Partea intunecata a creditarii

E rau sa vrei mai mult decat iti poti permite? E un pacat sa ai masina cat jumate din valoarea casei? Tu nu iti doresti sa te inconjoare tot soiul de gadgeturi la moda, sa prinzi macar o vacanta exotica pe an si sa iti renovezi casa ca sa-i schimbi "aerul"? Ce daca ai doar salariul mediu pe economie, la banca e intotdeauna cineva amabil, care iti intelege dorintele si vede pasul mic care te desparte de fericire. Cam asta era discursul in ultimii 2-3 ani, dupa care economia a cazut, bancile au intors foaia, povara ratelor a devenit insuportabila pentru multe familii.

Nu este bineinteles o situatie tipic romaneasca; si prin alte parti bula creditului a umflat multe alte mici baloane, in special in imobiliar, noi excelam poate prin inconstienta (in ultimii 45 de ani creditul si problemele asociate lui lipsisera din experienta cotidiana) si prin viteza cu care am ajuns supraindatorati. Alt fenomen vreau insa sa subliniez. Cine a ajuns sa gafaie sub povara ratelor, preseaza la randul lui angajatorul, consumatorul, beneficiarul serviciilor pe care le ofera pentru a accepta tarife mai mari, deci marje de profit mai consistente, care sa faca mai suportabila viata debitorului. Preturile cresc, salariile trebuie majorate. Guvernele pun la randul lor paie pe focul inflatiei avand (alaturi de banci care manuiesc parghia creditului) dreptul de a dilata masa monetara prin tiparire de titluri de stat purtatoare de dobanda. Cine are venituri insuficiente sau nu are deloc depinde de bunavointa autoritatilor (venit minim garantat, pensii sociale, etc) pentru a nu face foamea. Iata cum apare o excelenta masa de manevra si santaj in campanile electorale.

Mecanismul generarii imprumuturilor pune permanent presiune pe preturi, obligand cetateanul mediu sa se integreze cat mai bine in sistem pentru a tine pasul sau sa ramana aproape la mila publica. Cine vrea sa traiasca boem, din mici joburi sezoniere sau lucrand doar part-time are viata grea din cauza celor care si-au facut-o grea pe a lor acceptand sa munceasca mai mult pentru banci decat pentru ei si a unor Guverne iresponsabile care au vrut sa ia ochii electoratului cu investitii publice spectaculoase (nu e si cazul Romaniei, aici grosul banii publici se dreneaza profesionist spre buzunarele clientelei).