marți, 4 iunie 2013

Cele 7 păcate capitale ale băncilor românești față de clienți


Ați observat că dobânzile creditelor bar bătute în cuie în ciuda declarațiilor oficialilor privind sprijinirea creditării și revenirii economiei? Remarcați noi taxe răsărite peste noapte (costuri noi de administrare, vămuirea banilor ce-ți intră în contul curent)? Vă întrebați de ce nu se pot plăti cu cardul facturile de utilități nici la ghișeul băncii emitente? Cum de poți fi obligat de recuperatorii de creanțe să rambursezi mai repede un credit la care oricum aveai probleme cu ratele lunare? De ce țin bancherii cu dinții de clauzele abuzive și cum de nu poți negocia aproape niciodată clauzele dintr-un contract-tip de creditare?

La puțin timp după falimentul Lehman Brothers, șeful Goldman Sachs, un fel de Pontifex Maximus al piețelor de capital, încerca să dreagă onoarea colegilor salvați cu bani publici afirmând că “bancherii fac munca lui Dumnezeu” (de parcă Atotputernicul n-are altă treabă decât să umfle bulele speculative). Acum, la mai bine de 4 ani de criză, în timp ce România s-a transformat din “paradis al creditării” în “purgatoriu” pentru bănci (20% sunt împrumuturile neperformante), facem rezumatul practicilor nesănătoase ale băncilor în relația cu clienții.

1.Sufocarea bunului platnic
Dacă afirmăm că sunt mari costurile creditului în România, după ce marile bănci centrale au dat jos rânduri de dobânzi ducând ratele de politică monetară la minimele istorice ni se va replica, poate, “dovezi, nu vorbe!”.Ce părere aveți de faptul că DAE pleacă de la 12% la un împrumut în euro de nevoi personale în Romania? Asta în condițiile în care Euriborul e în jur de 1%? Da, știu, riscul de țară, băncile-mamă cu probleme, bla, bla. Ia să vedem cât de ieftin e același împrumut de nevoi personale în lei…Păi, pleacă de pe la 12% (împrumut de 10.000 lei pe 5 anin) și ajunge la peste 20% în unele cazuri. Cât e dobânda BNR, 5,25%? Păi cum să iei arginții cu 5,25% dobândă cu o mână, și să îi dai cu alta de 2-3 ori mai scump? E mai scump să te împrumuți acum în România decât înainte de criză și asta din cauza celor 20% credite neperformante la nivel de sistem (asta e media, unii au mai multe sub preș-vezi BCR cu 30%). De creditul Prima Casă nu pomenesc, e ușor să dai împrumuturi cu față ceva mai umană când poți pune riscul pe umerii statului. Clienții buni plătesc acum pentru rău-platnici și afurisesc în gura mare banca. Crede cineva că vor mai dori aceștia să audă de bănci, credite și al te lucruri necurate când vor scăpa de hangarale? “În acest moment, costul riscului are o pondere mai mare decât cea a refinanțării în bucătăria unui creditor, iar aici includ atât povara neperformantelor vechi, cât și creditele nou acordate care pot deveni unele cu probleme mulțumită unei legi a insolvenței mult prea permisive” spune Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal și economist-șef Raiffeisen Bank. Cu alte cuvinte, cea mai mare felie din costul unui împrumut revine acoperirii cheltuielilor cu creditele foste (și viitoare) neperformante, una mai mare decât cea a cheltuielilor cu dobânda la care banca face rost de fonduri. Pentru un răspuns mai exact am încercat să merg direct la sursă, mai exact la BNR. “Cine ar putea calcula ponderea cheltuielilor cu creditele cu probleme ale băncilor în costul actual al împrumuturilor”? se întreabă retoric Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. “Oricum, vă rog să nu le mai spuneți “neperformante”, la nivelul UE se recomandă termenul “depreciate”subliniază Vasilescu. Am dorit să aflăm și părerea șefului ARB, Radu Grațian Ghețea, referitor la costul actul al creditului. Domnia sa ne-a retezat-o scurt și definitiv “Exclus. Sunt într-o ședință!”

2. Îmbuibarea. Cu clauze abuzive
Odată cu intratea în vigoare a noului Cod de Procedură Fiscală datornici cocoșați de obligațiile față de bănci primiseră o veste bună. Asociațiile de Protecție a Consumatorilor pot da în judecată o bancă, cerând anularea contractelor-tip dacă un singur client obține în justiție o decizie favorabilă contestând clauzele abuzive dintr-un contract. Ce om cu frica lui Dumnezeu ar putea să afirme că o clauză abuzivă diintr-unu contract ar putea fi absolut în regulă în altul identic? Domnul Grațian Ghețea, președinele ARB, considera însă că fiecare contract ar trebui trecut printr-un proces separat, pentru că un contract bancar e ceva abstract, noțiunile și principiile sale sunt inaccesibile înțelegerii multora și ar fi bine ca mai multe instanțe să se pronunțe pentru a elimina erorile. Iar dacă se ajunge totuși ca legea să fie respectată, așa cum reglemetările europene o cereau de mult (între timp Guvernul, la presiunile lobby-ului bancar, prin portavocea FMI-ului a obținut o amânare până în iulie), doar ANPC nu și organizațiile private ale consumatorilor ar trebui să acționeze în instanță băncile cu clauze abuzive în contractele-tip. Sufocate de datorii, 6% dintre companiile românești active sunt acum în insolvență. Vă dați seama câte persoane fizice s-ar fi declarat în faliment în condițiile în care cam 1 din 5 credite are probleme acum (fără să le punem la socoteală pe cele scoase din bilanțuri)? Nu vă forțați imaginația, în România nu s-a vrut o lege a falimentului personal iar punctul de vedere al bancherilor s-a impus ca de fiecare dată. În condițiile spargerii unei bule a creditului, când 6% din firme se pregătesc de faliment (peste 90% din insolvențe sfârșesc în faliment spune avocatul Gheorghe Piperea), căte bănci și-au închis poțile în România? Cumva nici una?!

3. Jumulirea conturilor curente
Sună cam pretențios, am vrut să vorbesc însă de pofta nestăpânită a bancherilor de a taxa orice cont curent mișcă pe sub nasul lor. Pe mine CEC-ul (da, am vrut să fiu taxat de statul roman dacă tot e să pierd bani la bancă) m-a anunțat cu ceva timp în urmă că umează să îmi ia 2,5 lei ca administrare de cont. Dar ce, contul meu curent a devenit brusc handicapat, nu mai e în stare să aibe singur grijă de el ca până acum? În urmă cu câteva zile CEC-ul mă anunța că ma va taxa și pentru transferurile care mi se fac în cont. Ce mare lucru ați putea spune, niște rentieri cărora li se varsă în cont banii periodic n-ar trebui să se plângă pentru niște sume modice oprite d de bancă. Da? Ia gândiți-vă dacă nu cumva intrați în aceeași categorie în momentul în care primeți salariul în contul de la CEC. Adică, după ce că ai comision la retragerea de la bancomat, la administrarea contului curent, mai ți se rețin bani și când îți virează angajatatorul chenzina. Dar dacă spui că ai vrea să fii plătit “cu bani în mână”, nu prin cont, lumea financiară te privește superior-“înapoiatule!”. Mai grav e când ești atras cu o oferta promoțională și apoi te trezești cu comisioane-surpriză, cum a pățit mama la Raiffeisen cu banii de pensie. Bine că nu retrageți bani de la BRD-veți fi taxați cu 4 lei plus 1% din suma scoasă. Nu știu cum ați numi asta elegant, dar în limbaj biblic e  “luxurie”, adică “pofta” nestăpânită de a nu lăsa nici un bănuț nevămuit care îți trece prin bancă.

4. Refuzul cardului la ghișeu
Banul (electronic) pare să fie ochiul dracului tocmai la bancă
Aveți de plătit facturi, ceva rate și nu aveți bani cash la dvs? Vă întrebați de ce n-ar fi posibil să utilizați cardul emis de banca respectivă pentru a vă achita de datoriile lunare? Nu vă gândiți la chestii abstracte, de pildă la dorința băncii de a abbsorbi cash-ul care se obține mai greu decât banii electronici de la BNR. Adevărul este că băncile nu acceptă plata cu cash la ghișeu din simplu motic că vor să te determine să foloșești cardul pentru a scoate numerar, operațiune care se taxează de regulă cu minim 0,2%. Annual se retrag peste 25 de miliarde de euro de la ATM-uri ceea ce înseamnă peste 50 de milioane de euro pentru băncile posesoare, asta dacă vom calcula cu un comision de 0,2%. Bani obținuți ușor. 

5. Frăția de cruce cu recuperatorii
“N-am reușit să-mi plătesc la timp ratele la BCR iar creditul meu a fost cumpărat de Kruk. M-a sunat cineva de acolo să-mi spună să negociem graficul de rambursare, dar dacă nu dau toți banii într-un an o să vorbesc cu doamna executor” îmi povestea o cunoștiință care avea un împrumut cu o scadență mai mare de 3 ani în momentul livrării sale recuperatorilor. Ca să scoată din bilanțuri creditele cu probleme și să nu mai fie nevoite să facă provizioane, multe bănci au decis să vândă portofolii întregi la costuri modice (5-10% din valoarea unui credit de nevoi personale, 15-20% la ipotecare). Recuperatorii n-au însă probelemele de imagine pe care și le face banca, nu se tem prea tare de opinia publică, ba chiar le prinde bine postura de zbir nemilos astfel încât forțează nota, strâng cu ușa debitorii. “În cazul creanțelor cesionate (vândute ) de către instituțiile financiar-bancare sau non-bancare, noul proprietar al creanței va stabili noi termeni contractuali.  În cazul creanțelor colectate pe bază de mandat, condițiile contractuale nu se modifică, deoarece colectarea se face pe o perioadă determinată de timp” ne-a spus Cosmina Marinescu, Director Operatiuni Kruk Romania. Cu alte cuvinte, nimic nu-ți garantează că nu vei fi strâns cu ușa să aduci banii de 3 ori mai repede, în condițiile în care nici înainte nu făceai față cu plățile. De ce este permisă cu atâta ușurință vânzarea de portofolii de credite în condițiile în care banca nu se confruntă cu probleme majore? este însă o întrebare la care BNR ar trebui să răspundă. Cu câteva luni în urmă i-am povestit managing directorului EOS KSI, Georg Kovacs despre o scrisoare a companiei de recuperare a creanțelor ajunsă la noi, în care un debitor al unei companii de telefonie era ofertat de EOS cu o reducere “promoțională” a datoriei cu 50% în cazul plății imediate, în condițiile în care aceasta fusese majorată tot cu 50% ca penalități după trecerea datei de prescripție. “Nu e normal, o să mă interesez, vă rugăm să ne semnalați astfel de cazuri” mi-a spus Kovacs atunci, acceași invitație v-o adresăm și noi.


6. Inflexibilitatea
Ați încercat să negociați vreodată prevederile dintr-un contract-tip de credit la o sucursala bancară? Să ne povestiți cum ați reușit asta, în 99% din cazuri ești privit cu superioritate și refuzat politicos. Funcționarii mărunți dau dovadă de o inflexibilitate uriașă când primesc solicitări de la clienți (”ce scrie în contract se decide la Centru”) în acest sens iar existența contractelor-tip cu clauze abuzive li se datorează și lor. Dacă ar fi existat o presiune de jos în sus în vederea modificării, nuanțării și individualizării acestora, poate că n-am mai fi vorbit de atâtea procese pe rol.

7. Complexele de superioritate
În termeni biblici “superbia”. N-am văzut încă bancherul “popular” care să vorbească pe limba omului de rand și să se poarte ca atare. Vezi jargonul păsăresco-financiar învârtit în toate ieșirile publice ale bancherilor și înaltelor capete din BNR. Un fel de “nu ne amestecăm cu vulgul, nici măcar nu vorbesc pe limba noastră”. Combinație de aroganță, sentimentiment de castă, mimarea ultra-specializării. De asta ni se pare că avem nevoie de traducător din Isărescu, varianta română-română.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu