Viitoarea generatie irosita

Un articol interesant, sub semnatura lui Jaime Levy Moreno (“Dropout Generation”), a aparut pe site-ul Mises.org la inceputul lunii, preluat apoi de site-ul Daily Reckoning. Vorbeste despre Spania dar trasaturile sociale surprinse acolo se potrivesc de minune cu realitatea din multe tari europene.

“In ultimele doua decenii, in tarile Europei Mediteraneene si in special in Spania, un nou grup social a aparut (asa-numitii “jovenes”). Membri sai au cateva caracteristici. E vorba in primul rand de barbati, cu varsta cuprinsa intre 25-35 de ani, desi exista si persoane la 40. In al doilea rand, se afla intr-un stadiu permanent intre absolvirea studiilor si primul job. In al treilea rand, traiesc de regula cu parintii pentru a economisi bani, fapt ce le permite sa iasa in oras cu prietenii de cel putin trei ori pe saptamana. In al patrulea rand, cand cedeaza la presiunile parintilor si isi iau un job, e vorba de unul part-time, ocazional, prost platit. In sfarsit, si cel mai important, primesc de regula ajutor de somaj si revin periodic pe listele oficiilor de munca dupa cate o activitate pasagera.

Nu vreau sa-i acuz doar pe ei pentru lipsa de initiativa a generatiei din care fac parte. Sunt doar o piesa in puzzle-ul pe care l-au creat generatiile mai varstnice. In carca lor va fi pusa de altfel plata pentru pacatele economice ale parintilor. Este important de analizat motivele care au dus la aparitia acestui grup, care este starea sa in prezent si care vor fi consecintele acestui fenomen pentru viitor.

In ultimii 10 ani si in mod special de la debutul actualei crize financiare, somajul din Spania a crescut pana la 20% (asta desigur nu tine cont de imigrantii ilegali care nu apar in statisticile oficiale). Exceptand acest mare numar de someri, un alt grup social important este prins in slujbe part-time prost platite. Membri acestui grup sunt numiti “mileuristas” (cei care castiga doar 1.000 euro pe luna). Acesta (mileuristas) este plasat peste “jovenes” la baza piramidei sociale. Si ei traiesc impreuna cu parintii de regula, visand sa devina independenti economic, sau au inchiriat cate un apartament social, beneficiind de suventiile din banii publici

In sfarsit, exista un grup redus la varful piramidei generatiei tinere. Ei sunt “norocosii”, cu joburi decente (cu salarii incepand de la 2000 euro/luna), de regula fii si fice ale familiilor bogate fapt ce le-a oferit ocazia unei educatii de calitate, cei “realizati”. Ei sfarsesc prin a fi angajati in afacerile familiei sau in companiile unde parintii au contacte si relatii de afaceri.

In afara acestei piramide gasim de asemenea un grup de tineri care au decis sa studieze pentru o diploma care sa le permita sa se angajeze in administratie. In functie de complexitatea studiilor si a rapiditatii cu care promoveaza examenele, vor incepe sa lucreze in jurul varstei de 26-35 de ani si vor fi platiti decent sau chiar foarte bine pana la pensionare.

Este important sa ne focalizam atentia si asupra anilor de studiu pe care un student in Spania trebuie sa-i bifeze. Calitatea diplomelor s-a depreciat in ultima vreme asa ca nici un angajator nu mai este impresionat de un astfel de certificat (suna cunoscut?) trecut in CV. In mod obligatoriu, e nevoie suplimentar de cel putin un master sau o specializare postuniversitara si fluenta in cel putin 3 limbi straine. Asta inseamna desigur un numar mai mare de ani petrecuti in studentie si, pentru cei mai privilegiati, 1-2 ani de deprindere a limbilor straine la fata locului.

Nu cu mult timp in urma in Spania, era o onoare sa fii absolvent de studii superioare, doar un numar limitat de persoane putandu-se lauda cu o astfel de diploma obtinuta cu costuri mari si studiu “incordat” si serios.Acum, este aproape gratis sa urmezi cursurile unei univesitati spaniole (hm, hm, nu ma pot opri sa nu ma gandesc din nou la Spiru) iar acest fapt este vazut ca o sansa pentru cei din paturile mai sarace pentru a avansa, in speranta ca vor face parte la un moment dat din clasa tinerilor “realizati”. Dar, ca sa fim sinceri, acest grup este destul de redus numeric. Iar usurinta de a deveni student ajuta in definitiv Guvernul care poate raporta astfel un numar mai mic de someri.

Pentru a explica de ce este asa de greu pentru un absolvent sa capete o slujba va trebui sa privi costurile cu forta de munca si beneficiile angajatului. Prin lege, se acorda concedii de minim 4 saptamani pe an. Un salariu minim destul de consistent pune bariere intalnirii cererii cu oferta pe piata fortei de munca. In momentul concedierii angajatul primeste prin lege echivalentul prestatiei pentru 45 de zile lucrate pentru fiecare an in care a fost angajat in compania care l-a dat afara. Taxele suportate de angajator reprezinta minim 50% din salariul oferit anual angajatului ia taxele pe veniturile angajatilor sunt de asemenea consistente, fapt ce incurajeaza munca la negru. In acest fel, firmele cauta cu disperare solutii tehnologice care sa le reduca costurile. Mc Donalds a introdus recent automate care preiau ordinele clientilor, reducand numarul angajatilor, scopul final fiind acela de avea doar 2 angajati (cel de la bucatarie si cel ce duce mancarea la ghiseu).
.
Situatia Spaniei s-a complicat de cand a aderat la zona euro. Posibilitatea de a obtine bani cu dobanda joasa-precum in cazul unor economii puternice ca Germania-a functionat ca un stimulent pentru credite orientate spre infrastructura si constructia de locuinte. Aproximativ 800.000 de locuinte s-au construit anual in Spania, mai mult decat in Franta, Germania si Marea Britanie luate impreuna. Asta a dus la o crestere exponentiala a cererii de noi joburi in constructii, cerere satisfacuta in principal cu imigranti care se vad acum someri fara prea multe alternative. Imprumuturile uriase angajate pentru aceste proiecte in special de bancile de economii n-au putut fi platite fapt ce a dus la un program de salvare a bancilor cu bani publici. In consecinta, Guverul s-a trezit inglodat in datorii, ratingurile au scazut, iar sansele de a gasi usor noi investitori in bondurile sale au scazut la randul lor. Contractarea economiei a dus la scaderea veniturilor din taxe, in special din TVA, iar Guvernul a trebuit sa urce nivelul acestora pentru a face rost de bani, miscare care ar putea sa se dovedeasca una gresita in curand, ducand la si mai mult somaj.

Revenind la generatiile tinere, exista inca incredere ca Guvernul va controla toate aceste probleme si ca va avea grija de ei.Tinerii aleg deci sa stea acasa pana tarziu si sa amane intemeierea unei familii mult dupa 30 de ani. Pe umerii lor apasa insa povara unei datorii uriase care va trebui cumva gestionata. Daca aceste tendinte demografice continua, in curand fiecare angajat va trebui sa sustina un pensionar (he, he, aici i-am surclasat!). In urma cu 40 de ani insa, 10 angajati sustineau din contributiile lor sociale un pensionar. Generatiile actuale, amanand casatoria si copii, au inrautatit echilibrul de forte. Fertilitatea este in Spania de 1,2 (1,2 copii pentru o femeie fertila), una dintre cele mai reduse din lume, si are tendinta de scadere in continuare.

Singurul mod de a atenua acest lucru este reducerea dramatica a taxelor, in special pe forta de munca, incurajand angajatii sa ofere mai multe joburi si angajatii sa-si intemeieze mai repede familii. Dar isi poate permite Guvernul sa faca asta?”