Pe 4 iulie vom afla că
trăim mai bine (vezi PIB/locuitor) în ciuda unei ponderi mai mari a șomerilor.
Spre încântarea Loteriei, media trâmbițează iminența acordării potului de 8
milioane euro la 6/49 deși numărul variantelor jucate abia a ajuns la 12% din
total. BNR ne explică că economia a băgat băncile în recesiune și nu viceversa
iar cele 20% din credite neperformante înseamnă…bănci sănătoase.
INS va anunța la începtul
lunii viitoare rezultatele recensământului. Victorie, ne va crește PIB-ul pe
locuitor, vom urca câteva poziții în clasamentul pe națiuni! Asta nu înseamnă
însă vom intra și pe radarele investitorilor. O economie cu declin demografic,
cu perspectiva scăderii puterii de cumpărare odată cu eliminarea prețurilor
subvenționate la utilități în următorii ani pune pe fugă capitalul (orientat
preponderent spre consum de veme ce producția domiciliază momentan în China).
Vezi boom-ul economiei turcești, unde sporul populației și lipsa angajamenelor
față de UE nu crează astfel de probleme.
Marele premiu de 8,4 milioane
euro la 6/49, popularizat isteric în media, rămâne în continuare la bătaie, în
ciua senzației induse că apariția unui câștigător e iminentă. Adevărul este că
duminica trecută s-au jucat doar 1,65 milioane de variante din cele 13,98
milioane posibile, ceea ce face ca șansele de adjudecare a câștigului la
cateoria I să fie sub 12%. Vă dați seama cât de puțini români mai cred în
basmele Loteriei de vreme ce la aproape 7 luni de la acordarea precedentului câștig
la categoria I (15 noiembrie) numărul variantelor jucate abia a urcat la 12%?
Cum mai bine de jumătate din încasări revine organizatorilor, cu cât este
isteria media mai mare și potul mai gras, cu atât profitul Loteriei e mai
umflat. Cu alte cuvinte, Loteria câștigă cu atât mai mult cu cât apariția
marilor câștiguri e amânată mai mult (cele mai mari încasări se fac când
valoarea premiilor urcă).
Într-o discuție de acum
câteva zile cu domnul Adrian Vasilescu, consilierul Guvernatorului BNR, am
aflat că economia a băgat băncile în recesiune și nu viceversa (“multe companii
n-au mai avut piețele de desfacere de dinainte de criză, multe persoane fizice
s-au trezit cu veniturile ciuntite-de aici neperformantele băncilor”), că
România n-a avut o bulă a creditului (“ce bulă este aceea cu doar 200.000 de
credite ipotecare?”) iar explicația inexistenței unui faliment bancar, în
condițiile în care 6% din companii sunt în insolvență iar peste 20% din
împrumuturi neperformante este..soliditatea sistemului bancar.
Adevărul este că
neperformantele nu sunt doar 20% din total, ci sensibil mai multe (poate 30%),
dacă am lua în considerare externalizările agresive, cesionarea de creanțe în
favoarea unor vehicole create ad-hoc în curtea băncilor speriate de volumul provizioanelor
ce urmau să fie constituite. Iar faptul că nu avem bănci falimentare în
condițiile în care micii debitori gâfâie nu se datorează solidității
companiilor financiare ci…dilatării masei monetare în vremuri de criză.
Companiile și persoanele fizice n-au la dispoziție împrumuturile BNR cuc are
să-și acopere găurile. Iar faptul că n-am avut decât 200.000 de credite
ipotecare, în ciuda…BNR (vă amintiți de normele de relaxare a creditării din
2007?) nu scuză numărul de câteva ori mai mare al creditelor de nevoi personale
cu ipotecă, mulțumită cărora destui și-au pierdut casa proaspăt renovată cu
bani de la bancă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu