentuale) reprezintă costul suplimentar al riscului de ţară (fiindcă nici Germania nu are risc de ţară zero), apropiată după cum se vede şi de prima CDS (3,8 puncte procentuale). În consecinţă, costul de finanţare al unei bănci din România ("dobânda de referinţă" din contractele pe teritoriul României) este aproximativ suma costului de finanţare al unei instituţii financiare internaţionale de talie mare ( EURIBOR 1,25%) la care se adaugă acest cost suplimentar (aproximativ 4 puncte procentuale).(…) Costul efectiv al atragerii de euro pentru o bancă, pentru a acorda creditele pe care le acordă, sunt diferite, însă toate pornesc de la cost de finanţare de aproximativ 5% (euribor plus cele 4 puncte procentuale de mai sus). În orice caz, pentru nicio ţară rata dobânzii de finanţare nu este 1% (EURIBOR), iar pentru România cel puţin circa 5%. Mai mult, chiar şi în zona euro (unde "dobânda de referinţă" este uşor peste EURIBOR, ca mai sus în cazul Germaniei) costul total al unui credit ipotecar este în jur de 4% conform datelor BCE (care include marja de acoperire a riscului comercial). Prin comparaţie, costul total la creditele ipotecare în România este de până la 8% şi porneşte de la o "dobândă de referinţă" de cca 5% la care se adaugă marja de acoperire a riscului comercial (cca 3%)”.
Este ca le zice bine domnu Negritoiu? Las la o parte faptul ca sunt costuri totale in Romania la creditele ipotecare si de 10% in euro (am eu un amic care ii blestema zilnic pe cei de la BCR-Erste pentru asta). Sa ne uitam putin la logica bancherului. Ar fi ok ce zice Negritoiu daca ING Romania si-ar da coate sa ia finantare din piata internationala pe cont propriu si n-ar apela pentru asta la mamitica sa ING. Care are un rating mai bun decat Guvernul Romaniei, mai ales de cand e Boc Prim-Ministru. Adica domnu Negritoiu, vreti sa spuneti ca dvs va da banca-mama bani in euro cu 5% dobanda? Nu cumva ii ia sub 2% si vi da pentru fraierii din Romanica pentru a fi plasati in credite cu DAE de peste 8%? Intreb si eu…Auziti domnu Negritoiu, daca tot va comparati cu Boc, ia faceti bine domnule si dati credite de nevoi personale in lei la dobanda la care se imprumuta Guvernul pe piata interna (cam 7%) plus marja comerciala de 3%, bine? Aoleo, nu puteti pentru ca dati deja cu 15-20% si puteti fi luati de neserios? Ce ghinion!
Pascariu nu vede potentialul de ipocrizie din cauza cinismului
Dan Pascariu, bancher cu grade, preşedinte al Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, este curpins si el de microbul e-pistolar.El ii da dreptate lui Misu Negritoiu (scrisoarea sa e ulterioara-ba mai mult, face cateva flotari logice suplimentare incercand sa scuze bancile care practica dobanzi de referinta interne in loc de o dobanda care sa include transparent un indice de referinta international), dar pune din partea casei o nuanta de agresivitate, dupa principiul politist bun, politist rau”.Ia sa desprindem doua idei de la Pascariu, in plus fata de cele deja enuntate de Negritoiu.
“Contractele bancare de retail sunt ceea ce doctrina denumeşte "contracte de adeziune". Respectiv, debitorul aderă şi îşi însuşeş¬te prin semnătură un contract prestabilit (şi publicat) de către creditor. Creditul de retail este "achiziţionat" de către consumator pe principiul "văzut, plă¬cut", inclusiv în partea contractu¬ală. La fel ca la orice alt produs, creditul nu se vinde cu sila consumatorului şi se presupune că atunci când a semnat creditul ştie ce a achiziţionat.
În ultimul rând, problema abordării subiectelor bancare în presa românească. Aproape în totalitate, subiectele bancare sunt abordate din perspectiva "săracului debitor" care este "jefuit" de băncile "lacome". Din păcate, marea majoritate a comentatorilor ignoră faptul că actul de intermediere financiară pe care îl practică băncile nu porneşte de la interesele debitorilor, ci de la cele ale creditorilor băncii (deponenţi individuali, firme, bănci şi alte instituţii financiare). Prima obligaţie fiduciară a unei bănci este faţă de această categorie care reprezintă circa 90% din totalul fondurilor pe care le are la dispoziţie. Faţă de această categorie, banca este obligată să evalueze riscurile corect (mai ales într-o economie instabilă), să îşi creeze rezerve pentru eventuale credite neperformante şi în general să facă tot ceea ce trebuie pentru a proteja fondurile încredinţate. Din păcate însă, creditorii sunt numeric mai puţini decât debitorii, nu fac scandal şi nu aduc nici voturi, nici abonamente”.
Adica, in opinia lui Pascariu, ai luat credit, ba ai si semnat pentru el, te priveste, nu mai plange daca ai costuri arbitrare, trebuia sa vezi din timp portitele din contracte care permiteau asta. Acum domnu Pascariu, daca imi permiteti, “investitorii” de la FNI nu aveau si ei contracte semnate cu SOV Invest? Cum de si-a permis statul sa se amestece? La fel la Caritas, era un contract valabil, oamenii luam de 8 ori banii depusi (ma rog, in masura posibilitatilor)...Ce atata zarva pentru o relatie contractuala?.
In ceea ce priveste pasajul 2 din gandirea bancherului, lucrurile stau cam asa: aveti dobanzi mari la credite debitorilor? Pai din cauza deponentilor bai, ca de dragul lor va jupuim noi, ca nu cumva sa se intample ceva cu banii lor si sa avem rezerve la discretie in caz ca…Da? Pai de ce dati atunci domnu Pascariu printre cele mai mici dobanzi la economii din piata? Ha? Unde se vede in bonificarea economiilor duritatea pe care o aratati fata de debitorii care primesc imprumuturi din acesti bani primiti de banca? Ultima fraza a lui Pascariu chiar imi place: “creditorii sunt mai putini decat debitorii, ei nu aduc nici voturi, nici abonamente? Ei nu zau! De parca n-au fost salvati bancherii, deci creditorii, cu banii publici mai peste tot in lume, deci si ai debitorilor (nu sunt ocoliti nici astia de taxe si impozite musiu Pascariu, desi ati prefera sa le achite doar dupa ce va platesc rata!)?
Linkuri:
http://www.zf.ro/opinii/opinie-misu-negritoiu-de-ce-nu-se-pot-imprumuta-romanii-in-euro-la-o-rata-a-dobanzii-de-4-7069974
http://www.zf.ro/opinii/opiniile-unui-bancher-care-a-calculat-transparent-dobanzile-7119470
http://www.zf.ro/opinii/opinie-ionut-patrahau-vina-noastra-colectiva-a-unor-bancheri-si-a-unora-dintre-clienti-se-numeste-lacomia-7204575
Patrahau, bancherul “pocait”
Omul pleaca de foarte departe, de la o poveste orientala in care Emirul este solicitat sa faca dreptate intr-o disputa dintre creditor si debitor (activul imprumutat? o camila!). Dupa ce asculta calm ambele parti, Emirul le da dreptate amandorora, ba si sfetnicului care ii atrage atentia ca nu pot avea dreptate ambele parti din conflict. Deci, dupa umila parere a lui Patrahau, toata lumea are dreptate. Dupa cum spune chiar el “ in ultimii 10-15 ani, aceste aşteptări (ale bancherilor, n.n) au ajuns la cote nerezonabile din cauza creşterii economice nesustenabile. Şi asta a dus la strădania conducătorilor de bănci de a oferi clienţilor produse din ce în ce mai sofisticate şi riscante, menite a maximiza profiturile instituíţiilor financiare. Fără a insista asupra acestui fenomen discutat şi răsdiscutat în contextul cauzelor crizei şi revenind la băncile din România anilor de dinaintea crizei, cred că am fost atinşi şi noi cei din bănci de flagelul lăcomiei exagerate, de entuziasmul creşterii. Dar asta în aceeaşi măsură cu lăcomia clienţilor acelor vremuri, care pe bună dreptate plecând de la bucuria acoperirii unor nevoi de bază - casă, maşină, afacere, călătorii, tehnologie - au plătit ratele care le-au fost cerute, au semnat contractele care le-au fost prezentate fără să le aprofundeze şi înţelegând puterea pe care băncile o au asupra viitorului lor, au ignorat-o multumiţi de noul nivel de trai”.
Adica, o fi lacom cel care excrocheaza, flutarand pe la nasul fraierilor ideea de a obtine usor ce isi doresc (“vis si facut” este sloganul ultimei campanii a ING pentru creditul de nevoi personale, ca tot ne ocupam mai jos si de Misu Negritoiu), dar sunt lacomi domne si aia care se lasa prostiti, cum de pot pune botul asa de usor? Revenind la ultimul scandal din media noastra (arestarea lui Vantu), o fi fost lacom SOV care a conceput mecanismul de spoliere a 300.000 de romani, dar erau lacomi frate si astia care vroiau sa se imbogateasca repede. De ce e arestat numai Vantu, daca toata lumea suferea de acelasi pacat? Idem in cazul Stoica-Caritas.
Patrahau isi termina articolul cu o noua flotare de sinceritate: “În final îmi recunosc ipocrizia. Am fost conducător de bancă în România, sunt membru în Consiliul de Administraţie al unei bănci din străinătate, am făcut greşeli laolaltă cu lucruri bune şi astăzi nu fac destul în sprijinul părerilor de mai sus. Mi-ar plăcea însă ca atât bancherii, cât şi clienţii să-şi înveţe lecţia, să renunţe la mânie şi să-şi schimbe atitudinea de acum încolo. Şi vorba Emirului: cred că toţi avem dreptatea noastră”. Acum, eu inteleg domnu Patrahau de ce ar trebui sa se supere clientii si sa fie furiosi, e suficient sa ne uitam la dobanzile si comisioanele care le platesc, dar de ce mama naibii ar trebui sa fie maniosi bancherii? Doar asa, ca toata lumea sa “aibe dreptate” si sa fie bagata in aceeasi oala?
Negritoiu si logica bancara
Intr-un articol mai vechi (vezi link la sfarsit), Misu Negritoiu demonstreaza ca romanii nu au cum sa plateasca 4% in euro la creditele ipotecare, ba mai mult, nici nu pot cobori sub 8%. Cum se face asta? Rabdare si tutun, urmeaza un pasaj mai lung, domnu Negritoiu se vrea convingator..
“Rata dobânzii pe piaţa interbancară (internaţională) la tranzacţiile în euro (EURIBOR) considerat etalonul pentru costul de finanţare în euro (cu scadenţa până la un an), se formează şi publică zilnic în urma tranzacţiilor de volume mari între câteva (circa 40) dintre cele mai mari bănci internaţionale cu risc foarte scăzut. Dar acesta este cel mai redus cost de finanţare în euro (astăzi EURIBOR cu scadenţa la 6 luni este de 1,14%) cu caracter exclusivist, la care au acces doar un număr foarte redus de bănci şi nu reprezintă dobânda efectivă a tranzacţiilor interbancare internaţionale. În urma crizei financiare tranzacţiile între instituţiile financiare în general se fac la Euribor la care se adaugă o primă de risc (în funcţie de banca cu care se tranzacţionează), precum şi o primă de lichiditate, care se ridică acum la 10-15 puncte de bază (dar care a ajuns chiar până la 100 de puncte de bază în ultimii doi ani), ceea ce duce rata dobânzii în tranzacţiile pe pieţele internaţionale interbancare (noul EURIBOR) la minim 1,25%. (considerată "dobânda de referinţă" în Directiva UE şi Ordonanţa 50). Dar băncile comerciale din România nu se finanţează pe pieţele internaţionale la această rată a dobânzii. Costul banilor creşte cu o primă care acoperă riscul specific de ţară, cunoscută ca prima CDS (Credit Default Swap) pe care o percep cei dispuşi să-şi asume riscul de ţară, pentru liniile de credit destinate unei anumite ţări (în cazul României această primă este acum de 3,8 puncte procentuale). Dar prima de risc cea mai relevantă este reflectată de costul de finanţare guvernamentală (titluri de stat în euro). Nicio instituţie privată dintr-o ţară nu se poate finanţa pentru nevoile proprii sau de creditare la un cost mai mic decât Guvernul. Titlurile de stat denominate în euro emise de Guvernul României cu scadenţa cea mai apropiată (mai 2012) sunt tranzacţionate momentan la 4,6%. Un instrument similar emis de Guvernul Germaniei are o rată a dobânzii de 0,5%.
Diferenţa dintre cele două rate de dobândă (cca 4 puncte procentuale) reprezintă costul suplimentar al riscului de ţară (fiindcă nici Germania nu are risc de ţară zero), apropiată după cum se vede şi de prima CDS (3,8 puncte procentuale). În consecinţă, costul de finanţare al unei bănci din România ("dobânda de referinţă" din contractele pe teritoriul României) este aproximativ suma costului de finanţare al unei instituţii financiare internaţionale de talie mare ( EURIBOR 1,25%) la care se adaugă acest cost suplimentar (aproximativ 4 puncte procentuale).(…) Costul efectiv al atragerii de euro pentru o bancă, pentru a acorda creditele pe care le acordă, sunt diferite, însă toate pornesc de la cost de finanţare de aproximativ 5% (euribor plus cele 4 puncte procentuale de mai sus). În orice caz, pentru nicio ţară rata dobânzii de finanţare nu este 1% (EURIBOR), iar pentru România cel puţin circa 5%. Mai mult, chiar şi în zona euro (unde "dobânda de referinţă" este uşor peste EURIBOR, ca mai sus în cazul Germaniei) costul total al unui credit ipotecar este în jur de 4% conform datelor BCE (care include marja de acoperire a riscului comercial). Prin comparaţie, costul total la creditele ipotecare în România este de până la 8% şi porneşte de la o "dobândă de referinţă" de cca 5% la care se adaugă marja de acoperire a riscului comercial (cca 3%)”.
Este ca le zice bine domnu Negritoiu? Las la o parte faptul ca sunt costuri totale in Romania la creditele ipotecare si de 10% in euro (am eu un amic care ii blestema zilnic pe cei de la BCR-Erste pentru asta). Sa ne uitam putin la logica bancherului. Ar fi ok ce zice Negritoiu daca ING Romania si-ar da coate sa ia finantare din piata internationala pe cont propriu si n-ar apela pentru asta la mamitica sa ING. Care are un rating mai bun decat Guvernul Romaniei, mai ales de cand e Boc Prim-Ministru. Adica domnu Negritoiu, vreti sa spuneti ca dvs va da banca-mama bani in euro cu 5% dobanda? Nu cumva ii ia sub 2% si vi da pentru fraierii din Romanica pentru a fi plasati in credite cu DAE de peste 8%? Intreb si eu…Auziti domnu Negritoiu, daca tot va comparati cu Boc, ia faceti bine domnule si dati credite de nevoi personale in lei la dobanda la care se imprumuta Guvernul pe piata interna (cam 7%) plus marja comerciala de 3%, bine? Aoleo, nu puteti pentru ca dati deja cu 15-20% si puteti fi luati de neserios? Ce ghinion!
Pascariu nu vede potentialul de ipocrizie din cauza cinismului
Dan Pascariu, bancher cu grade, preşedinte al Consiliului de Supraveghere al UniCredit Ţiriac Bank, este curpins si el de microbul e-pistolar.El ii da dreptate lui Misu Negritoiu (scrisoarea sa e ulterioara-ba mai mult, face cateva flotari logice suplimentare incercand sa scuze bancile care practica dobanzi de referinta interne in loc de o dobanda care sa include transparent un indice de referinta international), dar pune din partea casei o nuanta de agresivitate, dupa principiul politist bun, politist rau”.Ia sa desprindem doua idei de la Pascariu, in plus fata de cele deja enuntate de Negritoiu.
“Contractele bancare de retail sunt ceea ce doctrina denumeşte "contracte de adeziune". Respectiv, debitorul aderă şi îşi însuşeş¬te prin semnătură un contract prestabilit (şi publicat) de către creditor. Creditul de retail este "achiziţionat" de către consumator pe principiul "văzut, plă¬cut", inclusiv în partea contractu¬ală. La fel ca la orice alt produs, creditul nu se vinde cu sila consumatorului şi se presupune că atunci când a semnat creditul ştie ce a achiziţionat.
În ultimul rând, problema abordării subiectelor bancare în presa românească. Aproape în totalitate, subiectele bancare sunt abordate din perspectiva "săracului debitor" care este "jefuit" de băncile "lacome". Din păcate, marea majoritate a comentatorilor ignoră faptul că actul de intermediere financiară pe care îl practică băncile nu porneşte de la interesele debitorilor, ci de la cele ale creditorilor băncii (deponenţi individuali, firme, bănci şi alte instituţii financiare). Prima obligaţie fiduciară a unei bănci este faţă de această categorie care reprezintă circa 90% din totalul fondurilor pe care le are la dispoziţie. Faţă de această categorie, banca este obligată să evalueze riscurile corect (mai ales într-o economie instabilă), să îşi creeze rezerve pentru eventuale credite neperformante şi în general să facă tot ceea ce trebuie pentru a proteja fondurile încredinţate. Din păcate însă, creditorii sunt numeric mai puţini decât debitorii, nu fac scandal şi nu aduc nici voturi, nici abonamente”.
Adica, in opinia lui Pascariu, ai luat credit, ba ai si semnat pentru el, te priveste, nu mai plange daca ai costuri arbitrare, trebuia sa vezi din timp portitele din contracte care permiteau asta. Acum domnu Pascariu, daca imi permiteti, “investitorii” de la FNI nu aveau si ei contracte semnate cu SOV Invest? Cum de si-a permis statul sa se amestece? La fel la Caritas, era un contract valabil, oamenii luam de 8 ori banii depusi (ma rog, in masura posibilitatilor)...Ce atata zarva pentru o relatie contractuala?.
In ceea ce priveste pasajul 2 din gandirea bancherului, lucrurile stau cam asa: aveti dobanzi mari la credite debitorilor? Pai din cauza deponentilor bai, ca de dragul lor va jupuim noi, ca nu cumva sa se intample ceva cu banii lor si sa avem rezerve la discretie in caz ca…Da? Pai de ce dati atunci domnu Pascariu printre cele mai mici dobanzi la economii din piata? Ha? Unde se vede in bonificarea economiilor duritatea pe care o aratati fata de debitorii care primesc imprumuturi din acesti bani primiti de banca? Ultima fraza a lui Pascariu chiar imi place: “creditorii sunt mai putini decat debitorii, ei nu aduc nici voturi, nici abonamente? Ei nu zau! De parca n-au fost salvati bancherii, deci creditorii, cu banii publici mai peste tot in lume, deci si ai debitorilor (nu sunt ocoliti nici astia de taxe si impozite musiu Pascariu, desi ati prefera sa le achite doar dupa ce va platesc rata!)?
Linkuri:
http://www.zf.ro/opinii/opinie-misu-negritoiu-de-ce-nu-se-pot-imprumuta-romanii-in-euro-la-o-rata-a-dobanzii-de-4-7069974
http://www.zf.ro/opinii/opiniile-unui-bancher-care-a-calculat-transparent-dobanzile-7119470
http://www.zf.ro/opinii/opinie-ionut-patrahau-vina-noastra-colectiva-a-unor-bancheri-si-a-unora-dintre-clienti-se-numeste-lacomia-7204575
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Muncim prea putin sau prea mult?
Cum nimic nu te duce mai repede la tinta decat un drum ocolit, incep cu un link spre un filmulet amuzant (“Tine-ti obiectivele pentru tine insuti”) pe care l-am descoperit pe Minitu.wordpress.com (vezi aici: http://minitu.wordpress.com/2010/09/09/this-but-this/#more-2646). Pe scurt, ideea este urmatoarea: cei care vorbesc dezinhibati, cu lux de amanunte despre visurile, obiectivele, planurile lor le vad indeplinindu-se mult mai putin decat cei care nu le impartasesc cu nimeni. Explicatia? Mintea traieste pe masura expunerii lor o satisfactie similara momentului in care planurile respective ar fi devenit realitate, demotivandu-se in acest fel. Cine face tam-tam prea mult pe seama sperantelor sale, risca sa nu le mai transpuna in viata de zi cu zi pentru ca rezerva mai putin timp si energie urmaririi lor afirma parintele ideii in cauza. Acum, poate ca mai exista si alte explicatii. Teoria ca suntem creatorii propriei lumi nu este o noutate. Poate ca exteriorizandu-ne sperantele stricam munca subconstientului care incepuse sa le construiasca realitatea. De vazut si Ramtha-“Create your day”
Si cum sperantele, visurile majoritatii dintre noi se leaga invariabil de convingerea ca le vom obtine muncind mai mult (sau mai eficient), va trimit spre un nou text de citit in week-end (“The Gospel of Consumption”- http://www.orionmagazine.org/index.php/articles/article/2962) pe care l-am gasit via Pai Mei blog.
“Today “work and more work” is the accepted way of doing things. If anything, improvements to the labor-saving machinery since the 1920s have intensified the trend. Machines can save labor, but only if they go idle when we possess enough of what they can produce. In other words, the machinery offers us an opportunity to work less, an opportunity that as a society we have chosen not to take. Instead, we have allowed the owners of those machines to define their purpose: not reduction of labor, but “higher productivity”—and with it the imperative to consume virtually everything that the machinery can possibly produce”.
Parca asta era speranta la intrarea in era masinii, nu? Ca omul va deveni mai liber, ca va castiga timp pentru contemplare, introspectie, pentru lucrurile marunte care dau savoare vietii. Si, cum 60-70% din cei care muncesc azi in lumea dezvoltata sunt ocupati in sectorul serviciilor, ne intrebam ce a mers prost?. Doar asta inseamna ca o minoritate poate produce strictul necesar pentru mare majoritate (cati lucreaza in industriile alimentara, de textile si incaltaminte, materialelor de constructii? Ma rog, in comparatie cu oamenii muncii din industria financiara, a divertismentului, vanzarilor cu amanuntul…). N-ar fi mai simplu sa ne rotim intre noi in aceste domenii cheie, muncind cu picatura, decat sa ne inventam permament nevoi noi care sa sustina apoi industriile care sa le satisfaca? Ne mai mira ca in SUA si Canada, state ale bunastarii spre care lumea tinde, timpul liber se masoara cu pipeta, cu doar 2 saptamani de concediu pe an?
Si cum sperantele, visurile majoritatii dintre noi se leaga invariabil de convingerea ca le vom obtine muncind mai mult (sau mai eficient), va trimit spre un nou text de citit in week-end (“The Gospel of Consumption”- http://www.orionmagazine.org/index.php/articles/article/2962) pe care l-am gasit via Pai Mei blog.
“Today “work and more work” is the accepted way of doing things. If anything, improvements to the labor-saving machinery since the 1920s have intensified the trend. Machines can save labor, but only if they go idle when we possess enough of what they can produce. In other words, the machinery offers us an opportunity to work less, an opportunity that as a society we have chosen not to take. Instead, we have allowed the owners of those machines to define their purpose: not reduction of labor, but “higher productivity”—and with it the imperative to consume virtually everything that the machinery can possibly produce”.
Parca asta era speranta la intrarea in era masinii, nu? Ca omul va deveni mai liber, ca va castiga timp pentru contemplare, introspectie, pentru lucrurile marunte care dau savoare vietii. Si, cum 60-70% din cei care muncesc azi in lumea dezvoltata sunt ocupati in sectorul serviciilor, ne intrebam ce a mers prost?. Doar asta inseamna ca o minoritate poate produce strictul necesar pentru mare majoritate (cati lucreaza in industriile alimentara, de textile si incaltaminte, materialelor de constructii? Ma rog, in comparatie cu oamenii muncii din industria financiara, a divertismentului, vanzarilor cu amanuntul…). N-ar fi mai simplu sa ne rotim intre noi in aceste domenii cheie, muncind cu picatura, decat sa ne inventam permament nevoi noi care sa sustina apoi industriile care sa le satisfaca? Ne mai mira ca in SUA si Canada, state ale bunastarii spre care lumea tinde, timpul liber se masoara cu pipeta, cu doar 2 saptamani de concediu pe an?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
