Macro Isarescu, micro suveranitate. Cum sa guvernezi cu justitia si macroprudentialitatea

Noua structura prezidata de Mugur Isarescu, cu 5 dintre cei 9 membri apartinand BNR (Guvernul si ASF au cate 2), poate cenzura initiativele incomode ale Guvernului, precum mult disputatul cod fiscal. Daca noul comitet de supraveghere macroprudentiala ar fi fost deja in paine, BNR n-ar fi trebuit sa-si mai puna la treaba analistii (cu sau fara state de plata in parohia institutiei) pentru a demostra de ce nu e bine sa-l adoptam desi nu suflase un cuvintel cand Parlamentul il trecuse cu o majoritate zdrobitoare. Nici de conferinte de justitificare a pozitiei “anticiclice” organizate cica de Consiliul Fiscal dar gazduite si cu spikerii furnizati de BNR n-ar fi fost nevoie. Pana la urma, intentia de a da puteri sporite (si nicio responsabilitate) acestui comitet reprezinta o incercare transparenta de subminare a suveranitatii nationale, un sport de care CE e tot mai pasionata dupa ultimele emotii din Grecia. Din fericire in Grecia s-a gasit un om de sistem deghizat profesionist in anarhist sadea inainte de alegeri (Tsipras), asa cum si in Romania sistemul ar putea sa furnizeze o alternativa la actuala clasa politica cand aceasta va cadea si mai mult in dizgratia electoratului, un personaj “providential” cu trecut onorabil si discurs temporar nationalist si anticorporatist, doar pentru a asigura o tranzitie lenta (Calin Georgescu?).

Aparitia lui Mugur Isarescu in fruntea acestui comitet atotputernic se bazeaza, inca o data, pe imaginea Guvernatorului, credibilitatea sa fiind salvata de limbajul pasaresco-financiar greu de asimilat de public si obstinatiei cu care s-a ferit sa se implice in dispute politice pana acum. Altfel, tocmai macrostabilitatea e punctul slab al mandatelor sale. De cand e Isarescu Guvwernator, leul a pierdut “doar” 99,99% din valoare, de a fost necesara o denominare sa ascunda sub pres efectul cumulat al inflatiei. Anti-ciclicitatea de care face parada acum Isarescu a fost o prezenta rara in politicile BNR. Vezi relaxarea normelor de creditare pe varful bulei imobiliare (2007-2008), tacerea suspecta cand Guvernul a fortat taieri de venituri in plina recesiune (2010), scaderea dobanzii de politica monetara in paralel cu cresterea economica in ultimii ani.

Orice tentatie de independenta economica din partea Executivului ori Legislativului se poate loviv acum de veto-ul comitetului de macroostabilitate iar vinovatilor li se pot gasi cu usurinta pete in dosar de care sa se ocupe justitia (Varoufakis, ministrul grec de finante, e acuzat acum de inalta tradare). Dupa externalizarea deciziei economice (cam asa interpretez eu aparitia acestui comitet  de supraveghere macroprudentiala ), pasul firesc ar fi o suprastructura care sa filtreze mai atent si deciziile justitiei, pentru ca mai exista inca brese (vezi achitarea in cazul Rarinca). Ma gandesc de pilda la un comitet de supraveghere socioprudentiala care sa vegheze la eliminarea derapajelor din actul de justitie, deciziile politice, actele administrative, etc. Sigur, ne va ramane sa refulam prin cultura si sport, ca pe vremuri.

*articol publicat initial pe site-ul Critic Atac