vineri, 2 iulie 2010

Borna “40”

In adolescenta, ii consideram “trecuti” pe cei de 30 de ani. La majorat, credeam ca esti terminat la 40 de primaveri. Acum, microbul “40” ma va atinge in mai putin de 3 saptamani. Sunt “trecut”, poate “terminat”? Tot ce se poate, nu voi face eu aprecieri in aceasta chestiune, pot fi subiectiv. Iarna trecuta, vecinul sarit bine de a doua tinerete spunea “crezi ca ma simt de 65 de ani? Aiurea! Parca ieri aveam 30…N-am constiinta varstei mele, poate doar a neputintelor mele. Nu stiu cum am ajuns aici. Ieri parca eram tanar, alergam dupa femei, imi faceam de cap”. Ups, asta putea fi fi discursul meu peste 25 de ani. Realizam tarziu ca ne luam prea in serios, ne consumam prea mult pentru cauze mici si ne trezim brusc ca nu mai suntem tineri, ca nu mai avem energie, entuziasm, poate doar reumatism. Pe masura ce trece timpul se accelereaza, sunt mai putine senzatii de experimentat, avem mai putin timp la dispozitie prinsi in tot felul de obligatii zilnice. Sunt totusi norocos. In Evul Mediu, 40 era speranta de viata. Molima, razboiul, foametea, lipsa igienei taiau felii mari din populatie in fiecare an. Chiar daca stresul sapa mai putin adanc ca acum.

Planuri de viitor? Profesional niciunul, multumesc de intrebare. Cel putin pe termen scurt ma limitez sa fiu observator. Mai vedem apoi. Putine profesii au primit mai multe suturi in ultima vreme precum cea de jurnalist. Cine continua in conditiile prezente e cu siguranta un temerar. Pe plan personal tot niciunul, mersi inca o data de interes. Sunt si aici in zona de compromis intre dorintele personale si oferta realitatii. Om muri si om vedea, vorba poetului.

Ce imi reprosez? Personal, destule. Dar n-o sa fac din blogul asta asa-zis economic un jurnal de domnisoara de pension, nu asteptati detalii. Profesional, cred ca mi-am spalat din pacate in ultimii doi ani, cand am spus lucrurilor pe nume. Asta nu anuleaza articolele tembele din 2002-2007, terne, fara viziune, variatiuni ale opiniilor insuflate abil de cei care fac jocurile prin economie. N-am vazut nimic din ce avea sa vina dupa 2007, asta e adevarul.

Ma simt la 40 de ani ca si economia globala, intr-un teritoriu al nimanui. Lasand in spate o zona a inconstientei relaxate, a formelor fara fond, abandonand o partitura care suna tot mai fals. In fata, incertitudinea totala, conjuncturi vagi, disolutie a formelor trecutului si multa ceata in jurul constructiilor noi care trebuie ridicate...no man's land.

PS: Ceva probleme personale presante m-au obligat sa fiu mult mai rezervat in postari in ultima vreme. Sper sa remediez in urmatoarele saptamani.

10 comentarii:

  1. La multi ani d-le Dogaru! Toate cele bune, si in special sanatate !
    P.S. In Mozambic, in epoca moderna, speranta de viata este tot de 40, si ceva maruntis... 42, am impresia.

    RăspundețiȘtergere
  2. drumul adevarului e un drum greu. dar recompensa e pe masura. vom cunoaste adevarul iar adevarul ne va face liberi. nu e ptr fitescine. e amar, neplacut, grosolan chiar - adevarul asta. deja ai ajuns la momentul regretelor. acum cobori panta, ai trecut de varf. privirea in oglinda si senzatia ca vrei sa te inghiti sau sa-ti schimbi pielea - sa fi cu totul altul dar sa ramai tot tu. si ce ramane? doar poze intr-un album.

    RăspundețiȘtergere
  3. Midlife crisis ? :)

    Ei, lasa butoiul cu melancolie si la mai mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani Cristi, iti doresc sa te descoperi pe tine in tot ceea ce faci, sa-ti pastrezi discernamantul sanatos, sa iti redescoperi implinirea in tine si sa-ti reconciliezi mintea cu inima.
    Restul din lumea formelor, vin si pleaca, valuri dintr-un trecut abisal spre un viitor cum spui inca incert (caci mintile noastre inca vibreaza pe incertitudine).

    Vladimir

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc tuturor pentru ...incurajari

    RăspundețiȘtergere
  6. LMA Cristi! Esti intr-o pasa melancolica vad... e normal, 40 e o cifra care predispune la asta. Vezi ca daca se adanceste criza de 40 te si vad intr-un Porsche decapotabil rosu agatand pitzipoance in Dorobanti. LOL.

    RăspundețiȘtergere
  7. La multi ani pentru ziua de nastere ce va veni! Iti doresc sa-ti implinesti menirea in acesta viata!
    Cat despre ceea ce ai scris- da, o analiza succinta a momentului respectiv...Important este sa invatam din lectiile primite...

    Am vazut Universul Holografic la cartile tale preferate.Cum este? Foarte tehnica? Sau asa, pe intelesul tuturor?

    RăspundețiȘtergere
  8. daca si o persoana a-tehnica precum subsemnatul a putut-o citi pe nerasuflate, inseamna ca lectura sa nu reprezinta un obstacol insurmontabil...daca as mai adauga pozitii pe lista de lecturi obligatorii, as trece neaparat si "Cine moare?" de Stephen Levine...aparent cam sumbra, dar foarte profunda....

    RăspundețiȘtergere
  9. mersi de sfat, am retinut si cealalta carte!
    tu,o persoana a-tehnica? totusi(dupa parerea mea!) un inginer poate cel putin sa inteleaga probleme tehnice mai bine decat un economist!
    a...eu nu am o lista de lecturi obligatorii - mi se pare o aiureala - citesc despre ceea ce ma intereseaza in momentul respectiv...

    RăspundețiȘtergere