“Prea săraci să ne luăm lucruri ieftine”. Excepții?

Teoria e valabilă doar dacă există o diferență recunoscută sau perceptibilă privind calitatea produselor și perioada de garanție, proporțională cu diferența de preț.

 “Suntem prea săraci să ne luăm lucruri ieftine” pare o descoperire ce precede epoca internetului, când comparațiile privind costul, calitatea și serviciile incluse au devenit accesibile oricui. Era la mintea cocoșului că nu e înțelept să iei încălțăminte din înlocuitori de piele și cu talpa fragilă, vei cumpăra curând alta. Dar dacă e vorba de două perechi din piele, cu talpa asemănătoare și o diferență de preț de la simplu la dublu? Cumperi brandul după principiul “nu sunt bogat să iau ieftin” sau te mai gândești? 

 Aș paria de asemenea că în momentul lansării principiului achizițiilor scumpe, justificate prin calitatea superioară, nu prea se practica nici garanția comerciantului, nici măcar cea impusă acum prin lege pentru comerțul on-line astfel încât cine achiziționa un produs sau serviciu ieftin se putea aștepta ca a doua zi să îl abandoneze din cauza viciilor ascunse sau mai puțin evidente.

Dacă nu există o diferență asumată (prin specificații) sau perceptibilă (printr-o examinare atentă) între calitățile a două produse asemănătoare prin aspect și performanțe dar cu prețuri foarte diferite sau dacă diferența de calitate nu este proporțională cu diferența de preț, mai funcționează principiul din titlu? 

În cazul meu, aș lua produsul mai scump în lipsa unor diferențe semnificative privind calitatea, utilitatea, fiabilitatea, doar în ipoteza în care acesta vine cu o garanție suplimentară față de variantele ieftine (sau un plus reconoscut de fiabilitate), proporțională cu diferența de preț. De exemplu, dacă laptopul de două ori mai scump decât varianta sa ieftină (dar care face cam aceleași lucruri pentru cei care nu vor decât să răsfoiască internetul și să vadă un film ocazional, exclus deci gammerii) ar avea o garanție dublă, poate aș lua în calcul achiziția sa după principiul “nu sunt atât de bogat încât să iau lucruri ieftine”. În caz contrar, nu. 

Sigur că nu cumpăr pantofi din înlocuitori de piele, dar nici unii de marcă (tălpile cedează emoțional des în cazul meu iar diferența de preț nu aduce o speranță de viață suplimentară proporțională), la fel în cazul gadgeturilor (dacă am aceeași garanție și o acoperire similară a cerințelor mele de utilizare, aleg varianta mai ieftină).