Cum umflă conturile Loteriei potul cel mare la 6/49

 Cu cât marile câştiguri la categoria I (6 din 6 numere) se amână mai mult, cu atât este mai profitabilă afacerea Loteriei-mirajul marilor premii atrage mai mulţi jucători iar încasările cresc. Nici statistica nu ţine cu jucătorii: în ultimii 5 ani sunt cu 20% mai puţine mari câştiguri decât le-ar da dreptul să spere teoria probabilităţilor.

Duminica trecută mare vâlvă mare: se dau 8,4 milioane euro pentru norocosul care nimereşte 6 bile din 6 la 6/49, jocul-vedetă al Loteriei. Poate vă surprinde să aflaţi că în ciuda acestui fapt, s-au jucat “numai” 1,65 milioane de variante (pe 0,753 milioane de bilete) din cele 13,98 milioane posibile. Cu alte cuvinte 11,8%. Aproximativ 1 din 9 şanse să se ia marele câştig, deci o să tot auzim bombardamente media în săptămânile ce urmează cu “şansa vieţii”, “ocazia unică”, etc. Vă daţi seama dacă cu peste 8 milioane euro pe masă şi aproape 7 luni de secetă (ultimul mare câştigător la 6/49, la categoria I, a fost pe 15 noiembrie 2012), numărul variantelor jucate abia a ajuns la aproape 12% din total, cât de mult scade participarea după acordarea unui mare câştig? N-am putut obţine arhiva comunicatelor Loteriei după extragerile cu mari câştiguri, am primit în schimb mediile ultimilor 5 ani (vezi tabel) cu numărul mediu de variante jucate pe extragere şi cât reprezintă acesta din total. Iar cifrele sunt foare interesante. Să vedem mai întâi cum se impart banii.

Cum se împart banii
Să luăm de pildă extragerea din 2 iunie. S-au încasat 7,94 milioane lei. Fondul total de câştiguri a fost de 39,33 milioane lei, din care 37,15 milioane s-au realocat ca report la categoria I. Rezultă că pentru câştigurile la categoriile inferioare (cu 3, 4 şi 5 numere din 6) s-au folosit 2,18 milioane lei. La precedenta extragere, din 26 mai, reportul la categoria I era însă de 35,99 milioane lei. Rezultă o creştere de 1,16 milioane lei pentru extragerea din 2 iunie. Trăgând linie, la încasări de 7,94 milioane lei, s-au cordat premii de 2,18 milioane lei (27,4%) şi s-au redirecţionat 1,16 miloane lei (14,6%) pentru umflarea reportului la categoria I. Grosul a rămas deci la dispoziţia Loteriei.

Jurnal de extragere
Cum Loteria ia majoritatea încasărilor, cu cât acordarea marilor premii se amână mai mult, profiturile sale sunt mai mari (mirajul marelui pot atrage jucători noi pe lângă cei deja captivi şi sume suplimentare mobilizate). Asta şi pentru că doar marele premiu “te scoate din foame” pentru o generaţie, cu restul căştigurilor îţi iei în cel mai bun caz o maşină la mâna a doua (de pildă pe 2 iunie, câştigul cu 5 numere era de 11.542 lei, din pierzi însă 25% impozit, iar cu 4 numere nu luai decât 221 lei impozabili).

Observaţi din tabel cum în anii în care marile câştiguri au fost rare, încasările (numărul de variante jucate, procentul raportat la numărul total) au fost mai mari decât în anii mai generoşi în câştiguri. În 2009 au fost doar 2 câştiguri dar s-au jucat, în medie, peste 9% din numărul total de variante per extragere (sunt 13,98 milioane de variante posibile). Un an mai târziu, numărul câştigurilor urca la 7 iar procentul variantelor jucate scade la 3,9%. Venind mai aproape, în 2013 nu s-a câştigat încă la categoria I şi avem o medie de 5,6% din numărul total de variante jucate pe extragere, faţă de numai 3,3% în 2011, când au fost 5 câştiguri.

Cu cine ţine Statistica?
Întrebarea de 100 de puncte este dacă nu sunt cumva mai puţine câştiguri decât ar fi cazul din punct de vedere statistic. Teoria spune ca la un număr suficient de mare de extrageri, aberaţiile statistice ar fi eliminate sau reduse drastic iar cu o medie de 7% variante jucate pe extragere (am luat un număr la întâmplare) s-ar genera aproximativ 70 de câştigători în aproape 10 ani (sunt două extrageri pe săptămână).

Să vedem acum cum stăm cu datele din 2009 pe care ni le-a pus la dispoziţie Loteria. În aproximativ 457 de extrageri sunt 16 mari câştiguri, la o medie de 5,3% variante jucate din numărul maxim posibil (13,98 milioane). Dacă vom considera 457 un număr suficient de mare, relevant statistic, nu ne rămâne să observăm că numărul câştigătorilor ar fi trebuit să fie de 24 (5,3% din 457), cu 20% sub numărul care a rezultat din extragerile reale. Altă observaţie care sare în ochi: din 2009 numărul variantelor jucate a scăzut abrupt iar jocul n-a mai putut fi reanimat în ciuda marilor câştiguri vehiculate. Explicaţiile posibile? Poate că oamenii s-au plictisit să aştepte banii picaţi din cer, poate concurenţa cu Bingo, poate spiritul de observaţie şi pragmatismul au fost mai bine ascuţite de criză.

Ce s-ar putea face? Poate o creştere a fondului de premii pentru categoriile inferioare (de la 5 numere în jos) odată cu subţierea procentului din câştig oprit de organizatori, ieftinerea biletelor pentru a creşte numărul celor cumpărate (teoria e verificată în cazul taxelor şi impozitelor, de ce n-ar merge şi la 6/49?), investiţii sociale “palpabile” cu o parte din sumele încasate (construirea de spitale, şcoli) pentru ca participanţii să nu aibe impresia că aruncă banii chiar pe fereastră când nu câştigă, etc.

Radiografie 6/49
An                                                 2009                  2010                 2011           2012            2013*
Castiguri cat I                                2                        7                       2                 5                  0
Nr variante jucate (milioane)        1,3                    0,54                  0,65            0,46             0,78
Procent din total (%)                     9,36                  3,91                 4,69            3,33              5,64      

*până la 2 iunie. Date furnizate de Loterie.